miercuri, 4 decembrie 2013

Va urez..nu, nu va urez, va doresc!

Esti fericita? Bai, de fiecare data cand m-a intrebat cineva chestia asta, m-am simtit foarte nasol. Si nu pentru ca nu as fi fost fericita, ci pentru ca persoanele respective parca voiau sa se asigure ca nu li s-a parut, ci ca eu chiar sunt nefericita. Voiau cumva sa le confirm faptul ca sunt nefericita. Sa le asigur ca sunt nefericita. De fiecare data intrebarea era intonata in asa fel incat sa sune cu totul altfel, ceva de genul "Nu-i asa ca esti nefericita?" Ce sa raspunzi la o astfel de intrebare? Si ce-i raspunzi unui om care asteapta ca tu sa incepi sa i te plangi de viata de cacat pe care o duci, iar el sa fie multumit ca nu e singurul looser de pe lumea asta?

Sunt fericita pentru ca viata mea a intrat pe un fagas normal, asa cum mi l-am dorit intotdeauna.
Sunt fericita pentru ca, privind in urma, nu am regrete. Indiferent de ce am facut si de cum am actionat, nu am regrete.
Sunt fericita pentru ca langa mine sunt oameni minunati care ma iubesc, care au grija de mine, pe care ii respect si pe care ii iubesc la randul meu. Si am grija de ei. Sa nu sufere niciodata.
Sunt fericita pentru ca ma simt o femeie implinita, pentru ca am avut curajul sa spun Nu atunci cand a trebuit, dar si sa fac compromisuri atunci cand a trebuit. Compromisul face parte din viata. Daca nu ii constientizezi valoarea dar si implicatiile, daca nu ti le asumi in egala masura, atunci poate ca ar fi mai bine sa nu-l faci deloc. Pentru ca important este sa fii impacat cu el. Daca nu esti impacat, vei fi un nefericit. Mereu te vei acuza ca ai fost slab sau las sau..prost. Sa poti face compromisuri fara regrete ci din suflet mai inseamna sa si iubesti. Dar cu adevarat. Iar eu iubesc mult. Foarte mult.
Sunt fericita pentru ca mi-am pastrat doza de independenta si copilarie in acelasi timp cu doza de maturitate de care are nevoie orice om pentru a supravietui intr-o lume atat de cruda si de nebuna.
Sunt fericita pentru ca atunci cand ma uit in oglinda, nu cobor ochii.
Sunt fericita pentru ca aproape in fiecare zi imi gasesc mici bucurii...pentru ca imi traiesc prezentul, pentru ca trecutul e trecut, a ramas in urma si nu-l trag dupa mine ca pe-o piatra de moara. Nu-l trag dupa mine deloc.
Sunt fericita pentru ca ma simt libera. Sunt libera sa iau decizii, nu sunt constransa de nimic si de nimeni. Iar daca am viata pe care o am, este pentru ca asa doresc eu. Nu pentru ca asa doresc altii sau pentru ca asa a fost sa fie.
Sunt fericita pentru ca am invatat sa apreciez oamenii, sa am rabdarea de a-i descoperi si abia apoi sa ii judec. Dar si cand trag linie....
Da. Este adevarat ca mereu e loc de mai mult, de mai bine de mai frumos in viata fiecaruia dintre noi. Mai am de muncit mult. Pentru ca si eu am zile proaste, si eu plang uneori - rar-  dar o fac cat pentru un an intreg, si eu sunt cateodata la pamant si am impresia ca mi se prabuseste lumea. Dar intotdeauna timpul mi-a fost cel mai bun aliat. Timpul mi le-a sters pe toate. Si bune si rele. Timpul mi-a omorat iubiri, multe iubiri dar si temeri...multe frici s-au topit in timp...
Era o intrebare cretina...care a fost cel mai fericit moment din viata ta? Pai cum as putea raspunde eu la asa ceva? Au fost atat de multe momente in care am simtit ca sunt fericita, iar acele fericiri se deosebesc atat de mult intre ele. Nu exista un moment doar..sunt mii poate...Si fiecare a fost gustat in felul sau. Dar de doua ori in viata am plans de fericire. Si stiu de pe acum care va fi al treilea..
Da. Se sfarseste anul. Trag linie si ce constat? Ca a fost un an in care mi-am reconsiderat prioritatile in viata. Anul deciziilor. Anul in care am realizat ca viata mea este atat de frumoasa incat nu-mi mai trebuie nimic. Si am pierdut timp pretios cautand ceva imaginar cu care sa umplu niste goluri pe care mi le-am sapat, de fapt singura. Goluri care, fapt, nu existau decat in mintea mea. Mi-am dat seama de asta in momentele in care am obtinut pentru o clipa ce mi-am dorit - de fapt ce-am crezut ca-mi doresc - si, cand am incercat sa ma folosesc de acel petic, am realizat ca nu are loc in tesatura atat de plina a vietii mele. Nu era nimic rupt..mi se paruse doar.

M-am gandit sa va fac o urare. De Mos Nicolae, de mos Craciun, de anul nou..de ziua de azi sau pentru poimaine...ce vreti voi...Nu va doresc decat sa fiti fericiti! Oricine ati fi voi. Sa fiti fericiti. Fiecare in felul sau. Caci fericirea e o stare, nu un sentiment fugar. Si pentru fiecare fericirea suna altfel, miroase altfel si se traieste altfel.




Un comentariu: