sâmbătă, 13 aprilie 2013

Ma strang peretii...


Lasa-ma sa tac..

pentru ca, in momentul in care as rosti primul cuvant, as simti ca ma sufoc, ca nu mai am aer, as ameti, s-ar invarti pamantul in loc si lumea-ntreaga s-ar rasturna cu capul in jos, as trai vartejul celui mai de cosmar carusel ridicat sui si stramb pe-o parte in parcul de distractii al nebunilor, un carusel in care nu ma invart doar eu ci se invarte intreaga mea viata, unde trecutul se omogenizeaza cu prezentul, devin ca o coca vascoasa, unde realul pare a fi inchipiure iar inchipuirea devine adevarata.

pentru ca, in momentul in care as rosti primul cuvant, avalansa gandurilor m-ar rostogoli inspre tine cu o asa putere incat te-ar lipi de asfalt, ti-ar soarbe fiinta-ntreaga dintr-o singura inghititura, te-ar lasa gol, si mut, si orb, si surd, ti-ai pierde mintile si pe tine cu totul intr-o lume in care nimic nu va mai fi ce-a fost, in care nimic nu va mai fi ce este, in care nimeni nu va mai fi ce ar fi trebuit sa fie...

pentru ca mi-as auzi vocea sparta, inghitita, mestecata, gatuita, straina, departe de a mai fi umana, o voce de animal pe care nu poti sa-l ghicesti, incat as crede ca nu sunt eu ci altcineva, un monstru cu chip de om si suflet de pamant, incat pana si eu as crede ca te mint...

Lasa-ma sa tac, lasa-mi gandurile la locul lor, nu scobi, nu racai cu batzul ca un copil curios pentru ca vei trezi monstri adanc ingropati, adanc adormiti in vagauni si care, odata treziti la viata, te vor nimici pe tine, pe mine, pe amandoi...lasa-i sa viseze, canta-le un cantecel de leagan, mangaie-i pe crestet, spune-le basme cu zane si feti frumosi, citeste-le povesti nemuritoare, leagana-i si alinta-i, iubeste-i cu frica, cu teama, cu emotie, nu hrani fiara din mine cu vorbe-n vant pentru ca te va bantui in somn noaptea si ziua ti-o va face de cosmar, diminetile nu vor mai avea miros de cafea aburinda, iar serile se vor transforma in umbre negre pe pereti.

Deci vorbeste tu in locul meu si simte si pentru mine, iubeste si pentru mine, traieste si pentru mine, lupta si pentru mine, bucura-te, fii fericit pentru amandoi...pentru ca de mine nu poti scapa, dar fara mine nu poti trai. Pentru ca eu sunt tu si daca vei avea grija de mine, vei putea supravietui tie.

Credeam ca tot ceea ce fac si gandesc si simt se raporteaza, intr-un fel, la tot ceea ce vad in jurul meu, se raporteaza la exterior, la cei cu care ma vad zilnic, la cei la care tin, pe care-i iubesc, la realul si palpabilul si concretul vietii mele. Si credeam ca trebuie sa actionez si sa reactionez dupa marcajele trasate de ei, pentru ca ei sunt sau ar fi trebuit sa fie punctul meu de reper.

Credeam ca nu poti trai paralel si-n alte dimensiuni in acelasi timp. Ca esti aici si acolo, impartit in doua jumatati perfect egale, rupt, destramat in doua parti identice ca doua picaturi de apa. Apropo, picaturile de apa nu sunt mereu identice, dar mi-a placut cum suna, desi este un sablon. Si sunt momente in care nu-mi mai simt jumatate de suflet, jumatate de trup, vad cu un singur ochi si ating cu o singura mana, pasesc pe un singur picior si zambesc cu jumatate de gura...Si ma vreau cateodata intreaga, si incerc sa ma smulg, sa ma adun, sa ma pun cap la cap la fel cum lipesti piesele unui lego, sa ma regasesc, sa ma recunosc, fiu din nou un tot, indiferent daca aici sau acolo...numai sa fiu din nou eu.

ma strang ziduri si pereti, am un gol in stomac si-un hau in suflet, vad purici verzi, iar apoi mi se-ntuneca privirile, nu ma mai tin picioarele si-as vrea sa ma intind pe jos, respir sacadat si parca nu mi-ar ajunge nici tot aerul din lume..parca s-a blocat undeva in gat si nu poate patrunde in plamani...si mi-e frica de fluturi de noapte si tramvaie, de oameni care rad, de clovni si mosi craciuni...e doar un atac de panica imi spun, va trece...trebuie doar sa gasesc puterea sa-l controlez pentru ca totul, dar absolut totul, este numai in mintea mea..numai in mintea mea...gandeste-te la arici..gandeste-te la arici...gandeste-te la veverite, la suricate...gandeste-te la arici...blocheaza amintirile, incuie usile, inchide geamurile, pune lacat, trage draperia, ia-ti bagajul, iesi pe usa, iar apoi aprinde focul...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu