joi, 17 ianuarie 2013

Carusel

Simt ca traiesc un cosmar...un cosmar din care nu ma pot trezi. De data insa totul in jurul meu este atat de real si de palpabil, crud de adevarat incat am senzatia ca, daca nu se intampla ceva, orice, o sa-mi pierd mintile. In ultima vreme viata mi-a fost un carusel nebun, scapat de sub control care s-a invartit atat de tare incat parca mi-am pierdut simtul realitatii. Parea sa se fi oprit la un moment dat, asta mi-a dat curajul sa deschid incet ochii, sa rasuflu usurata ...cand a inceput din nou vartejul. mai ametitor. Inchid din nou ochii, imi inclestez dintii, strang din pumni pana la sange si imi spun in gand ca va trece..va trece..va trece...Dar golul din stomac creste, se rostogoleste prin mine pana devine un hau care ma-nghite cu totul. Nu mai detin controlul..nu asupra vietii mele, pe ala l-am pierdut demult.. ci asupra mea fizic vorbind. Sufleteste sunt letargica...in stare comatoasa. Am trait un vis frumos..apoi l-am pierdut..apoi te-am rugat sa faci ceva..orice numai sa treaca durerea...mai tii minte? Si tu ce-ai facut? Mi l-ai adus inapoi frumos impachetat in hartie colorata. iar cand am dechis cutia, parca am deschis o cutie a pandorei. Mi-e frica de nebunie mai mult decat orice pe lumea asta. Si intalnesc in jurul meu numai oameni a caror nebunie ma impresoara din toate partile. Mi-e somn. Acum, cand scriu, abia daca-mi mai pot tine ochii deschisi. dar mi-e frica sa adorm pentru ca ..visele mele frumoase se sfarsesc iremediabil intr-un cosmar care nu are nici inceput nici sfarsit.

......
De ce dracu, stiind atat de bine ce trebuie sa fac, procedez tocmai pe dos? Absolut totul, dar absolut totul imi urla-n urechi ce trebuie sa fac. Ma impresoara vocile din toata partile. Cand merg pe strada,  cand stau in casa, cand imi beau cafeaua de dimineata, cand ascult muzica, cand ma uit in gol pe pereti...cand sunt la job printre pagini, machete si texte fara sapou, cand ies la tigara sau cand vorbesc cu lumea...toate imi spun ce e bine si ce e rau pentru mine, iar eu, culmea, sunt de acord...nu o contrazic..dimpotriva..vin cu noi argumente...dar, cu toate astea, fac totul invers...e ca si cum cineva iti spune ca nu bagi mana-n foc pentru ca te vei frige. si tu stii asta dar nu-mi poti opri curiozitatea aia nebuna de a simti pe propria-ti piele. daca ei , de fapt, se inseala? Daca te inseli si tu? Dar stii ca nu se inseala nimeni  pentru ca atunci cand te apropii de falcara ii simti caldura...mda. va trebui sa ma rup cumva de mine si sa ma fabric din nou...sa ma duc la reparat...sa ma bag in service. Am ruginit pe dinauntru...trebuie sa ma lustruiesc, sa ma polisez,,,sa revin cumva la viata. O alta viata. una noua. Care sa nu miroasa a plastic, cum miros cadourile de craciun..
....
Sunt foarte obosita. Ma voi odihni iar  maine ma voi aduna de pe jos....E ora 1 jumatate noaptea... Toata lumea tace si priveste in alta parte. Nimeni nu doarme. Toti insa tac..Eu sunt singura care urla...Opriti! Vreau sa cobor!!!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu