joi, 28 februarie 2013

Fara titlu..nu te pot aseaza pe raft...

El..inalt, cu par negru dar pielea atat de alba..o discrepanta care nu-ti raneste privirile, ti le intoarce a mirare..cu parul usor ciufulit intr-o neglijenta foarte bine studiata..usor zambitor, usor glumet, usor sarcastic...trada siguranta de sine, o siguranta citita in pozitia corpului atat de relaxata..citita-n privirile lui adanci si fixe care parca te sfidau...citita-n miscarile lui moi, lente, usor delasatoare...obrazul neras de-o zi ii dadea aerul unui barbat rebel care-si ascunde visele de ochi flamanzi si suflete curioase. Fumeaza..iar cand isi aprinde tigara se apleaca usor in fata, ferindu-se parca de o pala de vant inexistenta...fumul e tras adanc, dar fara graba, cu ochii usor mijiti si la fel de incruntati...era imbracat atunci intr-un sacou lipit de corp dar nu strans si nu stramt, scurt si negru...cu ghete inalte ce-si scoteau limba peste blugi..niste blugi kaki usor largi...cu o esarfa aruncata anapoda, infasurata larg de cateva ori care statea pleostita ..ca o esarfa...Avea ochii ca cafeaua si sprancene pline, arcuite larg...mainile ii frematau in buzunare...un picior juca usor pe podea...poate canta in gand, mi-am spus .....era calm, linistit, cufundat in ceva ce numai el cunostea si vedea si simtea...dar nu pierdut cu totul de lume..ai fi spus ca e patruns in lumea lui dar vigilent in lumea noastra...din cand in cand, se incrunta..usor..apoi, zambea din nou smechereste in coltul buzelor...de fiecare data, cand trenul oprea in statii, se trezea parca dintr-o atipeala...privea lung oamenii, studia fetele noi, zambea si-si cobora din nou privirea..dar nu in pamant ci undeva pe la mijloc...nu era curios, doar diseca sufletele celor din jur tehnic..rece...privii o fata in fusta scurta si-si stranse usor buzele. erau si ele usor intredeschise.

Cand bea bere o face cu inghitituri mari si nu da capul pe spate, ci ridica sticla fara sa-si deranjeze pozitia corpului..usor aplecata inspre masa, cu degete lenese tinand tigara...are o voce clara, patrunzatoare, il auzi fara sa ridice tonul, iar cand rade o face din tot sufletul..cu tot corpul..isi pune cateodata o mana pa ochi..parca se mira..parac se fereste..si se sprijina cu tot corpul de spatarul scaunului privind in sus..intotdeauna mi-a fost frica sa nu cumva sa cada pe spate..dar nu cade ..isi flexeaza un picior in care se sprijina....

..cand discuta aprins, uneori isi inclseteaza dintii ...i se vad maxilarele incordate...e ca un tigru la panda ..cand asculta, uneori nu te priveste in ochi...ii coboara in scrumiera, ii fixeaza intr-un punct anume si se joaca cu ce prinde pe masa...dar fiecare celula din corpul lui vibreaza de atentie ..de interes...e flamand dupa idei si ganduri...iar cand esti prea seaca, prea rigida, prea superficiala ti le smulge, te goleste nu stiu cum, te face sa vorbesti ce nu vrei sa spui... iar apoi ai senzatia ca te arunca dezbracata in strada...

E un barbat amuzant, are un umor fin si muscator..cand se enerveaza imi place cel mai mult..are o privire usor flegmatica, te priveste cateodata printre gene...parca ii sunt prea grele pentru pleoapele lui...nu rade zgomotos dar rade cu toata fiinta lui..iar cand se bucura de-un gest, de-un cuvant ...toate trasaturile fetei i se inmoaie, i se imblanzesc..uneori intoarce usor capul si te priveste piezis, dintr-o parte..atunci nu are incredere in ce-i spui..are suficiente arme cu care sa te combata dar tace..te priveste doar asa..pana cant tu simti ca ceva nu e in ordine si te opresti asteptand...nu stii ce-i in capul lui..ce gandeste, ce simte pentru ca nu tradeaza nimic... decat o mare disponibilitate de a te asculta..cand discutia il plictiseste, nu schimba subiectul dar incepe sa caute nod in papura..sa gaseasca punctul vulnerabil oricare ar fi el...e genul de om care, in discutii usoare, te contrazice de dragul discutiei numai ca sa vada in tine o sclipire...un gest..o reactie...pe strada merge drept, cu capul sus si privirea inainte...

Cand ia o decizie, o face brusc, violent in el, raspicat si asa ramane..de multe ori si-ar dori sa se razgandeasca, sa faca altfel dar e prea orgolios ca sa mai dea inapoi...sa spun ca danseaza frumos... nu ai intelege nimic din asta...uneori isi lasa capul pe spate..mainile par ca-i sunt inerte pe langa trup..corpul e lent si moale si sigur placut la atingere..muschii sunt relaxati si pare vulnerabil...e in lumea lui....nu-ti vine sa te apropii..nu-ti vine sa-l atingi...e prea frumos ca sa-l trezesti...

Nu l-am vazut decat o singura data alintandu-se..atunci devine un copil jucaus, cu ochi cersetori dar te pacaleste....stie ca nu-i rezisti si o sa-i faci pe plac..dar nu-si doreste in mod deosebit ceea ce cerseste..o face doar ca sa iti arate ca nu-i rezisti...tu vezi asta si te superi dar te ia in brate, rade si te saruta pe frunte...copil prostut...e frustrant...dar apoi devine serios....si nu mai stii ce sa mai crezi....

Poarta blugi si tenisi si-un tricou usor lalai si esarfa la fel de simplu si de realxat cum poara costumul la birou...mi-a placut odata vazandu-l cum se se duce la job urcandu-se la volan imbracat in sacou si tenisi...dar mi-a placut si cand l-am vazut ducandu-se la job la patru ace...

Cand scrie la calculator, cand tasteaza..ciudat..o face cu o singura mana, iar cand le foloseste pe amandoua se uita fix in ecran...cuvintele lui parca-i tasnesc din priviri...il simt de multe ori de dincolo de pixeli cum tace, cum se incrunta, cum rade, cum mijeste ochii..cum se foieste pe scaun...ii simt uneori chiar si cum ii tremura mana...il simt de dincolo cum se infurie...cum raspunde in doi peri cand sufletul, de fapt, ii urla...

Cat de putin il cunosc....si ce mult am scris despre el....

Fii prietenul meu!

Cum dracu vine asta ma...tot aud in stanga si-n dreapta..ca dom'le fiecare dintre noi isi doreste un prieten pe umarul caruia sa planga, care sa-l ajute la greu si care sa-i fie aproape in clipele nefaste ale vietii lui de rahat...Caci, prietenul la nevoie se cunoaste, nu? 

Adica, cu alte cuvinte, ai nevoie de o persoana pe care s-o impovarezi tu cu prostiile tale de smiorcait si sa te eliberezi de ele..cat egoism..Adica, e omul ala la care sa apelezi cand ti-e greu, cand nu ai bani, cand te-a dat femeia afara din casa, cand te-a inselat sotul sau te-a dat seful afara din birou..Da ce dracu, ma? Avem prieteni ca sa-i tinem pentru zile negre? Ca rar am auzit pe cineva care sa spuna ca uite, dom'le, avem nevoie de prieteni ca sa ne bucuram cu ei, sa radem, sa impartasim idei si ganduri..rar...de obicei, toate textele astea nevrotice gasite pe net despre prieteni si prietenii suna de parca avem sufletul retard, handicapat...ca si cum nu ne putem ajutam singuri, avem nevoie de sustinere din afara..avem nevoie sa fim bagati in seama, sa starnim compasiune si mila..sa fim in centrul atentiei...avem nevoie de un om sau de mai multi oameni care sa roiasca in jurul nostru, sa ne mangaie pe crestet, sa ne aduca ceiutul la pat..sa ne inconjoare cu dulcegarii ieftine....avem nevoie de oameni care sa ne spuna "ai dreptate, nu tu esti de vina pentru situatia de cacat in care esti..celalalt e vinovatul"...avem nevoie de oameni care sa ne laude, care sa ne spuna cat de misto suntem, cat de destepti suntem..cat de buni si frumosi suntem..sa ne gadile orgoliul, iar asta mai ales in momentele in care ne simtitm tocmai pe dos...
De ce dracu, ma, conteaza mai mult parerea unui alt om decat propria ta parere??? Io asta n-o sa pricep niciodata...

Eu, cand sunt la pamant, nu am nevoie de nimeni..imi gasesc resursele in mine insami..nu am cerut niciodata ajutorul nimanui...nu am nevoie de bomboane...in sufletul meu am o camara plina..daca as avea nevoie de pansament pentru suflet din partea altuia, m-as simti cel mai neputincios om din lume..Eu, cand ma simt nasol, ma ascund de oameni sa nu-i impovarez, sa nu-i intristez, sa nu le fac rau...pentru ca-i respect..pentru ca ii consider prieteni...

Vai ce bine e sa ai un prieten..ca doar prietenul la nevoie se cunoaste...vai ca m-a tradat prietenul..ma lasi..este un non sens..cum naiba sa spui ca te-a tradat, ma, un prieten? Pai mai este prieten daca ti-a tras-o miseleste pe la spate??? Boule!!!!


Astea sunt niste cretinatati pe care nu le-am inghitit niciodata. Un prieten, cand esti la pamant, iti spune o vorba buna si apoi, daca nu pricepi ca trebuie sa te ridici SINGUR, nu agatat de umarul lui, te ia la palme si la suturi ca sa te scoli dracului odata din noroi..
Un prieten iti spune adevarul in fata chiar daca te doare ..dar atunci tu-l consideri dusman. Si spui ca te-a tradat...
Un prieten iti vorbeste asa cum isi vorbeste lui insusi cand e singur cu el insusi...ala e prieten..ala care nu se  ascunde dupa vorbe, ala care te pune la zid cand meriti, care te joaca in picioare facandu-ti un bine...care te lauda cand trebuie...


Spunea cineva o chestie care mi-a placut mult..Toti avem prieteni nene..prieteni de bautura cu care ne pierdem mintile inecate-n alcool, prieteni de familie cu care plecam in vacante..prieteni la job cu care barfim pana facem spume la gura..avem prieteni de-o ora, de-o zi, de-o luna...stii cine e prietenul meu? E omul ala care ma face sa uit de mine, e omul ala care imi pune in miscare mintea si creierul si sufletul..cu care schimb idei si ganduri si vise...omul ala care ma hraneste cu emotii...care ma face sa vad viata in roz cand, de fapt, ea ma copleseste..e omul in care ma vad pe mine insami ca intr-o oglinda..e sufletul meu pereche..e omul ala pe care, chiar daca il intanesc rar, stiu ca de fiecare data voi pleca zambind si gandind mai mult si poate mai bine..E omul ala care are grija de mine, care ma simte dupa doar o privire, dupa doar un cuvant...care nu ma trage in jos, ci ma ridica...
E omul care iti seamana leit in anumite privinte si care este atat de diferit .. pe care nu-l scoli din somn la 3 dimineata pentru ca tu nu ai reusit sa treci peste cacaturile de zi cu zi..si nu-l trezesti pentru ca te gandesti la el si-l respecti..nu e omul in sufletul caruia sa-ti versi dejectiile si mizeriile acumulate la job sau acasa...sau mai stiu eu pe unde dracu...omul in bratele caruia sa te smiorcai cersind compasiune...

Prietenul meu ma ridica, nu ma coboara..ma inalta, nu da cu mine de pamant...incearca, prin simpla lui prezenta sa ma faca sa fiu mai buna, mai desteapta, mai vesela..mai mai...nu ala care sta zilnic lipit de tine si-ti toarna -n urechi vorbe frumoase in care nici macar el nu crede..dar le spune asa..ca sa nu ma supere...

Supara-ma, ia-ma la palme cand sunt prea capoasa sa pricep, pentru ca sunt capoasa si orgolioasa, judeca-ma asa cum te-ai judeca tu pe tine, fii corect, fii sincer, nu te ascunde, nu VORBI VORBE..fii prietenul meu! cu adevarat...

vineri, 22 februarie 2013

Ce vor femeile

Ora 22.00. Accident de masina in Berceni. Un logan si un ...taximes(trist) care nu a dat prioritate. Restul povestii se consuma la spital. La spitalul  Bagdasar.
- Eu, pe targa cu dureri cumplite..vin doi paramedici sau ce-or fi fost aia ca doctori nu erau...doamne ce baieti frumosi...am uitat si de dureri si de tot..nu putem sa-mi misc gatul pentru ca aveam un guler din ala de-ti sustine gatul si coloana dar ochii imi fugeau de la unul la altul parca eram la tenis...stanga dreapa, stanga dreapta...fruuuumosi, inaaaalti,  fruuuuumosi...zambitori...si ce zambete...cu o voce atat de placuta...brunetul cel putin ..avea ochii verzi si gene lungi, era usor ciufulit si mirosea atat de bine..s-a aplecat peste mine la un moment dat si imi venea..doamneee..fata..imi venea sa-l musc de gat.......parca visam..cum dracu ma sa existe asa barbat frumos????? si atat de amabili..si de draguti...roiau in jurul meu de parca eram pe moarte...si miroseau atat de frumos..Claudia inchide ochii si respira adanc...uuuuuhhhhh....
- Ai mai spus asta o data...daaa..a formol!
- ha ha!!! daca l-ai fi vazut...
- as vrea sa-l vad la o cafea..nu la spital...
- acum domnisoara o sa va ridic putin fustita...
- ahaam...
- acum o sa va ridic putin si sutienul....
- aaahaaammm..m-au trecut toate apele...Eram lesinata. Nu de durere, evident...Claudia rade. Eu rad.
- Nu ma mai face sa rad ca ma doare!!!
- Si?
- Si brunetul  m-a intrebat cum ma cheama si cati ani am. ca sa completeze o fisa..si ce maini frumoase avea..albe cu degete lungi.....ii spun cum ma cheama si ca am...30 de ani!!!!!!! asa...natural, fara nici o ezitare. Probabil ca, in acel moment, chiar credeam ca am 30 de ani. Politistul de pe hol aude si striga: 33!!! Am crezut ca mor de rusine....ce-o fi fost in capul meu???
- Si????
- Si m-am indragostit!!! In timpul radiografiilor radeam ca proasta de una singura...te poti indragosti in cele mai idioate locuri...
- Si?
- Si m-au plimbat baietii aia prin tot spitalul..au vorbit tot timpul cu mine..au facut glume si m-au facut sa rad cu lacrimi...au avut grija de mine de parca erau doua mame...la tomograf..la radiografii..la dracu...ma ofticam ca nu-i puteam vedea foarte bine pentru ca aveam privirea fixata-n tavan...apoi m-au dat la altul care s-a oprit si a intrat intr-un cabinet..m-a lasat sa-l astept pe targa ..si nu stiu cum dracu ca ...bai..a luat-o targa la vale..asa..incet, incet...ma simteam ca intr-un film cu prosti..adica..numai..asa ceva nu se putea!! si totsui simteam cum ma duc la vale....pe coridor erau oameni...s-a repezit unul si a impins targa inapoi cu piciorul..am simtit zdruncinatura aia in toate organele...Claudia rade. Eu rad.

Ce dracu vor, pana la urma, femeile? E atat de simplu...Femeile nu sunt complicate. Barbatii le complica inutil. Femeile sunt foarte simple in gandirea lor. Barbatii sunt cei cei care se gandesc prea mult. Cand nu intelegi o femeie nu te gandesti niciodata la incapacitatile tale intelectuale si mai ales emotionale, ci iti spui doar ca ea este prea complicata. Nu realizezi de fapt ca, spunand asta, iti accepti propria-ti neputinta. Niciodata sa nu spui ca o femeie ti se pare prea complicata pentru ca atunci recunosti ca esti un prost. Un pampalau.

Femeile vor sex, vor sa fie cucerite si admirate, isi doresc stabilitate si respect. La fel ca si barbatii. Nu exista o diferenta prea mare. Aduna toate astea si vei decoperi, tu, ca barbat, ca sunteti la fel. Si tu vrei sex, si tu vrei sa fii cucerit, admirat, placut..si tu vrei stabilitate si respect...Poate cu mici diferente...dar in linii mari ne dorim cu totii acelasi lucru..Iar actiunile noastre, ale tuturor, indiferent de cat de aberante par uneori, tind catre aceste dorinte....Ce vor femeile si nu spun? Exact ce vrei si tu ca barbat dar afisezi asta in gura mare si pe toate gardurile. Poate ca noi ne inhibam mai bine dorintele..oricare ar fi ele...poate ca uneori femeile sunt mai subtile si mai delicate...dar trebuie sa fii putin inteligent ca sa-ti dai seama...cu totii suntem niste tipare pana la urma...ne incadram in niste sabloane...asa ca nu te mai intreba ce vor femeile..conteaza ce poti tu sa le oferi..cu cat gama ofertei tale este mai larga cu atat mai bine...



marți, 19 februarie 2013

Indragosteala mea


De fiecare data cand m-am indragostit, mi s-a intamplat subit, brusc, intr-o fractiune de secunda. Eu nu am fost niciodata prietena cu un baiat..nici macar amica nu pot sa spun ca am fost pentru ca apoi sa se infiripe ceva. Eu ma indragostesc numai de straini. De persoane despre care nu stiu nimic. Si nici nu vreau sa stiu prea multe... Pe mine indragosteala ma loveste in moalele capului si ma trezesc intr-o secunda ca nu mai sunt eu, cea de acum 10 minute. Pot pleca de acasa bine mersi si ma pot intoarce seara indragostita moarta. La mine indragosteala nu judeca, nu are discernamant..momentul cand se produce nu este filtrat prin obiectivism si logica. Si  ma pot indragosti in cele mai idioate locuri. Si de cei mai nepotriviti barbati. Dar nu conteaza. pentru ca ei oricum nu afla niciodata. Nu le disturb cu nimic existenta lor de zi cu zi..Odata m-am indragostit la o inmormantare...Murise un var de-al matusii unui nepot..ma rog vb vine..o ruda fooarte indepartata. In biserica m-a bufnit rasul. E cam macabru ce povestesc acum dar ai fi ras si tu daca ai fi fost de fata. Preotul bodoganea in legea lui, rudele erau plangacioase, iar mortul ..mortul, plictisit probabil, ne-a bagat pe toti in p-zda ma-sii. La propriu. Cu un deget, acel deget, ridicat pornografic inspre audienta. Am ras. Cu lacrimi. Incercand sa par ca plang. Unii chiar m-au crezut. Altii nu prea. Dar, daca nu m-ar fi scos dupa jumatate de ora un baiat afara la aer..cred ca ma linsau aia...Si uite asa..cum stateam amandoi si radeam de ne tineam cu mainile de burta..m-am indragostit.

Ma, da culmea stii care e? Ca de foarte multe ori nu am facut nimic pentru a concretiza indragosteala asta intr-un fel. Spun de foarte multe ori pentru ca au fost situatii cand nu mi-a ajuns indragosteala si am vrut sa iubesc. Si altfel s-a pus problema. Dar, evident, de multe ori,  m-am indragostit fara sa vreau sa iubesc, ci doar sa ma joc cu mine...si am tacut, m-am retras, am evitat persoana respectiva si mi-am consumat dragostea in mine asteptand sa ma plictisesc de ea si sa moara. Unele au murit repede, altele mai greu. Ma refer la indragosteli. Ca au fost destul de multe. Cred ca indragosteala e a doua mea natura. A doua mea religie. Prima e cafeaua. Sau invers...nu mai stiu... Si acum ma intreb de ce dracului nu am facut ceva atunci cand se mai putea face ceva? Pentru ca nu voiam sa iubesc! Alooo? Ce nu pricepi???? Dar...baiatul ala era tare frumos. ala din cimitir....si imi venea sa-i sar de gat si sa-l sarut. Sau sa-l musc. Acolo, asa, printre morminte. Bine, putini sunt cei care si rezoneaza la chestii de genul asta. L-as fi speriat probabil atat de tare incat..dar mai bine lasa. Senzatia de indragosteala e mai frumoasa si mai dulce decat concretizarea ei. Poate cine stie..as fi descoperit chestii care nu mi-ar fi placut la el. Pentru ca eu nu voiam sa-l iubesc, sa-l am cu totul, ci doar sa fiu indragostita de el. Nu voiam sa stiu mai mult, sa-l cunosc mai bine. Ce sens ar fi avut? In chestii de genul asta scopul e altul: sa iubesti ideea de a fi indragostit, sa-ti lasi mintea sa zburde pe campii si imaginatia sa ti-o ia razna...da..imaginatia...sa-l construiesti pe EL in mintea ta asa cum vrei tu sa fie...

- Stii ca nebunii se simt bine in nebunia lor si nu recunosc niciodata ca-s nebuni.....
- Da, DS, asa e...deci lasa-i sa se bucure...fericiti cei saraci cu duhul...

Dar stiu ca, daca se va intampla din nou sa ma indragostesc, as proceda la fel. Si asta nu e dintr-un orgoliu din ala tampit feminin de genul eu nu fac niciodata primul pas. O nu!! Ca am facut multi pasi la viata mea..Daca i-as aduna cred ca as ajunge pana-n vama pe jos...Dar e altceva. Ma gandesc ca, odata ce indragosteala aia s-a produs, daca o imping mai departe se duce tot misterul, tot farmecul cu care as putea sa ma hranesc pentru o vreme. Si cu cat indragosteala aia e mai mare, mai multa, mai spumoasa, cu atat mi-o apar mai tare. Si ma port urat cu persoana respectiva. Ca sa nu banuiasca. Ca sa nu banuiasca niciodata. Bine, e impropriu zis ca ma port urat pentru pentru ca nu jignesc si nu ranesc pe nimeni. Nu as putea calca niciodata cu bocancii pe sufletul unui om. Dar omul ala devine foarte periculos pentru mine. Sunt momente cand, in sinea mea, mi-e o frica de moarte de el. Pentru ca ma simt vulnerabila. Iar eu nu trebuie niciodata sa arat lumii ca sunt vulnerabila. Dar sunt. Uneori. Insa nu stie nimeni. Si asa va ramane mereu. Si cand vorbesc cu el ii spun tocmai contrariul a ceea ce gandesc si simt de fapt. Iar el incepe sa ma urasca. Intr-un fel. Pentru ca nu pricepe. Pai normal ca nu pricepe. Asta e si ideea. Ar fi nebun sa inteleaga ceva. Iar un asemenea om nu am intalnit niciodata pana acum. Pentru ca nu exista. Pentru ca oamenii din jurul meu sunt sanatosi la cap. Doamne..bate-n lemn...

Pe de alta parte, intotdeauna am urat starea aia tampa de indragosteala cand rezonezi la dulcegarii ce inainte ti se pareau stupide. Pe mine indragosteala ma face ..neom..nu mai judec limpede, nu mai gandesc obiectiv..totul e filtrat prin zahar si miere...sunt mai buna, zambesc ca proasta din orice, simt ca zbor, ca ma inalt, totul in jur e frumos, sufletul mi-e usor ca un fulg...Este ca efectul unui drog. Si drogurile, mi-a spus mie mama, is periculoase. Eu, cand nu sunt indragostita, sunt foarte rationala. Cu picioarele foarte bine infipte in pamant. Bineinteles, ma refer la lucruri importante. Ca daca ma vezi cocotata prin copaci sau pe tomberoane n-ai sa spui niciodata ca-s un om matur si responsabil.

Dar nu mi-e frica de sentimentul asta. Pentru ca am ajuns sa mi-l cunosc extrem de bine si sa-l tin in frau. Si stiu ca trece repede. Pentru ca indragosteala nu e iubire. E doar un sentiment ambiguu, de neinteles care te ridica de la pamant...dupa o saptamana, doua sau chiar de a doua zi nu mai simt nimic. Si devin posaca intr-un fel. Ca-mi pare rau....tare ma simteam bine...Grav este cand omul respectiv banuieste ceva. Si, si mai grav e cand cred eu ca banuieste ceva. Nu s-a intamplat niciodata pana acum. Oooo..atunci ar fi dramatic de-a dreptul. As renunta la indragosteala pe loc! E un sentiment atat de vag si atat de fin..incat poti sa-l arunci instant daca vrei. Sau il poti modela la nesfarsit ca pe o bucata moale de plastilina. Bine..sa se incadreze in cele doua saptamani. Daca nu moare dupa 14 zile..il ucid eu. Cumva. Intr-un fel. Imi omor sentimentele ca pe muste. Ti se pare ca ma laud, nu? Si mie mi se pare. De fapt, nu mi se pare. chiar ma laud.

Ma intreb... oare a fi indragostit.. asta e starea normala si fireasca spre care tindem sa ajungem cu totii? sau, dimpotriva, neindragosteala e starea naturala a omului...ce intrebare ieftina...ce-ti mai place sa filosofezi, filosoafo!!! e dimineata...m-am trezit la 4....e 8 fara un sfert...is la a doua cafea...si iar am dormit doar 2 ore...am o scuza, nu-i asa? dar sa stii un lucru, draga DS, chiar daca nu te asemeni cu majoritatea, asta nu inseamna ca esti mai rau, mai urat, mai prost sau mai nebun decat ea...deci lasa-ma sa ma indragostesc in fiecare zi..e, hai, nici chiar asa...dar cred ca nu sunt barbati suficienti pe lumea asta cat sa-mi consum eu toata indragosteala de care sunt capabila...dar azi nu vreau sa ma indragostesc. pentru ca am prea multa treaba. la job e o nebunie...nu-mi permit azi. poate maine...off..cred ca nici maine n-o sa pot...poate in weekend? care weekend? ca lucrez si sambata si duminica!!!! uf...o s-o las pe saptamana viitoare...cred..daca nu mai intervine ceva intre timp...

miercuri, 6 februarie 2013

Ma-ta-i proasta!


- Misca, fa, proasta dracului!!! Ce stai asa???
- Nu sunt proooastaaa…se smiorcai fetita tragandu-se din mana maica-sii.
- Taci, ca-ti trag si una-n bot!
- Nu sunt proooastaaaa!!!!
- Stai dracului la un loc, urla ma-sa si ii trase un dos de palma peste cap.
Copilul incepu sa se smiorcaie, iar maica-sa ii mai arse una.
- Las ca vezi tu acasa fir-ai al dracului de copkil tampit! O apuca de mana strans si o inghesui intr-un colt al vagonului.
- Aici sa stai ca te ia mama dracu, ai auzit? Las ca te spun io lu tac-tu!
Aia mica incepu sa tipe, sa se lase pe vine, sa se dea cu fundul de pamant.
- Nu sunt proooasta!!!
Lumea din jur se foia. Doua fete s-au indepartat. Un batran si-a gasit un scaun mai departe de scandal. Toti priveau scena pe sub sprancene. Eu o priveam direct in ochi. S-a uitat la mine o data. De doua ori. De trei ori.
- Ce, care-I problema? Ha? Marai si se intoarse cu spatele.
Am tacut. Dar m-am ridicat de pe scaun si m-am apropiat de copil. Steam la un metru distanta. Femeii nu-I convenea, se vedea clar ca o deranjez. Nu ma uitam ea, priveam pe geam. O auzeam in coltul ei cum injura printre dinti. Preferam sa ma injure pe mine. Chiar speram sa faca asta. Copilul, culmea, se calmase. Ma privea curios. I-am facut cu ochiul. A zambit dar s-a rusinat apoi. Insa, pentru o clipa, atunci cand a zambit, mi-a spus intr-o mie de cuvinte ca nu ii mai este teama.

marți, 5 februarie 2013

Stapaneste-te!


Inteligenta "cerebrala" si inteligenta emotionala...Am pus cuvantul cerebral in ghilimele pentru ca trebuie sa fac o deosebire intre mental si emotional...Din pacate nu am gasit alt cuvant...

Se completeaza una pe alta. Nu pot fi separate. Nu  pot exista una fara cealalta. Un om care nu-si poate controla emotiile este un om caruia ii lipseste o anumita doza de inteligenta. Nu spun ca e prost. Nu. Departe de mine gandul asta.Nu trebuie sa exageram. Spun doar ca are o inteligenta limitata dintr-un anumit punct de vedere. Dincolo de acele limite nu mai poate functiona. Tipul acesta de om nu-si poate controla instinctele primare pentru ca nu si le cunoaste si nu si le intelege. Pentru ca nu este atat de inteligent incat sa le poata pune botnita. Si reactioneaza brutal, manat orbeste de ele. Ca un copil care tipa cand i se face o injectie. Sentimente si emotii avem cu totii..simtim ura, bucurie, frustrare, nemultumire, furie...dar sa stii sa le gestionezi, sa le dozezi, sa le imparti in categorii presupune sa fii si posesorul unei inteligente in primul rand "cerebrale". Sa stii cum sa le digeri, cum sa le faci fata ca sa nu te copleseasca, pentru a nu te devasta..presupune sa le treci prin filtrul logicii si al obiectivismului tau personal, nu al celor din jur..Stii cum e? ca tot vorbeam azi cu o colega. Esti singura in casa noaptea si te uiti la un film de groaza cu strigoi. Apoi, dupa ce vezi filmul ai o stare nasoala. Ti se face frica. Stii bine ca in casa ta nu sunt strigoi, ca astia nici macar nu exista, stii bine ca este doar o poveste inventata caci logica si simtul realitatii nu te pot parasi asa de repde. Cu toate astea traiesti emotii contradictorii. Ti-e teama, poate nu dormi bine noaptea, poate visezi chiar urat. NU-ti poti controla acele sentimente care nu au, de fapt, nici o logica. Pentru ca strigoii nu exista. Si totusi..de ce te simti rau? 

Sa dai frau liber unor sentimente este ca si cum ai elibera niste animale salbatice de la zoo...sunt periculoase atat pentru tine, cat si pentru cei din jur. Dar tu nu anticipezi pentru ca nu ai acea inteligenta "cerebrala" care sa nasca acea inteligenta emotionala.
Am intalnit demult o persoana care nu putea sa comunice decat tipand, ridicand vocea si facand crize de isterie. Se enerva extrem de repede, intelegea totul pe dos, nu putea digera o informatie cap coada si se poticnea pe drum. Observa lucrul acesta si intelegerea propriei sale neputinte o facea sa aiba reactii agresive si chiar violente. Este, de fapt, doar un om  lipsit de acea inteligenta „cerebrala” care, pentru ca nu exista, nu are cum sa-l ajute sa-si gestioneze corect emotiile.

Acea persoana nu cunoaste si nu a experimentat niciodata si alt soi de comunicare. Paradoxal, respectivul are impresia ca, cu cat tipa mai tare, cu atat se face mai bine inteles de catre cei din jur. Nu ai intalnit niciodata o situatie in care cu cat te agiti mai rau cu atat esti mai ignorat? Daca da, gandeste-te oare de ce..unde gresesti...?

Inteligenta emotionala ne face foarte maleabili in gandire. Deschisi. Dar oamenii sunt incorsetati intr-o gandire limitata, uneori stearpa, intre niste limite peste care inteligenta lor emotionala, cat exista ea, nu poate trece.
Primesti o informatie. O digeri mental. O treci prin filtrul propriilor tale experiente de viata, propriilor tale idei si principii si valori. Apoi esti sau nu de acord cu ea. In cazul in care nu esti de acord..at trebui sa ai acea doza de inteligenta care sa-ti permita sa gandesti obiectiv: chiar daca nu sunt de acord eu, asta nu inseamna ca acel lucru sau fapt nu exista. Faptul ca eu cred altceva asta nu inseamna ca am si dreptate. Dar e greu. Vorbim practic despre o utopie. Sau..aproape o utopie. 

Un om cerebral isi va diseca fiecare emotie, fiecare sentiment ca un chirurg nebun. Va incerca sa se cunoasca mai intai pe sine, apoi sa-i cunoasca pe cei din jur. Un om emotiv este intruchiparea unei brute care se repede cu coltii din instinct la orice il sperie, la orice il panicheaza. Nu gandeste atunci. Sa dai frau liber unor emotii este normal si omeneste. Si, de multe ori, foarte sanatos. Dar cand depasesti acea limita inseamna ca ai atins cumva limita propriei tale inteligente. Poate ca este vorba despre cultura pe care o ai, despre cum ai fost educat si crescut, despre cum ai vazut ca procedeaza cei din jur...nu conteaza...cert e ca undeva in mintea ta se produce un scurtcircuit..se atrofiaza mentalul lasand frau liber actiunilor brutale..

Dar cum sa te defulezi? Pentru ca nu poti tine in tine la nesfarsit ura si bucuria..Sa incercam sa le scoatem la suprafata in doze mici? ca un vulcan ce erupe des dar care nu reperezinta un pericol? Nu cred ca e o idee buna...Poate ca ar trebui sa erupem undeva departe de lume...undeva unde nu ne vede si nu ne aude nimeni...undeva unde sa nu putem face rau nimanui...

Ideea asta  m-a lovit intr-una din noptile mele albe in timp ce ma gandeam la decenta sau lipsa de decenta care pot da dovada unii oameni...iti dai seama cam ce fac eu noaptea, nu? dar asta alta data...intr-o alta noapte alba...

Sex mental

- Fizicul conteaza mai putin ....ceea ce conteaza cu adevarat este sufletul ei si cat e de desteapta!
- Sa mori tu!!!! Hai sa-ti arat o femeie urata dar cu 5 masterate...ei? Te bagi?
- Prefer femeile urate dar destepte, decat frumoase si proaste!!
- Dar o femeie desteapta si frumoasa? Sau esti si tu in tabara misoginilor care considera ca cele doua calitati nu sunt compatibile?
- Aia ar fi femeia ideala!
- Femeia ideala ar fi si devreme acasa..glumesc...
- Da...cred ca la asta viseaza orice barbat...frumoasa, desteapta si cuminte...
- Serios???? Si daca e mai desteapta ca tine?
- Daca e mai desteapta ca mine...mmm...atunci nu cred ca ar fi tocmai ok...
- Aham...deci femeia ideala este frumoasa, cuminte dupa criteriile tale si desteapta tot dupa criteriile tale dar cat sa nu te eclipseze...interesant..
- Bai..eu vreau cand vin acasa sa am o partenera de discutie..sa fim pe aceeasi lungime de unda..sa rezonam..sa gandim la fel...sa ne completam sufleteste unul pe celalalt...asa ca, daca ar fi sa intalnesc acea femeie nu mi-ar pasa prea mult cum arata.. important e sa ma completeze sufleteste!
- Mah..sunt perfect de acord..e normal..asta cauta toata lumea..cautam suflete sa ne hranim cu ele caci frumusetea fizica se duce. Asta isi doreste toata lumea..asa se intampla in orice relatie normala, cand cei doi se iubesc..dar cand intalnesti acea persoana, pentru prima oara..cand exista acel prim contact vizual...nu-i vezi sufletul si nici mintea..nu stii ce carti a citit si ce facultati a facut..nu stii daca face sau nu dezacorduri...ii vezi fata, ochii, buzele, corpul...apoi auzi ce are de spus..abia dupa ce o auzi pe EA te poti indragosti sau nu de sufletul ei...care poate fi plin sau ca o caldare goala ce aduce ghinion.
- Mda..ma rog...dar daca ar fi urata si desteapta ar fi valabila pentru mine...
- Daca ar fi urata nici nu te-ai sinchisi amice sa-i cunosti sufletul..prea putini sunt barbatii care fac asta...si, de obicei, cei care fac asta ei insisi au o problema emotionala..n-o spun in sensul peiorativ al cuvantului...daca ti-e foame de de idei, te poti duce la biblioteca ..insa, in cazul unui om, de obicei, prima impresie conteaza..cea vizuala...vizualul are primul impact..e prima chestie palpabila ..concreta... care te loveste..e chestie de cateva miimi de secunda...o vezi, iti place, vrei s-o cunosti mai bine..o vezi si nu-ti spune nimic...nici nu te gandesti la sufeltul si mintea ei...treci mai departe...
- Nu sunt de acord...mie imi place sa cunosc oamenii si apoi sa-i cataloghez...
- Mai draga, sunt de acord si cu asta pana la un punct...dar apoi te decizi daca o vrei pe EA ca prietena, amica sau ca iubita..cunosti o femeie, iti place cum gandeste, sunteti pe aceeasi lungime de unda dar doar mental..nu si fizic..te intreb cum ai face sex cu o femeie desteapta dar care nu corespunde cerintelor tale in ceea ce priveste fizicul? Ai inchide ochii? I-ai pune perna pe fata? I-ai spune sa slabeasca sau sa se ingrase?
- Daca imi place cum gandeste, eu ma indragostesc de ea.
- sa te indragostesti de mintea cuiva e una..sa te indragostesti de el fizic e alta...se completeaza in cele mai fericite cazuri dar, de multe ori chestiile astea doua traiesc bine mersi separat...Fa diferenta!
Nu-mi spune ca ai putea fi atras fizic de una de 60 de ani si de 150 de kile...fara dinti in gura si cu un ochi de sticla...dar desteapta!!
- sa nu exageram...
- nu exageram deloc..din ce spui tu..te-ai putea indragosti si de una ca asta....sa presupunem ca-ti place sa vorbesti cu ea...aveti aceleasi idei, impartasiti aceleasi principii si valori..dar..pentru ca ar exista un dar..sa nu-mi spui ca ai erectie cand o auzi vorbind despre carti, filme, filosofie..sau cand o auzi citand din Eminescu...hai sa fim seriosi...poti face sex cu o femeie frumoasa dar proasta...pentru ca faci sex cu corpul ei pana la urma..dar spune-mi tu cum te-ai excita in fata unei femei destepte dar urate? ha? sau tu te exiciti mental...faci sex cu mintea si sufletul ei nu cu corpul??
- Ma excit cand vad o femeie frumoasa dar mi se taie daca e proasta.
-Perfect de acord! Si nu ti se taie mai si cand o vezi goala in pat dar cum il umple pe tot?
- Probabil ca da...
- Pai si?
-Pai si ce?
- Pai cum sta treaba cu uratenia si desteptaciunea? .eu iti spun un singur lucru...cunosti un om..il privesti..in subconstient  il scanezi si, tot in subconstient, iti dai seama daca esti sau nu compatibil fizic cu el..apoi..restul e poveste...daca iti place frizic, daca te atrage intr-un fel...vrei sa-l cunosti mai bine pe pe omul ala...daca nu te atrage, daca nu-ti inspira nimic..de ce ai vrea sa-l cunosti? cu ce scop? asa..de amorul artei? pentru propria ta experienta de viata? Si mai e un aspect..daca iti place fizic o femeie, asta nu inseamna ca te si indragostesti de ea..ce mama dracului???? Faci sex, te simti bine si apoi fiecare isi vede de viata...dar noi vorbim aici de indragosteala, da? corect?
-Corect!  Dar nu mai stiu ce sa zic...eu spun ca o femeie desteapta ma excita.
- Facand abstractie de cum arata?
- Poate ai dreptate...
- Dragul meu, atunci du-te si fa tu sex cu baba cloanta ca eu una m-am saturat de discutia asta. Te inteleg si sunt de acord cu tine pana la un punct. Dincolo de asta...ca sa iubesti o femeie..trebuie sa-i iubesti atat mintea cat si corpul. Tu te rezumi doar la minte spunand ca trupul ei nu conteaza. Esti ipocrit. Nu poti iubi cu jumatati de masura..spiritualul si carnalul se completeaza, nu se exclud...asa poti sa iubesti mintea unei femei de 60 de ani dar tu ai doar 35 amice..ai vrea sa faci sex cu ea? ai putea sa-i iubesti trupul? pentru ca ea are de oferit doar jumatate ...asta nu ar fi o relatie normala...ai simti fluturi in stomac atunci cand te-ar saruta? poti sa iubesti acea femeie numai pentru minteai ei doar daca esti impotent!!!
Cand percepem un om..indiferent ca e barbat sau femeie..fara sa ne dam seama il catalogam, ii punem o eticheta...DA sau NU in functie de perceptia noastra vizuala si de gusturile noastre..vazul, pipaitul, auzul, mirosul sunt simturi primordiale...ele duc mai departe informatia la creier..ne facem o parere despre un om din primele 3 secunde de interactiune cu el..si habar nu avem daca e destept sau un bou facut gramada. subconstientul lucreaza amice...Ma refer la indragosteala..iubire si sex din iubire nu asa ..doar o nevoie fizica defulata prin cluburi sau baruri...
Si inca ceva. discutia asta este despre iubire si femei extrem de urate. Da? Despre acel urat..nu orice urat..ca asa cu totii avem defecte..tu confunzi putin lucrurile aici. La tine uratul e urat si punct. La mine uratul poate fi extrem..mai putin..etc...Vorbim de extreme. Super urata.super desteapta...mno...
- Mda...deci sunt impotent..
- Nu.esti prea flamand dupa idei si te hranesti prea mult cu mintile si sufletele celor din jur...Tu cand ai chef de sex, citesti o carte...
- si tu?
- Eu? Eu citesc eventual dupa...
- Desteptaciunea unei femei urate ma face sa-mi reconsider valorile..Incet, incet nu mi se mai pare ca e urata...o vad frumoasa si ma indragostesc...
............
In momentul asta s-a dus dracu tot sistemul meu logic..construit cu multa atentie si grija avand in vedere ca bausem deja trei beri iar el era la a cincea...Baiatul asta chiar are dreptate...Am ramas fara cuvinte...Ai in fata ta un om care nu te arage fizic deloc. Dar ii iubesti mintea, te indragostesti de ea..apoi il privesti pe acel om cu alti ochi...simti ca ai nevoie de el intr-un fel...apoi te trezesti indragostit si nici nu stii...Ce e in capul nostru?? Ce se intampla?? Ce dracu cautam la un om de fapt? Oricum as da-o..o relatie se bazeaza atat pe suflet cat si pe trup....altfel nu se numeste relatie..e...asa..ceva sa spui ca nu esti singur...desi intr-o situatiue de genul asta esti cel mai singur om din lume...Dar oare ne programam atractia fizica in functie de nevoia de a completa atractia mentala? se pare ca da...