joi, 17 ianuarie 2013

Despre zambete si flori


Am plecat spre job zambind..in metrou m-a bufnit rasul de-a binelea..E ciudat ca oamenii, cand asista la chestii de genul asta, se uita lung, incercand sa para ca nu se uita deloc. M-a bufnit rasul si pentru faptul ca pe fetele lor citeam indiferenta, dar stiam foarte bine ca sunt curiosi si ma privesc piezis, cu coada ochiului. Cu cat eu zambeam mai tare, cu atat ei erau mai seriosi.

Nu stiu de ce..eu, cand am vazut o fata ca rade – radea aproape in hohote pentru ca citea din Catavencu – am inceput si eu sa rad cu ea. Ea se uita la mine, eu la ea...ea pe scaunul din fata mea..eu pe scaunul din fata ei..si radeam impreuna. Eu de rasul ei, ea de gluma abia citita si de rasul meu. Acum, cand incep eu sa rad, nu rade nimeni cu mine. Dimpotriva. Toti iau o fata grava, se uita in alta parte, pe geam - desi dincolo e doar bezna..se uita pe jos, isi verifica sireturile de la ghete, se uita la ceas etc. Eu nu-i inteleg pe oamenii astia. pentru ca sigur le venea si lor sa rada. De ce nu au facut-o????

Acum sa-ti spun si de ce radeam. Un comentariu de aici mi-a adus aminte de-o faza care..s-ar putea chiar sa nu fie deloc haioasa. Dar..eu cand vreau sa rad, imi gasesc de ras din orice..atunci totul mi se pare funny..

Eram cu un tip tare indragostit de mine ...si ne plimbam intr-o zi printr-un parc. Am rupt o floare mica si galbena dintr-o tufa si ma jucam cu ea. La un moment dat, m-am plictisit si i-am dat-o s-o tina el. Ca eu asa fac. Cand nu mai am chef dau altora sa-mi care diverse...de cele mai multe ori geanta. Cateodata chiar si pe mine cand ma dor picioarele. Iar tipul s-a emotionat foarte tare. Am zambit. Era dragut. Desi eu nu avusesem atunci intentia de a-i oferi o floare in adevaratul sens al cuvantului. Baiatul a luat insa floarea si se uita la ea. Daca o bag in buzunar se rupe...imi spune. Cum sa fac s-o pastrez?  Iar apoi o baga in gura si-o mananca. Ca sa fie mereu cu mine...M-am blocat. A fost un gest pe care nu-l puteam intelege. Tipul se uita la mine si mesteca de zor....Am zambit tamp si am schimbat discutia. Am avut remuscari  apoi ca, uite, in loc sa te impresioneze gestul..tu aproape c-ai izbucnit in ras. Ce dracu mai? Mi-am pierdut eu sensibilitatea si romantismul sau ce se intampla?

Dar sa vezi de turnura pot lua lucrurile.
A trecut momentul. L-am parasit dupa o vreme. In alta zi, intr-un alt parc ma intalnesc cu altcineva. Un cineva care...nu-mi da o floricica ci imi intinde ditamai buchetul. Ceva imens, urias...superb. Aproape ca-mi venea sa lesin de placere.

Am lesinat in cele din urma, dar nu de placere ci de oboseala. De epuizare fizica. Pentru ca a trebuit sa car tufa aia cu flori prin tot orasul toata ziua...Hai sa ne plimbam in parc...hai sa mergem la film...hai sa dam o tura prin magazine..hai sa mergem in parcul de distractii, hai si la o terasa. La un moment dat, ma gandeam foarte serios ...ce-ar fi sa incep sa le mananc..baiatul nici n-o sa-si dea seama ..la cat de multe sunt nu se va observa cum se imputineaza...una cate una..una cate una...pana diseara le rezolv pe toate....

Trei zile am zacut dupa maratonul ala. Dar m-am simtit oarecum norocoasa. Pentru ca ii spusesem cu cateva zile inainte, intr-un context oarecare, ca-mi plac florile in ghiveci. Atunci i-am multumit tipului in gand ca nu mi-a adus o jardiniera plina cu pamant si cactusi...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu