vineri, 31 mai 2013

Nisip in ghete...



"Eu tac si ascult. Adun in mine gandurile tale, le mestec, le inghit, le simt si le traiesc. Le impletesc cu ale mele, construind idei. Uneori, sunt hade, fara fundatie, fara stalpi de rezistenta, fara grinzi..iar constructia nu are geamuri si nici usi prin care sa respire. Dar nu-i nimic, imi spun".

Miruna tocmai ce se trezise din somn...era tarziu, amiaza, dar ploaia care batea in geam, ziua gri care se ivea de dupa perdele o facura sa se ghemuiasca printre cearsafuri, sa inchida ochii si sa adoarma din nou...Nisip in ghete....Zambi..

"Eu tac si te ascult. Te adun in mine bucata cu bucata, primesc tot ce-mi oferi dar fara sa-ti cer. Pentru ca eu iti las libertatea de a alege sa-mi spui ce vrei si cand vrei sa-mi spui. Eu nu te judec. Eu nu te intreb. Eu nu te cert. Eu tac si te ascult. Pentru ca, uneori, avem nevoie sa fim ascultati. Fara sa primim sfaturi. Doar sa fim ascultati. Fara sa fim judecati.  Fara sa fim pusi la zid si ucisi cu pietre. Eu nu-ti spun ca va fi bine, ca va fi rau, ca va fi urat sau frumos..Eu te ajut sa-ti dai seama singur de asta...sa alegi tu  ce e bine si ce e frumos, drept si gresit, iar asta dupa propriile tale idei si repere".

Ceasul isi hapaia secundele si era hapsan ca un ceas, iar Miruna nu stia daca e treaza sau viseaza. In minte i se derulau imagini frante, crampee ale unei nopti furtunoase..alerga prin furtuna...prin balti..uda din cap pana-n picioare..cerul era negru, brazdat din cand in cand de fire metalice incise...De ce alerg? Unde alerg? Spre ce? De cine fug eu, de fapt? Incetini pasul si lasa ploaia s-o acopere...Tremura. Dar nu de frig...Nisip in ghete..

"Eu tac si te ascult. Nu ma intreba niciodata daca sunt sau nu de acord pentru ca nu eu trebuie sa fiu cel care imparte lumea in frumos si urat, in bine sau rau. Si daca sunt eu de acord sau nu..nici nu conteaza. Important e ca atunci cand imi vorbesti, sa-ti golesti sufletul ca sa poti respira, ca sa-ti poti umple din nou plamanii cu aer.."

Copacii isi luau avant spre cer..voiau sa se smulga si sa zboare, iar cerul cobori pe pamant - voia sa fie al cuiva, sa apartina, sa fie inradacinat...un noian de ganduri fara cap si fara coada..furie, frustrari, regrete..neajutorare...intrebari fara raspuns ...chin...vreau sa uit...vreau sa uit..."Sa nu ai niciodata regrete...Sa-ti para rau nu pentru ce ai facut, ci pentru ce nu ai facut din lipsa de curaj". Vantul o fugarea pe alei si-i suiera in urechi "Traieste!" O scoica, un val, nisip aspru sub talpile ude...nisip in par..nisip in ghete..nisip acum in suflet...o melodie...o grebla rosie de plastic - o jucarie..."Oare ce-am facut cu jucaria aia?"  Nu-si putea aminti...O imbratisare..un sarut fara preaviz...o atingere.."Ce piele fina ai...Mi-era atat de dor sa simt finetea asta!" "De ce dracu toti barbatii care ma saruta o fac atunci cand ma astept cel mai putin? Mai tii minte ghetele alea?"

Si-si ingropa si mai adanc capul in perna...patul era gol si rece...casa era goala si rece...sufletul ei mustea de lacrimi..mintea ei urla de durere...Nisip in ghete..."O sa traiesc mereu cu vina asta dar mi-o asum si nu voi regreta o clipa...Pentru ca stiu. Cu fericirea aceasta nu ma voi mai intalni niciodata si...momentele astea isi vor merita toate pedepsele din lume...Sunt prea frumoase...si accept sa fiu pedepsita apoi o viata intrega pentru ele..caci pedeapsa nu va fi niciodata atat de aspra incat sa le eclipseze..Da...ma arunc cu capul inainte...traiesc clipa...vad eu ce fac dupa aia..." Asa isi spusese atunci. Asa simtea si acum. Zambi. Iar vantul ii soptea secrete...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu