sâmbătă, 13 aprilie 2013

Ce-as putea sa cer mai mult?

Imi place sa ii privesc. Sa le urmaresc gesturile. Si sa le intorc privirile. Imi place sa ii ghicesc, sa-i analizez, sa-mi inchipui tot felul de lucruri despre ei, sa le tes povesti, sa ii plasez in diferite locuri si timpuri. Sa le masor prostia, inteligenta, obraznicia sau timiditatea. De multe ori, ma uit in ochii lor pana si-i coboara. Nu stiu de ce fac asta. Imi place sa-l consider un exercitiu. Un joc. Sunt sublimi. Sunt magnifici. Unii ar putea deveni cu usurinta eroi de romane citite pe genunchi. E incredibil cate poti observa la un om, cate ii poti citi pe fata atunci cand are impresia ca nu este vazut de nimeni. Nu ii urmaresc mereu. Uneori, sunt eu vanata de ei. E ciudat cand esti cu gandurile aiurea, cand privesti undeva, in podea, departe, si, la un moment dat, ridicand privirile, vezi o pereche de alti ochi pironiti in fata ta. Oare la ce se gandesc atunci? 

Nu stiu cine filosofa spunand ca fiecare om este unic in felul lui. Pe naiba! Prostii! Suntem toti croiti dupa cateva tipare pe care nu le voi enumera aici. Asta pentru ca nu vreau sa spui ca ma dau desteapta desi stim amandoi foarte bine ca sunt. 

Azi m-am legat de un mosulica in metrou. Mai avea si mustata. Daca avea barba, nu cred ca as fi avut tupeu. Uite asa. Nu am mai putut rezista. M-a calcat rau de tot pe nervi. Da rau. De obicei, ma rezum la a fi doar un observator si atat. Azi mi-am iesit din fire. Acum, cand rememorez faza..ma si sperii. De mine. Ce naiba m-a apucat sa ma iau de mos? Sunt nebuna la cap???? Ca sa intelegi mai bine faza...de-a lungul timpului, tot mergand cu metroul, am observat o chestie care nu-mi da pace. Am observat de fapt prostia, sub o alta forma a ei. 

Bai, oamenii nu stiu cum sa deschida usile, cele cu senzor. Este incredibil!!! In mod normal, cand ajunge trenul in statie, ca sa deschizi usile, trebuie sa astepti ca trenul sa se opreasca. Asta in primul rand. Apoi, in al doilea rand, dupa ce vagonul s-a oprit, astepti in dreptul usii sa se aprinda senzorul si sa apara luminita veeerdeee. Buun. Apoi, pui degetelul frumos pe senzor si apesi foarte usor. Si hopa! Ca s-au deschis usile! Simplu. Cred ca pana si un caine, daca ar fi dresat, ar putea executa aceasta comanda atat de simpla cat sa o inteleaga si un retardat. 

E, uite ca exista unii care inca nu stiu cum sta treaba. Se reped la usi si, fara sa astepte sa se aprinda dracu senzorul, apasa ca boii degeaba. Si apoi urla ca, la dracu, nu se deschid usile mama voastra de nenorociti, ca ne luati banii pe bilete degeaba, ca uite cum calatorim, ca dracu, da, ca dracu, ca va bateti joc de noi si ca uite, ca ati cumparat trenuri noi dar is proste si vechi si platim bilete degeaba. 

Azi dimineata asteptam metroul. Dupa cateva minute, s-a oprit hurducaind in statie. Iar usile au ajuns in dreptul meu. Din stanga, vad cu coada ochiului ca vine un nene. In fuga. Ii da la o parte pe cei din jurul meu, ma da la o parte si pe mine si-si infige aratatorul in senzor. Fara ca ala sa fi fost activat, evident. Si incepe sa impinga suparat ca uite domle cum isi bat astia joc de noi. Ma uit la el. Ma mai uit o data. Si inca o data. Pana cand izbucnesc. 
- Haideti sa va explic cum sta treaba cu usile astea nenorocite. Ca sa se deschida, trebuie sa asteptati sa se faca verde senzorul. Abia apoi apasati pe el. Acum, de exemplu, apasati degeaba. 
-Da, stiu, aveti dreptate dar...baiguie mosu uimit..dar daca nu apas acum pe el, nu se face verde!!! Uite bai ce logica de fier tipic romaneasca mi-a trantit omul! Deci, nene, cu chestia asta m-ai inchis. Definitiv. Crezi? Neahh!!! Sunt situatii in care cedez nervos si ma pun la mintea unor tampiti. si, normal, in ochii celorlalti par si mai idioata. 
-Ba nu. Nu aveti dreptate. Senzorul este activat din cabina mecanicului. Nu se activeaza daca apasati pe el. 
- Ba da. Se face verde doar daca apesi. 
-Si apoi? 
-Apoi tii apasat! 
- Fugi domle! Ce spuneti acolo? Butonu este aprins de mecanic! Si abia apoi apesi dumneata ca sa deschizi usile. 
-Da, asa e, dar daca apas inainte se face verde! 
-Nu, domle! ala se face verde oricum. Dumneata stai atat de mult cu degetul acolo, incat ala se activeaza si el al un moment dat. Dar nu pentru ca apesi dumneata. 

Si am plecat. Mi-am gasit un loc liber si am repetat discutia in gand tot drumul. E clar. Ala e prost facut gramada, iar eu o iau razna. Serios. Daca am ajuns sa ma leg de oameni, e grav. Pana acum, tot ce aveam de impartit, imparteam cu mine. 
Si stau..si stau..si timpul trece, si uite ca trenul opreste in alta statie. In fata usii, inca din tunel, un copil cu maica-sa. Ala micu tot voia sa deschida usile si apasa pe buton. Maica-sa, desteapta femeie, ii explica piciului ca degeaba apasa. Ca se vor deschide abia cand trenul se va opri. Ascult si ma gandesc. Uite o femeie normala la cap! Uite una care stie sa deschida usile!! WOW!!!! Si trenul se opreste. Ala micu era cam derutat. Iar ma-sa, inainte ca senzorul se se aprinda, ii striga plodului: Apasa acum! Acum gigele! Acum!!!!! 

In fine, vreau sa uit episodul asta. E doar o poveste. In spatele ei se ascunde altceva. Prostia in toata splendoarea ei...suntem niste tarani cu totii. Şi nu ma refer la taranii de la tara. Aia ne-ar da clasa. Niste ...papagali cu coada pe sus. Niste cretini facuti gramada...dar suntem mandri. Si ne iubim nespus tara. Suntem patrioti, ne pricepem la fotbal, potica si femei. Suntem cei mai destepti, avem intotdeauna cele mai bune solutii la absolut orice. Si cei mai buni suntem la dat sfaturi. Ca si mine azi, de altfel. 

Ma uitam acum cateva zile in pagina lu peste la fata de la pagina lu peste. Erau mai multe domnisorici insirate ca margelele, care mai goale si mai goale. Si jos, in dreptul fiecareia, sta stris un text despre respectiva: toate, dar absolut toate, erau studente nene. In ziua de azi, daca nu esti student esti un rahat. Nu se uita nici dracu la tine. Ce conteaza ca nu stii limba romana, ca esti un agramat, ca habar nu ai de tine..este musai sa fii la facultate. Iar maine, o vei absolvi pentru ca licentele se iau pe banda rulanta. Si vei cobori la metrou, si vei astepta trenul in statie si te vei repezi ca boul sa deschizi usa chiar daca senzorul ...ce mai conteaza!!! Sanatosi sa fim, cu porc sa ne imbuibam..ca asa stim noi sa sarbatorim. S-a nascut isus – taiem porci si brazi. A murit isus- taiem miei. Si ne imbuibam. Cu cat mai mult, cu atat mai bine. Si bem. De parca au intrat zilele in sac. de parca maine o sa murim si macar s-o facem satui. Si iar o sa se umple spitalele cu burtosi care au dat pe-afara, cu intoxicati si mai stiu eu ce minuni. Si iar vom citi in ziare si vom auzi la teveu ca uite ce de salmonella, ca uite ce de mancai are tara. Nu ma-ntreba cum de am ajuns de la metrou la mancai pentru ca nu are nici un rost. 
A! si inca ceva: nu voi face vreun bilant de sfarsit de an, nu voi compara si cantari bunele si relele. Stiu un singur lucru: sunt un om fericit, in lumea mea, departe de tot ce-i rau si urat si trist. Si doar atat imi doresc. Ce-as putea sa cer mai mult?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu