sâmbătă, 13 aprilie 2013

De validei

Nu aveam de gând să scriu despre Valentines Day, pentru că, cel puţin din punctul meu de vedere, subiectul nu merită să fie pomenit pe nicăieri, dar uite că nu m-am putut abţine. Pentru că nu înţeleg de ce trebuie să ne iubim doar o zi pe an. Şi nu-nţeleg de ce trebuie să ne trâmbiţăm iubirea în văzul tuturor, pe la orice colţ de stradă, să ne fălim cu ea în public, să le-o vânturăm tuturor pe sub nas. Cred că Validei este o sărbătoare inventată de-o femeie nebună care se uita la telenovele, o sărbătoare împrumutată de la alţii în care nu se regăsesc decât comercianţii ambulanţi ce fac bani de pe urma proştilor. Adică de pe urma bărbaţilor, pentru că, de data asta, fără să-şi dorească în mod special, ei sunt publicul ţintă. 
Că prost trebuie să fii să îngroşi portofelul celor care îţi vând inimi de pluş pe trotuare, jucării, flori artificiale şi cutiuţe muzicale, felicitări şi diplome pentru cea mai frumoasă soţie din lume sau pentru cea mai minunată iubită...căni cu floricele sau fluturaşi. 
Tot anul îi vezi ca fiind oameni normali, cu simţ de răspundere, întregi la cap şi responsabili. Ai încredere în ei, simţi că te poţi baza pe ei. În schimb, de validei parcă o iau razna, parcă dau în mintea copiilor. Uite-i cum se bucură când văd jucăriile de pluş... iepuraşii şi ursuleţii...uite ce pufoasă este inimioara!!!! Sigur Alinuţa va da pe spate de plăcere! Uite ce cutiuţă colorată..şi ce zdrăngănele drăgălaşeee....uite o felicitare şi uite şi o poezie....vai ce fundiţe simpatice!!! Ce drăguţ!!!!! Iar tu, privindu-i cum se calcă în picioare pe la cozi, cum transpiră şi-şi tamponează frunţile prin magazine, cum îţi fac vânt cu cheile de la maşină... nu-i aşa că-ţi vine să-i mănânci de drag? 
Nu ştiu ce se întâmplă cu bărbaţii în perioada asta dar e clar că ceva se schimbă radical. Din masculi alfa, se transformă în nişte omuleţi hipnotizaţi, cu ochii făcuţi rotocoale, care merg roboţeşte şi în capul cărora neuronul zace şi el mut de uimire...Şi nu ştiu cum se face, ca la un semn doar de ei ştiut, ies din case şi se reped flămânzi pe străzi. Flămânzi e doar o figură de stil pentru că, de fapt, au plecat la vânătoare de cadouri. Oare de ce naiba au ei senzaţia că dacă îi aduc iubitei o inimă de pluş, o floare şi o cană personalizată fata îi va iubi mai mult sau..îi va recompensa în vreun fel, îi va vedea mai sexy, mai macho, mai...mai...cum să-l vezi mă macho când îţi apare la uşă cu ursul după el??? 
De obicei, gama lor sentimentală nu este mai mare decât dopul sticlei de bere pe care tocmai ce-au îngurgitat-o....şi totuşi..de unde puterea asta incredibilă de a bate străzi, magazine, de a se certa pe-un inel..io l-am văzut frate primu!!! De unde plăcerea asta nebună de a pipai pluşul pe toate părtile? Se pare că, totuşi, bărbaţii sunt nişte sentimentali incurabili. Sau sunt doar prostiţi de femei în asemenea hal încât sunt în stare să facă orice numai să fie lăsaţi să se uite la meci şi să primească o supă caldă. 
Şi oare chiar femeile îşi doresc bazaconiile alea de le cumpără ei şi le dau cadou cu ochii-n lacrimi? Există vreo femeie normală la cap care să-şi dorească să primească o diplomă, un urs sau un iepuraş? Pentru că stau şi mă-ntreb ce dracu faci cu ele??? Şi oare nu te simţi nasol când de validei iubitul ţi se prezintă la uşă cu cadoul în dinţi în timp ce, în restul anului, de multe ori uită că exişti? Sau..ursul este pe post de spălător de păcate? 
Bine, există şi acei bărbaţi care se dau în vânt după bijuterii şi parfumuri. Sunt rafinaţii domnule! Ei nu pun botu la cutiuţe cântătoare, ci doar la cutiuţe cât mai mici dar cât mai valoroase. Pentru că, în capul lor, cu cât au plătit mai mult pentru cadou, cu atât vor fi, mai încolo, recompensaţi. Vor creşte în ochii femeii, iar ea le va fi profund recunoscătoare. Şi vor face încă o dată dovada faptului că au cu ce frate, au cu ce!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu