sâmbătă, 13 aprilie 2013

Amintiri si zorzoane

Hai ca m-ai prins intr-un moment destul de nasol, ca m-au pocnit iar depresiile..de fapt..cred ca traiesc, de ceva vreme, intr-o depresie continua dar, tocmai pentru ca e prezenta zi de zi in viata mea, am ajuns sa ma obisnuiesc atat de mult, incat nici nu mai stiu ca exista, e chiar fani, ideea asta ma face sa zambesc, amar, ce-i drept dar...mama ce fraza lunga...nici nu-mi mai pasa... 
Trebuie sa-mi fac analizele neaparat pentru ca azi, de doua ori, am ametzit de era sa cad din picioare ceea ce ..hmmm....nu mi s-a mai intamplat, dar nu-ti voi vorbi despre depresii, angoase si stari de rahat ca oricum, ce rost are sa ma tot plang ca o nevricoasa ce sunt? 
Hai, mai bine sa-ti povestesc despre acasa, ca saptamana trecuta am dat o fuga pana la ai mei. Imi era dor de apartamentul acela care mi se parea candva atat de mare si care azi parca a intrat la apa. dupa un timp, de stat de vorba aiurea-n tramvai, fara sa spunem ceva concret, langa un pahar de suc, cu mama, cu tata, cu george ajung la mine in camera. mai bine zis in fosta mea camera. da ma...in anul intai de facultate am fugit de acasa. Eram indragostita de cineva orbeste, mi-as fi dat viata pentru el, mai mare decat mine cu sapte ani, am rupt orice relatie cu ai mei, nu ne-am mai vorbit cu lunile...mi-au spus ca sunt moarta pentru ei, ca nu mai exist, ca nu-i priveste ce fac, unde sunt si daca sunt bine sau rau....m-am chinuit teribil, am suferit ca un caine, nu mi-am mai vazut prietenii, m-am blocat intr-o poveste de dragoste bolnavicioasa care era sa ma distruga... am stat cu chirie ani de zile, in locuri mizerabile, in garsoniere mobilate cu doar un pat, o masa si un dulap, in cartiere infecte, am avut vecini nebuni, urati care ma dusmaneau doar din simplul motiv ca nu eram de-a lor, eram intrusa. dupa patru ani de certuri, de scandaluri, de despartiri si impacari, pentru ca a fost o relatie tumultoasa, cu nabadai, cu scantei, am spus stop joc, am chemat un taxi in toiul noptii si m-am intors acasa. la ai mei. nu am stat mult, iar am plecat, nu aveam stare, nu-mi gaseam locul, camera mea nici nu mai exista...iar m-am mutat, de data asta singura, intr-o alta garsoniera prin Balta Alba. in noaptea aceea, cand am intrat in noua mea casa, am plans cum nu am facut-o in viata mea. nu mai aveam pe nimeni. eram doar eu cu mizeria din jur. pe la 12 noaptea, dupa ce am ajuns, am inceput sa fac curat. plangand. am muncit ore in sir, am curatzat peretii din baie, am dat cu aspiratorul, am aruncat cutii, am sters praful, am mutat mobila, am gonit gandacii, paianjenii, am curatzat cada, oglinzile, chiuvetele, balconul....era garsoniera aia o cocina pe care am transformat-o incet, incet intr-o casa locuibila. iar apoi, a doua zi dimineata, m-am dus la job ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic in viata mea. ce dracu m-a apucat sa vorbesc despre asta? capitolul este incheiat, oricum. dar, poate abia acum am puterea de a-mi aminti. a fost un cosmar, insa nu am regretat nici o clipa. eu am ales, eu am decis, eu suport consecintele. sunt orgolioasa. prea orgolioasa. nu ma voi umili in fata nimanui niciodata. ma pot umili in fata mea, da, o pot face, dar niciodata nu ma voi umili in fata altcuiva...imi era frica de intuneric, dormeam cu veioza aprinsa, imi era frica de orice zgomot venit din casa sau de pe scara blocului, imi era teama cand suna telefonul sau soneria de la usa...imi era teama sa nu ma trezesc cu cineva peste mine, pentru ca stateam la parter...dar am supravietuit...si insistentelor LUI de a ma intoarce si amenintarilor si santajului emotional...si am trecut peste toate desi, recunosc, si acum il mai visez noaptea...sunt cosmaruri din care parca nu mai mai pot trezi...numele lui imi provoaca un gol in stomac, amintirea lui ma face sa tremur, iar daca-l vad, intamplator, aproape ca nu ma mai tin genunchii, mi se face rau...bai stii care-i treaba? nu voiam sa scriu despre asta..m-a luat valul... 
voiam sa scriu despre camera mea, fosta mea camera, acum modificata total. patul a disparut, i-a luat locul o canapea, biroul a fost inlocuit cu unul mai mic, au aparut niste dulapuri intinse pe un perete intreg, iar biblioteca in care-mi tineam cartile a fost dezmembrata...peretii au alta culoare si sunt impopotzonati cu niste tablouri mici - eu si george in clasa intai. Bai, cat urasc tablourile alea in care apar figurile progeniturilor de pe bancile scolii. nu conteaza ca acum am 30 de ani, mama a pus in rama o fotografie de pe vremea in care habar nu aveam tabla inmultirii. mi se pare de prost gust, m-a agatzat de perete!!!! dumnezeule...ai mei s-au tzacanit de tot. nu erau asa. nu stiu, au imbatranit si ei saracii. in fine, mi-am rotit privirea si ce crezi ca observ? de lustra, ce cuvant dubios...straniu..lustra...lustra...ma rog, de chestia aia de se aprind becurile era agatzat ceva ...niste tuburi subtiri, pareau din sticla, care daca se lovesc intre ele scot un sunet prelung, ca o melodie...nici nu stiu cum se numesc...dar sigur stii despre ce vorbesc...le-am atins in treacat si au inceput sa cante...am intrebat-o pe mama ce-i cu alea si ce crezi ma ca-mi spune???? - le-am cumparat ca sa stiu cand e cutremur. - CE?????? - da draga, daca se misca, le aud imediat si stiu ca e cutremur.. bai, am inlemnit. mama a luat-o razna. cum bai e posibil asa ceva??? adica, daca luai un dispozitiv care anunta cutremurul cu cateva zeci de secuunde inainte, tu, ca stai la etajul unu, mai ai o sansa sa ajungi afara... dar asa ce rezolvi??? sa stii cand e cutremur? adica, exact in momentul in care se produce???? pai nu-l simti bai???? adica, de frica probabil ca nu-l va simti, mama si-a agatzat alea de bec...adica, chiar daca nu-l simte si nu are motiv sa se sperie, ea vrea sa stie oricum si, evident, sa se sperie...pai, la ce mai folosesc alea? ca daca vine un cutremur de 7 grade si incep chestiile sa cante crezi ca te vei salva in vreun fel??? nu, nu am priceput, nu am vrut sa pricep....adica, daca vine ala mare, de-l anunta toti idiotii la tv, vine si gata. bum. ti-a cazut casa in cap. sau..vrei sa alergi ca nebuna pe scari???? nu, refuz sa cred ca ai mei au luat-o pe campii....iar zorzoanele alea...le poate atinge oricine, pentru ca atarna destul de jos...nu s-a gandit nici o clipa ca george sau tata le-ar putea atinge din greseala si ar da o alarma falsa??? nu mai spun ca astea nici macar nu se aud in toata casa, ci numai in camera mea. pardon. a lor. dar, daca ei se simt mai in siguranta asa...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu