marți, 29 aprilie 2014

Inapoi,intre ziduri

Un oras mic, atat de mic incat ai impresia ca-ti incape in palma. Oameni putini si linistiti, molcomi, prea molcomi pentru mine. Multe biserici, multe clopote. De la geam am vazut azi dimineata rasaritul...o geana de lumina s-a strecurat, numai ea stie cum, intre coama dealului si pacla de nori. Apoi, pentru cateva minute, si-a facut loc soarele. In spatele blocului in care locuiesc curge Ariesul. Malurile sunt inalte si umbrite de salcii. Am vazut si cativa pescari. Era ora 5 jumatate. Am deschis geamurile larg sa aud cantatul cocosilor si cainii cum latra a dimineata. Mirosea a pamant reavan, a rece si proaspat.

Telefonul imi arata un apel pierdut. Si ma gandeam ca sunt lucruri care pur si simplu nu vor sa se intample sau facem ceva..nu stiu.ceva fara sa ne dam seama si nu le lasam sa se intample. Poate nu este momentul acum. Poate ca nu va fi niciodata. Sau se vor intampla cand ne asteptam mai putin. Si ma mai gandeam la ceva. Ca incerc sa-mi trasez in viata tot felul de linii, sa ridic bariere, sa functionez dupa cum trebuie si nu mereu dupa cum imi doresc..si construiesc cu mare grija ziduri inalte care sa ma protejeze. Este o munca asidua, solicitanta, obositoare, care ma seaca uneori de puteri..incerc sa-mi inving fricile si demonii sau macar sa-i ascund bine sa nu se mai vada, sa nu-i mai simt. Si intr-o zi, intr-o zi obisnuita, cu absolut nimic speciala, o zi banala, ca acele zile in care stii ca nu se va intampla nimic iesit din comun, intr-o fractiune de secunda daram tot ce am ridicat in jurul meu. Fara premeditare. Din impuls. fara sa mai judec la rece, fara sa mai cantaresc riscurile. Si fara regrete. Fara nici un sentiment de vina. Zambesc doar. Si ce daca? E ciudat cum uneori nu-mi mai pasa de nimic. Ceea ce insemna enorm ieri, azi nu mai are parca nici o valoare. Ma simt iar libera, descatusata cumva. Si linistita pentru ca stiu ca ma voi intoarce si voi incepe iar sa construiesc. Sunt ca un mester Manole care n-o zideste pe Ana, se zideste pe sine, putin cate putin. Azi o sa dau un telefon. O sa daram si ultima piatra care mai sta in picioare. Nu stiu ce voi vedea dincolo de ea. S-ar putea sa imi acopar ochii cu palmele si s-o rup la fuga. Stii cum face dihorul meu? Se infofoleste cu toate paturicile pe care le gaseste, isi face un culcus intunecat si calduros, iar apoi, dupa ce sta putin si se bucura de el, se plictiseste si vrea afara. Dar sa vezi! Nu mai gaseste iesirea!!! Si se se zbate printre carpe cu frenezie, mormaie si bombane si cauta disperat o iesire. Pentru ca apoi, dupa ce in sfarsit iese, sa vrea din nou inauntru. asa si eu...Cred ca toata viata am pendulat intre ce trebuie si ce vreau cu adevarat. Intre ce vor cei din jur de la mine si ce imi doresc eu. Dar sunt cuminte in cele mai multe dintre cazuri. Uneori insa sparg zidurile si evadez. Din viata mea, in viata altuia. Pentru o secunda doar. Pentru ca apoi sa ma pot intoarce si mai cuminte si mai ascultatoare, inapoi, intre ziduri..

luni, 28 aprilie 2014

Pup-moi!!

Un eveniment la care ar fi trebuit sa fiu imbracata in alb, asa ca am purtat putina dantela si o brosa uriasa. Un eveniment unde ne-am facut poza la panou - il numesc panoul groazei  -  un eveniment fitos unde am baut sampanie, un dop de cafea si un campari, unde am mancat mancare buna si prajituri delicioase. Un eveniment cu muzica de calitate, o scurta prezentare de moda esuata la final, rochii albe din care nu mi-as alege nici una, manechine rigide si fara forme, multa vorbaraie, aplauze, complimente, chelneri impecabili dar o organizare care a lasat, pe alocuri, de dorit. Scena nu se vedea din cauza unei mese pline cu farfurii - nu am vazut pantofii fetelor care au defilat- asta m-a intristat cel mai tare, un mihai calin rasuflat dar o superba andreea raicu. La plecare intrebarea capcana: doriti punguta? La iesire, panoul era langa usa deci a trebui sa astept pana se termina sedinta foto, sa ma strecor pe sub mana unui cameraman si sa ies afara in ploaie pentru a reusi sa ma imbrac. Cristi, o veche cunostinta..mult prea veche..pisi ce faci??? pup-moi! muah muah!! raluca, de-a dreptul consternata..cine era ala?? Eu, razand in hohote. Cu omul asta mi-am petrecut patru ani prin toate colturile tarii...il stiam intr-o vreme ca pe buzunarele mele...

E interesant sa-i privesti pe cei din jur. numai zambete, multe dintre ele fortate dar asta pot doar banui caci, in realitate, nimic nu le deconspira. E o adevarata arta sa stii cum sa zambesti, cand sa o faci, cum sa dai mana cu cineva, cum sa imbratisezi pe cineva..cum sa razi, cum sa-ti faci intrarea. Capul sus, corpul drept, sanii in fata, privirea inainte, zambet in coltul buzelor, miscat usor din solduri..cand vorbesti cu un barbat care nu e ziarist - zambet larg, capul usor intr-o parte...daca mai pica si o suvita de par in ochi este perfect! el zambeste galant si se ofera sa-ti aprinda o tigara. nu fumez...dar apoi te duci in buda si tragi doua dintr-un foc. glumesc. serios. nu se intampla deloc asa. ea accepta, apleaca capul (iubesc cacofoniile) si ii ia foc parul..sau ii iau foc sprancenele ca era flacara prea mare. glumesc. nu. asta nu se intampla decat in cosmarurile mele. de obicei imi dau foc singura :)) serios. sprancenele au avut ultima oara de suferit. a doua zi m-am prezentat umflata de plans la cosmetica. andreea ma sinucid. ce ti-ai mai facut fata??? m-a reparat cat de cat dar si acum cand ma uit in oglinda am impresia ca o spranceana e mai subtire decat cealalta...dar stii cand e cu adevarat nasol??? nu cand raman fara gene, sprancene sau cheala..ci cand imi dau foc singura la caciula. dar asta e alta poveste.

Ziceam ca e interesant sa ii privesti pe cei din jur la astfel de evenimente simandicoase. dar cel mai tare ma enerveaza vedetele sau cele care se cred vedete si care isi aduc si copiii dupa ele. eu camd eram copil ma manjeam cu pamant pentru ca ma jucam afara, eram julita toata in coate si genunchi, o papusa ma facea fericita..acum fetitele de 5,6 ani merg la petreceri si mai vad si femei aproape goale. culmea e ca la evenimentul asta nici nu mi-am dorit sa ajung. m-am dus ca sa scap de administrator ca cica o sa vina la mine mai pe seara. bine. veniti! aoleu..unde dracu ma duc? am nimerit aici...si nici macar nu e marca mea preferata de produse...chiar le consider proaste. dar martini a fost delicios.  Draga mea, ce mai faci? Esti superba!!! Muah Muah! Pup-moi!!

Primul meu selfie...

Nu m-am indurat sa plec din magazin fara rujul ala..as fi suferit ca un caine, nu as mai fi dormit noptile..asa ca l-am inhatat repede de frica sa nu-l ia alta inaintea mea..nu ca ar fi fost ultimul dar..cine stie..poti sa stii??? si am alergat pe strazi ca sa ajung acasa, sa-l probez in oglinda. dar ca sa vezi..la lumina becului nu mi se parea nimic iesit din comun..adica..rujul e rosu dar, la becul pe care il am, nu as fi putut decat sa-i ghicesc culoarea..asa ca...am ajuns la o fereastra..dar ca sa vezi..toate oglinzile mele is in birou, sub cheie, la serviciu..deci in ce dracu sa ma uit?

iotee..ca e bun si telefonul la ceva..am activat camera foto ..ia sa-mi fac o poza aici la lumina, sa vad ce mare scofala am facut cu rujul fara culoare..bai nene..nu numai ca rujul este superb..diseara o sa ma culc cu el pe buze...dar mi-a iesit un selfie de nota 10. asa am crezut initial. si..daca tot e la moda..hai sa ne pitiponcim si noi nitel, sa fim in rand cu lumea..acuma, dupa cateva fotografii cu buze tuguiate, cu parul nu stiu cum si privirile nu stiu unde...ce dracu sa fac eu cu ele??? pai selfie sa fie dar sa-l si vada cineva, nu? sa mor de nu-l urc pe facebook!! ma cam codeam..bai esti nebuna?? ete na! si? care e problema? bai te faci de tot rahatul..baga-ti mintile in cap! da ce? toata lumea are! vreau si eu! lulu, tu ai innebunit cumva??? da-o dracu de reputatie, azi vreau sa fiu pitipoanca!! dar hai sa ma mai uit inca o data la poze..mno..si ce sa vezi..cand era sa dau post..fuck! in spatele meu ditamai canapeaua..apoi un dulap..apoi o bucata de gresie..apoi coltul de la covor..apoi o telecomanda ..bai..nu am gasit nici un colt al casei in care sa nu se vada nimic.adica..sa ma vad doar eu..

mi-am amintit de pozele de pe net cu femei goale langa rapirea din serai si mi s-a ridicat tensiunea...pai dar eram draguta in poze...dar numai obiecte de mobilier pe langa mine..pai daca eu voiam sa-mi vad rujul si nu m-a interesat pe moment ce e pe langa mine..acum, cand deja ma interesa fotografia..ciuciu caramele!!!   :P

dar nu m-am lasat!! am scotocit prin toate colturile casei si am gasit pana la urma un loc bun..insa pozele au iesit ca dracu ca sa nu spun, de fapt, ca am iesit eu ca dracu in ele...ma, crede-ma aratam ca o bufnita impaiata...probabil de la emotii sau ceva..ca era primul meu selfie... [blush] un esec total..m-am lasat pagubasa cand m-am uitat la ceas as instant am inceput sa urlu mai rau ca cucu...am intarziat la munca!!!!  [#angry_anim]

Pe drum ma tot intrebam ce dracu a fost in capul meu? lasa ca o pun pe ralu sa-mi faca o poza misto si spun ca e selfie.. [#blush_anim] dar, tradus, cuvantul asta inseamna ceva de genul ca ti-o faci singur..sau cu mana ta..si instant m-am gandit la cu totul altceva. nu! e obscen! aici vorbim despre poze pe care ti le faci singur pentru ca esti atat de singur incat nu are cine sa ti le faca si vrei sa arati ca ai si tu o viata sociala. adica..te pozezi prin tot felul de locuri ca sa te dai mare ca uite ce faci tu pe unde ai umblat tu si cat de bine arati tu..eu, biata de mine, nici macar nu eram undeva...eram in casa :(((( deci, cu ce dracu m-as fi dat eu mare??? si ti-am spus..in selfiurile alea arat ca o bufnita. deci, nici macar nu ma pot lauda ca arat bine. recapitulam: nu eram nicaieri si aratam si ca dracu...la naiba mi-e ciuda! nici un selfie nu sunt in stare sa-mi fac! o s-o pun pe ralu..vai..cat de ciudat suna!! mi-e rau!!! adica..eu..nu sunt in stare nici macar atat lucru sa fac si ii pun pe altii? ceva de genul..nu te supara, vrei sa-mi faci si mie un selfie?? what???? da..stii..eu nu sunt in stare!!! m-am deprimat... [#cry2_anim]

I LOVE MY JOB!!

-Eu am primit un premiu pentru cum am recitat dintre sute de catarge.
-Eu o cunosc pe Elena Cârstea de când s-a lansat.
-Ce s-a lansat?
-Poftim?
- Ce s-au lansat?
-Erau niste vapoare..io stiu..
-Nu fată..elena carstea
-Ce e cu ea?
-Pai. ..cum adica???
- Ce??
-Nimic mă...dar ştii că era să fiu Alina Sorescu? Am fost la tip top mini top.
-La cofetărie???
- [blink] stii ca daca eu as avea bani, m-as duce sa ma plimb toata ziua cu bicicleta pe o pista de aeroport?
- eu daca as avea bani as sta acasa
- eu nu...as veni la munca
- pai nu spuneai ca te duci la aeroport???

Discutie intre doua colege de birou. Ma, eu imi cultiv simtul umorului zi de zi cu fetele astea. Sunt delicioase I love my job!!!! [weirdo]

Minciuni fara regrete





Nu ti s-a intamplat niciodata sa te simti lovit in orgoliu, in mandrie, suferinta ta sa te lase fara aer si putere, sa simti cum te tarasti prin toate noroaiele dar cei din jurul tau habar sa nu aiba? Iar imaginea ta, reputatia ta in ochii lor sa ramana nestirbita?

Nu ti s-a intamplat niciodata sa suferi atat de tare incat sa te doara fizic suferinta, iar cei din jur nici sa nu banuiasca? Durerea ascunsa in tine este cumplita in acele momente cand nu poate fi aratata nimanui. Dar, pe de alta parte, te simti, intr-un fel, protejat. In ideea in care nimeni nu stie ca esti o epava, de fapt. Ca dincolo de zambete, cuvinte si gesturi se ascunde un om slab si vulnerabil. Rasul, glumele, optimismul   iti sunt carapacea in care te-ai infofolit pana la gat. Iar oamenii te percep in functie de ceea ce vrei tu sa le arati. Pentru ca nimeni nu are nici puterea nici vointa de a scotoci dincolo de imaginile in care tot pozezi.

Si ii privesti pe cei de langa tine care au impresia ca totul este bine, dar in gandul tau urli "Mi-e rau!!"  Sunt momente in viata cand trebuie sa ne caram singuri crucea, fara a cere ajutorul cuiva. Atunci esti singur. Si abia atunci iti dai seama ce fel de om esti, cu adevarat..slab, vulnerabil, las sau demn si curajos. Ai nevoie de foarte mult curaj sa poti trece singur prin situatiile acelea cand ai, de fapt, nevoie de toata lumea langa tine.

E bizar...esti un om mic, cu sufletu chircit si gaunos, inconvoiat, care abia se taraste prin viata dar imaginea ta e aceea a unui om frumos, optimist, mandru. Cred ca de foarte multe ori ne comportam asa cum am vrea sa fim in realitate dar nu suntem. Iar toate actiunile nostre sunt, de fapt, niste fake-uri jalnice. Dar nu stie nimeni deci..ii putem pacali pe toti. Uneori, chiar si pe noi insine.

Am o colega al carei sot a murit acum cateva zile. Si nu a stiut nimeni cat de grav bolnav era. Pentru ca ea nu spus nimanui. Era o fata vesela, sociabila, deschisa..nimeni nu a banuit ce se ascundea, de fapt, in sufletul ei.
Am cunoscut demult o alta fata care suferea cumplit din dragoste. Dar nu putea fi impreuna cu barbatul pe care il iubea. Si atunci a ales sa nu-i spuna niciodata ce simte pentru el, desi a avut, de-a lungul timpului, o multime de ocazii. pentru ca nu ar fi avut nici un rost. Nu ar fi facut decat sa il intristeze pe el si sa se chinuie si mai mult pe ea. El cred ca nici in ziua de azi nu stie nimic. Desi poate si el o iubea pe atunci.

Dar sunt momente in viata cand trebuie sa facem alegeri care dor. Pentru ca asa trebuie, asa e corect fata de noi, fata cei de langa noi. Indiferent de cat de mult ne doare..Dar alegerile astea, de foarte multe ori, sunt niste minciuni. Spui nu cand, de fapt, in sufletul tau spui da. Cine sa banuiasca ce simti cu adevarat?

Iar apoi, cand, dupa un timp, totul ramane in urma, zambesti. Ai procedat corect. Ai facut ce trebuia sa faci. Chiar daca atunci ai simtit cum ti se surpa pamantul sub picioare si parca tot cerul ti s-a prabusit in cap. Cred ca, macar o data in viata, cu totii trecem prin astfel de momente. Momentul alegerilor mincinoase. Momentul minciunilor bune care nu te lasa cu regrete.

marți, 8 aprilie 2014

Lina, eu nu mai am rabdare!!

Nu mai am rabdare. De abia astept sa treaca ziua de azi. De abia astept sa treaca noaptea. de abia astept sa treaca orele petrecute la job. Nu mai am rabdare sa-i ascult pe oameni. Nu mai am rabdare sa explic lucruri. Pe strada aproape ca alerg. Sunt intr-o frenezie de ganduri si planuri si iar ganduri. Nu mai am rabdare nici prin magazine sa mai intru. Iar parcurile imi provoaca sila. Bine, parcurile mi-au provocat intotdeauna lene si lehamite. Pentru ca mie nu-mi place sa ma plimb. Asa...fara nici un scop. cand plec undeva, plec tintit undeva. Drumul intotdeuna trebuie sa ma duca undeva. intr-un bar poate. intr-un club. La un eveniment. o petrecere. La job. Acasa. Nu conteaza. Eu trebuie sa ajung undeva. sa fac ceva. sa spun ceva. Eu nu pot sa ma invart in jurul cozii ...de obicei parcurile sunt cam rotunde..pleci dintr-un loc ca sa te intorci apoi tot in acelasi loc. sau ca sa ajungi intr-un loc ce seamana izbitor cu locul de unde ai plecat. vezi, am folosit special o repetite, poate deranjanta. pentru ca ma obsedeaza locul spre care ma grabesc sa ajung. Iar in parc el nu exista. Totul e la fel. Identic si la fel.

Sunt extaziata. Vorbesc mult si repede. oamenii nu ma mai inteleg. Rad. din orice. Mereu mi-a fost frica sa nu care cumva sa rad ca proasta. o fac de multe ori din pacate. dar daca imi vine sa rad? pai imi vine pe strada sa rad, in metrou, prin tramvaie...in magazin..ah!!am uitat ca nu mai am rabdare sa merg prin magazine. Eu nu ma pot odihni. Si tare asa avea nevoie de odihna. Si nici gandurile nu mi se odihnesc. Incerc sa le stapanesc, sa le pun in ordine, sa le tin in frau dar si ele alearga. Sigur au un scop. Dar mi-e teama de un lucru. Tot alergand asa prin viata de colo colo..mi-e teama ca nu cumva, la un moment dat, sa ajung la destinatie prea repede. inainte de vreme. Si sa nu mai am motiv sa alerg. Ce naiba ma fac atunci??? E! gasesc eu un alt motiv s-o iau la goana.

ai spune ca nu sunt statornica. probabil ca nu sunt. adica..cu siguranta nu sunt. Am cateva repere in viata..cativa stalpi de rezistenta...in rest praful si vantul! uneori as vrea sa ma opresc. S-o iau la pas. dar numai ideea asta ma sperie de moarte. Cum adica? sa ma plimb prin parc fara tinta, scop, motiv si loc?? Pai e pierdere de vreme. de timp. Intotdeauna am fugit dupa timp.

 ma grabesc rau. rau de tot. mi-e viata o goana nebuna. caut. scormonesc dupa ceva. dar dupa ce? ca am aproape tot ce-mi doresc. o fi de vina primavara. poate e de la caldura. desi inca mi-e frig. sau poate de la prea multa cafea. dar..de ce sa-mi gasesc scuze? eu nu am putut sta niciodata pe loc prea mult timp. daca situatia ca in care ma aflu nu evolueaza intr-un fel..nu exista mereu cate o surpriza..buna..rea...eu ma plictisesc si plec. si nu ma mai uit inapoi. adica vreau sa spun ca nu ma mai intorc. Cred ca am scris textul asta pentru ca eu nu o inteteg pe raluca. ei ii place sa se plimbe prin herastrau. Da ture lacului...de ce naiba ai da ture unui lac?? si ala murdar sau pe jumatate secat...de ce sa te invarti in cerc? eu incerc sa ma invart intr-un....triunghi. ma izbesc de colturi ca o minge de ping pong. nimic nu este lin. eu nu sunt lina. lina...lina era o fata. dintr-o poezie poate. poezie pentru copii. autor necunoscut. lina malina. stupid!

stii..spuneam ca ma grabesc. m-am grabit mereu. si de multe ori, in graba, pentru ca nu mai aveam rabadre, m-am aruncat cu capul inainte spunandu-mi ca ma voi gandi la situatia in care ma bag in timp ce fac saltul. e relativ un timp scurt. dar e totusi un timp in care am ragazul de a ma gandi la cum sa cad in picioare. pe naiba! chiar crezi ca am cazut mereu in picioare? nu. despre ce vorbesc eu aici?

hai in parc! e frumos...sunt pasarele..e liniste..stam pe iarba...copacii sunt  infloriti..brusc mi-am amintit de EMIL. si am inceput sa cand ca o placa stricata. copacii infloriti! copacii infloriti!
la naiba! in parc sunt caini care latra, copii care urla, mamici care zbiara, dubiosi care se aduna in cete cete si sparg seminte, rad tare, vorbesc urat...ce liniste? in parc sunt gunoaie, unde sa stau?? bancile sunt rupte. In tufe fac pipi noaptea boschetarii. Dau peste mine biciclistii pentru ca nu au piste. mda. sunt un hater.

avem un vis. adica un vis pe bune..din ala cand stai cu ochii deschisi si privesti in tine. se facea ca locuiam cu chirie intr-o garsoniera cocheta, intr-o cladire in centrul vechi. dimineata ieseam in balcon...balconul avea grilaj din fier forjat si priveam, in timp ce-mi savuram cafeaua, peste drum. peste drum, o alta cladire la parterul careia se afla un magazin de palarii. si priveam palariile din vitrina, multe colorate, de toate formele ..si nu ma mai saturam. oamenii intrau si ieseau...vanzatoarea aranja palariile pe rafturi...era singurul moment in care ma opream in loc. dar...e un vis. lina, eu nu mai am rabdare!