miercuri, 3 decembrie 2014

De ce ne plac băieții răi dar rămânem mereu lângă cei „ de casă”


Cine nu cunoaște expresia „băiat rău”? O atribuim, de multe ori, anumitor bărbați pe care i-am cunoscut și cu care ne-am intersectat în viață. Bărbați de care ne-am îndrăgostit nebunește, care ne-au sucit mințile și răscolit sufletele. Bărbați care ne-au făcut să plângem, să suferim și pe care cu greu am reușit, în cele din urmă, să-i părăsim. Iar apoi, după ce timpul a trecut, am privit în urmă și ne-am întrebat oare ce-o fi fost în capul nostru? Ce ne-a plăcut, de fapt, la ei?

ÎI vedem independenți, stăpâni pe ei și pe viața lor. Îi privim uneori ca pe o provocare, alteori ca pe un trofeu. Sunt liberi, au o personalitate foarte puternică, știu ce vor și fac ce vor, încearcă mereu să-și depășească limitele, iar când vine vorba despre femei sunt de-a dreptul fermecători. Știu cum să se poarte, au întotdeauna replicile pregătite, sunt amuzanți, știu cum să te privească, cum să te atingă, cum să te sărute ca să te cucerească. Sunt adevărați experți în jocul seducției, uneori o sigură privire fiind de ajuns ca să le cazi în „plasă”. Femeilor le plac bărbații încrezători, de acțiune, pentru care obstacolele nu sunt o piedică, bărbați care știu să se descurce, sunt oameni ai deciziilor, lângă care se simt protejate.  
Nu există un tipar anume al băiatului rău. El nu trebuie neapărat să aibă tatuaj, ultimul tip de mașină, nu trebuie să-și etaleze muschii sau pumnii prin baruri. Astea sunt lucruri pe care le vedem, de multe ori, în filme. Un băiat rău poate fi și un tip răzvrătit, orgolios, autoritar, încăpățânat etc.
Însă....pentru că există și un însă....Băiatul cel rău..citeste mai departe aici