marți, 19 martie 2013

Operatie estetica pentru suflet

"Pot sa inteleg ca te doare capul, ca esti obosita, ca esti nervoasa, ca esti speriata, ca te simti in deriva, pot sa inteleg ca esti necajita, ca ai o stare nasoala, pot sa inteleg ca nu ai inteles, ca esti confuza, ca ai si tu rautatile tale gratuite, pot sa inteleg ca te-ai certat cu seful, ca ai pierdut bani sau te-ai certat cu un prieten...pot sa inteleg ca ai febra, ca esti racita, ca toate ti-au mers pe dos...pot sa inteleg si ca esti lasa, fiecare avem lasitatile noastre, ca esti slaba, fiecare avem slabiciunile noastre, pot sa inteleg ca viata te-a adus intr-o-nfundatura, ca nu stii ce sa mai faci si cum sa iesi la liman, ca te-ai simtit tradata sau umilita...pot sa inteleg si sa accept senin orice pentru ca stiu ca esti si tu un om...uneori puternic, alteori nevolnic..pot sa inteleg ca atunci, in acele momente, ai lovit dintr-un soi de disperare, iar lovitura s-a proiectat in mine cu o putere poate inzecita decat ai fi vrut tu sa mi-o aplici...dar ca sa inteleg ceva, trebuie sa mi se explice...asa functionez eu...te iert prin intelegerea si acceptarea motivelor care te-au facut sa dai in mine...caci nu ma impac cu ideea de a fi doar o victima colaterala..un individ care ti-a iesit pur si simplu in fata intr-un moment nepotrivit si intr-un loc nepotrivit...sa-mi spui ca-ti pare rau mi-e egal cu zero...nu ma incalzeste cu absolut nimic...spunandu-mi ca-ti pare rau nu faci decat sa-mi provoci mila si sa produci un rau si mai mare...cu totii avem regrete, asa ca de ce m-ar mai misca si regretele tale? sa spui iarta-ma e cu totul altceva...dar nu-mi spui decat imi pare rau..nu-ti ceri iertare..nu faci decat sa-mi explici cat de rau iti este tie si dai dovada de un egoism feroce gandindu-te tot la tine..cand tu ar trebui sa-ti porti demna si cu capul sus crucea...pentru ca tu ai fost cea care a gresit..."

Sasha tacu pentru o clipa si o privi bland si resemnat.

"De fapt, stii ce? Daca ma gandesc bine, uita tot ce am spus pana acum.. .te-am iertat chiar de a doua zi...dar nu m-am iertat pe mine...n-o sa ma pot ierta, probabil, niciodata pe mine insumi ca te-am lasat sa ma lovesti...ca am lasat sa se intample una ca asta...ma simt stupid...ridicol...cum de-am lasat sa se intample una ca asta, tocmai eu??? eu??? eu care mi-am ridicat ziduri peste ziduri si cetati...eu care ma apar zi de zi cu armele mereu pregatite de atac...eu care inchid usi cu lacatul...eu care mi-am ferecat viata dupa lanturi groase si drugi de fier...eu...care intr-o zi nu stiu cum si nu stiu de ce..am uitat ferestrele deschise...sa ierti pe cineva e usor pana la urma..sa te ierti pe tine e aproape imposibil...daca mi-as fi asumat riscul, nici nu as fi fost furios pe mine acum..dar nu am stiut..nu am banuit...sau..cine stie..poate ca am banuit dar nu am vrut sa cred..poate ca ceva acolo, departe, in mine urla si zbiera si se dadea cu capul de pamant implorandu-ma..nu face asta...poate nu m-am ascultat cu atentie..nu m-am auzit ..sau poate am facut-o dar m-am pacalit ca mi se pare doar...tu nici nu-ti poti imagina raul pe care l-ai provocat....eu, in schimb, il simt zi de zi, ceas de ceas..minut cu minut..pe raul ala pe care te-am lasat sa-l provoci..."

Miruna tacea, dar tacerea ei nu era cea a unui om ispasit si vinovat..era mai mult o tacere a unui invingator..Isi propusese ceva si reusise..Acum putea asculta linistita, impacata....isi atinsese scopul..nu mai conta nimic altceva...putea fi pusa la zid...chiar voia asta..cu cat era mai acuzata...cu atat se simtea mai mandra..ma iubeste..daca-i pasa inseamna ca ma iubeste...isi dorea sa fie iubita ..nu conta de cine...se hranea cu iubirea altuia pentru ea...

"Stii ce simt, dupa toate astea? Ca mi-am mai pierdut o farama din inocenta...ma simt murdar si batran...mi-e sufletul greu si mi se taraie ca o umbra pe asfalt...Simt ca a mai murit o farama de copil din mine, iar acum nu cred ca voi mai avea vreodata puterea sa ma ridic, sa ma scutur si sa sa ma reinventez din nou copil..nu mai am resurse..inocenta trebuie hranita cu frumos, iar tu ai smuls si ai calcat in picioare tot frumosul de care eram capabil....de unde sa mai nasc eu acum alt frumos? de unde? ma simt atat de murdar...sa-mi cer eu insumi iertare? sa-mi explic eu pentru mine ce-am gandit atunci cand am gresit fata de mine in halul ala? e inutil...nu pot, oricat as vrea sa-mi accept scuzele...mi se par patetice ..ma dezgusta..e ca si cum mi-as cauta scuze...daca sunt tolerant cu cei din jur, nu pot sa fiu tolerant cu mine...timpul, se spune, le rezolva pe toate..ei, nu chiar pe toate....ramai, uneori, cu pete negre in suflet...cicatrici..riduri..iar sufletul tau mai imbatraneste putin...si nu exista nici o crema miraculoasa, nici un ser minune..nici o operatie estetica pentru el. Ce bine de voi femeile...Chiar daca aveti sufletul mic si zbarcit...il pudrati si-l cosmetizati si ne pacaliti de fiecare data....Ce suflet mic si garbovit ai tu Miruna...."

Au fost ultimele lui cuvinte pentru ea. Restul au fost pastrate pentru el. Uneori, il vezi si acum vorbind singur pe strada. Parca cearta pe cineva. Da din buze, mormaie, priveste fix intr-un punct numai de el stiut. Se opreste, o ia apoi o ia goana, se impiedica dar nu-si da seama...De fapt nimeni nu stie ca se cearta pe el insusi. Iar de atunci au trecut ani. Si el tot se cearta...

Azi am vazut un baiat care se certa singur pe strada. Si nimeni nu-l putea ajuta...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu