vineri, 29 noiembrie 2013

Mamaia

Cand eram copil, aveam o caciulita rosie de cosmonaut. Iar daca ma intreba cineva ce vreau sa ma fac atunci cand o sa fiu mare nu spuneam doctorita sau invatatoare, ci ca vreau sa ajung pe luna. Oamenii se uitau ciudat, zambeau fortat si isi vedeau de ale lor. Apoi, am vrut sa ma fac tractorist. Nu mi-a iesit nici asta. Imi placeau la nebunie tractoarele la fel cum imi plac si acum. Eu nu admir o decapotabila sau un 4x4 ultimul racnet in materie de fite..eu ma uit dupa tractoare. Sunt tare simpatice. Nu degeaba au aparut si in desenele animate. Apoi, am vrut sa ma fac femeie de serviciu. Cand eram mica, ma jucam in ghena de gunoi unde isi avea "biroul" femeia de serviciu de la bloc. Era acolo o lume magica..gaseam tot felul de jucarii stricate oprite special pentru mine de mamaia..parca asa ii spuneau copiii. Ciudat e ca acasa aveam toate jucariile din lume...insa mie imi placeau cele de la mamaia. Imi placea ghereta aia mica si intunecata unde puteai sa stai linistit fara sa te dea nimeni afara, unde aveai voie sa faci mizerie pentru ca oricum era mizerie, unde mereu mai descopereai ceva in care sa scormonesti si sa gasesti...jucarii :) Batrana aceea era mamaia tuturor copiilor de la bloc. Parca ne infiase de la distanta. Cand un copil era necajit, nu dadea fuga in casa la parinti, se ducea la mamaia. Ea ne lua in camaruta, ne dadea o masinuta stricata sau vreo papusica fara ochi si uitam de toate relele. Mi-e tare dor de mamaia...

Acum cateva zile, am intalnit o alta mamaie. Una mult mai tanara si mai stilata. Face curatenie prin birourile de la job. Camaruta ei - odata fermecata- este acum o incapere la toatela femeilor. Si nu-mi mai pare deloc fermecata. Poate pentru ca acolo nu sunt jucarii. Intrasem sa-mi spal cana, cana mea roz de cafea pe care am si spart-o intre timp - si o priveam pe mamaia in oglinda. Statea in camaruta, pe un scaunel si vorbea la telefon. A fost un moment in care am invidiat-o foarte tare. Imi venea sa ma intorc si sa urlu la ea cat ma tin puterile pentru ca ..pentru ca nu avea nici o grija. Vorbea despre chestii banale cum ar fi nu stiu ce emisiune la televizor, despre cum s-a dus in piata sa ia varza, despre vreme...era senina ca o floare in timp ce eu..eu..:) Eu nu aveam subiect pentru a doua zi, trebuia sa plec pe teren, eram suparata pe un coleg, obosita, stresata, fara nici un chef...iar ea radea, se amuza si o durea fix la basca de mine. Sunt momente in care ma gandesc, in egoismul meu, cum naiba de mai poate functiona lumea in timp ce eu sunt la pamant...hm..:) Stiam ca si ea are necazuri si griji dar nu voiam sa ma gandesc la ele acum, ci doar la mine..Sunt momente in care mi-e atat de rau incat nu pot sa inteleg cum de cei din jur isi pot continua linistiti vietile in timp ce a mea s-a oprit in loc...cat egoism..cata infumurare..de parca viata mea ar insemna ceva pentru niste straini..o invidiam pe mamaia din toaleta femeilor..si mi-am dorit, pentru o clipa, sa fiu in locul ei..sa am camaruta mea in care sa ma ascund cand nu mai vreau sa vad lumea..sa vorbesc si eu la telefon despre filme si despre vinetele din piata...apoi m-am speriat cumplit de ce dorinte nebune am...cum sa fiu femeie de serviciu???? mai bine cosmonaut..sau tractorist...

camaruta ei e ticsita cu galeti cu mop, cu detergenti si suluri de hartie igienica, cu carpe..doamne cat de multe carpe...si e atat de cuarat!! biroul meu e plin cu machete, ziare, creioane si carioci, de pe desktop imi plange un catel pofticios la biscuiti, iarna imi bate in geam iar de sus din televizor ma priveste un postit M..e Steaua! In jurul meu e galagie si forfota...la ea in camaruta e liniste si nu e nimeni care s-o deranjeze..daca vrea sa se inchida acolo e suficient sa traga usa..eu nu am unde sa ma inchid...poate doar in buda dar si acolo, dupa cateva minute, bate cineva la usa..

nu stiu ce am azi...in ultima perioada am simtit cum nu mai am control asupra vietii si asta ma panicheaza si ma face sa fug. dar nu-mi sta in fire sa fac asta..de ce vreau acum sa fug? nu stiu...stiu doar ca sunt momente in care vreau sa ma refugiez in camaruta la mamaia, sa-i spun ca uite ce necajita si suparata sunt...sa ma aline cu o vorba buna, sa-mi trag sufletul putin, sa ma joc cu jucarii stricate, sa mananc unt pe paine iar apoi sa ies afara, din nou la joaca... sa-mi gasesc subiectul pentru maine, sa plec pe teren si nici sa nu-mi pese de frig...sa pot functiona din nou...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu