sâmbătă, 13 aprilie 2013

Miloaga. Bine conditionat

Nu dau bani la cersetori cum nu dau nimic nimanui care-mi cerseste ceva..nici mila, nici afectiune, nici prietenie, nici iubire...Ofer doar atunci cand stiu ca omul acela are nevoie dar e prea mandru s-o spuna… 

Aproape in fiecare seara ma opresc la Mega Image…cumpar nimicuri dar, in general, ma duc pentru tigari, bere si cafea. Aproape in fiecare seara trec pe langa Miloaga, asa ii spun eu, o cersetoare care sta lipita de zid, ghemuita, cu un copil in brate. E tanara, nu cred ca are mai mult de 22, 23 de ani, iar baiatul nu cred ca are mai mult de un an. La ora la care ajung eu, copilul mereu doarme. Acum este infofolit pentru ca a venit frigul dar, dupa parerea mea, este mult prea subtire imbracat. Femeia il strange insa in brate si sta cu corpul aplecat asupra lui ca sa-l incalzeasca. Iar cand cineva trece prin fata ei, Miloaga se uita lung, de obicei nimeni nu o priveste in ochi, si balmajeste ceva…nimeni nu intelege dar toti stiu ce vrea sa spuna..Si o evita, privesc inainte, privesc in alta parte, privesc in jos…Acum cateva saptamani, ca de obicei, am vazut-o stand chircita cu capul rezemat de zid. Copilul avea o suzeta si-o molfaia tacut. E incredibil cat de tacut poate fi copilul asta…statea in bratele ma-sii si privea undeva deasupra capului ei. I-am surprins privirea pentru o secunda doar. Si nu am putut citi nimic in ea. Era senina si linistita de parca ar fi stat in patutul lui, la caldura, printre jucarii. Am trecut pe langa ei, am intrat in magazin dar privirea aceea mi s-a cuibarit in suflet si ma zgaria ca o gheara. O simteam cum scrijeleste si zgreaptana in mine pana la sange… 

Eu nu dau bani la cersetori cum nu dau nimic nimanui care imi cerseste ceva…imi spuneam in gand incercand sa alung vedenia din suflet. Dar cantarea greu, se agatase in mine, crestea si ma durea fizic..Si, disperata sa scap cat mai repde din stransoare, am umplut o punga cu alimente si i-am oferit-o cand am trecut pe langa ea. Nu am auzit-o sa multumeasca, desi sunt foarte sigura ca a facut-o, pentru ca déjà eram departe..am luat-o la fuga printre blocuri, m-am izbit de un caine vagabond, am dat peste cativa oameni si nu m-am oprit decat atunci cand am ajuns acasa. Parca ma simteam putin mai bine numai la gandul ca imi voi strange in brate tazucul iar apoi, pe parcursul serii, am uitat de privirea aceea senina. 

Au trecut destul de multe zile de atunci si inca o mai vad, cateodata, rezemata de zid…dar nu i-am mai dat nimic, cu toate ca ma gandesc mereu la ea…Am realizat in acea seara cat de egoista sunt…am oferit un ajutor cuiva nu pentru a se simti el bine in mod special, ci cat pentru a ma simti eu debarasata de-o povara…Ai impresia ca ajuti un om dar, de fapt, incerci sa te salvezi pe tine insuti. Asta se numeste ipocrizie. Te simti vinovat? Descurca-te cu vina pe care o porti, nu incerca sa te pacalesti singur.. 

Nimeni nu ofera nimic gratuit. Dam iubire dar o cerem inapoi…facem anumite gesturi, spunem anumite cuvinte..sperand ca la un moment dat sa primim o rasplata…Oferim pentru a ne simti bine ca am oferit..pentru ca apoi sa putem dormi noaptea confortabil si sa visam frumos...Mergem la biserica iar apoi avem impresia ca suntem stersi de pacate...Ca doamne doamne te iarta pentru ca i-ai dat ceva..un fel de mita...Asta nu este altruism..sa astepti sa primesti si tu inapoi…asta este un negot, un comert ieftin cu sentimente si mai ieftine…Iti dau iubire, imi dai iubire, ii dau un gand bun, astept un gand bun, iti ofer placere si bucurie si multumire dar sa stii ca le astept si din partea ta… 

De ce dam bani la cersetori? Din mila spui…Din mila pentru cine? Pentru ei, imi raspunzi..Nu…dam bani la cersetori pentru ca vrem sa ne simtim noi mai bine..Impresia pe care ti-o provoaca un om necajit e puternica, te afecteza...te gandesti ca tu ai si casa si masa si familie ..te gandesti ca esti iubit si, daca te porti frumos, poate primesti si un sex oral, diseara, ca bonus...… 

Ajutand un om necajit in plina strada, iti faci vina care te apasa mai digerabila..Tu ti-ai facut datoria. Acum, déjà, nu mai e problema ta…Nu te intereseaza decat sa obtii un loc in Rai…te gandesti ca vei fi, intr-un fel, rasplatit. Dar Binele nu poate fi conditionat. Daca il faci nu trebuie sa ai un motiv..chit ca acela este legat de propriul tau suflet. Cand faci cu adevarat un bine, atunci nu vei astepta nimic in schimb. Nu te vei astepta sa ajungi in Rai, nu te vei astepta sa ti se intample o minune, nu te vei astepta sa te simti mai bine.. 

Nu dau bani la cersetori. Nici macar la copii. Pe unul l-am fugarit chiar prin jurul masinii, in timp ce eram la stop, cu levierul ala antifurt pentru volan…Voia sa-mi stearga parbrizul..si eu nu eram de acord..iar daca insisti foarte mult se pare ca devin violenta..glumesc..nu stiu ce m-a apucat atunci..eram cu nervii la pamant..treceam printr-o criza de personalitate probabil…M-a durut fix la basca de ceilalti soferi care ma priveau, probabil, perplex… 

Nu dau bani la cersetori. Nu pot, nu vreau sa fiu partasa la asta. Cum nu sustin vanzarea animalelor de companie in pet-shopuri. Cum nu trec niciodata pe rosu..cum nu arunc niciodata nimic pe strada…cum stiu sa spun multumesc…Mi-e mila in schimb, ma doare sufletul si-mi vine cateodata sa urlu pentru ca exista momente in care ochii lor ma fura, ma tin prizoniera, simt cum imi diseaca maruntaiele..cum ma ard si ma dor..

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu