miercuri, 5 februarie 2014

Pe margine

Ne obsnuim cu rutina, un cuibusor caldut, in care avem impresia ca ne este bine..un drum drept pe care ni l-am trasat poate cu greu la inceput dar pe care mergem acum cu ochii inchisi. E placut sa stii ca in fata ta nu sunt obstacole. Ca esti cumva linistit, ca nu te mai asteapta nici un bau-bau ascuns pe la colturi.

Insa, vine o vreme cand drumul pare atat de drept incat ai impresia ca mergi in gol. Ca nu te misti. Acelasi peisaj ti se desfasoara ca o banda rulanta zi de zi prin fata ochilor. Aceleasi locuri, aceiasi oameni, aceleasi lucruri pe care trebuie sa la faci, aceleasi evenimente care se intampla, evident cu aceleasi rezultate.

Dar parca ai avea nevoie si de altceva. Insa acel altceva presupune sa-ti parasesti drumul si sa te avanti in necunoscut. Alte emotii, alte surprize, poate alte dezamagiri, alte frici, poate alte bucurii si impliniri. Dar e greu, nu? S-o iei de la capat. Sa pasesti intr-o zi dincolo...Cand te trezesti acolo fara voia ta, nu ai ce face decat sa infrunti schimbarea. Dar sa iei tu singur decizia, e ciudat, nu? Chiar daca acum universul tau e mic si ingust, macar ai parte de liniste. Lucrurile vin si trec asa cum ar trebui sa vina si sa treaca, rutina de zi cu zi iti ofera satisfactiile ei. Dar dincolo nu stii ce te asteapta....Oare ce e dincolo? Cum se simte acolo? Cum miroase acolo? Cum se vede lumea de acolo si cum se traieste? Nu stii, iti imaginezi doar. Si-ti traiesti toata viata intr-o scorbura, imaginandu-ti de acolo lumea. In care tu nu ai curaj sa pasesti. Si mai e ceva...ti-e teama ca nu cumva, intr-o zi, sa-ti fie dor de ce ai lasat in urma. Ti-e teama de regrete...si mai e ceva...mereu ai tanjit sa stii cum e in partea cealalta..insa acum, cand esti pe punctul de a vedea cu ochii tai ce se ascunde acolo, parca ti se face frica. parca nu-ti mai doresti. parca ai vrea inapoi. Si stai pe margine...pasesti sau te intorci? In ambele cazuri s-ar putea sa regreti.

Vine o vreme cand trebuie sa facem o schimbare.