vineri, 26 iulie 2013

Apa calda, valuri mici...Imi dai?

- Mai traieste?
- Mai traieste!
- Saraca!

Cum adica saraca??? Sa-ti fie mila de un om pentru ca inca mai traieste este groaznic...Nu groaznic pentru ca simti tu asta, ci pentru ca exista motive care sa te faca sa-l compatimesti..

- Mai judeca?
- Nu mai judeca de mult...vorbeau in tramvai doua batranele in baston, batranele trecute bine de 70 de ani.

Cand eram copil, mamaia imi spunea ca, daca nu sunt cuminte, o sa ma pedepseasca Dumnezeu..si ma gandeam cum adica? Ma poate pedepsi mama ...dar el? Ce treaba are el??? Si unde e? Intr-o vreme il cautam prin casa, apoi am crezut ca se ascunde in boxa de la subsol unde eu nu aveam niciodata voie sa intru. Apoi, ma uitam dupa el pe strada. In capul meu, Doamne Doamne era un nene barbos, ca mos Craciun, imbracat in alb. Imi era frica de el. Odata pentru ca ma pedepseste cand mi-e lumea mai draga, apoi pentru ca are barba!!!  Si vedeam barbosi pe strada dar nu corespundeau pentru ca nu aveau deasupra capului coronita aceea galbena.

Mai, nimeni nu umbla cu coronita din aia in cap!! Dar nimeni! O singura data am crezut ca l-am vazut. Cand m-a dus tataia la un balci si am zarit un nene cu ceva in cap ce aducea a coronita...a fost satisfactia zilei!! Te-am prins!!!!! credeai ca poti sa fugi de mine???

Si cum ma vede? Ma vede si cand fac baie? Si cand merg la toaleta?? Ca mi-era rusine...Si de unde stie el ce nazbatii fac eu? Si in ce fel ma poate pedepsi? Poate o sa ma impinga si o sa cad si o sa-mi julesc iar genunchii...pentru ca asa imi spunea mamaia cand veneam in casa julita in genunchi si coate..nu ai fost cuminte, te-a batut Dumnezeu. Il uram pe Dumnezeul ala pentru ca era parsiv. In primul rand, nu ma lasa sa ma apar. In al doilea rand, se baga unde nu-i fierbea oala. Nu avea altceva mai bun de facut decat sa hartuiasca tot timpul copiii? Si nu luptam cu aceleasi arme. Adica, imi spuneam, vrei sa ne batem? Pai iesi sa te vad!!


Cu copiii era altceva. Ii cafteam pe toti, baieti si fete la gramada...dadeam cu pumnii, cu picioarele, trageam de par, muscam..ce mai muscam..Intr-o vreme, cat am stat la bunici mi se spunea muscacioasa..

Mi-era ciuda pe el ca nu era corect. Si ma gandeam ca el e mare si bun deci ar trebui sa fie si corect...Si..daca e mare de ce nu il vad? Si daca e bun de ce ma julesc? Si daca e iertator de ce ma pedepseste? Roaga-te si o sa te ierte, imi spunea mamaia. Si am crezut atunci ca am descoperit retea magica.

Ma rugam sa ma ierte dupa ce furam corcoduse din copacul vecinilor, dupa ce rupeam florile din gradina, dupa ce mangaiam toti cainii vagabonzi din fata blocului, ma rugam dupa ce scobeam in pamant dupa rame sa le dau la pasari, ma rugam cand alergam prea tare (mamaia imi spunea sa nu alerg), ma rugam cand spargeam vreun pahar sau vreo farfurie...Doamne doamne iarta-ma ca am fugit..Doamne doamne iarta-ma ca am facut groapa in pamant...iarta-ma ca l-am stropit nenea ala cu apa...iarta-ma ca am luat-o in brate pe Fetita..

Si ma rugam cu ardoare, minute in sir iar apoi, dupa ce consideram eu ca e de ajuns, saream in pat de bucurie si o luam apoi de la capat. Eram bucuroasa ca m-a iertat pentru greselile trecute, deci pot face din nou...ma va ierta din nou....

Anii au trecut si am inceput sa ma rog nu sa ma ierte, ca era evident c-o face, incepusem deja sa cer...sa iau note bune la scoala, sa nu-mi dea teme profesorul, sa nu ma scoata la tabla..apoi m-am rugat sa ma placa baiatul din banca trei, sa nu ma prinda mama cand aduc copii in casa, sa nu vada tata gaura scobita in peretele de dupa dulap...sa nu ma prinda cu catelusul pe care il ascunsesem in masina de spalat..sa nu-mi vada papusa careia ii rupsesem un picior...Fac o paranteza acum. Toate jucariile pe care le stricam, le aruncam sub pat crezand ca acolo nu vor fi niciodata gasite de parintii mei...ma intreba mama unde este papusa Betty? Nu stiu. A disparut, spuneam si ridicam din umeri, cu o privire inocenta...

Apoi, m-am rugat sa fiu om mare..Oamenii mari faceau ce voiau ei..aveau voie sa manance ciocolata multa, aveau voie sa stea tarziu seara in fata blocului, se uitau la televizor cat aveau chef, ieseau afara cand voiau, nu mancau supa, nu dormeau la pranz...

Da, imi doream sa fiu om mare si cred ca toata copilaria mea am visat la asta...cand am ajuns om mare am inceput sa ma rog la Doamne Doamne din ce in ce mai rar si in situatii disperate. Dar ma uit in jur...is oameni in varsta care se roaga si de 10 ori pe zi. In tineretile lor oare erau la fel? Am impresia ca ne rugam cat suntem copii si cand ajungem la batranete. Cand suntem copii spunem "Doamne, iarta-ma". Cand suntem tineri si batrani spunem "Doamne, da-mi!"

Tu ai observat ca ne rugam doar cand suntem nefericiti? Cand suntem ok, nu ne gandim la Doamne Doamne, ne bucuram de ce avem doar. Cand nu ne mai convine, iar picam in genunchi..doamne da-mi aia, da-mi ailalta...Cred ca il acceptam pe doamne doamne doar atunci cand ne face pe plac. Atunci spunem ca exista. Cand nu ne mai face pe plac, spunem ca e o inventie.

Ascultam discutia celor doua batranele din tramvai si ma gandeam cu cata usurinta si detasare vorbeau despre moarte. Oare oamenii batrani o accepta mai mult decat o accepta tinerii? Oare este oboseala, resemnarea, oare au ajuns mai intelepti, mai lucizi intr-un fel aparte? Sau cand esti batran, simplul fapt ca te apropii mai mult de Dumnezeu iti da acea liniste in fata mortii?

Acum..mno...dumnezeu se pare ca a crescut o data cu mine..Cand eram copil, ma impingea de la spate si cadeam pe strada, pe scari, din leagan, din copaci.Acum, uneori, imi pune piedica si ma julesc nu in coate si-n genunchi, ci in suflet...Dar, pana una alta, ia sa ma rog eu putin poate ma iarta, iar apoi pot sa sar in pat de bucurie si sa-i cer ceva in schimb. Nu asa functioneaza? Spui iarta-ma -te-a iertat - iar apoi ii ceri ca nesimtitul toata mana..daca tot m-ai iertat, nu poti sa ma si ajuti acum???


Doamne doamne, da-mi vreme frumoasa la mare, muzica buna, bere rece, chef de viata, multe scoici pe care sa le adun, apa calda, valuri mici...sa am loc sa-mi parchez masina si loc sa-mi pun cortul pentru ca ajung in vama exact cand incepe folk you si o sa fie calcatura in picioare (sa-mi bag picioarele, ce ghinion am) Aoleu! Am vorbit urat. Doamne iarta-ma ca am vorbit urat! Asa..acum sa revenim....vezi daca poti sa scoti algele din apa ca stii cat de scarba mi-e de ele ....Imi dai?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu