joi, 28 martie 2013

Mi-au crescut ziduri

Imi curgi prin vene si mi te rascolesti in suflet...Si vreau sa mi te apropii si vreau sa te gonesc..si-n fiecare zi intre noi mai creste inca un zid ..pana cand vom ramane pe intuneric....Cerul ne va fi moloz si pamantul piatra seaca...Si te urasc pentru ca lasi zidurile sa ma stranga si sa ma sufoce....tu te crezi indestructibil si de neinvins....tu le construiesti, tu te cateri nebun apoi pe ele...crezi ca de fiecare data cand vei avea chef le vei putea escalada fara ca nimic sa-ti stea in cale?..intr-o zi te vei prabusi de pe metereze...iar eu nu te voi prinde...intr-o zi sper sa cazi de acolo de sus langa mine...si sa mori langa mine de mana ta....


Te-am vazut cu ochii mintii...


Drumul e simplu dar trebuie sa-l complicam pentru ca altfel ne-ar plictisi...si ne place sa ne punem singuri  obstacole ca sa avem un sens in viata..acela de a le depasi, de a le invinge si de a ne simti nemuritori..e o lupta care se duce in noi insine..care pe care....inventam alte limite..ridicam alte stachete..mai sus..tot mai sus....iar mersul ne este saltat si topait  peste gropile si bolovanii ce ne tin calea..uneori pare ca ne impiedicam, alteori pasim in salturi dezlanate..haotic..ca niste betivi ce se intorc dimineata de la carciuma...ne rotim pe loc...alunecam....ne rostogolim si ne ridicam......Pe tine te-am surprins dansand...

luni, 25 martie 2013

Pe tine cine te iubeste?

- Cer atat de putine lucruri....sa nu fiu mintita, sa nu fiu folosita ca o unealta in scopuri mai mult sau mai putin mizere...fii sincer si corect...respecta-ma pe mine ca om...pentru ca de fapt, fiind sincer si corect cu ceilalti esti, de fapt, cu tine insuti...sau insati...

- Wowwwww....


-Iti cer sa ma privesti in ochi atunci cand imi vorbesti. Privirea unui om spune totul. Ne controlam zi de zi vorbele, gesturile, dar privirile de foarte multe ori ne tradeaza. Imi plac oamenii care zambesc, oamenii care rad, oamenii deschisi, oamenii care se bucura....imi plac oamenii care atunci cand gresesc isi cer iertare, oamenii fermi, oamenii convinsi, oamenii responsabili...onesti.

- Si mie imi plac oamenii astia..si lui ii plac oamenii astia..si lor  va plac...Dar noi, noi suntem mereu asa? Asa cum ne place sa vedem la altii? Noi zambim mereu? Suntem mereu fermi, responsabili si onesti? De ce le cerem altora ceea ce noi insine, uneori, nu putem oferi in schimb?


- Admir curajul si nebunia. Iti iubesc curajul si nebunia pana la capat si inapoi. Imi plac oamenii destepti care sunt atat de destepti incat stiu ca sunt destepti si nu fac nici un caz pe tema asta. Dimpotriva. Imi plac oamenii misteriosi care ma lasa sa-i descopar eu, nu care se descopera ei si asteapta sa fie laudati sau asteapta sa impresioneze.

- Dar tu, tu esti asa cum iti place sa vezi la altii?

- Imi plac oamenii pasionali, vulcanici, oamenii care au o personalitate puternica...ma intriga si-mi place...imi place sa ma lupt cu ei...e o lupta atat de dulce...sa tii un armasar in frau...dar sa nu-l imbalnzesti niciodata....imi plac oamenii care nu sunt obtuzi in gandire, care nu sunt incapatanati in idiotenie...care isi accepta erorile si le corecteaza in felul lor nu in felul in care le spui tu s-o faca...care au onestitatea, fata de ei insisi, sa recunoasca atunci cand au gresit...

- Dar tu...tu ai fost mereu libera in gandire? Nu ai fost niciodata obtuza, limitata? De ce le ceri altora sa fie cum nu esti tu insati?

- Urasc oamenii care nu stiu ce vor, lasitatea, frica, oamenii slabi care se balacesc in mocirla cu buna stiinta..urasc oamenii indecisi, oscilanti ...oamenii care nu-si pot controla sentimentele pentru ca ele le sunt atat de vagi incat nici ei nu stiu ce simt si cat simt si pentru cine simt....

- Tu ai stiut mereu ce vrei? Ceri altora lucruri de care tu nu esti, de fapt, capabila...ti-ai controlat vreodata sentimentele? Ai stiut tu vreodata exact ce simti..pentru cine si cat simti? si de ce?

- Imi plac oamenii copii care nu au uitat sa se bucure, care nu au uitat sa se joace. Care au pastrat in sufletul lor puritatea copilului de odinioara...care fac nazbatii si se bucura in timp ce toti ceilalti din jur ridica grav din sprancene...Urasc vulgaritatea si frivolitatea...

- Ai fost de atatea ori vulgara si frivola....

- Dar stiu ca toti ajungem la un punct in care suntem fie vulgari, fie frivoli...Urasc nepasarea si ignoranta...O gandire libera, fara prejudecati, o gandire care sparge reguli si limite si principii ...iubesc oamenii cerebrali ..oamenii care tac atunci cand trebuie sa asculte...

- Tu vorbesti atat de mult....

.....care vorbesc doar atunci cand stiu ca au cui si pentru cine..iubesc oamenii astia....Cer atat de putine lucruri...

- Ceri altora ce nu poti oferi, de fapt, tu...Si ceri extrem de mult...Viata este un schimb de idei, de ganduri, de frumos, de urat de bine si de rau....Le ceri asta ca sa-i poti iubi....Si iubindu-i pe ei, te simti tu insati implinita....Te hranesti cu sufletele lor pentru ca tie nu ti-a mai ramas nimic in suflet...seva s-a uscat si incepi, flamanda, s-o cauti pe a altora....Le ceri asta ca sa-i poti iubi...Spune-mi..pe tine cine te iubeste?

- Sunt un om rau?

- Nu..esti doar un om si invata sa cauti in jur oameni nu fantasme...

sâmbătă, 23 martie 2013

Hai sa ne impacam!

Azi mi-am dat seama ca nu regret nimic. Pentru ca tot ce-am facut, tot ce-am gandit, toate actiunile mele au fost, intr-un fel, asumate. Asa am decis, stiind foarte bine care sunt riscurile...sau daca sunt sau nu riscuri...Iar cand am cazut, cand m-am lovit nu am plans pentru ca ..eu am decis sa ma arunc in gol...goluri mici..goluri mari...Am fost un copil rebel, am fugit de acasa, m-am aruncat cu ochii inchisi in iubiri ce m-au sfaramat...am trait printre straini..am muncit pana la epuizare...am crezut in oameni care nu meritau incredere si m-am ferit de oameni care meritau totul...Mi-am luat viata la misto traind cu impresia ca nimic nu ma doboara...ma simteam nemuritoare..mi-am spus o viata am...daca nu o traiesc acum, atunci cand? si mi-am trait-o cat am putut eu de frumos desi uneori am facut si greseli...dar pana si alea mi-s dragi acum..pentru ca daca mi-as renega greselile, m-as renega pe mine cumva...nu m-as accepta in totalitate...si nu as putea trai cu gandul ca nu ma plac...am visat mult, am alergat dupa vise si le-am atins..de multe ori s-au dovedit a fi doar baloane colorate de sapun...dar..n-a contat..frumoasa a fost lupta a ajunge la ele..drumul...sunt prea incapatanata si orgolioasa si mult prea egoista...daca imi pun in cap ceva lupt pana-n panzele albe sa reusesc...nu e o lupta cu vointa sau puterea celor din jur..e o lupta cu mine insami...daca te vreau pe tine, lupt pentru tine doar ca sa-mi demonstrez ca te pot avea..apoi, pentru ca stiu ca te pot avea..simt cum devii..intr-un mod ciudat..parte din mine si nu-ti mai dau drumul niciodata..esti..cumva eu...imi curgi prin vene pentru ca dorindu-te devii cumva..Eu.

Sa nu regreti nimic din ce ai facut cu buna stiinta. Fii corect si sincer cu tine. Nu fugi ca un las acum ascunzandu-te-n pareri de rau. Infrunta-le, daca le ai! Lupta-te cu tine si invinge-le. Zambeste. Privind acum in urma, cu mintea limpede, cu gandurile linistite si mature...imi dau seama ca atata vreme cat iti poti asuma raul de dupa..in sensul in care sa poti duce consecintele pe umeri fara sa devii garbovit, sa le cari cu capul si privirea sus, sa le duci privind in ochii celor din jur, nu in pamant......poti face cam tot ce vrei cu tine si cu viata ta. Nu spun sa te mandresti cu greselile tale, ci sa te mandresti ca ai avut curajul, ca la un moment dat in viata ta, sa alegi...nu conteaza ca ai ales prost, va veni vremea cand vei lua o decizie buna..important este sa ai curajul sa alegi pentru tine, sa nu stai pe loc, fricos...Nu ma mandresc cu greselile mele dar nici nu mi-e rusine cu ele...Mi le-am asumat cu mult timp in urma..chiar de atunci de cand inca nu fusesera facute...imi asum si greselile viitoare, cele facute fata de mine...dar sunt momente cand cedez si nu ma impac cu ele cum nu ma impac cu mine cea de acum si cea de atunci...sunt momente cand ma cert, cand ma pun la zid, cand ma calc in picioare...asta este singurul lucru de care mi-e rusine...atunci cand fac asta sunt slaba si lasa si ma simt un om de nimic...pentru ca ma cert acum, cand e atat de tarziu, pentru greselile asumate atunci...si daca mi le-am asumat de ce vin clipe cand ma cert? nu mi le-am asumat suficient? Poti sa-ti asumi ceva pe jumatate? sau doar cand ti-e bine? iar apoi sa te razgandesti ..dupa ce faptul e consumat? nu...si atunci ce mama dracului ma tot smiorcai ca o proasta???? Vezi..mi-am pus in gand sa te am...ai grija ca nu te voi lasa niciodata..sunt aici ca sa raman...

Galop - sunt un om mare

Unde mi-e un papuc? L-a ascuns Taz sub pat....Apleaca-te...pipaie cu mana, baga capul, priveste..e la dracu...intinde-te pe jos..scotoceste..l-am gasit...ma ridic...ma lovesc de piciorul scaunului....alt cucui. Dus. Apa prea rece..apa prea fierbinte...cand totul e potrivit, suna telefonul...la dracu...nu raspund...Nu am prosop..unde dracu e prosopul??? Ies uda...stropesc toata casa..mi-e un frig de-mi vine sa lesin dar imi iau prosop...Ma machiez...imi cade pensula in chiuveta..ma manjesc pe ochi cu rimel..o iau de la capt...un ochi e machiat prea puternic altul aproape deloc....Fug la bucatarie..Taz, scularea! Ala micu ma priveste cu ochii mijiti...Imi pun de cafea. Taz da-te jos! Nu acolo! Dihorul s-a urcat pe cusca, de pe cusca pe scaun, de pe scaun pe dulap si direct la cosul cu stafide...Am mainile ude pentru ca intre timp ii pregatesc de mancare, iar carnea trebuie incalzita in apa calda. De aia! Ca sa nu faci rosu in gat! Ce te uiti asa la mine? Da-te jos!! Mai, tu n-auzi?? Lasa-l! O sa-ti cada in cap si-o sa-ti spargi capul! Taz! Las ca vezi tu!!!! Treci! Ghiveciul cade...tazucu bombane bucuros...gresia se umple cu pamant, iar mie imi vine sa urlu. Cu mainile ude iau dihorul de pe dulap dar suna interfonul...da-l in ma-sa ...lasa-l sa sune...Hai treci si lasa-ma..unde-i bila? Pufosu se duce sa caute bila..dar se intoarce cu un capac de cola...intre timp adun pamantul...taz ma trage de papuci...pe unul reuseste sa mi-l fure din picior si fuge cu el in camera...raman desculta pe gresie....apa fierbe in ibric...gunoierii imi urla sub geam....Cu ce dracu ma imbrac azi? Intru pe net. Vad 6 mii de spamuri..mi se face rau..cafeaua e colocotita si aburinda..ma frig la limba pentru ca sunt hapsana...tare hapsana mai sunt...deschid mailul...programatorul imi urla din mesaje...trecem pe alt server...sa ma ia dracu! intru pe facebook...iubirea adevarata nu moare niciodata.. zeci de cereri pentru jocuri....catavencii...kamikaze...times new roman...mesaje private la care nu raspund....muzica...ra ra riot..dance with me!! taz, hai sa dansam!! Zbantuiala..inca o zbantuiala...gafaieli...Cu ce dracu ma imbrac azi? Cineva suna la usa..da-l in ma-sa sa sune...eu dansez...vai..trebuie sa platesc lumina....vai..am intarziat cu telefonul..mesaj..daca nu platesti ti-l inchidem!!! Nu stiu cat e ceasul..nu stiu in ce zi suntem...nu stiu cu ce sa ma imbrac...rascolesc dulapul si nu-mi place nimic...dar aleg ceva...cu cinci minute inainte de a iesi pe usa ma razgandesc...apoi alerg de nebuna pe strazi ca uite iar am intarziat la job!!! imi cumpar o gogoasa, o mananc pe drum...apoi ma intorc la petrini...cred ca petrini ar fi singurul barbat langa care as cersi sa stau...ma fascineaza..ma uluieste...ma face sa-l iubesc dincolo de limitele normalului si firescului..langa el ma simt ca intr-un carusel nebun care nu se mai opreste dar din care nu-mi doresc sa cobor....

Ce dam azi? Dam pe dracu!!! In tramvai babuta care vinde pixuri..pixiri...pixiri..un leu doo..pixiri..pixiri....in metrou ma gandesc la subiecte. Citesc cu coada ochiului ziarul vecinului. Mai aflu ce s-a intamplat ca la job nu am timp....Petrini e un bou...gandeste prea mult...iubirea te face cretin..te indobitoceste...nu mai esti om...de ce dracu trebuie sa iubim? te transforma intr-un idiot.. M-am indragostit de Petrini...pe de alta parte il cam asociez cu un fost iubit de-al meu - cosmarul - si parca nu-l mai iubesc atat de mult..dar mi-l imaginez pe petrini asa ...sub forma barbatului ideal pentru mine..mi-l imaginez fizic...imi place...ma indragostesc si mai tare...trenul stationeaza doua minute..sunt in intarziere..incep sa ma foiesc..ma agit..imi vine sa urlu...un individ se uita fix la mine...poate dorme, imi spun...imi intind picioarele...cineva se impiedica de ele..pipera..o iau la fuga pe scari...apoi la fuga pana la job...mi-e cald de mor....si incepe o noua

zi....sumar...machete...texte...titluri...cauta fotografii..da-le la facut...cine face pagina? ralu...cine face poze? azi raducu face poze!!! Nu am timp sa mananc, nu am timp nici sa beau apa, tigarile le fumez pe jumate...se schimba subiectul...asta e trantit in spec si hai s-o luam de la capat!!!! site-ul...ce dracu pun poe site?? arunc acolo ceva la nimereala...andrei ma face sa rad...si rad in hohote..si rad cu lacrimi ..si el rade...si radem ca doi nebuni printre machete rascolite...si texte fara diacritice...acasa frigiderul e gol...dance with me!! dance with me!!! pe drum in fata mea cladirea Sky Tower imi face cu ochiul in mii de luminite roz, verzi, albastre...o iubesc...mi-e draga...imi zambeste...vreau acolo sus...ma iei? ma urci? ma urci sus de tot sus? sus....ia-ma in brate si urca-ma!!!! un caine imi face cu ochiul..un barbat ranjeste..o femeie ofteaza ...un pusti e pierdut in ganduri...ai iubit vreodata? da..si involuntar imi aduc aminte doar de iubirile care m-au facut sa sufar...celelalte sunt asa...banale...exista iubire banala? nu....iubirea mea ma ridica de la pamant, imi zburataceste fluturi in stomac..imi usuca gura si buzele si ochii, ma face sa merg impleticit pe strazi...sa cant si sa dansez pe strazi...iubirea mea ma transforma dintr-o masa amorfa intr-un corp care vibreaza si traieste...care e starea naturala a omului? care e starea mea naturala? afara ploua si mi s-a lipit parul de fata si de frunte...apoi imi vine in ochi si sa scoate din minti...imi frig ochii...pe obraji simt picaturi....or fi lacrimi sau doar ploaie? Zambesc...o sa fie bine...o sa fie bine..si ma iau in brate, si ma mangai, si ma culcusesc in mine..si ma alint...o sa fie bine..o sa fie bine "Stii ca timpul te vindeca pe toate. Dormi, odihneste-te si maine vei privi altfel lucrurile...maine este o noua zi...gandeste-te maine..acum taci, inchide ochii si vino la mine in brate...esti doar un copil care vrea sa fie om mare...."


marți, 19 martie 2013

Operatie estetica pentru suflet

"Pot sa inteleg ca te doare capul, ca esti obosita, ca esti nervoasa, ca esti speriata, ca te simti in deriva, pot sa inteleg ca esti necajita, ca ai o stare nasoala, pot sa inteleg ca nu ai inteles, ca esti confuza, ca ai si tu rautatile tale gratuite, pot sa inteleg ca te-ai certat cu seful, ca ai pierdut bani sau te-ai certat cu un prieten...pot sa inteleg ca ai febra, ca esti racita, ca toate ti-au mers pe dos...pot sa inteleg si ca esti lasa, fiecare avem lasitatile noastre, ca esti slaba, fiecare avem slabiciunile noastre, pot sa inteleg ca viata te-a adus intr-o-nfundatura, ca nu stii ce sa mai faci si cum sa iesi la liman, ca te-ai simtit tradata sau umilita...pot sa inteleg si sa accept senin orice pentru ca stiu ca esti si tu un om...uneori puternic, alteori nevolnic..pot sa inteleg ca atunci, in acele momente, ai lovit dintr-un soi de disperare, iar lovitura s-a proiectat in mine cu o putere poate inzecita decat ai fi vrut tu sa mi-o aplici...dar ca sa inteleg ceva, trebuie sa mi se explice...asa functionez eu...te iert prin intelegerea si acceptarea motivelor care te-au facut sa dai in mine...caci nu ma impac cu ideea de a fi doar o victima colaterala..un individ care ti-a iesit pur si simplu in fata intr-un moment nepotrivit si intr-un loc nepotrivit...sa-mi spui ca-ti pare rau mi-e egal cu zero...nu ma incalzeste cu absolut nimic...spunandu-mi ca-ti pare rau nu faci decat sa-mi provoci mila si sa produci un rau si mai mare...cu totii avem regrete, asa ca de ce m-ar mai misca si regretele tale? sa spui iarta-ma e cu totul altceva...dar nu-mi spui decat imi pare rau..nu-ti ceri iertare..nu faci decat sa-mi explici cat de rau iti este tie si dai dovada de un egoism feroce gandindu-te tot la tine..cand tu ar trebui sa-ti porti demna si cu capul sus crucea...pentru ca tu ai fost cea care a gresit..."

Sasha tacu pentru o clipa si o privi bland si resemnat.

"De fapt, stii ce? Daca ma gandesc bine, uita tot ce am spus pana acum.. .te-am iertat chiar de a doua zi...dar nu m-am iertat pe mine...n-o sa ma pot ierta, probabil, niciodata pe mine insumi ca te-am lasat sa ma lovesti...ca am lasat sa se intample una ca asta...ma simt stupid...ridicol...cum de-am lasat sa se intample una ca asta, tocmai eu??? eu??? eu care mi-am ridicat ziduri peste ziduri si cetati...eu care ma apar zi de zi cu armele mereu pregatite de atac...eu care inchid usi cu lacatul...eu care mi-am ferecat viata dupa lanturi groase si drugi de fier...eu...care intr-o zi nu stiu cum si nu stiu de ce..am uitat ferestrele deschise...sa ierti pe cineva e usor pana la urma..sa te ierti pe tine e aproape imposibil...daca mi-as fi asumat riscul, nici nu as fi fost furios pe mine acum..dar nu am stiut..nu am banuit...sau..cine stie..poate ca am banuit dar nu am vrut sa cred..poate ca ceva acolo, departe, in mine urla si zbiera si se dadea cu capul de pamant implorandu-ma..nu face asta...poate nu m-am ascultat cu atentie..nu m-am auzit ..sau poate am facut-o dar m-am pacalit ca mi se pare doar...tu nici nu-ti poti imagina raul pe care l-ai provocat....eu, in schimb, il simt zi de zi, ceas de ceas..minut cu minut..pe raul ala pe care te-am lasat sa-l provoci..."

Miruna tacea, dar tacerea ei nu era cea a unui om ispasit si vinovat..era mai mult o tacere a unui invingator..Isi propusese ceva si reusise..Acum putea asculta linistita, impacata....isi atinsese scopul..nu mai conta nimic altceva...putea fi pusa la zid...chiar voia asta..cu cat era mai acuzata...cu atat se simtea mai mandra..ma iubeste..daca-i pasa inseamna ca ma iubeste...isi dorea sa fie iubita ..nu conta de cine...se hranea cu iubirea altuia pentru ea...

"Stii ce simt, dupa toate astea? Ca mi-am mai pierdut o farama din inocenta...ma simt murdar si batran...mi-e sufletul greu si mi se taraie ca o umbra pe asfalt...Simt ca a mai murit o farama de copil din mine, iar acum nu cred ca voi mai avea vreodata puterea sa ma ridic, sa ma scutur si sa sa ma reinventez din nou copil..nu mai am resurse..inocenta trebuie hranita cu frumos, iar tu ai smuls si ai calcat in picioare tot frumosul de care eram capabil....de unde sa mai nasc eu acum alt frumos? de unde? ma simt atat de murdar...sa-mi cer eu insumi iertare? sa-mi explic eu pentru mine ce-am gandit atunci cand am gresit fata de mine in halul ala? e inutil...nu pot, oricat as vrea sa-mi accept scuzele...mi se par patetice ..ma dezgusta..e ca si cum mi-as cauta scuze...daca sunt tolerant cu cei din jur, nu pot sa fiu tolerant cu mine...timpul, se spune, le rezolva pe toate..ei, nu chiar pe toate....ramai, uneori, cu pete negre in suflet...cicatrici..riduri..iar sufletul tau mai imbatraneste putin...si nu exista nici o crema miraculoasa, nici un ser minune..nici o operatie estetica pentru el. Ce bine de voi femeile...Chiar daca aveti sufletul mic si zbarcit...il pudrati si-l cosmetizati si ne pacaliti de fiecare data....Ce suflet mic si garbovit ai tu Miruna...."

Au fost ultimele lui cuvinte pentru ea. Restul au fost pastrate pentru el. Uneori, il vezi si acum vorbind singur pe strada. Parca cearta pe cineva. Da din buze, mormaie, priveste fix intr-un punct numai de el stiut. Se opreste, o ia apoi o ia goana, se impiedica dar nu-si da seama...De fapt nimeni nu stie ca se cearta pe el insusi. Iar de atunci au trecut ani. Si el tot se cearta...

Azi am vazut un baiat care se certa singur pe strada. Si nimeni nu-l putea ajuta...

joi, 14 martie 2013

Omleta...

Vreau sa raspunzi greu la usa si sa ma sperii ca poate nu esti acasa...sa ma oftic pe mine ca uite ce proasta sunt ca vin la tine la 6 dimineata...iar apoi sa ma bucur, fara sa-ti arat, cand deschizi somnoros usa si ramai traznit in prag..vreau sa te vad somnoros, abia trezit, ciufulit si ...asa...usor natang...uimit...

Vreau sa-ti vad apoi zambetul tamp si sa-ti aud balbaielile...si sa rad de tine, iar tu sa te fastacesti...

Vreau sa ma lasi sa-ti fac o omleta mare in care sa pun costita afumata, ceapa verde, ardei gras, patrunjel...s-o stropesc apoi cu branza rasa si s-o mancam impreuna dintr-un castron, in varful patului. Apoi sa desfaci un pomelo, sa-l cureti bine, bine, bine..sa-mi dai bucatile cele mai mari si sa-l rontaim impreuna in tacere...

Vreau sa-mi faci o cafea buna, la ibric si sa mi-o torni intr-o cana uriasa, colorata cu maimutoi...sa fie cana mea...care sta la tine...

Vreau sa te scuzi ca trebuie sa faci un dus si sa stau singura, culcusita in patul tau cald si sa aud apa cum curge...si sa nu intru peste tine...

Vreau sa dai drumul la televizor si sa ne uitam la stirile de dimineata ...si sa ma supar pe tine ca ti-e somn si-ti cade capul pe umarul meu...sa te ciupesc si sa tresari...iar eu sa rad...

Vreau sa-ti aleg camasa cu care sa te imbraci la job ....sa-ti rascolesc tot dulapul, iar tu sa stai sa te uiti descumpanit dar curios si zambind nevazut...sa ma enervez cand gasesc ciorapi desperecheati sau tricourile in sertarul cu lenjerie...

Vreau sa ma lasi sa-ti rad barba aia de-o zi care inteapa, iar tu sa stai cuminte, tremurand de frica sub taisul lamei...

Vreau sa-ti aleg parfumul cu care sa te dai, iar tu sa fii multumit ca in timpul asta, cat eu cotrobai prin sertare, tu ai timp sa-ti citesti mailurile...

Vreau ca dupa ce te-ai imbracat si dai sa iesi pe usa sa te intorci si sa te dezbraci furibund...

Iar apoi vreau sa suni la job sa spui ca ai febra....

Vreau sa-mi bag nasul prin cartile tale, prin filmele tale...prin toate lucrurile tale...iar tu sa zambesti.

Vreau sa ne uitam printre reviste sexy si sa-mi spui ce femei iti plac si sa ma faci geloasa...

Vreau sa ma tachinezi pentru ca apoi, cand pun bot, sa-mi spui ca sunt cea mai frumoasa. Si vreau sa te cred.

Vreau sa-mi povestesti despre copilaria ta...

Vreau sa-ti ud florile din ghiveci si sa vad ca floarea pe care ti-am adus-o eu candva e intreaga..

Vreau sa-mi faci clatite, sa stam in bucatarie vorbind vorbe, sa fumam ca turcii si sa bem o alta cafea...

Vreau sa ascult muzica aia care-ti place tie si s-o iubesc instant...sa dansez in timp ce tu privesti si nu stii ce sa faci...

Vreau sa-ti sune telefonul si sa-l inchizi fara sa te uiti sa vezi cine te-a sunat...vreau sa ma simt prost si sa te oblig sa suni inapoi...vreau sa inchizi repede.

Vreau sa coboram afara ca sa luam paine si sa facem intrecere pe scari cine ajunge primul...si vreau sa trisez si sa castig.

Vreau sa te opreasca o babuta si sa-ti povesteasca cat e-n luna si-n stele,  iar tu sa mori de nervi dar sa ramai politicos pana la capat...iar apoi, afara, sa radem in hohote.

Vreau sa ma prefac ca uite vai ce ma doare un picior, am calcat stramb... si nu mai pot sa merg, iar tu speriat sa ma iei in brate..pentru ca apoi sa-ti spun ca te-am pacalit...

Vreau, cand traversam strada, sa ma iei de mana si sa ma tii strans pentru ca ti-ai adus aminte ca mi-e frica sa traversez strada. Sa-ti amintesti ca odata m-a lovit o masina.

Vreau sa-mi cumperi gogosi calde si le mancam pe drum, sa ne manjim cu zahar pudra si sa radem unul de altul...

Vreau sa gasim motive de ras din orice si orice sa ni se para amuzant chiar daca stim ca, in mod normal, nu este...

Vreau sa ma plimbi cu caruciorul prin hypermarket si sa-mi cumperi de la librarie creioane din carbune pentru machete pentru ca stii ca al meu e mic si urat si bont...

Vreau sa ne pierdem printre carti si sa te ascunzi dupa rafturi si sa nu te mai gasesc, iar apoi sa ma sperii cand mi-e lumea mai draga...si sa ma enervez dar sa ta iert si sa rad...

Vreau sa mergem in club si sa dansam ca nebunii ...si sa bem dar fara sa depasim limitele..sa ne ametim doar..iar apoi sa ne aruncam intr-un taxi si sa-i spunem taximetristului sa ne duca unde vrea el...

Vreau cand esti racit sa te doftoricesc, iar tu sa stai cuminte ca o mata blanda si sa ma lasi sa-ti fac ce cred ca e mai bine...

Vreau sa te vad cum dormi in timp ce eu te pazesc.

Vreau sa ma urci pe un bloc inalt inalt si sa vedem orasul de sus noaptea...

Vreau sa fumam un joint impreuna acolo, sus,  inghesuiti de frig unul in altul si sa tacem..

Sa stii ca vreau foarte putine lucruri de la tine desi par multe...crede-ma sunt putine dar cantaresc foarte mult...

Cred ca din toate astea, multi barbati ar vrea doar o omleta...







miercuri, 13 martie 2013

Ce bine sa fii ursulet....




Dimineata ma trezesc cu doua ore inainte de a pleca la job. Daca trebuie sa ajung la 11.30..din casa ies la 10.30, iar telefonul trebuie sa sune la 8.00. Asta pentru ca imi iau inca o jumatate  de ora de lenevit in pat. Ma trezesc greu si ma chinui din rasputeri sa nu adorm la loc. Dar patul meu e atat de moale si de cald, iar mie mi-e atat de frig...si pleoapele is atat de grele...imi trag plapuma peste cap, ma fac covrig si stau asa..ca ascunsa de lume...e atat de liniste...e atat de bine...in acele momente nu ma gandesc la nimic...mi-s gandurile ca de vata...prin fata ochilor inca mi se deruleaza  franturi de vise..si tot felul de senzatii ciudate...Inca un pic..inca un pic...nu..nu vreau..te rog...te rog..mai lasa-ma...nu sunt pregatita pentru iuresul care va veni... Mintea mea nu vrea sa accepte nebunia care va incepe odata ce ma ridic din pat. Refuza cu inversunare. Urla prin toti porii si plange ca nu poate..Pentru ca, odata ce m-am dat jos din pat, trebuie sa fac fata unei alte zile si nu mai vreau...Dar trebuie...In cap incep sa mi se contureze tot soiul de intamplari posibile..de imagini..de cuvinte spuse, auzite... oameni, aglomeratie, caini vagabonzi..tramvaie, masini, claxoane...pixiri, pixiri..un leu doo...platforma de la job..vantul care suiera de printre cladiri...machete..creionul meu bont...titluri..casete...Astazi radu face poze!!!! Iar seara ma strang peretii si-mi tiuie tacerea-n urechi...Nu. Nu mai vreau. Stop. Opriti-va! Am obosit! Am senzatia ca, odata ce ma dau jos din pat, parca se declanseaza un buton magic ce-mi pune in miscare viata. Ca un motor oprit peste noapte care incepe sa mestece din nou clipe, minute si ore si zile..hulpav..mereu flamand...Un buton pe care nu mai am curaj sa-l apas. Pentru ca vreau o pauza din viata mea... Asa ca ma intorc pe-o parte si imi privesc ursuletul adormit. Ce bine de tine DS! Stai acolo infofolit in plapuma si dormi...dormi...Ce bine sa fii ursulet...

sâmbătă, 9 martie 2013

La perete

In fiecare zi duc o lupta..o lupta cu mine..e cumplit..as prefera de o mie de ori sa ma lupt cu vorbele tale, cu privirile tale..sa ma lupt cu tine tot. Pana la epuizare. Iar apoi s-o iau de la capat cu forte noi. Pentru ca a doua zi asa avea forte noi. Dar lupta cu mine ma doboara..ma macina...ma doare..e grea..n-o mai pot cara pe umeri..n-o mai pot tine in brate...O port pe strazi, prin masini, autobuze si tramvaie..o tarai dupa mine cand alerg, o tin legata de mine cand ma plimb...o iau in brate cand dorm...E cumplit sa te razboiesti de unul singur cu propriile tale ganduri si frici. Ma lupt cu mine insami. In fiecare clipa. In fiecare moment. Cand nu mai pot, cand nu mai rezist..nu am unde sa ma ascund. Nu am unde sa ma ascund de mine...O iau de nebuna pe strazi sa ma pierd printre oameni...acolo parca mi-e sufletul mai usor...insa e doar o parere...ma amagesc singura..incerc sa ma gandesc mereu la cei din jur ca sa nu mai am ragazul de a ma gandi la mine..incerc sa-mi tin mintea mereu ocupata ca sa nu nasca din nou acele ganduri de care incerc sa scap, dar care ma coplesesc...uneori ma simt atat de mica intr-o lume atat de mare..si alteori atat de mare intr-o lume care nu ma mai incape...ma simt neputincioasa si neajutorata si ca o frunza batuta de vant...uneori, ma simt puternica dar, de fapt, sunt atat de slaba..uneori, ma simt matura dar sunt, de fapt, atat de naiva...

Urasc sa ma smiorcai dar cateodata face bine..atunci accept faptul ca sunt si eu un om, nu un robot..ca mai am inca sentimente si nu traiesc mecanizat...face bine...atata vreme cat n-o fac de fata cu altii...urasc sa ma smiorcai si in fata mea, iar, de cele mai multe ori, ma abtin. strang din dinti, privesc cerul de la fereastra, dau drumul la muzica si incep sa ma invart prin camera cu ochii inchisi....exact ca in ziua aia de iarna cand mi s-a dat mai mult decat am putut duce...parca altfel se vede si se simte lumea din carusel...totul in jur prinde alte proportii..e distorsionat iar mintea mi-e nedumerita..amortita...dar uneori nu ma mai ajuta nimic, iar lacrimile intind rimelul..iar palma il smulge si-l lipeste apoi de pereti..in casa pe un perete am lasat niste urme de degete negre..un rimel scurs si aruncat pe-un alb imaculat...nu am vrut sa sterg petele ...tin prea mult la ele...si mereu imi amintesc de acea seara cand am crezut ca voi innebuni...Nu mi s-a intamplat nimic..ma uit la ele si-mi spun..daca atunci nu am patit nimic...de ce as pati ceva acum? acele urme sunt cumva etalonul durerilor pe care le-am simtit in toata viata mea...nu chiar etalonul dar pe-aproape...si le privesc si zambesc..va fi bine..nimic nu poate fi mai rau decat atunci....deci..o sa-mi car bagajul in spate fara sa-i mai simt greutatea...caci greutatea adevarata e intinsa, neagra, pe pereti...