sâmbătă, 13 aprilie 2013

Om de zapada sa fiu...

Hai ca trece ! Hai ca trece! Timpul le sterge pe toate...stii doar... 

Nu stiu de ce te-am visat..de fapt...nici macar nu pot spune ca te-am visat pe tine...te cautam doar cu frenezie, eram disperata pentru ca ma simteam atat de aproape de tine si totusi nu te gaseam.. dar nici nu am avut curajul sa intreb pe nimeni unde esti..nu stiu de ce..ma incerca o rusine crunta din cauza faptului ca te uitasem ...sau poate, undeva, departe, in sufletul meu, nu voiam sa stiu unde te-am lasat...nu te-am mai visat de mult timp..poate de un an sau chiar doi...nu stiu de ce ai aparut acum, dar m-am trezit cu gandul la o lespede de piatra, iar imaginea ei atat de vie, atat de clara m-a urmarit toata ziua... 

Hai ca trece ! Hai ca trece! Timpul le sterge pe toate...stii doar... 

Cand ma gandesc acum la tine, lucid, la rece, im pari un strain..numai in vise imi esti aproape...numai in vise te mai caut, numai in vise te mai iubesc, numai in vis mi-e dor de tine...era o vreme cand ma rugam seara sa te visez noaptea, sa nu te pierd de tot... 
Stii ca a-nceput din nou sa ninga? Mai ninge un an peste tine...Dar e o ninsoare viscolita si rece, dusmana,...nu am simtit nici o bucurie...mi-e sufletu-nghetat, paralizat de frig...gandurile vascoase, lente, miscarile lenese, mintea impotmolita-n trecut...vocea mi-e sparta-n soapte ragusite...nu mai sunt eu...nu mai esti nici tu...si ninge din nou in lipsa ta...cate ninsori vor trebui sa mai curga peste mine pentru a ma-ngropa de tot?? 
Nu ti-am gasit un rost desi...cred ca ai avut cel mai mare rost in viata mea. Caci, cu tine s-a pornit tavalugul...si am ajuns un mare om..nu de zapada dragul meu, ci de noroi...m-am rostogolit la vale lipind de suflet straturi, straturi...am ajuns scorojita, uscata pe dinauntru si gaunoasa....vreau sa fiu un om de zapada dar...asta mi-a fost drumul...prin mizerii si noroaie, presarat cu mici bucurii si mari dezamagiri.. 
Auzi...tu ma mai tii minte? ma intreb uneori daca-ti mai aduci aminte de mine...pentru ca eu am ramas blocata in acel moment, dilatat la nesfarsit in timp, moment in care ai venit si ai plecat. si nu ma mai pot urni din loc. O parte din sufletul meu a murit atunci langa tine....m-am culcat in iarba si am murit un pic..o farama... 
De-a lungul timpului am mai murit de o mie de ori....oare mai traiesc? oare mai sunt vie? Am murit langa tine cate putin, cate putin in fiecare zi...apoi ceva s-a intamplat...mi-am amintit de cuca...acolo am simtit ca mi-am dat ultima suflare...acolo m-ai omorat de tot...apoi am renascut, de acolo, din acea camera cu nu stiu cate paturi, cu flori de gheata in ferestre, langa focul sobei cu o cana de vin fiert in mana, ascultand chitarile..acolo am murit si acolo am reinviat... 

Hai ca trece ! Hai ca trece! Timpul le sterge pe toate...stii doar... 

Da, le sterge, dar nu le uita, dragul meu, niciodata... 
Mi s-au pravalit atunci stancile-n priviri, m-au ingropat pietrele si buruienile muntelui...m-am culcusit sub zapada ca sa-mi fie si mie macar o data in viata cald....stii cat ma plangeam de frig... 
Vreau sa fiu om de zapada..vreau sa fiu om de zapada...vreau sa-mi topesc noroaiele in alb...in tine.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu