duminică, 20 ianuarie 2013

Imi doresc o alta dorinta

 Dorintele si asteptarile evolueaza. In continuu. Se schimba, se transforma, capata alte proportii, prind noi si noi valente  E firesc. Pentru ca si omul evolueaza.

De cate ori nu ti s-a intamplat sa-ti doresti ceva cu ardoare, sa te macine si sa te chinuie un vis..sa-ti spui ca, daca il vei atinge, nu-ti vei mai dori nimic altceva pe lume ..ca visul acesta este si va fi mereu centrul universului tau...iar cand devine palpabil, cand il tii in palme, cand a devenit in sfarsit realitate sa te gandesti ca parca lipseste ceva. E asa cum ai visat mereu sa fie dar parca totusi nu e. Ceva nu se leaga. Ceva nu se imbina corect. O dorinta indeplinita naste altele pe langa ea pentru a o completa. E ca o piramida. I-ai construit doar baza.

Dar tu nu stii atunci. Te-ai chinuit cumplit insa, in cele din urma, ai reusit. Dar, dupa un timp, nu mai esti multumit cu ce ai. Dorinta ta de la inceput pare sa aiba niste goluri, niste lipsuri pe care nu le cunosteai atunci, cand iti doreai dorinta, lipsuri pe care tinzi sa le umpli cu alte vise. Pentru ca un vis nu are viata lunga. Te tine treaz, activ sufleteste doar atunci cand lupti pentru el. Odata indeplinit te opresti si te intrebi..ok..si acum? acum ce fac? Ce-mi mai ramane de facut?Il am E al meu. Si? Si te bucuri tamp o vreme. Nu-ti vine sa crezi ca ceea ce ti-ai dorit se afla in fata ta. Apoi, te obisnuiesti cu ideea. Ajungi sa ti se para normal, firesc, asa trebuie sa fie deci...nu te mai mira, nu te mai bucura ca la inceput, nu-ti mai da fiori, nu te mai multumeste pe deplin. Te plictisesti pentru ca nu mai esti activ. Nu mai lupti pentru nimic.

Nu te poti bucura la nesfarsit de un lucru. Pentru ca totul uzeaza in timp. Fara sa ne dam seama. Pentru suntem construiti sa ne bucuram doar de ceea ce este nou. Si, cum dorinta ta e veche si prafuita de timp, incerci sa construiesti in jurul ei altele. Care sa o completeze care sa-i dea o alta forma, care s-o tina mereu in prezentul tau, nu in trecut. Si dorinta ta de la inceput, uneori nu mai are nici o legatura cui ce ai construit furibund peste ea. Tocmai, in ideea in care sa nu moara. In ideea in care sa fie aceeasi dar prinzand alte valente. E ca si cum iti doresti o casa cu un etaj. Dupa ce o ai, locuiesti in ea o vreme. Dar apoi realizezi ca mai vrei un etaj...si inca unul..si inca unul...La sfarsit construiesti un palat dar nu mai locuiesti de mult timp in camerele de la parter. Treci doar prin ele fara sa te mai bucuri de ele. La etaje ai cele mai frumoase incaperi pentru ca ai muncit recent la ele si le vrei dragute si primitoare. Ce ai mai jos e pur si simplu un lucru deja avut, deja folosit si te-ai bucurat de el atunci..cand nu aveai de ce altceva sa te bucuri.

O dorinta are viata scurta. Pana cand devine realitate. Si putin dupa. Te incita, te macina, te stoarce de vlaga pana la epuizare doar atunci cand lupti pentru ea. Ai un scop in viata. Te chinui, nu dormi noptile, te gandesti si te framanti sa-ti indeplinesti acel vis. Odata indeplinit..te tine cumva pe loc. Iar noi nu suntem programati sa stam pe loc. Te hranesti cu ea o vreme pana cand o storci de vlaga. Si apoi? Si apoi nimic. Nu mai ai scopul. Pentru ca l-ai atins. E aici, in fata ta. palpabil, real, cert. Si devine, in cele din urma firesc..Si incerci sa-ti fabrici alte dorinte care sa-i dea valoare primei. Dar asta nu inseamna ca ea nu a existat, ca nu te-a facut fericit. Este doar un capitol inchis dintr-o carte. Din viata ta. Sertare..sertare pline cu dorinte realizate. Le uiti acolo, inchise, prafuite. Pentru ca acum lupti pentru altceva.

Cand eram copil,  imi doream o papusa cu rochita albastra. Am avut-o si, dupa cateva zile, m-am saturat de rochita ei. Voiam s-o imbrac altfel.  Asa ca am incercat sa-i fabric eu una noua. Am dezbrcat-o, am imbracat-o...dar iar m-am plictisit...i-am facut unghiile, i-am schimbat coafura, am pictat-o pe fata, am dat-o cu ruj... si o vreme am fost multumita. Dar nu te poti bucura la nesfarsit de un lucru pe care ti l-ai dorit la un moment dat in trecut. Pentru ca timpul trece, tu evoluezi, ai alte perceptii despre viata, alte idei, judeci si vezi altfel lucrurile. Diferit de cum le judecai si le vedeai acum 10 ani. Ce te faci acum cu dorinta ta veche? O iei, o saruti, ii multumesti, ii spui c-o vei iubi mereu dar ca-ti doresti acum altceva. Si o asezi cuminte in sertar. Ea va exista mereu acolo ca o dovada vie a faptului ca ai fost, candva, fericit.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu