sâmbătă, 13 aprilie 2013

Craciun intr-un picior

Aseara tocmai ce intrasem in pijamale si orbecaiam pe net cautand cu frenezie o piesa pe care acum nici nu mi-o mai amintesc. Era liniste, frig si ma foiam in scaun ca o apucata incercand sa ma incalzesc, asta pentru ca mi-era prea lene sa inchid geamul de la balcon. Sau, nu neaparat lene, dar fumez in camera si daca as inchide geamul, ar fi sinucidere curata.. In camera..doar 14 grade..Super!!! 

Stateam cu picioarele sub mine, turceste, scaunul se legana usor stanga, dreapta...era placuta senzatia...imi aduceam aminte de Nicolai care ma plimba cu scaunul prin red si ma invartea pana cand ameteam de tot. :) Dii calutz!!! Du-ma pana in productie..acum du-ma la editori..ia si du-ma inapoi acasa...Diferenta este ca scaunul de la birou pare solid si se tine zdravan din toate incheieturile, are rotite bine infipte-n mocheta si sustine fara probleme si greutatea a doi, trei oameni. Nu vorbesc aiurea, stiu ce spun. Am incercat la un moment dat sa stau pe scaun cu inca doua persoane si ne-a iesit!! 

In fine..aseara de frig am inceput sa ma invart cu el...e misto senzatia..te invarti si inchizi ochii... si am uitat cu desavarsire faptul ca, din pacate, scaunul meu de acasa e firav, se balangane in toate partile, cateodata mi-e si frica sa ma asez pe el.. o fac cu grija pentru ca se tine intr-un singur surub. E ca un animal salbatic. Trebuie sa te asezi cu grija, sa nu faci miscari bruste ca te arunca cat colo din sa. Un cal naravas imi place sa-i spun, niciodata nu stii la ce sa te astepti. Acum e cuminte si docil, acum se zbenguie saltat si te trezesti cu capul de podea. Celelalte doua suruburi au cazut demult, le-am pus la loc, au cazut din nou..iar le-am pus si le-am sucit pana le-am pierdut. Partea pe care stai se misca anapoda in toate directiile si trebuie sa fii familiarizat cu locul ca sa-ti poti pastra echilibrul. Scaunul asta este pentru dusmani!! :) Credeam ca invatasem lectia asta. Aseara insa, de frig, uitasem si cum ma cheama. Ma chinuia si-o durere de cap ingrozitoare, ce ma naucise de tot.... si mi-am spus na..daca tot ma doare in halul asta, macar sa ma invart nitel sa-i fac in ciuda..si da-i invarteala....si da-i si da-i si da-i pana cand buretele, tot de ciuda, si-a luat avant si a zburat cu mine cu tot ca un covor fermecat..iar eu - hihi - parca eram printul ce statea turceste inca si savura inaltimile... 

Nu vrei sa stii DS ce ditamai cucui am capatat. Si doua vanatai. scaunul meu fermecat se razbunase crunt izbindu-ma de usile dulapului. aterizarea a fost brusca si violenta. iar greutatea lui peste mine mi-a strivit glezna...mno...asa-ti trebuie...acum steam ghemuita pe covor incercand sa-mi dau seama cum dracu de am ajuns acolo...ce dracu se intamplase, ca ma luase tare pe nepregatite...cred ca s-a intamplat un singur lucru bun. Izbitura a fost atat de puternica incat m-a trezit brusc la realitate. O cotitura in viata mea, as spune :). Acum vad limpede tot ce mi-era inainte in ceata. Si-s cu un picior adanc infipt in pamant sau..ma rog..in zapada..Celalalt schioapata si-si injura ghinionul...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu