marți, 6 mai 2014

Multumesc!

Cand nu stii ce drum sa mai apuci, cand nu stii ce sa mai faci, cand nu stii ce sa mai crezi si in ce sa mai speri, asculta-ti intuitia. Este singurul lucru care te poate ajuta sa iei o decizie corecta. Ce-mi spune mie intuitia? Ca unele lucruri nu sunt asa cum vor ele sa para, ca unii oameni - dincolo de zambete si vorbe frumoase - ascund ganduri urate si multe minciuni.

Nu mai simt nimic. Nici suparare, nici furie, nici dezamagire macar. Oamenii nu ma mai pot dezamagi de foarte mult timp. Nu ma gandesc decat la esarfa aia draguta pe care am vazut-o ieri si pe care mi-o voi cumpara azi si la pantofii aia cu toc mult prea inalt ca sa poata fi purtati pe platforma din Pipera. La petrecerea de diseara din club la care nu stiu inca daca voi ajunge si la subiectul pe care trebuie sa-l gasesc azi. Si nu am nici cea mai mica idee despre ce sa scriu. Imi citesc stirile in metrou. In metrou imi vin si ideile, si titlurile. De multe ori, ma trezesc scotocind frenetic prin geanta dupa pix si agenda ca sa le notez. Ca sa nu le uit. Uneori, le visez noaptea. Dimineata ma reped din nou la pix si agenda ca sa le notez. Ca sa nu le uit. Insa, dupa ceva timp, scurt, imi dau seama ca sunt proaste. Titlurile. De ce oare in vis totul iti apare mai frumos decat in realitate? Mai interesant, mai bun..mai ..mai...iar cand te trezesti din visare - fie ca ai dormit, fie ca ai visat cu ochii deschisi... frumosul nu mai are nici o stralucire, bunul devine murdar, interesantul banal si asa mai departe.


Ai avut vreodata un deja-vue?  O stare, o situatie, un loc anume care sa-ti dea senzatia ca parca ai facut un salt urias in trecut? Ca parca, intr-un fel ciudat si inexplicabil, un moment anume din viata ti se repeta ca o placa stricata?

Dar nu exista coincidente. Oricat am vrea sa credem in ele, lucrurile nu se petrec niciodata la intamplare. Cei care cred in coincidente sunt acei oameni care fug, intr-un fel, de realitate. Ne dam seama de asta dupa un timp, cand le trecem prin filtrul ratiunii, cand le analizam la rece, obiectiv, cand le punem cap la cap. De multe ori insa, nu intelegem niciodata care a fost scopul, motivul pentru care lucrurile s-au repetat. Pentru ca nu am avut timpul sau curajul sa le disecam, sa incercam sa vedem ce se ascunde dincolo de niste..intamplari, care la prima vedere, par banale. Dar, daca nu stii, asta nu inseamna ca nu se intampla. Daca nu te uiti, asta nu inseamna ca nu exista. Iar lucrurile se petrec cu sau fara voia noastra, cu sau fara stiinta noastra, cu refuzul sau cu acceptul nostru. Se intampla oricum, fara sa ne ceara voie. Si, de multe ori, ne influenteaza viata. Cateodata, simti schimbarea pana-n moalele capului. Fie ca vorbim despre lucruri bune sau rele..alteori, vine bland, ca o adiere lina de primavara. Oricum ar fi, oricum s-ar produce, schimbarea apare fara sa stii, uneori, ce anume provocat-o. Poate acea coincidenta care nu a fost, de fapt? Daca ai fi stiut, la momentul respectiv, s-o intelegi, poate ca schimbarea de acum nu s-ar mai fi petrecut. Dar oare mai conteaza? Nu..nu mai conteaza. Trebuie doar sa-i faci fata. Daca poti. Si daca trebuie.

Hai sa-ti spun acum, draga DS, ce schimbare s-a produs in viata mea din cauza unei asa zise coincidente. Am realizat ca anumite lucruri nu sunt, pur si simplu, menite sa curga pe un fagas normal. Dimpotriva. Unele lucruri derapeaza bolnav si oricat ai incerca sa le aduci pe drumul cel drept, nu vei reusi niciodata. Am realizat ca, de fapt, am alergat mereu dupa fantasme...dupa acel vis frumos de care iti vorbeam mai sus, am alergat scotocind dupa el in realitate. Mi-am dat seama, intr-un final, ca visul e doar un vis. De aia este vis, pentru ca nu este real. Ca am trait prea mult in povesti fugind de o realitate care, uneori, ma sufoca. Si incecam sa ma refugiez.Si mai stii ceva? Tot visand asa cu ochii deschisi, pierdeam esenta vietii, trairea momentului, frumosul realitatii. Cumlea e ca in realitatea mea exista atat de mult frumos, atat de multa iubire...dar am fost ocupata cu vise. Stii? Intotdeauna iti doresti mai bun, mai frumos, mai mult decat ceea ce ai in prezent. Si cand alergi de nebun sa capeti ce-ti doresti dar constati ca ceri imposibilul..vine acel moment in care incepi sa apreciezi inmiit ceea ce ai. Azi, nu numai ca apreciez ceea ce am, ii multumesc lui dumnezeu pentru ceea ce am. Ma simt binecuvantata si...cred pentru prima oara in viata fericita. Fericita pentru ca nu mai alerg dupa cai verzi pe pereti si imi traiesc viata asa cum e ea, cu bune si cu mai putin bune. Ca, in sfarsit, dupa o goana atat de istovitoare, de ani de zile, m-am impacat cu prezentul. Multumesc!

....

Auzi..hei...esti? Tu ma mai tii minte? E iarasi luna lui mai...Maine ne vom lua din nou adio, ca in fiecare an...