marți, 5 februarie 2013

Stapaneste-te!


Inteligenta "cerebrala" si inteligenta emotionala...Am pus cuvantul cerebral in ghilimele pentru ca trebuie sa fac o deosebire intre mental si emotional...Din pacate nu am gasit alt cuvant...

Se completeaza una pe alta. Nu pot fi separate. Nu  pot exista una fara cealalta. Un om care nu-si poate controla emotiile este un om caruia ii lipseste o anumita doza de inteligenta. Nu spun ca e prost. Nu. Departe de mine gandul asta.Nu trebuie sa exageram. Spun doar ca are o inteligenta limitata dintr-un anumit punct de vedere. Dincolo de acele limite nu mai poate functiona. Tipul acesta de om nu-si poate controla instinctele primare pentru ca nu si le cunoaste si nu si le intelege. Pentru ca nu este atat de inteligent incat sa le poata pune botnita. Si reactioneaza brutal, manat orbeste de ele. Ca un copil care tipa cand i se face o injectie. Sentimente si emotii avem cu totii..simtim ura, bucurie, frustrare, nemultumire, furie...dar sa stii sa le gestionezi, sa le dozezi, sa le imparti in categorii presupune sa fii si posesorul unei inteligente in primul rand "cerebrale". Sa stii cum sa le digeri, cum sa le faci fata ca sa nu te copleseasca, pentru a nu te devasta..presupune sa le treci prin filtrul logicii si al obiectivismului tau personal, nu al celor din jur..Stii cum e? ca tot vorbeam azi cu o colega. Esti singura in casa noaptea si te uiti la un film de groaza cu strigoi. Apoi, dupa ce vezi filmul ai o stare nasoala. Ti se face frica. Stii bine ca in casa ta nu sunt strigoi, ca astia nici macar nu exista, stii bine ca este doar o poveste inventata caci logica si simtul realitatii nu te pot parasi asa de repde. Cu toate astea traiesti emotii contradictorii. Ti-e teama, poate nu dormi bine noaptea, poate visezi chiar urat. NU-ti poti controla acele sentimente care nu au, de fapt, nici o logica. Pentru ca strigoii nu exista. Si totusi..de ce te simti rau? 

Sa dai frau liber unor sentimente este ca si cum ai elibera niste animale salbatice de la zoo...sunt periculoase atat pentru tine, cat si pentru cei din jur. Dar tu nu anticipezi pentru ca nu ai acea inteligenta "cerebrala" care sa nasca acea inteligenta emotionala.
Am intalnit demult o persoana care nu putea sa comunice decat tipand, ridicand vocea si facand crize de isterie. Se enerva extrem de repede, intelegea totul pe dos, nu putea digera o informatie cap coada si se poticnea pe drum. Observa lucrul acesta si intelegerea propriei sale neputinte o facea sa aiba reactii agresive si chiar violente. Este, de fapt, doar un om  lipsit de acea inteligenta „cerebrala” care, pentru ca nu exista, nu are cum sa-l ajute sa-si gestioneze corect emotiile.

Acea persoana nu cunoaste si nu a experimentat niciodata si alt soi de comunicare. Paradoxal, respectivul are impresia ca, cu cat tipa mai tare, cu atat se face mai bine inteles de catre cei din jur. Nu ai intalnit niciodata o situatie in care cu cat te agiti mai rau cu atat esti mai ignorat? Daca da, gandeste-te oare de ce..unde gresesti...?

Inteligenta emotionala ne face foarte maleabili in gandire. Deschisi. Dar oamenii sunt incorsetati intr-o gandire limitata, uneori stearpa, intre niste limite peste care inteligenta lor emotionala, cat exista ea, nu poate trece.
Primesti o informatie. O digeri mental. O treci prin filtrul propriilor tale experiente de viata, propriilor tale idei si principii si valori. Apoi esti sau nu de acord cu ea. In cazul in care nu esti de acord..at trebui sa ai acea doza de inteligenta care sa-ti permita sa gandesti obiectiv: chiar daca nu sunt de acord eu, asta nu inseamna ca acel lucru sau fapt nu exista. Faptul ca eu cred altceva asta nu inseamna ca am si dreptate. Dar e greu. Vorbim practic despre o utopie. Sau..aproape o utopie. 

Un om cerebral isi va diseca fiecare emotie, fiecare sentiment ca un chirurg nebun. Va incerca sa se cunoasca mai intai pe sine, apoi sa-i cunoasca pe cei din jur. Un om emotiv este intruchiparea unei brute care se repede cu coltii din instinct la orice il sperie, la orice il panicheaza. Nu gandeste atunci. Sa dai frau liber unor emotii este normal si omeneste. Si, de multe ori, foarte sanatos. Dar cand depasesti acea limita inseamna ca ai atins cumva limita propriei tale inteligente. Poate ca este vorba despre cultura pe care o ai, despre cum ai fost educat si crescut, despre cum ai vazut ca procedeaza cei din jur...nu conteaza...cert e ca undeva in mintea ta se produce un scurtcircuit..se atrofiaza mentalul lasand frau liber actiunilor brutale..

Dar cum sa te defulezi? Pentru ca nu poti tine in tine la nesfarsit ura si bucuria..Sa incercam sa le scoatem la suprafata in doze mici? ca un vulcan ce erupe des dar care nu reperezinta un pericol? Nu cred ca e o idee buna...Poate ca ar trebui sa erupem undeva departe de lume...undeva unde nu ne vede si nu ne aude nimeni...undeva unde sa nu putem face rau nimanui...

Ideea asta  m-a lovit intr-una din noptile mele albe in timp ce ma gandeam la decenta sau lipsa de decenta care pot da dovada unii oameni...iti dai seama cam ce fac eu noaptea, nu? dar asta alta data...intr-o alta noapte alba...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu