duminică, 1 septembrie 2013

Oameni si clisee

Aproape jumatate de ora a vorbit numai despre el. Si nu ne vazusem de doua zile. Mi-a spus cat de greu s-a trezit dimineata, cat de greu s-a dat jos din pat, cum si-a facut cafeaua…apoi a plecat la maica-sa..seara s-a vazut cu niste prieteni…apoi a ajuns acasa si s-a uitat pe youtube la Pink Floid..apoi s-a facut ora 12 si si-a pus un film si a adormit pe la 2. Sunt rupt de oboseala, nu am chef de nimic, sper sa am o zi usoara, vreau acasa. Asta a fost concluzia. Nu stiu de ce nu mi-a spus de la inceput asta, am fi scutit o jumatate de ora din timpul amandoura…

Il ascultam si nu-mi venea sa cred cat de mult poate vorbi, uneori, un om. Eu as fi spus toate chestiile astea in 5 minute maximum. Lui i-a trebuit aproape jumatate de ora sa spuna ca nu are chef de nimic. Nu puteam sa-l intrerup. Am zambit doar absent si mi-am aprins tigara dupa tigara. Ma gandeam ca exista unii oameni pentru care nu conteaza decat propria lor viata, oameni care vor, simt nevoia fizica de a vorbi numai despre ei insisi, oameni care nu au niciodata rabdarea de a asculta. Oameni care nu stiu, de fapt, sa asculte. Ce fac ei este cel mai important lucru, chiar daca, de fapt, este o banalitate, ce gandesc ei este cu mult deasupra a ceea ce gandesc altii, chiar daca au pareri gresite si idei ce pot fi atat de usor combatute, problemele lor conteaza, ale celor din jur sunt niste fleacuri…oameni care se invart in jurul propriei lor existente. Sunt oameni pe care pur si simplu nu-I poti intrerupe. Incep sa turuie si intra-n vrie…nu se mai pot opri. Le place sa se auda vorbind. Dar de ce m-ar interesa pe mine cum iti intinzi dimineata untul pe paine? Nu conteaza, important este ca ei ti-au spus ceva. Evident, ceva despre ei.

Zambesc. E un experiment interesant, pana la un anumit punct. E acea curiozitate de a cunoaste un om si de a-l aseza apoi pe raft sub forma unui tipar. Pana acum nu am intalnit nimic nou fata de cea ce stiam déjà. Iar rafturile mele sunt cam pline. E tare interesant sa observi un om. Sa ai rabdarea de a o face. Pentru ca, intr-un fel sau altul, vei mai avea de-a face cu oamenii de genul asta si e bine sa stii de la inceput, in linii mari, bineinteles, unde se incadreaza. Ca sa stii la ce sa te astepti din partea lui.

 Am cunoscut oameni inchisi si reticenti, oameni superficiali, am cunoscut oameni slabi, am cunoscut oameni veseli si deschsi, oameni puternici, - asta fiind trasatuile de caracter principale. Am cunoscut oameni egoisti, dar si oameni care ar fi fost in stare sa-ti dea si camasa de pe ei, oameni plini de frustrari, nemultumiti si rai, oameni blazati, mincinosi, rupti de realitate, care au renuntat, care au abandonat lupta, perfectionisti si delasatori, oameni profunzi, oameni diabolici, oameni care vor sa iasa cumva evidenta si fac tot felul de lucruri pentru a cersi atentie– asta este scopul lor in viata, oameni care pozeaza in victime, oameni neimpacati cu lumea si cu ei insisi..am intalnit multi oameni si am incercat sa-mi fac loc printre ei. Sa-i tatonez, sa-i observ. O fac involuntar. Ma impinge spre ei o curiozitate pe care nu mi-o inteleg…cu ce ma aleg dupa? Cu o noua experienta de viata probabil sau nici macar cu aia…sunt foarte rari cei care iti ofera asa ceva…

Cred ca pana la urma, tot inconstient, caut ceva…ceva in ei…ceva ce nu am gasit in nimeni pana acum…acel ceva sublim, care sa ma tintuiasca locului, care sa ma lase fara cuvinte, caut noutatea, acel ceva inca nedescoperit, pe care nu-l cunosc nici macar ei insisi….pana acum nu am intalnit decat clisee…pentru ca, vreau, nu vreau, ajung la vorba unui bun si drag prieten…ce cauti tu nu exista...Nu stiu de ce dar imi suna in urechi melodia asta...