sâmbătă, 13 aprilie 2013

Ia-ma! Strange-ma! Da-mi drumul!

Am o colega noua. Draguta. Vesela. Deschisa. Imi place. Ne hlizim de fiecare data cand ne vedem la tigara. Lumea se uita lung uneori. Radem poate prea mult. Cand am facut cunostinta cu ea, am dat mana. Avea palma fina, mana micuta, dar m-am simtit captiva in stransoarea ei. O stransoare ferma. Chiar usor agresiva. Insa altceva mi-a atras atentia. Faptul ca nu-mi mai dadea drumul. Ma prinsese ca intr-un cleste si nu se mai oprea din strans si pipait. Degetul mare ii fremata pe dosul palmei mele iar celelalte parca dansau pe incheietura. Au trecut cateva secunde bune timp in care am asteptat sa se intample ceva insa mana ei devenise ca o gheara hulpava. Intr-un final, m-am restras usor dar am avut senzatia ca, cu cat eu incercam sa scap, cu atat ea strangea mai tare. Dadea drumul incet din stransoare, eu ma eliberam putin, apoi degetele i se crispau iar si iar ma eliberau. Cand m-am eliberat de tot mi-a mangaiat lasciv podul palmei. 

O situatie cel putin jenanta, ca m-am simtit inconfortabil e putin zis.. contrariata, debusolata, uimita...confuza..o amestecatura de ganduri si sentimente atat de incalcite incat nu am putut simti ceva concret in acele momente..doar o dorinta nebuna, sora cu panica, de a ma ascunde undeva...Dar..in fine..nu stiu cat conteaza ce-am simtit eu in acele momente care parca nu se mai sfarseau...E ciudat, dar uneori, am impresia ca pot ghici un om dupa cum da mana cu mine... 

La barbati este foarte interesant..Am intalnit maini blege, molatice, lesinate care abia te atingeau cu varful degetelor. Am intalnit maini ferme, hotarate dar care ma strangeau delicat..am intalnit maini brutale care-mi striveau podul palmei..maini reci, maini calde, maini lipicioase sau transpirate...maini mari cu palme late, maini suple cu degete lungi....am intalnit maini sictirite de viata, flegmatice, maini jucause, maini calme si intelepte..maini nervoase si isterice...la fel si stransorile lor.. 

Mi-e frica de barbatii care atunci cand fac cunostinta cu tine si-ti strang mana o fac de parca ar fi niste morti vii. In acel moment ma simt de parca as atinge pielea unui sarpe..molateca, sinuoasa, rece...omul imi repugna intantaneu...este o persoana in care nu pot avea incredere..sunt suspicioasa....imi ridica mari semne de intrebare..e un om timid, fricos si fara personalitate. Un introvertit de care e bine sa ma feresc. Un om care spune una si gandeste cu totul altceva.. Pare ca exagerez. Acum n-o lua si tu chiar mot a mot. Dar,in linii mari, un barbat cu o mana bleaga care nu stie cum sa stranga sau daca sa stranga imi este antipatic. 

Pe de alta parte, imagineaza-ti un barbat care intinde mana ferm, ti-o cuprinde pe a ta in intregime, ti-o acopera intr-o stransoare hotarata dar nu violenta nici agresiva...acet om emana doar caldura si intelegere si te simti cumva protejata..ferita de ce poate fi rau...De obicei, acest barbat te va privi in ochi si va zambi usor...este un om direct, are incredere in el, este stapanul sau.. 

Cred ca mainile au suflet..un suflet aparte care se tradeaza atat de usor...Am vazut maini suferinde, maini care urlau de durere, am simtit maini iubitoare, am intalnit maini care m-au durut pe mine dar si maini care m-au dus in extaz...Cred ca eu nu privesc omul in ochi pentru a-l citi, nu am incredere in priviri, ii strang mana doar...in acele cateva secunde sau fractiuni de secunde stransoarea mainii lui imi spune tot ce trebuie sa stiu la prima intalnire...Si aspectul conteaza, dar in mai mica masura daca e sa fac o comparatie cu starngerea de mana...Insa...daca e sa ma gandesc...cea mai frumoasa mana este acea mana care emana feminitate si masculinitate in acelasi timp...e singura mana pe care as lasa-o sa ma mangaie...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu