marți, 8 aprilie 2014

Lina, eu nu mai am rabdare!!

Nu mai am rabdare. De abia astept sa treaca ziua de azi. De abia astept sa treaca noaptea. de abia astept sa treaca orele petrecute la job. Nu mai am rabdare sa-i ascult pe oameni. Nu mai am rabdare sa explic lucruri. Pe strada aproape ca alerg. Sunt intr-o frenezie de ganduri si planuri si iar ganduri. Nu mai am rabdare nici prin magazine sa mai intru. Iar parcurile imi provoaca sila. Bine, parcurile mi-au provocat intotdeauna lene si lehamite. Pentru ca mie nu-mi place sa ma plimb. Asa...fara nici un scop. cand plec undeva, plec tintit undeva. Drumul intotdeuna trebuie sa ma duca undeva. intr-un bar poate. intr-un club. La un eveniment. o petrecere. La job. Acasa. Nu conteaza. Eu trebuie sa ajung undeva. sa fac ceva. sa spun ceva. Eu nu pot sa ma invart in jurul cozii ...de obicei parcurile sunt cam rotunde..pleci dintr-un loc ca sa te intorci apoi tot in acelasi loc. sau ca sa ajungi intr-un loc ce seamana izbitor cu locul de unde ai plecat. vezi, am folosit special o repetite, poate deranjanta. pentru ca ma obsedeaza locul spre care ma grabesc sa ajung. Iar in parc el nu exista. Totul e la fel. Identic si la fel.

Sunt extaziata. Vorbesc mult si repede. oamenii nu ma mai inteleg. Rad. din orice. Mereu mi-a fost frica sa nu care cumva sa rad ca proasta. o fac de multe ori din pacate. dar daca imi vine sa rad? pai imi vine pe strada sa rad, in metrou, prin tramvaie...in magazin..ah!!am uitat ca nu mai am rabdare sa merg prin magazine. Eu nu ma pot odihni. Si tare asa avea nevoie de odihna. Si nici gandurile nu mi se odihnesc. Incerc sa le stapanesc, sa le pun in ordine, sa le tin in frau dar si ele alearga. Sigur au un scop. Dar mi-e teama de un lucru. Tot alergand asa prin viata de colo colo..mi-e teama ca nu cumva, la un moment dat, sa ajung la destinatie prea repede. inainte de vreme. Si sa nu mai am motiv sa alerg. Ce naiba ma fac atunci??? E! gasesc eu un alt motiv s-o iau la goana.

ai spune ca nu sunt statornica. probabil ca nu sunt. adica..cu siguranta nu sunt. Am cateva repere in viata..cativa stalpi de rezistenta...in rest praful si vantul! uneori as vrea sa ma opresc. S-o iau la pas. dar numai ideea asta ma sperie de moarte. Cum adica? sa ma plimb prin parc fara tinta, scop, motiv si loc?? Pai e pierdere de vreme. de timp. Intotdeauna am fugit dupa timp.

 ma grabesc rau. rau de tot. mi-e viata o goana nebuna. caut. scormonesc dupa ceva. dar dupa ce? ca am aproape tot ce-mi doresc. o fi de vina primavara. poate e de la caldura. desi inca mi-e frig. sau poate de la prea multa cafea. dar..de ce sa-mi gasesc scuze? eu nu am putut sta niciodata pe loc prea mult timp. daca situatia ca in care ma aflu nu evolueaza intr-un fel..nu exista mereu cate o surpriza..buna..rea...eu ma plictisesc si plec. si nu ma mai uit inapoi. adica vreau sa spun ca nu ma mai intorc. Cred ca am scris textul asta pentru ca eu nu o inteteg pe raluca. ei ii place sa se plimbe prin herastrau. Da ture lacului...de ce naiba ai da ture unui lac?? si ala murdar sau pe jumatate secat...de ce sa te invarti in cerc? eu incerc sa ma invart intr-un....triunghi. ma izbesc de colturi ca o minge de ping pong. nimic nu este lin. eu nu sunt lina. lina...lina era o fata. dintr-o poezie poate. poezie pentru copii. autor necunoscut. lina malina. stupid!

stii..spuneam ca ma grabesc. m-am grabit mereu. si de multe ori, in graba, pentru ca nu mai aveam rabadre, m-am aruncat cu capul inainte spunandu-mi ca ma voi gandi la situatia in care ma bag in timp ce fac saltul. e relativ un timp scurt. dar e totusi un timp in care am ragazul de a ma gandi la cum sa cad in picioare. pe naiba! chiar crezi ca am cazut mereu in picioare? nu. despre ce vorbesc eu aici?

hai in parc! e frumos...sunt pasarele..e liniste..stam pe iarba...copacii sunt  infloriti..brusc mi-am amintit de EMIL. si am inceput sa cand ca o placa stricata. copacii infloriti! copacii infloriti!
la naiba! in parc sunt caini care latra, copii care urla, mamici care zbiara, dubiosi care se aduna in cete cete si sparg seminte, rad tare, vorbesc urat...ce liniste? in parc sunt gunoaie, unde sa stau?? bancile sunt rupte. In tufe fac pipi noaptea boschetarii. Dau peste mine biciclistii pentru ca nu au piste. mda. sunt un hater.

avem un vis. adica un vis pe bune..din ala cand stai cu ochii deschisi si privesti in tine. se facea ca locuiam cu chirie intr-o garsoniera cocheta, intr-o cladire in centrul vechi. dimineata ieseam in balcon...balconul avea grilaj din fier forjat si priveam, in timp ce-mi savuram cafeaua, peste drum. peste drum, o alta cladire la parterul careia se afla un magazin de palarii. si priveam palariile din vitrina, multe colorate, de toate formele ..si nu ma mai saturam. oamenii intrau si ieseau...vanzatoarea aranja palariile pe rafturi...era singurul moment in care ma opream in loc. dar...e un vis. lina, eu nu mai am rabdare!


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu