sâmbătă, 13 aprilie 2013

Injura-ma!

Vorbeam cu un amic acum cateva zile..asa de amorul artei...sa treaca timpul si din vorba-n vorba ajungem sa ne contrazicem. Pana cand m-am oprit brusc si nu am mai spus nimic. Il urmaream cum se agita, cum se incrunta, cum turuie si se inversuneaza..il priveam umita, usor amuzata apoi plictisita, scarbita...si nu vedea nimic din toate astea. Nu simtea nimic in privirile mele...era opac, un zid de care nu voiam sa ma mai lovesc... 

Da, e adevarat, sunt foarte incapatanata, dar numai atunci cand stiu ca am dreptate, cand argumentele-mi sunt atat de logice incat nici nu mai are rost sa le explic. E ca si cum as incerca sa demonstrez cuiva ca apa e umeda sau ca unu si cu unu fac doi. Cui da cu virgula...nasol pentru el. Caci nu ma voi obosi niciodata sa explic axiome. Daca nu pricepi lucruri universal valabile, atunci nu are rost sa-mi pierd vremea cu tine. Nu ma interesezi. Nu ma exciti intelectual. Nu ma provoci. Nu-mi starnesti decat indiferenta. Si trec mai departe, fara sa te vad, esti o umbra, un om caruia ii uiti chipui imediat ce a iesit din camera. Un om cu care ai vorbit acum o clipa, iar in urmatoarea secunda ai uitat despre ce ai discutat si, mai rau, ai uitat ca fi discutat ceva... 
M-am saturat de aceleasi cuvinte fara nici un substrat, fara nici un inteles...cuvinte goale..sa treaca timpul...asa de amorul artei....prefer sa ma conserv, sa-mi pastrez energia pentru situatii care imi vor cere cu adevarat sa ma consum psihic, fizic, sufleteste..cum vrei...dar amice, atata vreme cat o sa scoti din tine aceleasi idei fara substrat, sterpe, aceleasi cuvinte goale, lipsite de orice rezonanta, de orice continut..atata vreme cat vorbesti nu ca sa spui ceva, ci ca sa-ti auzi propria voce...atata vreme cat o sa folosesti acelasi limbaj uzat, de lemn, inchistat in sabloane in spatele caruia nu se ascunde decat o minte gaunoasa si-un suflet mic...nu ma intreba de ce tac. Tac pentru a nu te jigni, pentru a nu te pune la zid, tac pentru a nu te face sa te simti mizerabil..nu tac pentru ca sunt suparata, ci pentru a nu te supara pe tine...nu tac pentru ca sunt posaca, ci pentru ca tu nu ma faci sa spun ceva...nu-mi starnesti curiozitatea, nu ma faci nici macar sa-mi ridic privirile, nici macar o spranceana...cuvintele tale nu ma fac sa vibrez, nu ma incita, nu-mi starnesc emotii, trairi, alte ganduri..alte idei... nici macar nu ma infurie...Si daca nu poti sa faci nimic din toate astea...injura-ma daca vrei...cred ca ar fi singurul lucru ce mi-ar distrage pentru o secunda atentia spre tine...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu