miercuri, 9 ianuarie 2013

Si-n cazemata se spargeau nuci

Perioada de dinaintea sarbatorilor m-a obosit atat de tare incat, de Craciun, am dormit cat pentru tot anul trecut. M-am simtit ca si cum as fi venit de pe front. Epuizata, cu sechele, ranita-n orgoliu dar vie. Spun orgoliu pentru ca mi se pare o umilinta sa fii obligat sa stai ore in sir la cozi la casa de marcat, sa te calci in picioare, sa alergi de nebun prin magazine dupa cadouri pe care nu simti ca ar trebui sa le faci. Tu impreuna cu toti cei aproape 2 milioane de locuitori ai Bucurestiului. Cadouri ..doar pentru ca trebuie, nu pentru ca-ti doresti. In ziua de Craciun, cand toata nebunia a luat sfarsit, m-am simtit ca si cum am sosit acasa, de pe campul de lupta. Si nu de pe frontul de vest, ci de pe campul de batalie din magazine, malluri, buticuri, piete si targuri de dulciuri. Julita-n coate, calcata-n cizme si ghete, cu parul valvoi, gafaind de parca as fi alergat la maraton. Lucru pe care, de altfel, l-am si facut printre rafturi si raioane. Si nu, nu m-a primit mama cu lacrimi in ochi, nu mi-a spus tata Bine-ai venit baiate si n-a ridicat nimeni statuie in cinstea eroului necunoscut care s-a sacrificat pentru binele majoritatii. S-au bucurat doar ca tampii, nu ca as fi ajuns intreaga acasa, ci pentru ca le-am adus din deplasare daruri ce miros a plastic invelite-n poleiala. Funditele au facuta devarate ravagii!! Si m-au indopat cu sarmale. De un singur lucru mi-s mandra. M-am ingrasat doua kile!!!

[ De ce le plac femeilor cutiile colorate? De ce le plac femeilor funditele? De ce le place femeilor ambalajul uneori mai mult decat continutul?]

Am tot citit in perioada asta povesti despre ce-au facut altii de Revelion. Au fost prin baruri, cluburi, au fost la petreceri, au baut, au dansat, s-au bucurat nici ei nu stiu de ce daca-i intrebi (asta poate si pentru ca au fost atat de bauti incat nu-si mai amintesc nimic) dar trebuiau s-o faca deci, s-au conformat. Au aprins artificii, au dat cu sticlele de pamant si si-au turnat alcool in cap.  De parca pana de sarbatori ar fi trait in prohibitie, iar acum s-a spart barajul si i-a navalit garla. S-au imbuibat cu carne pana au dat in coma alimentara, asta dupa ce au tinut post spunand ca o fac pentru detoxifierea organismului.

De paste si de craciun romanul taie. Mare cutitar!!! Taie miei, taie porci si-si taie si creanga de sub picioare pentru antrenament. Asta foarte des in cursul anului. Dar sa nu divaghez ca de abia ma abtin sa n-o dau in politica.

Mda. Mno, acum, sa fiu si eu in randul lumii, pentru ca mi s-a spus recent ca sunt total rupta de realitate, (lucru perfect adevarat si singurul, de altfel, cu care ma-nteleg perfect) o sa vorbesc si eu putin despre Revelionul meu.

In zilele de dinainte m-am dat in leagan, m-am jucat cu Jessie si cu Taz, m-am urcat in copaci, am alergat pe strazi facand intrecere cu Cristi si-am construit o cazemata-n casa in care m-am ascuns de lume citind copiilor povesti de fratii Grimm. Apoi, ne-am jucat de-a avionul, dame si nu te supara frate. Si m-am chinuit teribil, dar teribil sa pierd de fiecare data. Am facut sute de fotografii si mi s-au facut sute de fotografii. Iar 12 noaptea m-a prins, cum altfel, daca nu cu sticla de sampanie in brate...Toti ceilalti se minunau de artificii..nii ma la ele..ca faine mai sunt..eu aveam grija de sticla. Nii ma la ea ca mica mai e!!

Cu o noapte inainte de Revelion, pe la 3 dimineata, faceam cornulete impreuna cu Ramona si, in timp ce asteptam sa se coaca, ne-am imbatat cu lichior de ciocolata. Na, ca sa spun ca ma imbat si eu ca toata lumea de Revelion...daca trebuie, s-o facem deci!!! Sa fim in rand cu lumea! diferenta e ca eu ma imbat la fel de bine si in cursul anului. Cornuletele au iesit usor arse dar le-am mancat pe toate, iar pana dimineata nu au mai ramas decat firmiturile. Glumesc. Am oprit cateva..alea care erau necomestibile...Baietii s-au bucurat oricum!

Cand vine vacanta, la mine chiar e vacanta. Si ma duc in lume sa ma joc. Cum faceam cand eram la scoala. E incredibil cum, de data asta, am avut, in sfarsit o companie pe masura. E incredibil cum doi copii au reusit sa ma scoata din amorteala, din plictiseala si lancezeala sufleteasca. Nu credeam sa se mai poata. Ca n-a reusit nimeni sa ma faca sa ma simt cum m-am simitit langa ei. Si, mai ales, sa visez cum am facut-o cu ei...Am simtit ca traiesc din nou dupa atat amar de vreme. Uitasem cum e sa respiri. Cum e sa nu te gandesti la nimic rau, ci doar sa te oftici ca nu-ti sta cazemata in picioare...

A! Si sa Nu uit! Din Filiasi mi-am cumparat o sorcova. Am ales-o pe aia rosie! Si-am negociat cu tiganca la sange!!! Ca-s zgarcita..Dar tare mi-e draga...mai ales cand ne uitam complice una la cealalta.


Asa e! Ai dreptate, Motane! Blogul asta e ca nuca-n perete. Ala al dracului de sensibil :))))

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu