sâmbătă, 13 aprilie 2013

Pasi marunti de mars


Nu cazi, doar te dezechilibrezi. Iar daca ai fi dat dovada de putina stapanire de sine, sau de tine, ai fi trecut neobservat de nimeni. Dar nu...Tu intinzi instinctiv si violent manile in fata, apleci capul aproape atingand cu fruntea caldaramul, corpul ti se contorsioneaza involuntar in aceeasi directie, de altfel atat de imprecisă si de vaga, caci in urmatoarea secunda poate prinde o noua traiectorie, diametral opusa, si, in toata nebunia asta de-o fractiune de secunda, incerci sa te sprijini cu palma lipita de ciment si pe celalalt picior, ramas initial si el suspendat undeva in aer, topaind ca un imbecil.

De cele mai multe ori, devii atat de ridicol incat lumea isi coboara ochii in rusinea rusinii tale. dar doar pentru o clipa. Te simti ridicolul dus la paroxism, ridicolul suprem, ceva mai ridicol nici ca nu ti se mai poate intampla. Acum este momentul sa se petreaca orice alt neajuns pentru ca nimic nu poate egala situatia penibila in care te afli. Si in acel moment iti doresti pentru prima data in viata, tu, om rational, cu o judecata logica si destul de bine infipta in realitate, dintr-un puseu al disperarii in care te afli, sa devii invizibil. Sangele ti se urca in cap, iti creste brusc si tensiunea, evident, probabil din cauza smuciturii prea bruste sau poate din cauza faptului ca te-ai proiectat cu o viteza mult prea mare cu capul in jos.

In primul rand, ca reactie involuntara, iti exagerezi prea mult gesturile smucindu-te, agitandu-te, iti pierzi controlul grimaselor. De multe ori te auzi tipand si, culmea, in timp ce tipi ti se face rusine percepandu-ti propriul glas. Dar nu poti opri strigatul, care iese din gatlej ragusit, spart, afon. Apoi, dupa ce te redresezi cat de cat, intorci privirile fricos, curios sa vezi, sa descoperi ce anume atat de mic incat nu l-ai zarit a putut sa te impiedice in asemenea hal. Un astfel de incident minor, deloc periculos pentru integritatea ta fizica, ajunge sa te scoata dintr-o data din anonimat si cumintenie aruncandu-te in fata unui auditoriu malitios, hapsan, pervers, care manipuleaza in propriile sale interese obscure orice clipa, orice moment iesit din comun. Sau pe care il considera ei a fi iesit din comun.

Daca nu ai fi facut atata caz, poate ca nimeni nu si-ar fi dorit sa te priveasca, nici macar sa vorbeasca despre tine. Nu te-ar fi transformat peste noapte in actor fara voia ta.. Dar, pentru ca firea omului este mereu mai presus de orice dorinta si judecata proprie, ai facut, cum s-ar spune circ si, fara fi nevoie, intr-un fel, te-ai condamnat singur. Dupa primile priviri uimite, speriate, luate pe nepregatite, se itesc, uneori in coltul buzelor, alteori in coltul ochilor abia mijiti, zambete. Unele sunt prietenesti, ceva de genul ...Stiu cum e, si eu am patit-o, altele dispretuitoare...Idiotul! Altele sunt doar rautacioase si nimic mai mult, nu au un alt substrat, mai adanc, mai profund, care sa te nelinisteasca mai mult decat esti deja. Dar mai simti si acele zambete stranii, care apar pe chipurile unor personaje despre care ai putea spune, cu mana pe inima, ca nu au ras in viata lor niciodata, iar acest zambet este prima grimasa scofalcita, rahitica, aparuta pe fetele lor de cand se stiu ei.

Apar apoi rasetele. La inceput pe infundate. Tu, de fapt, nici macar nu ai apucat sa te redresezi bine. Inca mai ai ochii infipti in podea, piciorul in care te sprijini este flexat, in mana pe care te sprjini simti furnicaturi. Te ridici la fel de violent, in ideea ca poate nu te-a observat nimeni, cand de fapt, toate privirile sunt atintite asupra ta. Inca nu ai ragazul de a privi in jur. Dar asta nu te impiedica catusi de putin sa auzi. Dimpotriva, Adrenalina iti clocoteste, situatia in care te afli te face sa simti mai profund nuante pe care, poate, nici nu le-ai fi bagat in seama daca nu te-ai fi impiedicat. Nu zaresti pe nimeni, dar deja ii vezi pe toti cu ochii mintii. Rasetele infundate se sparg in pufnituri si hohote. Ce faci ma, baiatule, ma??? Esti bine??? Te bat pe umeri prieteneste toti cei care, cu o clipa inainte s-au bucurat si s-au distrat pe seama ta ca la circ. Situatia se poate schimba radical in momentul cand ajungi sa-i privesti si tu la randul tau in ochi. Este vorba despre un moment pe care il simtitm de altfel cu totii, acel misterios nu stiu ce si nu stiu cum ...momenul cand iti dai seama daca esti inconjurat de oameni binevoitori, care rad sincer si parinteste, sau nu.

Reactia unui individ luat prin surprindere spune absolut totul despre el. Atunci ajungi sa-l cunosti. Si abia atunci ajungi sa realizezi si adevarul situatiei in care te afli. Zambesti tamp. Te simti jenat, incurcat, nu stii ce sa faci cu mainile, le bagi in buzunar apoi le strangi spasmodic pe langa corp. Acum ai vrea sa te faci mic, sa dispari. Sa nu mai existi. Sau, dimpotriva, iti ridici privirile, zambesti si tu, te scuzi, te scuturi de un praf inexistent si pleci mai departe. De data aceasta cu capul sus dar atent ca niciodata la alte pietre sau borduri de care nu ar fi deloc momentul sa te impiedici din nou. Iti cam tremura picioarele, te ard palmele, obrajii iti iau foc. Abia acum simti durere. Te doare ceafa, te doare spatele, te doare palma in care te-ai sprijinit si te dor muschii picioarelor. Ambele au fost supuse unui efort parca prea mare ca sa-ti sustina dintr-o data greutatea. Vrei musai sa te asezi undeva, sa te calmezi si sa fugi cat mai repede din locul cu pricina, de langa cei care au fost martorii idioteniei tale. Daca esti in situatia fericita de a nu-i mai vedea niciodata, esti in situatia fericita de a nu-i mai vedea niciodata. Dar, ce te faci cand stii ca pe acei oameni ii vei intalni mereu de acum incolo, iar ei vor proiecta peste imaginea ta acel moment pentru totdeauna si te vor transforma in ceea ce, de fapt, nu esti si nu vei fi niciodata: un cretin. Tu, ca individ, vei fi recunoscut in grup in amintirea acelui moment care ti-a pecetlui intr-un fel si o parte a personalitatii tale.

CONCLUZIE: casca bine ochii pe unde mergi, nu privi inainte ci mereu acolo unde calci. Ce va fi mai incolo nici nu conteaza, acum este important sa nu te impiedici. Fii atent la detalii care scapa altora. Si,daca te impiedici ca boul, s-ar putea nici sa nu mai ajungi la destinatie. Totul se face in pasi marunti de mars.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu