duminică, 28 aprilie 2013

Cel mai...

E ora 1..Si scriu la lumnare mi-e dor... Si e liniste...dincolo de geam aceeasi luna plina..bunica imi spunea, in noptile cu luna plina, cand nu puteam sa adorm, ca luna este ochiul lui Dumnezeu, care priveste jos, spre pamant, care ma vede obraznica si neascultatoare si care ma va pedepsi..cate nu mi-a vazut mie luna...Dar mi-e liniste in suflet si bine pentru ca cineva se gandeste, acum, la mine..cuiva, acum, ii pasa...iar mie imi este dor. Si nu e un pacat sa-ti fie dor...iar daca este..si daca imi voi primi pedeapsa..nu-i nimic..dumnezeu este doar invidios pentru ca tu esti Cel Mai Frumos Suflet iar eu te-am descoperit. E ora doua. Si inca scriu la lumanare ..mi-e dor.

vineri, 26 aprilie 2013

Demult..

"DS, este ora 4 dimineata, iar eu umblu bezmetica prin bucatarie si astept sa-mi fiarba cafeaua..In casa e frig, eu sunt doar in pijamale, in picioarele goale, cu parul valvoi, arat ca dracu si tremur din toate incheieturile..am racit..am dormit doar 3 ore in noaptea asta si iar am visat tampenii..am sarit din pat si m-am trezit direct in mijlocul casei...din nou...nu mai vreau sa dorm!! ba da..vreau sa dorm un somn fara vise..sa fie cald, sa ma culcusesc undeva unde sa ma simt in siguranta, sa-mi iau ursuletul in brate si... si pur si simplu sa dorm...tazucu doarme..vecinii dorm...oamenii dorm..copiii dorm..ursuletul meu doarme la ora asta...si masinile dorm la ora asta...si gunoierii dorm la ora asta...e liniste si nu-mi aud decat gandurile care se lovesc bezmetice de somn in suflet...advertorialul...macheta de maine...ralu...trebuie sa vorbesc cu ralu...apoi trebuie sa ma decid daca accept invitatia aia..si doamne ce febra musculara am..ma dor muschi despre a caror existenta nici nu stiam..abia ma misc, abia respir de durere..asta e un semnal de alarma..nu am conditie fizica. cine, ma, eu????? ar trebui sa faci mai multa miscare..fugi, bai, de aici, ca fac suficienta...wow..sunt atat de odihnita incat pun si virgulele unde trebuie :)) ar trebui sa dansez mai mult..ar trebui sa cant mai tare...ieri toata ziua am ascultat sepultura..ragete..urlete..sa urle muzica in locul meu...pentru ca eu nu mai am cuvinte...clar, diseara, dupa job, ma duc sa-mi cumpar o pijamalutza noua..una pufoasa si calduroasa...si ciorapi flausati..si poate gasesc si niste ghetute..dar problema e..cu toc sau fara?? si trebuie sa ma duc si pe la tanti coca..si uite ca in momentul asta se aude ceva la usa..cineva umbla la usa..e vecinul..iar pleca la munca..dar vecinii dorm..si o sa-mi cumpar manusi si esarfa maro..pentru caciulita mea maro..si manusi maro cu degete ..ca astea fara degete ...dar imi iubesc atat de mult manusile mele fara degete...dorinake..ce-si mai cauta el saracutul asta iarna manusi fara degete...dar ne-am luat amandoi esarfa la fel..stateam ca doi prosti in fata oglinzii din magazin si ne probam..tu o iei pe aia gri..nu! tu o iei pe aia gri! si sa nu te prind ca vii cu ea la munca in ziua in care vin eu! pana la urma ne-am luat amandoi aceeasi esarfa albastra..iar el m-a ajutat sa mi-o pun frumos la gat..m-a aranjat in oglinda si m-a facut frumusica si apoi am plecat tantosi..cat de mandra eram..cat de mandru era...ce esarfe frumoase aveam...mai tii minte dorinake ziua in care am plecat pe teren iar apoi ne-am dus in parc si ne-am dat cu bicicleta?? iar eu nu stiam sa iau curbele..iar la curba ma dadeam jos, luam bicicleta in brate si o intorceam cu totul?

da, o sa ma apuc de advertorial..sau as putea sa ma apuc sa fac curat in casa...sau sa ma furisez langa Blackthorne sa vad ce mai poate sa faca. ca face atat de multe..si atat de bine...cateodata, ma bag  in toti sperietii...cum de e posibil asa ceva? sunt indragostita pana peste cap de un personaj dintr-o carte! printul maskin..aliosa..blackthorne...printul andrei...vai ce am bocit cand a murit printul andrei..dar nu asta e grav..grav e ca uite ..ma trezesc uitandu-ma dupa barbati pe strada sa vad daca seamana vreunul cu personajele mele..cred ca ma uit foarte ciudat pentru si ei se uita la mine lung...si cand trebuie sa fac ceva important ma intreb oare ce-o spune harry potter sau ce-o zice lupul din scufita rosie? Glumesc. Ma intreb oare ce-o zice Blackthorne..evident...acum ma intreb ce bratara sa imi aleg pentru ca nu ma pot decide..sunt atat de multe si atat de frumoase..nu te minuna. stii ca am fuga de idei..dar lasa-ma sa aberez putin pentru ca e 5 dimineata, cafeaua e aburinda..eu nu am somn..si e liniste. nu exista zgomotul acela de fond..zumzaitul ala pe care il auzi dar pe care nu-l constientizezi..in casa e un mare gol de sunet..iar zgomotele sunt infundate...simturile imi sunt ascutite..aud mai bine..vad mai bine..vai bunicuto dar ce gura mare ai :))))

azi e luni...inca o tigara..inca una...iar vecinul de vizavi doarme bustean..lumina la el e stinsa si nu pot sa-l mai spionez...cineva isi rade acum in barba..adevarul e ca in ultima perioada am si uitat de el..de vecin...l-am mai zarit prin casa ..dar afara e frig si in casa e frig si el e incotosmanat pana-n gat si..vreau sa vina mai repede vara ca sa se dezbrace din nou vecinul meu cu par lung..cred ca se simte tare parasit si stingher..in the morning..uite alta obsesie de ora 5 si 20! vai..oare cu ce sa ma mai imbrac azi? ma deprim. gata. m-am deprimat...ah doamne te rog daca existi ...fa ca materialul de azi sa fie usor...si radu sa tifeteze repede si sa nu ma bodogane..si sa fac pagina cu jan...si alina sa ne inece cu un os...da! cu un os mare!!! si sa primesc pozucile de la copacei...DS, stiu ca am scris mult dar stiu ca tu esti rabdator si n-o sa te superi..ce m-as face eu fara tine? e cinci jumatate iar luminile din blocul de vizavi sunt stinse..privesc pe geam sa vad noaptea dar nu-mi vad decat propria reflexie...eu, cea de dincolo de geam e mirata...eu rad si-i fac in ciuda..s-a aprins prima lumina in blocul de vizavi!! a venit dimineata!!!!!"

duminică, 21 aprilie 2013

MAI...Ramai!

Nu MAI pot sa simt...sau..poate ca simt atat de multe lucruri incat gandurile-mi sunt anesteziate...un ghem incolacit in mine care ma sufoca..cateodata incet, cu grija..cateodata atat de agresiv incat, uite, ca nu MAI am aer..ma inec pe uscat in mine..eu nu MAI pot respira...ma ia viata la goana si nu pot tine pasul..ma alearga, ma-nghionteste si-o simt ca un tavalug ce ma striveste...Tu stii, DS, ca intotdeauna am stiut ce e bine si ce e rau...si mereu am ales - nu in functie de ce se va intampla pe viitor, ci in functie de ce se va intampla atunci, pe moment...pentru ca traiesc prezentul...pentru o clipa de fericire sunt in stare sa uit de consecinte..vad eu ce fac..vad eu cum ma descurc...momentul de acum conteaza...si nu regret ce fac, pentru ca fac cu buna stiinta. Regret, insa, intotdeauna ce nu am facut..si nu am facut multe....nu am mers la Cuca...nu ti-am aratat ca te iubesc, iar cand am vrut s-o fac era prea tarziu..tu nu MAI erai ..uite cum dau dintr-una-n alta...ce vrei...se apropie luna MAI...si imi apari din nou ...ma navalesti, ma umpli, ma faci sa plang si sa rad, ma sufoci, imi dai drumul..ma iei inapoi, ma chinui si ma alinti...si uite cum se MAI duce un an...au trecut atat de multi incat, uneori, ma gandesc daca tu iti MAI aduci aminte de mine...desi..e suficient sa te chem si te simt aproape...daca as fi mers cu tine...as da orice sa pot intoarce timpul inapoi..daca as fi incercat sa te conving sa nu pleci...dar ti-am spus doar drum bun...mi-ai zambit, ti-am zambit si fiecare a plecat pe drumul lui..eu m-am intors..tu ai ramas acolo...in munti o vesnicie...M-ai facut sa urasc trandafirii...M-ai facut sa urasc sa port inele pe deget...M-ai facut sa nu MAI am lacrimi...ai omorat o parte din mine si ai luat-o cu tine ..ca sa ce? in semn de ce? de bun ramas? Se apropie luna MAI..si-o sa MAI pleci o data...si iar nu te voi putea opri..traiesc plecarile tale an de an ca si cum as asculta la nesfarsit un disc de vinil stricat...mi-e dor si ma doare...credeam ca, odata cu timpul, ma voi vindeca de tine...dar, cu cat trec anii..cu atat esti MAI viu si MAI prezent si MAI concret...esti atat de concret in viata mea...e un paradox...nu esti langa mine, dar esti cel MAI concret reper din viata mea.. .in rest..totul e un haos...se apropie luna MAI si iar vor veni acele ploi de care mi-e atat de frica...Este din nou luna lui MAI..Ramai!

sâmbătă, 13 aprilie 2013

Lume, pantof urias

Imi incalzesc mainile deasupra aburului de cafea. Nu mi-e frig, palmele nu sunt reci, dar e o placere pe care nu mi-o pot refuza niciodata. Si incerc sa ating buza canii, s-o acopar si sa stau asa nemiscata, ghemuita-n suflet, lasand doar pielea sa absoarba aroma, sa se impregneze prin toti porii cu miros negru si tare. Incerc sa simt cum se formeaza picaturi in podul palmei, adunate din umezeala, esenta si mirosul cafelei purtandu-ma undeva departe langa doi ochi verzi care te vor astepta mereu acasa. O tigara, inca-o tigara...fum impletit si abur sec, o cana uriasa, marginita-n interior cu spuma cafenie. Sa ma scoti la o cafea..intr-un bar mic si ascuns pe strazile inguste din universitate, la o masa retrasa intr-un colt, la geam, un geam prin care nu mai vezi afara, te oglindesti in el doar tu, intr-o imagine distorsionata a unei lumi mult prea mari si a unei vieti atat de stramte..caci mi-e lumea ca un pantof urias pe care-l incalt zi de zi si care-mi sare din picior la fiecare pas..care clampane scalciat, se misca si-mi face rani. As putea sa-i umplu spatiile goale cu vata, sa indes in el hartie, poate chiar ganduri si amintiri, sa infund il el si marea si nisipul si cerul din Diham.....dar mi-as petici viata-ntreaga, traind intr-o prea mare minciuna. I-as pacali pe toti, si nu voi fi decat o poveste plasmuita in fata unei cafele aburinde, langa un geam prin care nu mai vad afara..Lumea mi-e prea larga, viata mult prea stramta...

Cine sunt si ce-am facut...

Am adormit sub stele 
Am condus masina cu viteza tinand, pentru cateva secunde, ochii strans..inchisi 
Mi-am inchis telefonul o saptamana 
M-am catarat in copaci 
Am facut dragoste pe plaja 
Am facut balonase de sapun 
Am plantat un copac 
M-am indragostit pana peste urechi 
Am dansat toata noaptea 
Am invatat sa patinez 
Am invatat sa merg cu bicicleta 
Am invatat sa lucrez in wordpress platforma pentru siteuri, nu bloguri 
Ma iubesc 
Am facut dragoste in baia unui restaurant 
Am facut dragoste in lift 
Am facut dragoste in masina 
Am facut dragoste in parc 
Am facut dragoste in mare 
Am facut dragoste pe jos, pe sus si pe pereti 
Mi-am petrecut o zi intreaga citind 
Am fumat narghilea 
Am fumat 
Mi-am facut propriul site 
Mi-am facut propriul blog 
Am calarit un cal alb 
Am luat un autograf de la o vedeta 
Am facut globuri din boabe de cafea si lumanari parfumate pe care le-am vandut 
Mi-a murit cineva drag 
Am facut baie in mare imbracata 
Am facut baie in mare goala 
Am facut baie in mare noaptea 
Am facut baie in mare pe ploaie 
Mi-am schimbat radical infatisarea 
Mi-am cumparat haine scumpe 
Am confectionat margele si cercei 
Am mers la nudisti 
Am facut dragoste cu un necunoscut 
Am alergat prin balti pe timp de furtuna 
Am ajuns apoi la spitalul de urgenta 
M-a lovit o masina si am ajuns apoi la spitalul de urgenta 
M-am indragostit de un necunoscut 
Am vazut o cometa 
Am vazut o eclipsa de luna 
Am un dihor 
Am avut pisici 
Am mers pe balustrada blocului 
Am furat o pereche de sosete dintr-un magazin 
Am cantat in gura mare pe strazi 
Am dansat pe strazi 
Am salvat o albina de la inec 
Am facut un barbat sa planga 
Am o colectie de pietre si de scoici 
Am mers intr-un oras necunoscut si m-am pierdut pe strazi in singuratate....

Tu cum mimezi orgasmul?


Barbatii mimeaza si ei orgasmul..spun cercetatorii britanici. Asta este, cu adevarat foarte ingrijorator... Cu siguranta acesti cercetatori sunt toti barbati, altfel nu-mi imaginez cum de au putut ajunge la o astfel de concluzie. Iti dai seama ca daca ar fi fost femei...nu s-ar fi aflat niciodata asa ceva..pentru ca ce femeie normala ar accepta una ca asta?? Iar daca ar fi fost vorba despre vreo echipa mixta..cred ca s-ar fi lasat cu paruiala ..acolo printre halate albe si eprubete...Eu mimez mai tare ca tine!..Ba nu! Eu mimez mai tare ca tine! Ba eu! Ba tu! Ba tu! Ba ...ce???

Probabil ca acesti nemuritori cercetatori britanici nici nu au avut nevoie sa mai faca studii peste studii la care sa participe 3 mii de voluntari...si s-au luat pe ei insisi ca exemplu...cu siguranta au descoperit asta din propria lor experienta tumultoasa de viata...iar pentru asta nici macar nu au avut nevoie sa primeasca finantare...pur si simplu s-au adunat seara la o bere, doua trei si au inceput sa-si faca unii altora confesiuni pana tarziu in noapte..s-a lasat cu batai usoare pe umar, cu imbratisari prietenesti si bocete in grup....pana cand ce sa vezi.. :) .au descoperit nedescoperitul!!! Din nou!! Niste genii!!!! Acum stau eu si ma intreb asa...ca prostu..cum dracu mimeaza ei orgasmul? Tipa? Te zgarie pe spate cu unghiile? Te musca pana la sange? Tipa? Am mai zis o data...

Ca veni vorba..ma gandesc si la femei...
Barbatii nu-si dau seama ca a mima orgasmul presupune ca tu, ca femeie, esti o delicata si o sensibila..pai cum s-ar simti un barbat sa-i spui in fata..esti varza!! Impotentule! Ca dracu, nu? Unii ar putea chiar sa se sinucida, doamne fereste!!! :) Deci..pentru ca suntem altruiste, pentru ca ne gandim la orgoliul lor, pentru ca nu vrem sa-i distrugem psihic mai rau decat sunt ei ....ii mintim. Noi de fapt suntem niste eroine. Ar trebui sa ni se ridice statuie ....Noi de fapt ar trebui sa primim laude pentru ca induram cu stoicism nemultumiri si frustrari cu zambetul pe buze...Si asta doar pentru ca ei sa se simta bine desi nu merita.. :) .Un barbat ar trebui sa fie mandru ca femeile mimeaza orgasmul...

Cat despre misterul orgasmului feminin ...no..acum is mai multe chestii dupa care iti poti da seama ca tipa joaca teatru..dar cred ca cea de care trebuie tinut cont ramane, pana la urma, una singura: cand femeia tipa mai tare decat e cazul..adica incepe sa tipe cand nici macar nu ai apucat s-a atingi foarte bine...Te si sperii dracului..unii pot ramane chiar socati..altii cu sechele....te intrebi ...ce dracu are...o doare ceva...ii este bine?

Apoi mai e un aspect..cand sexul devine plictisitor pana la depresie...femeia va mima orgasmul ca sa te faca si pe tine sa termini odata...tu ca fraierul chiar o faci crezand ca a termina impreuna este ideal...si cand colo ea deja se gandeste cum sa se duca mai repede la treburile ei...Tu te simti multumit ca ai multumit-o..ea este multumita ca are langa ea un barbat multumit de el insusi chiar daca adevarul e undeva ...mic, lesinat si pierdut prin pat... :)

Ia-ma! Strange-ma! Da-mi drumul!

Am o colega noua. Draguta. Vesela. Deschisa. Imi place. Ne hlizim de fiecare data cand ne vedem la tigara. Lumea se uita lung uneori. Radem poate prea mult. Cand am facut cunostinta cu ea, am dat mana. Avea palma fina, mana micuta, dar m-am simtit captiva in stransoarea ei. O stransoare ferma. Chiar usor agresiva. Insa altceva mi-a atras atentia. Faptul ca nu-mi mai dadea drumul. Ma prinsese ca intr-un cleste si nu se mai oprea din strans si pipait. Degetul mare ii fremata pe dosul palmei mele iar celelalte parca dansau pe incheietura. Au trecut cateva secunde bune timp in care am asteptat sa se intample ceva insa mana ei devenise ca o gheara hulpava. Intr-un final, m-am restras usor dar am avut senzatia ca, cu cat eu incercam sa scap, cu atat ea strangea mai tare. Dadea drumul incet din stransoare, eu ma eliberam putin, apoi degetele i se crispau iar si iar ma eliberau. Cand m-am eliberat de tot mi-a mangaiat lasciv podul palmei. 

O situatie cel putin jenanta, ca m-am simtit inconfortabil e putin zis.. contrariata, debusolata, uimita...confuza..o amestecatura de ganduri si sentimente atat de incalcite incat nu am putut simti ceva concret in acele momente..doar o dorinta nebuna, sora cu panica, de a ma ascunde undeva...Dar..in fine..nu stiu cat conteaza ce-am simtit eu in acele momente care parca nu se mai sfarseau...E ciudat, dar uneori, am impresia ca pot ghici un om dupa cum da mana cu mine... 

La barbati este foarte interesant..Am intalnit maini blege, molatice, lesinate care abia te atingeau cu varful degetelor. Am intalnit maini ferme, hotarate dar care ma strangeau delicat..am intalnit maini brutale care-mi striveau podul palmei..maini reci, maini calde, maini lipicioase sau transpirate...maini mari cu palme late, maini suple cu degete lungi....am intalnit maini sictirite de viata, flegmatice, maini jucause, maini calme si intelepte..maini nervoase si isterice...la fel si stransorile lor.. 

Mi-e frica de barbatii care atunci cand fac cunostinta cu tine si-ti strang mana o fac de parca ar fi niste morti vii. In acel moment ma simt de parca as atinge pielea unui sarpe..molateca, sinuoasa, rece...omul imi repugna intantaneu...este o persoana in care nu pot avea incredere..sunt suspicioasa....imi ridica mari semne de intrebare..e un om timid, fricos si fara personalitate. Un introvertit de care e bine sa ma feresc. Un om care spune una si gandeste cu totul altceva.. Pare ca exagerez. Acum n-o lua si tu chiar mot a mot. Dar,in linii mari, un barbat cu o mana bleaga care nu stie cum sa stranga sau daca sa stranga imi este antipatic. 

Pe de alta parte, imagineaza-ti un barbat care intinde mana ferm, ti-o cuprinde pe a ta in intregime, ti-o acopera intr-o stransoare hotarata dar nu violenta nici agresiva...acet om emana doar caldura si intelegere si te simti cumva protejata..ferita de ce poate fi rau...De obicei, acest barbat te va privi in ochi si va zambi usor...este un om direct, are incredere in el, este stapanul sau.. 

Cred ca mainile au suflet..un suflet aparte care se tradeaza atat de usor...Am vazut maini suferinde, maini care urlau de durere, am simtit maini iubitoare, am intalnit maini care m-au durut pe mine dar si maini care m-au dus in extaz...Cred ca eu nu privesc omul in ochi pentru a-l citi, nu am incredere in priviri, ii strang mana doar...in acele cateva secunde sau fractiuni de secunde stransoarea mainii lui imi spune tot ce trebuie sa stiu la prima intalnire...Si aspectul conteaza, dar in mai mica masura daca e sa fac o comparatie cu starngerea de mana...Insa...daca e sa ma gandesc...cea mai frumoasa mana este acea mana care emana feminitate si masculinitate in acelasi timp...e singura mana pe care as lasa-o sa ma mangaie...

Ce vor femeile?

Ora 22.00. Accident de masina in Berceni. Un logan si un ...taxime(trist) care nu a dat prioritate. Restul povestii se consuma la spital. La spitalul Bagdasar. 

- Eu, pe targa cu dureri cumplite..vin doi paramedici sau ce-or fi fost aia ca doctori nu erau...doamne ce baieti frumosi...am uitat si de dureri si de tot..nu puteam sa ma misc pentru ca aveam un guler din ala de-ti sustine gatul si coloana dar ochii imi fugeau de la unul la altul parca eram la tenis...stanga dreapa, stanga dreapta...fruuuumosi, inaaaalti, fruuuuumosi...zambitori...si ce zambete...cu o voce atat de placuta...brunetul cel putin ..avea ochii verzi si gene lungi, era usor ciufulit si mirosea atat de bine..s-a aplecat peste mine la un moment dat si imi venea..doamneee..imi venea sa-l musc de gat.......parca visam..cum dracu ma sa existe asa barbat frumos????? si atat de amabili..si de draguti...roiau in jurul meu de parca eram pe moarte...si miroseau atat de frumos..Claudia inchide ochii si respira adanc...uuuuuhhhhh.... 
- Ai mai spus asta o data...daaa.miroseau.a formol! 
- ha ha!!! daca l-ai fi vazut... 
- as vrea sa-l vad la o cafea..nu la spital... 
- acum domnisoara o sa va ridic putin fustita... 
- ahaam... 
- acum o sa va ridic putin si sutienul.... 
- aaahaaammm..M-au trecut toate apele...Eram lesinata. Nu de durere, evident... 
Claudia rade. Eu rad. 
- Nu ma mai face sa rad ca ma doare!!! 
- Si? 
- Si brunetul m-a intrebat cum ma cheama si cati ani am. ca sa completeze o fisa..si ce maini frumoase avea..albe cu degete lungi.....ii spun cum ma cheama si ca am...30 de ani!!!!!!! asa...natural, fara nici o ezitare. Probabil ca, in acel moment, chiar credeam ca am 30 de ani. Politistul de pe hol aude si striga: 33!!! Am crezut ca mor de rusine....ce-o fi fost in capul meu??? 
- Si???? 
- Si m-am indragostit!!! In timpul radiografiilor radeam ca proasta de una singura...te poti indragosti in cele mai idioate locuri... 
- Si? 
- Si m-au plimbat baietii aia prin tot spitalul..au vorbit tot timpul cu mine..au facut glume si m-au facut sa rad cu lacrimi...au avut grija de mine de parca erau doua mame...la tomograf..la radiografii..la dracu...ma ofticam ca nu-i puteam vedea foarte bine. Intinsa pe targa, aveam privirea fixata-n tavan...apoi m-au dat la altul care s-a oprit si a intrat intr-un cabinet..m-a lasat sa-l astept..si nu stiu cum dracu ca ...bai..a luat-o targa la vale..asa..incet, incet...ma simteam ca intr-un film cu prosti..adica...asa ceva nu se putea!! si totusi simteam cum ma duc la vale....pe coridor erau oameni...s-a repezit unul si a impins targa inapoi cu piciorul..am simtit zdruncinatura aia in toate organele...Claudia rade. Eu rad. 

Ce dracu vor, pana la urma, femeile? E atat de simplu...Femeile nu sunt complicate. Barbatii le complica inutil. Femeile sunt foarte simple in gandirea lor. Barbatii sunt cei cei care se gandesc prea mult. Cand nu intelegi o femeie nu te gandesti niciodata la incapacitatile tale intelectuale si mai ales emotionale, ci iti spui doar ca ea este prea complicata. Nu realizezi de fapt ca, spunand asta, iti accepti propria-ti neputinta. Niciodata sa nu spui ca o femeie ti se pare prea complicata pentru ca atunci recunosti ca esti un prost. Un pampalau. 

Femeile vor sex, vor sa fie cucerite si admirate, isi doresc stabilitate si respect. La fel ca si barbatii. Nu exista o diferenta prea mare. Aduna toate astea si vei decoperi, tu, ca barbat, ca sunteti la fel. Si tu vrei sex, si tu vrei sa fii cucerit, admirat, placut..si tu vrei stabilitate si respect...Poate cu mici diferente...dar in linii mari ne dorim cu totii acelasi lucru..Iar actiunile noastre, ale tuturor, indiferent de cat de aberante par uneori, tind catre aceste dorinte....Ce vor femeile si nu spun? Exact ce vrei si tu ca barbat dar afisezi asta in gura mare si pe toate gardurile. Poate ca noi ne inhibam mai bine dorintele..oricare ar fi ele...poate ca uneori femeile sunt mai subtile si mai delicate...dar trebuie sa fii putin inteligent ca sa-ti dai seama...cu totii suntem niste tipare pana la urma...ne incadram in niste sabloane...asa ca nu te mai intreba ce vor femeile..conteaza ce poti tu sa le oferi..si cu cat gama ofertei tale este mai larga cu atat mai bine...

Povesti din Fabrica

Pentru cine nu stie, fabrica se afla in aceeasi curte interioara cu b52 undeva prin bucuresti pe dreapta. Pentru cine nu stie, berea nu are acelasi gust oriunde...depinde unde si cu cine o bei. Aseara am baut-o cu niste puberi de 20 de ani care la fiecare doua cuvinte rostite radeau cate jumataet de ora. Am ras si eu...fara sa-mi propun in mod special..ca la bancurile alea la care stii ca trebuie sa razi si o faci cateodata inainte de a apuca finalul. Daca tot trebuie sa te hlizesti, de ce dracu sa mai astepti? Dar sa nu divaghez ca si hahaitul asta de-an boulea nu e intotdeauna sanatos. La un moment dat mi-a sunat telefonul si m-am refugiat la buda ca sa pot vorbi omeneste. Buda de la femei, din fabrica, e o buda normala. In afara faptului ca era un frig de-au crapat pana si veceurile, in rest..nimic iesit din comun. Asta la prima vedere. Caci, in mod normal, cand intri intr-o buda, nu mai ai si o a doua perspectiva asupra incaperii. Spun in mod normal..in mod anormal...nici nu stii in ce tara a minunilor tocmai ce-ai patruns. :) 

Sub o chiuveta – un caine. Unul destul de mare si destul de artagos. Era ofticat probabil ca am patruns pe teritoriul lui si dadea semne vizibile de neliniste. Eu am dat instant semne vizibile de panica. :) M-am lipit de pereti si am scapat si telefonul pe jos. Nu stiu ce facea acolo. Poate ca tocmai ce-l surprinsesem cum tragea cu ochiul pe gaura cheii si se simtea jenat sau ceva... :)poate ca tocmai ce se pregatea sa faca si el pisu ca tot omu si l-am inhibat eu cu urletele mele...poate ca s-a gandit ca vreau sa-i revendic litiera.. :) nu conteaza. Cert e un singur lucru. „Tipul” nu glumea deloc. Voia ceva..asta mi-a fost foarte clar dar nu prea am reusit sa comunicam. 

Acumn..mno..cainele in fata mea, eu in fata lui..telefonul la mijloc, intre noi..o lume-ntreaga vorba cantecului..acum apleaca-te sa-l iei daca mai ai tupeu. Grivei imi transmitea din priviri ca nu e o idee tocmai stralucita. Sa ma misc din locul in care eram tinutuita. Ce optiuni as fi avut? Sa tip dupa ajutor? Sa ma reped sa-mi ridic jucaria rugandu-ma la doamne doamne sa ma scape el dupa aia cum s-o pricepe mai bine...?? Cutu cu tu cututu...sezi bland...cutu cutu... Dar imi era din ce in ce mai clar ca mustaciosu nu glumea. E adevarat ca nici mie nu-mi ardea de joaca. Deci ..asta e..pana aici mi-a fost..dar pentru telefon sunt in stare sa ma las si muscata...deja ma gandeam cat de departe sau cat de aproape este Floreasca unde oricum nu mi s-ar fi facut antirabicul..m-ar fi trimis la Cantacuzino la boli infectioase sau mai stiu eu pe unde..dar cum dracu sa ma duc la spital dupa ce am baut atata bere? Ce-or sa spuna oamenii aia? Ca, de fapt, nu m-a atacat cainele in buda ci ca pe ultimii betivani, pe strada... 

Mi-am luat inima in dinti...iar el a vrut sa-mi ia mana-n colti. Dar n-a reusit asa ca s-a retras frustrat din nou sub chiuveta. Ok. Era remiza. Nici unul nu castigase inca batalia. Asta pentru ca eu inca nu apucasem sa ies dracului de acolo. Si nici nu venea nimeni sa preia stafeta. Au trecut cateva minute bune timp in care ne-am uitat lung unul la celalalt. Doar atat. Apoi mi-am vazut in continuare de bere hlizindu-ma in confortul unui scaun cu spatar prea... lasat pe spate, intr-un bar friguros dar vesel...langa niste puberi care la doua cuvinte spuse faceau pauza de ras jumatate de ora.... 

Dupa cum spuneam, fabrica se afla in aceeasi curte interioara cu b52 undeva prin bucuresti pe dreapta. Si are caini. Prin bude. La femei. Acum ma intreb oare ce animale se ascund in buda la barbati. :) :) Dar o sa va spun asta data viitoare :)

Un baietel

M-a lovit masina, m-a lovit caruta - mai exact era sa ma muste calu- m-a lovit o vaca - o vaca adevarata - mi-a trosnit un corn de-am vazut stelute - m-a impuns si-un vitel zurbagiu , m-a lovit chiar si tramvaiul. Norocul meu a fost ca eram la volan, iar cascarabetul a fost singurul care a incasat lovitura. Un geamat infundat, un racnet metalic iar apoi liniste…Probabil savura momentul de dupa.. 

Trenul insa nu a avut aceasta onoare. Inca. Desi acum cateva zile mi-a facut smecher cu ochiul. Unde crezi? Chiar in Mall!! In timp ce eu cascam gura prin vitrine mergand oarecum in zig zag..cand pe stanga cand pe dreapta si cautand dracului iesirea. Zic dracului pentru ca in spatele meu se certau doi indragostiti dar ii auzeam numai ei glasul. Strident. De-mi venea sa ma intorc si sa ma dau brusc la iubita-su ca sa moara aia odata. De nervi. Si sa taca. Nu am apucat insa sa duc gandul pana la capat. In fata mea - o locomotive colorata, un mecanic cu moaca transfigurata, doua vagoane si-un calator. Care se pare ca mi-au pus gand rau cu vreo doua ore in urma, cand m-au zarit pentru prima oara. De nu m-a urmarit trenuletul ala colorat prin tot magazinul. Deci..nu glumesc. Chiar m-a urmarit! Cand il vedea se pitea repede dupa colt... i-am simtit rasuflarea in ceafa non stop. Nu conta unde eram..hop si el repede! Acum nu am mai avut scapare. Ne-am intalnit intr-o confruntare directa...ca de la barbat la...as zice barbat dar era doar un tren, as zice femeie dar acum cateva zile mi s-a spus ca arat ca un baietel...asa ca ma dau si eu mare acum si spun ca m-am maturizat si-s barbat in toata firea...Auzi mah..arat ca un baietel...mi-a spus ca stie ca nu sunt, dar asa par…i-am raspuns ca el arata ca un tampitel. Si eu stiu ca nu se simte dar ca este. Avea rima, ce sa fac? Nu m-am putut abtine.

Noi vrem tigai!

Macel, calcaturi in picioare, tipete, imbulzeala, cozi interminabile, injuraturi blesteme. Să te iei la pumni şi la picioare, să te tragi de păr cu muierile care stau ca si tine la coada pentru alimente ce se vând la promotie, sa te scuipi si sa injuri ca la usa cortului pentru ca un Gheorghe s-a bagat cu nerusinare in fata, este o obisnuinta in Romania si nu mai prezinta cine stie ce interes. Stim cu totii ca oamenii sunt flamanzi, din ce in ce mai flamanzi, iar cand te roade foamea nu prea mai judeci limpede. Ca pe vremea lui Ceausescu. Caci, daca privesti atent, te va izbi asemanarea..aceleasi cozi …aceleasi ore matinale la care se aduna multimea…aceleasi urlete, chiote si imbranceli…aceiasi pensionari care, adunati intr-o masa compacta, actioneaza ca fiind un tot unitar, o singura fiinta, o caracatita uriasa si hamesita cu un singur gand si-un singur vis…sa puna mana pe cat mai multe tigai. Ieftine. 

Sa te calci in picioare pentru a castiga un loc mai in fata, pentru a pune mana pe o bucata de carne sau o sticla de ulei la promotie trezeste mila si compasiune. Imi imaginez viata acestor nenorociti ai sortii care traiesc de azi pe maine, care nu au ce pune pe masa, care nu se mai ajung cu banii si care ar face orice: s-ar ulimi, s-ar injosi, ar renunta si la mandrie si la orgoliu… Nu conteaza ca este vorba despre ulei, zahar, paine, oua la promotie…Sunt oameni sarmani si nu-I poti judeca. Pentru ca nu stii ce este in sufletul unui batran care se trezeste cu noaptea in cap, isi numara maruntii din buzunar, se inarmeaza cu bastonul si porneste la cumparaturi fara sa stie daca va mai ajunge acasa. Asta pentru ca au fost cazuri cand oamenii au cazut din picioare si nu s-au mai sculat. 

Dar, cand te lasi de bunavoie linsat de multime stand la coada in fata unui magazin care vinde la promotie tigai…déjà lucrurile iau o intorsatura halucinanta. Aici nu mai este vorba despre saracie, despre faptul ca nu ai ce sa mananci si te bucuri cand cumperi la preturi mai mici…aici este vorba despre altceva. 

Nu-i compatimesc. Nu mi-e mila de ei. Dimpotriva. Mi-e rusine de rusinea lor. De nebunia lor…fara cap, fara judecata. Fara pic de logică, la fel ca animalele in turma care calca totul in picioare..fara sa stie exact de ce… 

Ce se vinde aici? Nu stim, dar cica e ieftin! A! E ieftin? Pai vreau si eu! Nu conteaza ca este vorba despre crema de ghete, scobitori, servetele de nas sau suruburi. Daca este la promotie de ce sa nu iau? Poate, cine stie, or sa-mi foloseasca la un moment dat..Si uite asa harciogul isi umple camara cu tot felul de obiecte nefolositoare dar ieftine…Iubim la nebunie pomana…ne place la nebunie sa stam cu gura cascata sa ne pice ceva bun din cer…se dau tigai? Bune si alea! Chiar daca mai am acasa inca 15! 
Este injositor si nu pot intelege cum accepta un om sa se umileasca in asa hal pentru o amarata de cratita…Cum poti sa te macelaresti pentru asa ceva? Doar pentru ca au un pret de 10 lei? 

Ar fi totusi un raspuns. Cei mai multi dintre ei sunt pensionari si, probabil, le este dor de timpurile demult apuse ale comunismului. Probabil, avem de-a face cu niste nostalgici. Probabil, au ramas cu reminiscente Au ramas setati pe ideea ca nu au, ca trebuie neaparat sa aiba si, cand se iveste o ocazie cat de mica, trebuie sa profite de ea, sa cumpere tot ce prind in cale…in goana lor nebuna dupa maruntisuri si ieftinaturi se dezumanizeaza…nu mai putem vorbi despre oameni cu judecata limpede, ci despre o hoarda de animale turbate, care nu mai judeca..care actioneaza purtate de instincte primare. Nu sunt manati de foame, de sete, nu sunt manati de-o viata grea…sunt pur si simplu niste oameni care isi merita soarta..Iar ideea de a te trezi cu noaptea in cap…stim ca persoanele in varsta nu prea mai dorm..sunt matinale..se trezesc, se plictisesc in casa, asa ca ies afara si au ca punct de intalnire supermarketul X unde isi petrec jumatate de zi palavragind sau calcandu-se in picioare. Depinde..parcurile sunt goale, aleile din fata blocurilor pustii…prin autobuze si tramvaie nu mai vezi picior de pensionar..cu totii sunt la coada la tigai… 

Cred ca anii de glorie ai comunismului si-au pus puternic amprenta asupra psihicului si asa traumatizat al oamenilor de rand. Probabil ca, atunci cand nu ai nimic, cand ai trait o viata intreaga in saracie lucie, orice ocazie de a intra in posesia a CEVA, a ORICE, nu trebuie ratata. Astfel, te intorci acasa cu o punga de pufuleti sau pioneze si esti fericit ca ai si tu ceva ieftin. Ai dat lovitura! In sfarsit! Poti dormi linistit la noapte si impacat sufleteste. 

Deci, hai sa cumparam tigai! Chiar daca unii nici nu au ce face cu ele. Pentru ca nu se indura sa le scoata din ambalaj si sa le foloseasca…Daca se strica?

Uite asa! Uite asa!!

Am schimbat recent firma distribuitoare de cablu. Pentru ca nenorocitii aia mi-au taiat canalele Discovery. Si m-am infuriat cumplit. Dar rau. Eu sunt o fire destul de toleranta dar, cand ma apuca bazdacii, ai pus-o! Am reziliat contractul si-am migrat in alta parte. Aseara butonam teveul sa caut programele sa le pun in ordine. Cand hopa..ce vad? Pornosenii. Nu sunt fan, asa ca am trecut peste..Dar brusc, mi-am adus aminte de Georgica!!! Era blod, cu ochi albastri si par carliontat. M-am indragostit iremediabil! Este baietelul unor oameni la care am fost intr-o zi sa fac un reportaj. Ma imprietenisem cu Georgica destul de bine asa ca mi-am permis sa-l intreb pe pusti, cred ca avea vreo 3,4 ani, ce vrea sa se faca atunci cand va fi mare. De obicei, copiii raspund in functie de cum ii invata parintii. Si, daca pana atunci aveam ceva dubii, raspunsul lui mi-a confirmat teoria pe deplin. 

Ce vrei tu sa te faci cand vei fi mare?
Barbat!
In capul meu deja se nasteau ceva suspiciuni. Ceva nu era in regula.
Pai si ce-o sa faci tu cand o sa fii barbat?
O sa ma joc cu putza! Uite-asa! Uite-asa! Si-mi arata niste miscari 


Am simtit cum imi fuge pamantul de sub picioare. Sa lesin acum sau mai tarziu? Am ramas fara cuvinte. Iar eu nu raman niciodata fara cuvinte in fata copiilor. Cu cei mari am eu probleme de comunicare, socializare... Evident, nu din vina mea. Dar is prea adulti pentru mine si nu prea ne intelegem. Am dat in balbaiala. Pustiul ma privea serios. Nu glumea. Era pornit rau! Apoi aflu de la ma-sa povestea pentru ca am fugit repede sa-i spun. Adica..femeia chiar trebuia sa stie ce vise are copilul inca de pe acum. 

Ehh..a vazut la televizor cand se uita ta-su la pornosenii. 

Mi s-a facut rau de-a binelea. Am cerut un pahar cu apa. Si apoi inca unul. Si cand ma gandeam ca nu ma mai poate soca nimic in lumea asta... 

Bai..io tin minte din copilaria mea zbuciumata o singura faza. Cand se pupau unii la televizor cu limba. iar a doua zi m-am dus la gradinita si am inceput sa-i ling pe baietei pe fata ca sa-i invat cum se face. S-a socat educatoarea. I-a chemat pe ai mei la discutii. Ca nu ma mai opream! Adica fugeau sarmanii de mine ca de dracu. Mi s-a explicat ca nu e frumos dar ..cum sa nu fie frumos daca mie imi place? Nu stiu ei sa aprecieze...Slava domnului ca apoi am crescut si m-am lasat de fugarit cu limba scoasa baietii. Lucrurile au luat o turnura neasteptata: au inceput sa ma fugareasca ei pe mine dar eu nu tin minte sa ma fi plans vreodata la profesori. 

Am plecat de la oamenii aia. Si mi-am jurat ca niciodata, dar niciodata nu voi mai intreba un copil ce vrea sa se faca atunci cand va fi mare....Pentru ca nu mai vreau sa stiu!!!

Si-n cazemata se spargeau nuci

Perioada de dinaintea sarbatorilor m-a obosit atat de tare incat, de Craciun, am dormit cat pentru tot anul trecut. M-am simtit ca si cum as fi venit de pe front. Epuizata, cu sechele, ranita-n orgoliu dar vie. Spun orgoliu pentru ca mi se pare o umilinta sa fii obligat sa stai ore in sir la cozi la casa de marcat, sa te calci in picioare, sa alergi de nebun prin magazine dupa cadouri pe care nu simti ca ar trebui sa le faci. Tu impreuna cu toti cei aproape 2 milioane de locuitori ai Bucurestiului. Cadouri ..doar pentru ca trebuie, nu pentru ca-ti doresti. In ziua de Craciun, cand toata nebunia a luat sfarsit, m-am simtit ca si cum am sosit acasa, de pe campul de lupta. Si nu de pe frontul de vest, ci de pe campul de batalie din magazine, malluri, buticuri, piete si targuri de dulciuri. Julita-n coate, calcata-n cizme si ghete, cu parul valvoi, gafaind de parca as fi alergat la maraton. Lucru pe care, de altfel, l-am si facut printre rafturi si raioane. Si nu, nu m-a primit mama cu lacrimi in ochi, nu mi-a spus tata "Bine-ai venit baiete" si n-a ridicat nimeni statuie in cinstea eroului necunoscut care s-a sacrificat pentru binele majoritatii. S-au bucurat doar ca tampii, nu ca as fi ajuns intreaga acasa, ci pentru ca le-am adus din deplasare daruri ce miros a plastic invelite-n poleiala. Funditele au facut adevarate ravagii!! Si m-au indopat cu sarmale. De un singur lucru mi-s mandra. M-am ingrasat doua kile!!! 

De ce le plac femeilor cutiile colorate? De ce le plac femeilor funditele? De ce le place femeilor ambalajul uneori mai mult decat continutul? 

Am tot citit in perioada asta povesti despre ce-au facut altii de Revelion. Au fost prin baruri, cluburi, au fost la petreceri, au baut, au dansat, s-au bucurat nici ei nu stiu de ce daca-i intrebi (asta poate si pentru ca au fost atat de bauti incat nu-si maii amintesc nimic) dar trebuiau s-o faca deci, s-au conformat. Au aprins artificii, au dat cu sticlele de pamant si si-au turnat alcool in cap. De parca pana de sarbatori ar fi trait in prohibitie, iar acum s-a spart barajul si i-a navalit garla. S-au imbuibat cu carne pana au dat in coma alimentara, asta dupa ce au tinut post spunand ca o fac pentru detoxifierea organismului. 

De Paste si de Craciun romanul taie. Mare cutitar!!! Taie miei, taie porci si-si taie si creanga de sub picioare pentru antrenament. Asta, foarte des in cursul anului. Dar sa nu divaghez ca de abia ma abtin sa n-o dau in politica. 

Mda. Mno, acum, sa fiu si eu in randul lumii, pentru ca mi s-a spus recent ca sunt total rupta de realitate, (lucru perfect adevarat si singurul, de altfel, cu care ma-nteleg perfect) o sa vorbesc si eu putin despre Revelionul meu. 

In zilele de dinainte m-am dat in leagan, m-am jucat cu Jessie si cu Taz, m-am urcat in copaci, am alergat pe strazi facand intrecere cu Cristi si-am construit o cazemata-n casa in care m-am ascuns de lume citind copiilor povesti de fratii Grimm. Apoi, ne-am jucat de-a avionul, dame si nu te supara frate. Si m-am chinuit teribil, dar teribil sa pierd de fiecare data. Am facut sute de fotografii si mi s-au facut sute de fotografii. Iar 12 noaptea m-a prins, cum altfel, daca nu cu sticla de sampanie in brate...Toti ceilalti se minunau de artificii..nii ma la ele..ca faine mai sunt..eu aveam grija de sticla. Nii ma la ea ca mica mai e!! 

Cu o noapte inainte de Revelion, pe la 3 dimineata, faceam cornulete impreuna cu Ramona si, in timp ce asteptam sa se coaca, ne-am imbatat cu lichior de ciocolata. Na, ca sa spun ca ma imbat si eu ca toata lumea de Revelion...daca trebuie, s-o facem deci!!! Sa fim in rand cu lumea! Diferenta e ca eu ma imbat la fel de bine si in cursul anului. Cornuletele au iesit usor arse dar le-am mancat pe toate, iar pana dimineata nu au mai ramas decat firmiturile. Glumesc. Am oprit cateva..alea care erau necomestibile...Baietii s-au bucurat oricum! 

Cand vine vacanta, la mine chiar e vacanta. Si ma duc in lume sa ma joc. Cum faceam cand eram la scoala. E incredibil cum, de data asta, am avut, in sfarsit o companie pe masura. E incredibil cum doi copii au reusit sa ma scoata din amorteala, din plictiseala si lancezeala sufleteasca. Nu credeam sa se mai poata. Ca n-a reusit nimeni sa ma faca sa ma simt cum m-am simitit langa ei. Si, mai ales, sa visez cum am facut-o cu ei...Am simtit ca traiesc din nou dupa atat amar de vreme. Uitasem cum e sa respiri. Cum e sa nu te gandesti la nimic rau, ci doar sa te oftici ca nu-ti sta cazemata in picioare... 

A! Si sa Nu uit! Din Filiasi mi-am cumparat o sorcova. Am ales-o pe aia rosie! Si-am negociat cu tiganca la sange!!! Ca-s zgarcita..Dar tare mi-e draga...mai ales cand ne uitam complice una la cealalta. :) Stim noi de ce :) 

Asa e, ai dreptate, Pisoi! Blogul asta e ca nuca-n perete. Ala al dracului de sensibil :)

Un alt Craciun

Sunt franta. Franta de de oboseala. Franta de stres. Franta de nervi. Si rupta-n gura de beata. Glumesc! Am mintea limpede "cacristalul" cum se exprimase la un moment dat, in fuga, cineva....stie el cine... 

In fiecare an, sarbatorile imi intorc viata pe dos. Ma deraiaza, ma deviaza, ma streseaza si ma enerveaza. 
Pentru ca, la mine, ca la nimeni, sarbatorile incep cam cu o luna inainte de 25 decembrie. Si cand vin alea adevarate, eu sunt plina pana la refuz. Satula pana peste cap. Am scris la job atat de mult despre sarbatori anul asta incat, acum, daca cineva imi mai pomeneste de ele, ii sar in beregata. Nu glumesc! Chiar o fac! Si nu sar cu ghearele, ci cu coltii. 

De la 1 decembrie tot scriu despre sarbatori..si-am scris de mi-a venit acru-n gura, simteam cum ma scurg pe scaun pana sub birou, am facut crize de nervi, dadeam din ras in plans si din plans in urlete...am facut bataturi la degete, am inceput la un moment dat sa clipesc des, sa dau din maini si sa vorbesc de una singura. 

Texte, mii de semne, titluri, sapouri, fotografii..toate despre cadouri, brazi, globuri, decoratiuni, mancare, bautura, aglomeratie in magazine, cumparaturi, mos craciun, mos gerila, .opriti sarbatorile ca eu vreau sa cobor!!! Am si acum am palmele patate de carbune...creionul meu a ajuns cat un fir de ata...si acum vad in patratelele machetelor..zecilor de machete pe care le fac zilnic cu si despre sarbatori...casete, bule, tifeturi..zeci de mii de tifeturi...Toata luna decembrie am visat sarbatori, am respirat sarbatori, am trait sarbatori nesfarsite ca intr-un cosmar ce pare ca nu se mai termina. 

Acum m-au navalit sarbatorile pe bune. Alea adevarate. De parca nu mi-a fost suficient cat am sarbatorit de-o luna-ncoace. Eram deja cu nervii la pamant cand a inceput cu adevarat frenezia. Cadouri, magazine, aglomeratie, crapelnita, curatenie, vizite, sute de telefoane, de mesaje si de oameni nebuni. Eu am senzatia ca sarbatorile scot la iveala omul din tine..atunci ii cunosc cu adevarat pe cei despre care aveam o parere cat de cat buna... Fie ca sarbatorile de iarna...Sfanta sarbatoare de Craciunsa te gaseasca...nasterea domnului sa-ti aduca..shut the fuck up!!! 

In Ajun de Craciun cautam panicata un cadou pentru un baiat. Unul dintre cele mai nasoale momente ale sarbatorilor mele: cadouri pentru baieti!!! Manusi? Fular? Ceas? Curea? Tricou? Parfum? Rahat!!!! 

- Nu te supara...poti sa ma ajuti si pe mine cu o chestie? 
-Sigur.. 
- As vrea sa cumpar puloverul asta pentru cineva dar nu sunt sigura daca e marimea potrivita...dar baiatul seamana asa putin cu tine...ai putea sa te duci in cabina sa-l probezi? 
Tipul zambeste, se fastaceste dar se executa. 
Acum intoarce-te cu fata la mine. Acum intoarce-te cu spatele. Acum sa te vad din profil. Sufleca manecile. Acum apleaca-te! Acum dezbraca-te...Uff..am cumparat cadoul, l-am oferit fara sa spun prin ce situatie ridicola am trecut si am rasuflat usurata. Las ca trec si sarbatorile astea... 

Acum ma pregatesc de plecare. A trecut Craciunul si sunt intreaga, daca nu mor de Revelion inseamna ca pot sa indur mai mult decat mi-as fi imaginat vreodata. Dar stai ca azi a trebuit sa bat din nou magazinele si sa caut jucarii!!! Uraa!!! Ca la astea chiar ma pricep!!! Si m-am plimbat jumatate de zi printre papusi si casute pentru papusi, masinute, elicoptere, jucarii de plus, lego si jocuri educative..E incredibil! Au aparut bijuteriile pentru copii, telefoanele pentru copii, laptopurile pentru copii, seturile de manichiura si fardurile pentru copii!!! In curand vor aparea pilule contraceptive si prezervative pentru copii cu aroma de budinca!!!! De data asta m-a ajutat o mamica draguta sa-i dea doamne doamne copii pufosi in continuare ca eu, una, ajunsesem la capatul rabdarii. Am facut o criza de isterie printre rafturi, m-am certat cu o bunica nebuna si m-am repezit la gatul casieritei, dar in rest a fost chiar ok. Adica, se putea si mai rau. 

Acasa, fa bagajele! Sa impachetez si sa despachetez si sa impachetez la loc mi-a luat alta jumatate de zi. Pentru ca eu, pe unde plec, imi car toata casa dupa mine ca o broasca testoasa. Am doua geamantane burdusite si un rucsac si ala plin ochi de parca m-as duce la polul nord si as ramane acolo pe veci...Plus pungile cu cadouri. Si sigur cand voi ajunge la destinatie voi constata ca am uitat ceva acasa. 

Acum, dupa toata nebunia de azi, obosita, pusa pe scandal si cu nervii-n pioneze, nu mai am nici un chef sa plec. Dar am promis, sunt asteptata cu cozonac, vin, sarmale si urlete de copii bezmetici. Ramona mai sa planga cand i-am spus ca vin..cum s-o sun acum si sa-i spun ca nu mai am nici un chef? Ca sunt franta. Franta de de oboseala. Franta de stres. Franta de nervi. Si rupta-n gura de beata. Glumesc! Am mintea limpede "cacristalul" cum se exprimase la un moment dat, in fuga, cineva....

Azi nu te vreau!

Rasfoiam aseara printre bloguri vechi, scrise cu ani in urma. In unele m-am regasit la fel..in altele nici nu ma mai recunosc. E ciudat cum timpul iti schimba perceptiile si gandirea, cum te dezvolta mental si sufleteste. E ciudat sa crezi cu tarie intr-un lucru care, mai apoi, se va fi dovedit a fi atat de ..neinsemnat. Blogul de mai jos a fost scris intr-o noapte, la job, dupa multe cani de cafea si multe tigari asteptand sa se inchida editia...Eram aproape singura..poate doar Nicolai ce mai fosgaia pe langa mine vorbind, razand si certandu-se de unul singur...Cat il invidiam ca poate sa treaca prin viata zambind...Acum imi dau seama ca fac si eu la fel. Dar asta nu ma face sa ma simt mai bine. Asta ii face pe cei din jur sa se simta mai bine. Eu sunt doar epuizata. Si de ce fac asta? De ce traiesc pentru cei din jurul meu mai mult decat o fac pentru mine insami? Pentru mine a fost mereu important ca ei sa se simta bine si, daca ei se simt asa, atunci eu sunt fericita. Rezonez cu oamenii mai mult decat ar trebui s-o fac. Cu oameni apropiati dar si cu straini care imi atrag, pentru o clipa, atentia. Daca tu esti fericit si eu sunt fericita. Daca tu esti vesel si eu sunt vesela. Ma las manipulata atat de usor...Sunt zile in care trec de la agonie la extaz si invers...de ce? De ce las sa se intample una ca asta???? 

"Sunt momente lungi de tacere, in care parca ceva din mine refuza sa mai ia parte la circul nebun pe care-l joaca toti ceilalti din jur, zi de zi, clipa de clipa. Imi place sa le numesc momente de pauza, de odihna mentala...atunci cand inchid usile si ferestrele si zac intr-o mutenie muta, incastrata intr-un timp ce se scurge moale, vascos si defect. Sunt zile in care nu vorbesc cu nimeni. Ma irita oamenii. Ma irita cuvintele, rasetele zgomotoase si tipatoare, ca niste curve ieftine ce-si ridica poalele-n cap si ranjesc pe la colturi de strazi. Sunt momente in care simpla prezenta a celor din jur imi provoaca lehamite. Si zambesc tamp cand trebuie sa zambesc tamp, si raspund in doi peri la intrebari in doi peri functionand dupa alte reguli, alti timpi, in alte ganduri si miscari. 

Mi se reproseaza ca de ce nu mai vorbesti cu mine? De ce nu mai raspunzi la telefon? Unde esti? Ce faci? De ce nu ma mai bagi in seama? De ce ai plecat? Personal, nu am nimic cu nimeni. Prietenii imi vor fi intotdeauna prieteni, nu sunt suparata, nu am patit nimic si nici nu sunt pe moarte. Vreau doar sa ma lasi sa mai respir din cand in cand...sa nu ma mai bati la cap cu retetele tale de prajituri (care, fie vorba intre noi, mie nu-mi ies niciodata)..sa nu ma mai sufoci cu muzica si cluburile tale in care ai vrea sa mergem zilnic....cu problemele tale, cu prezenta ta sacaitoare, cu gandurile tale sterpe si vorbele banale..cu ideile tale si nervii tai. 

Ma obosesti, imi sorbi energia ca pe o coca-cola supta din pai...ajung o epava gandindu-ma la ce ai facut tu aseara, la cum te-ai distrat, la cum te-ai suparat...la cum ai ajuns acasa....La mine prea putin ma gandesc. M-am saturat sa te plangi ca prostul ca nu faci sex....ca femeile bune sunt mereu luate, ca toate tipele tale te-au inselat cu altii ....ca nu-ti ies fotografiile pe ploaie....ca ti-e rau de la anticonceptionale....m-am saturat sa aud aceeasi placa stricata de bocete si plansete si vaicareli...de glume proaste, rasuflate...vulgaritati ieftine de cartier... 
Azi nu vorbesc cu tine, azi nu te vad, azi nu te aud, azi nu te vreau! Azi respir prin propria mea piele, traiesc propria mea viata, nu mereu a altora. 
Nu ma intereseaza povestile tale pentru ca sunt o egoista. 
Nu ma intereseaza ce spui si cum gandesti pentru ca nu ma implica personal si pentru ca, normal, sunt o egoista. Azi nu-ti mai dau sfaturi, nu te mai bat pe umar, nu te mai incurajez..nici macar nu te mai cert. Azi nu ma mai lupt cu tine si cu incapatanarea ta prosteasca, cu orgoliul tau stupid...pentru ca..da, sunt o egoista. Azi nu ma mai momesti cu ciocolata si bomboane, cu zambete si cuvinte bune, azi nu mai rad cand te strambi, nu ma mai amuzi, nu ma interesezi..pentru ca sunt o egoista. Azi nu-ti mai dau atentie cand cersesti atentie, nu-ti mai cant in struna cand te lauzi, cand te plangi...cand uite ce viata de cacat ai...pentru ca..ai ghicit! 
Am obosit. Iau o pauza. O pauza binemeritata din viata ta. Sa ma reintorc la mine. Spre mine. Sa ma adun. Sa ma culeg, sa ma repar si sa ma peticesc. Sa umplu golurile lasate de tine, sa astup ce se poate astupa, sa fac ordine, curatenie... 
Considera ca azi nu sunt. Ca nu exist. Considera ca nu m-am nascut. As vrea sa nu mai inteleg limba romana, ca sa nu mai pricep ce se vorbeste in jur...sa fiu surda si oarba. Sa nu mai simt, sa nu mai miros...sa nu mai fiu aici cu tine. Uzat, prafuit, sec, statut, plictisitor, adipos, diluat in multimea celor care ne inconjoara pe toti. Nimic nou, nici o sclipire...infricosator de banal, de amestecat. 
Sa-ti spun un lucru. Nu am pretentia ca sunt altfel in ochii tai decat esti tu in ochii mei. Dar...eu ma impac cu asta. Si stii ceva? Cand devin asa, simt la un moment dat si ma retrag..pentru retus. Cel putin incerc. Caci, daca voi ajunge vreodata ca cineva sa ma cunoasca la fel ca si pe propriile buzunare..sa stie ce gandesc, cum actionez, ce reactii am...atunci inseamna ca ma poti pune tu la zid. 
Cu totii suntem, mai mult sau mai putin previzibili. Daca nu am fi, atunci ne-am considera unii pe altii nebuni. Schizofrenici. Ii admir pe schizofrenici. Au, fara sa stie, fara sa-si dea seama, fara sa se motiveze, sa-si planifice, fara sa joace vreun teatru...au puterea de a fi mereu si mereu altii..de nerecunoscut..se reinventeaza clipa de clipa...personalitatea lor este complexa...sunt niste surprize ale naturii care nu te lasa sa te plicitiseti nici o clipa. Nu mi se pare a fi o boala, desi se moare din asta. Mi se pare a fi un dar pe care, din pacate, nu-l apreciaza nimeni. Asa ca, prin simplul fapt ca nu este apreciat, isi pierde valoarea si devine..asa cum e catalogat majoritar..un cosmar. Schizofrenia. 
Stiu, divaghez. Sunt off topic in propriul meu post. Sunt off topic din propria mea viata. O viata umpluta mereu si mereu de altii. Rar de mine. De propriul meu eu, de existenta mea singulara. Practic, eu nici nu exist ca individ fara tine. Si fara tine. Si fara tine. Dar cine a spus ca ma multumesc cu propria mea conditie? 
Asta nu inseamna ca vreau sa fug in munti, sa ma ascund in pesteri si sa mananc frunze sau coaja de copac. Asta nu inseamna ca vreau sa ma rup de lume, sa intru in cine stie ce transa si sa traiesc..nu stiu...doar organic. NU. Vreau doar, din cand in cand, sa ma rup din mijlocul trairilor tale, sa-mi dau eject...sa ma anulez din existenta ta care-mi face rau. Esti chimioterapie. Imi faci bine dar ma si ucizi. Evident, nu-mi cade parul, imi pierd doar identitatea".