miercuri, 4 decembrie 2013

Va urez..nu, nu va urez, va doresc!

Esti fericita? Bai, de fiecare data cand m-a intrebat cineva chestia asta, m-am simtit foarte nasol. Si nu pentru ca nu as fi fost fericita, ci pentru ca persoanele respective parca voiau sa se asigure ca nu li s-a parut, ci ca eu chiar sunt nefericita. Voiau cumva sa le confirm faptul ca sunt nefericita. Sa le asigur ca sunt nefericita. De fiecare data intrebarea era intonata in asa fel incat sa sune cu totul altfel, ceva de genul "Nu-i asa ca esti nefericita?" Ce sa raspunzi la o astfel de intrebare? Si ce-i raspunzi unui om care asteapta ca tu sa incepi sa i te plangi de viata de cacat pe care o duci, iar el sa fie multumit ca nu e singurul looser de pe lumea asta?

Sunt fericita pentru ca viata mea a intrat pe un fagas normal, asa cum mi l-am dorit intotdeauna.
Sunt fericita pentru ca, privind in urma, nu am regrete. Indiferent de ce am facut si de cum am actionat, nu am regrete.
Sunt fericita pentru ca langa mine sunt oameni minunati care ma iubesc, care au grija de mine, pe care ii respect si pe care ii iubesc la randul meu. Si am grija de ei. Sa nu sufere niciodata.
Sunt fericita pentru ca ma simt o femeie implinita, pentru ca am avut curajul sa spun Nu atunci cand a trebuit, dar si sa fac compromisuri atunci cand a trebuit. Compromisul face parte din viata. Daca nu ii constientizezi valoarea dar si implicatiile, daca nu ti le asumi in egala masura, atunci poate ca ar fi mai bine sa nu-l faci deloc. Pentru ca important este sa fii impacat cu el. Daca nu esti impacat, vei fi un nefericit. Mereu te vei acuza ca ai fost slab sau las sau..prost. Sa poti face compromisuri fara regrete ci din suflet mai inseamna sa si iubesti. Dar cu adevarat. Iar eu iubesc mult. Foarte mult.
Sunt fericita pentru ca mi-am pastrat doza de independenta si copilarie in acelasi timp cu doza de maturitate de care are nevoie orice om pentru a supravietui intr-o lume atat de cruda si de nebuna.
Sunt fericita pentru ca atunci cand ma uit in oglinda, nu cobor ochii.
Sunt fericita pentru ca aproape in fiecare zi imi gasesc mici bucurii...pentru ca imi traiesc prezentul, pentru ca trecutul e trecut, a ramas in urma si nu-l trag dupa mine ca pe-o piatra de moara. Nu-l trag dupa mine deloc.
Sunt fericita pentru ca ma simt libera. Sunt libera sa iau decizii, nu sunt constransa de nimic si de nimeni. Iar daca am viata pe care o am, este pentru ca asa doresc eu. Nu pentru ca asa doresc altii sau pentru ca asa a fost sa fie.
Sunt fericita pentru ca am invatat sa apreciez oamenii, sa am rabdarea de a-i descoperi si abia apoi sa ii judec. Dar si cand trag linie....
Da. Este adevarat ca mereu e loc de mai mult, de mai bine de mai frumos in viata fiecaruia dintre noi. Mai am de muncit mult. Pentru ca si eu am zile proaste, si eu plang uneori - rar-  dar o fac cat pentru un an intreg, si eu sunt cateodata la pamant si am impresia ca mi se prabuseste lumea. Dar intotdeauna timpul mi-a fost cel mai bun aliat. Timpul mi le-a sters pe toate. Si bune si rele. Timpul mi-a omorat iubiri, multe iubiri dar si temeri...multe frici s-au topit in timp...
Era o intrebare cretina...care a fost cel mai fericit moment din viata ta? Pai cum as putea raspunde eu la asa ceva? Au fost atat de multe momente in care am simtit ca sunt fericita, iar acele fericiri se deosebesc atat de mult intre ele. Nu exista un moment doar..sunt mii poate...Si fiecare a fost gustat in felul sau. Dar de doua ori in viata am plans de fericire. Si stiu de pe acum care va fi al treilea..
Da. Se sfarseste anul. Trag linie si ce constat? Ca a fost un an in care mi-am reconsiderat prioritatile in viata. Anul deciziilor. Anul in care am realizat ca viata mea este atat de frumoasa incat nu-mi mai trebuie nimic. Si am pierdut timp pretios cautand ceva imaginar cu care sa umplu niste goluri pe care mi le-am sapat, de fapt singura. Goluri care, fapt, nu existau decat in mintea mea. Mi-am dat seama de asta in momentele in care am obtinut pentru o clipa ce mi-am dorit - de fapt ce-am crezut ca-mi doresc - si, cand am incercat sa ma folosesc de acel petic, am realizat ca nu are loc in tesatura atat de plina a vietii mele. Nu era nimic rupt..mi se paruse doar.

M-am gandit sa va fac o urare. De Mos Nicolae, de mos Craciun, de anul nou..de ziua de azi sau pentru poimaine...ce vreti voi...Nu va doresc decat sa fiti fericiti! Oricine ati fi voi. Sa fiti fericiti. Fiecare in felul sau. Caci fericirea e o stare, nu un sentiment fugar. Si pentru fiecare fericirea suna altfel, miroase altfel si se traieste altfel.




vineri, 29 noiembrie 2013

Mamaia

Cand eram copil, aveam o caciulita rosie de cosmonaut. Iar daca ma intreba cineva ce vreau sa ma fac atunci cand o sa fiu mare nu spuneam doctorita sau invatatoare, ci ca vreau sa ajung pe luna. Oamenii se uitau ciudat, zambeau fortat si isi vedeau de ale lor. Apoi, am vrut sa ma fac tractorist. Nu mi-a iesit nici asta. Imi placeau la nebunie tractoarele la fel cum imi plac si acum. Eu nu admir o decapotabila sau un 4x4 ultimul racnet in materie de fite..eu ma uit dupa tractoare. Sunt tare simpatice. Nu degeaba au aparut si in desenele animate. Apoi, am vrut sa ma fac femeie de serviciu. Cand eram mica, ma jucam in ghena de gunoi unde isi avea "biroul" femeia de serviciu de la bloc. Era acolo o lume magica..gaseam tot felul de jucarii stricate oprite special pentru mine de mamaia..parca asa ii spuneau copiii. Ciudat e ca acasa aveam toate jucariile din lume...insa mie imi placeau cele de la mamaia. Imi placea ghereta aia mica si intunecata unde puteai sa stai linistit fara sa te dea nimeni afara, unde aveai voie sa faci mizerie pentru ca oricum era mizerie, unde mereu mai descopereai ceva in care sa scormonesti si sa gasesti...jucarii :) Batrana aceea era mamaia tuturor copiilor de la bloc. Parca ne infiase de la distanta. Cand un copil era necajit, nu dadea fuga in casa la parinti, se ducea la mamaia. Ea ne lua in camaruta, ne dadea o masinuta stricata sau vreo papusica fara ochi si uitam de toate relele. Mi-e tare dor de mamaia...

Acum cateva zile, am intalnit o alta mamaie. Una mult mai tanara si mai stilata. Face curatenie prin birourile de la job. Camaruta ei - odata fermecata- este acum o incapere la toatela femeilor. Si nu-mi mai pare deloc fermecata. Poate pentru ca acolo nu sunt jucarii. Intrasem sa-mi spal cana, cana mea roz de cafea pe care am si spart-o intre timp - si o priveam pe mamaia in oglinda. Statea in camaruta, pe un scaunel si vorbea la telefon. A fost un moment in care am invidiat-o foarte tare. Imi venea sa ma intorc si sa urlu la ea cat ma tin puterile pentru ca ..pentru ca nu avea nici o grija. Vorbea despre chestii banale cum ar fi nu stiu ce emisiune la televizor, despre cum s-a dus in piata sa ia varza, despre vreme...era senina ca o floare in timp ce eu..eu..:) Eu nu aveam subiect pentru a doua zi, trebuia sa plec pe teren, eram suparata pe un coleg, obosita, stresata, fara nici un chef...iar ea radea, se amuza si o durea fix la basca de mine. Sunt momente in care ma gandesc, in egoismul meu, cum naiba de mai poate functiona lumea in timp ce eu sunt la pamant...hm..:) Stiam ca si ea are necazuri si griji dar nu voiam sa ma gandesc la ele acum, ci doar la mine..Sunt momente in care mi-e atat de rau incat nu pot sa inteleg cum de cei din jur isi pot continua linistiti vietile in timp ce a mea s-a oprit in loc...cat egoism..cata infumurare..de parca viata mea ar insemna ceva pentru niste straini..o invidiam pe mamaia din toaleta femeilor..si mi-am dorit, pentru o clipa, sa fiu in locul ei..sa am camaruta mea in care sa ma ascund cand nu mai vreau sa vad lumea..sa vorbesc si eu la telefon despre filme si despre vinetele din piata...apoi m-am speriat cumplit de ce dorinte nebune am...cum sa fiu femeie de serviciu???? mai bine cosmonaut..sau tractorist...

camaruta ei e ticsita cu galeti cu mop, cu detergenti si suluri de hartie igienica, cu carpe..doamne cat de multe carpe...si e atat de cuarat!! biroul meu e plin cu machete, ziare, creioane si carioci, de pe desktop imi plange un catel pofticios la biscuiti, iarna imi bate in geam iar de sus din televizor ma priveste un postit M..e Steaua! In jurul meu e galagie si forfota...la ea in camaruta e liniste si nu e nimeni care s-o deranjeze..daca vrea sa se inchida acolo e suficient sa traga usa..eu nu am unde sa ma inchid...poate doar in buda dar si acolo, dupa cateva minute, bate cineva la usa..

nu stiu ce am azi...in ultima perioada am simtit cum nu mai am control asupra vietii si asta ma panicheaza si ma face sa fug. dar nu-mi sta in fire sa fac asta..de ce vreau acum sa fug? nu stiu...stiu doar ca sunt momente in care vreau sa ma refugiez in camaruta la mamaia, sa-i spun ca uite ce necajita si suparata sunt...sa ma aline cu o vorba buna, sa-mi trag sufletul putin, sa ma joc cu jucarii stricate, sa mananc unt pe paine iar apoi sa ies afara, din nou la joaca... sa-mi gasesc subiectul pentru maine, sa plec pe teren si nici sa nu-mi pese de frig...sa pot functiona din nou...

Ursulet de copil

Nu eram la inca la scoala cand ningea cu fulgi mari si parca nu se mai oprea. Si il rugam pe tata sa ma scoata afara si sa ma traga cu sania. Si cu mine pe sanie statea ursuletul meu de copil. Spun de copil pentru ca si acum am ursulet, dar este de om mare..nici acum nu stiu daca il rugam pe tata sa ma dea pe mine cu sania sau voiam cu sania ca sa-l dea pe ursulet... Intr-o seara, ursuletul a fugit de pe sanie sa se bulgareasca cu alti ursuleti cred, asa mi-a spus tata, si nu s-a mai intors acasa...mi-e dor de zapada aceea si de ursuletul meu de copil..

Let it go!

Cand simti ca o poveste moare, las-o sa moara. S-ar putea s-o faca frumos. Nu-i prelungi agonia pentru ca o vei transforma dintr-o poveste frumoasa, intr-un banc prost si sec. Nu vei mai zambi cand ti-o vei aminti. Vei da din mana a lehamite si te vei simti invadat nu de nostalgie, ci de un sentiment de repulsie. Un mister, o minune topita, in cele din urma, in banalitate, in meschin, in ieftin. Da-i drumul sa se duca si iti vei aminti mereu de frumusetea ei de atunci. Tine-o prizoniera, cu forta langa tine si-ti va muri in brate si sub priviri. Si mereu iti vei aduce aminte de privirea ei hada.

duminică, 1 septembrie 2013

Oameni si clisee

Aproape jumatate de ora a vorbit numai despre el. Si nu ne vazusem de doua zile. Mi-a spus cat de greu s-a trezit dimineata, cat de greu s-a dat jos din pat, cum si-a facut cafeaua…apoi a plecat la maica-sa..seara s-a vazut cu niste prieteni…apoi a ajuns acasa si s-a uitat pe youtube la Pink Floid..apoi s-a facut ora 12 si si-a pus un film si a adormit pe la 2. Sunt rupt de oboseala, nu am chef de nimic, sper sa am o zi usoara, vreau acasa. Asta a fost concluzia. Nu stiu de ce nu mi-a spus de la inceput asta, am fi scutit o jumatate de ora din timpul amandoura…

Il ascultam si nu-mi venea sa cred cat de mult poate vorbi, uneori, un om. Eu as fi spus toate chestiile astea in 5 minute maximum. Lui i-a trebuit aproape jumatate de ora sa spuna ca nu are chef de nimic. Nu puteam sa-l intrerup. Am zambit doar absent si mi-am aprins tigara dupa tigara. Ma gandeam ca exista unii oameni pentru care nu conteaza decat propria lor viata, oameni care vor, simt nevoia fizica de a vorbi numai despre ei insisi, oameni care nu au niciodata rabdarea de a asculta. Oameni care nu stiu, de fapt, sa asculte. Ce fac ei este cel mai important lucru, chiar daca, de fapt, este o banalitate, ce gandesc ei este cu mult deasupra a ceea ce gandesc altii, chiar daca au pareri gresite si idei ce pot fi atat de usor combatute, problemele lor conteaza, ale celor din jur sunt niste fleacuri…oameni care se invart in jurul propriei lor existente. Sunt oameni pe care pur si simplu nu-I poti intrerupe. Incep sa turuie si intra-n vrie…nu se mai pot opri. Le place sa se auda vorbind. Dar de ce m-ar interesa pe mine cum iti intinzi dimineata untul pe paine? Nu conteaza, important este ca ei ti-au spus ceva. Evident, ceva despre ei.

Zambesc. E un experiment interesant, pana la un anumit punct. E acea curiozitate de a cunoaste un om si de a-l aseza apoi pe raft sub forma unui tipar. Pana acum nu am intalnit nimic nou fata de cea ce stiam déjà. Iar rafturile mele sunt cam pline. E tare interesant sa observi un om. Sa ai rabdarea de a o face. Pentru ca, intr-un fel sau altul, vei mai avea de-a face cu oamenii de genul asta si e bine sa stii de la inceput, in linii mari, bineinteles, unde se incadreaza. Ca sa stii la ce sa te astepti din partea lui.

 Am cunoscut oameni inchisi si reticenti, oameni superficiali, am cunoscut oameni slabi, am cunoscut oameni veseli si deschsi, oameni puternici, - asta fiind trasatuile de caracter principale. Am cunoscut oameni egoisti, dar si oameni care ar fi fost in stare sa-ti dea si camasa de pe ei, oameni plini de frustrari, nemultumiti si rai, oameni blazati, mincinosi, rupti de realitate, care au renuntat, care au abandonat lupta, perfectionisti si delasatori, oameni profunzi, oameni diabolici, oameni care vor sa iasa cumva evidenta si fac tot felul de lucruri pentru a cersi atentie– asta este scopul lor in viata, oameni care pozeaza in victime, oameni neimpacati cu lumea si cu ei insisi..am intalnit multi oameni si am incercat sa-mi fac loc printre ei. Sa-i tatonez, sa-i observ. O fac involuntar. Ma impinge spre ei o curiozitate pe care nu mi-o inteleg…cu ce ma aleg dupa? Cu o noua experienta de viata probabil sau nici macar cu aia…sunt foarte rari cei care iti ofera asa ceva…

Cred ca pana la urma, tot inconstient, caut ceva…ceva in ei…ceva ce nu am gasit in nimeni pana acum…acel ceva sublim, care sa ma tintuiasca locului, care sa ma lase fara cuvinte, caut noutatea, acel ceva inca nedescoperit, pe care nu-l cunosc nici macar ei insisi….pana acum nu am intalnit decat clisee…pentru ca, vreau, nu vreau, ajung la vorba unui bun si drag prieten…ce cauti tu nu exista...Nu stiu de ce dar imi suna in urechi melodia asta...


luni, 19 august 2013

Little train...

Cineva spunea, si avea mare dreptate, ca atunci cand nu am probleme mi le fabric singura. Eu asa functionez. Rezolvand problemele mele sau pe ale altora. Intr-un fel sau altul trebuie sa-mi tin mintea ocupat, mereu in priza. Curiozitatea e de vina. Sau poate din plictiseala. Sau..nu stiu..felul meu de a fi..de a nu ma multumi niciodata cu banalul..cu stabilitatea...ma plictisesc repede...am trait si voi trai intotdeauna mergand ca pe sarma...si cumva la limita. Dupa o singura regula m-am ghidat: deciziile mele sa nu le faca rau celor din jur. Sa ma priveasca doar pe mine.

Insa vin clipe in care stii ca e momentul sa te opresti.  Sa te trezesti. Sa revii cu picioarele pe pamant. Sa intri in normalitate. Pentru ca o poveste, oricare ar fi ea si indiferent cat de absurda ti s-ar parea,  are nevoie de cel putin doua personaje. Cand te trezesti singur, nu mai are haz. Sunt momente cand pur si simplu stim ca e cazul sa ne oprim. Din visat. Din nebunii. Din joaca. Dar fara regrete. Si fara pareri de rau. Pentru ca pana la urma...povestea ramane doar o poveste.

Cand eram mica am plans prima oara cand am aflat sfarsitul puiului parasit in mijlocul campiei si lasat sa moara de frig, cu aripa rupta. Nu putem intelege de ce. Degeaba imi spunea mama ca totul e doar o inventie, eu credeam in inventia aia din tot sufletul. Asa am trait intreaga viata. Crezand niste inventii. Unele fabricate de mine, altele fabricate de altii.  Insa diferenta este ca acum, fata de perioada in care eram doar un copil, acum sunt constienta de la inceput de ele. Le accept. Ca pe o joaca. E ca si cum, copil fiind, te joci de-a baba oarba. Te te distrezi, razi, uiti de teme, de invatatoarea cea rea..dar stii ca totul e, pana la urma, un joc ce se va sfarsi. Si tocmai din acest motiv incerci sa te bucuri cat de mult poti de moment, stiind ca va veni ora la care mama te va chema in casa. Offf..nu vrei in casa, dar uite cum te cauta cu privirea de la balcon. Nu vrei in casa, dar stii ca trebuie. Iti pare rau dar, pana la urma, esti obosit, iar la televizor sunt desene animate!!

Te opresti. Iti iei jucariile si pleci. Ramai doar cu gustul amar pe care il ai atunci cand termini o carte care te-a fermecat...ai fi vrut sa nu se termine niciodata dar...totul are un sfarsit. Urmeaza o perioada de gol sufletesc..o agonie..cand cauti disperat un refugiu printre alte carti pe care insa le lasi repede din mana...pentru ca nimic nu se compara cu ceea ce ai citit deja. Povestea a ajuns la final. Cand m-am trezit singura. Am stiut inca de la inceput cum se va sfarsi.. Si m-am impacat cu situatia. Demult. Deci...de ce as avea regrete? Ma duc sa-mi caut o noua poveste...si daca nu o voi gasi..o voi inventa...


Don't

Sunt momente in viata cand regretele si parerile de rau nu-si au rostul. Da, iti poate parea rau pentru ceva ce ti-ai dorit si nu ai avut, pentru ceva ce ai avut si ai pierdut- acel ceva fiind, in ambele situatii, concret, palpabil, posibil, real. Dar nu ai cum sa regreti ca nu poti prinde fumul in palme, ca nu poti atinge cerul, ca nu poti opri ziua in loc si noaptea sa vina, ca nu te-ai nascut intr-o poveste si nu traieşti intr-un basm cu zane si pitici. Cum sa regreti ceva ce nu numai ca nu ai avut niciodata, dar nu vei putea obtine vreodata? Nu are sens..e absurd...Nu-ti ramane decat sa zambesti si sa continui sa visezi chiar daca stii ca totul e doar o plasmuire a mintii tale. Fara regrete, fara pareri de rau la sfarsit. Pentru ca nu-si au rostul....Ramai, pentru o vreme doar cu un gol, pe care disperat te grabesti sa-l umpli cu ce-ti cade la indemana....dar trec..toate trec...nu-i asa?



vineri, 26 iulie 2013

Apa calda, valuri mici...Imi dai?

- Mai traieste?
- Mai traieste!
- Saraca!

Cum adica saraca??? Sa-ti fie mila de un om pentru ca inca mai traieste este groaznic...Nu groaznic pentru ca simti tu asta, ci pentru ca exista motive care sa te faca sa-l compatimesti..

- Mai judeca?
- Nu mai judeca de mult...vorbeau in tramvai doua batranele in baston, batranele trecute bine de 70 de ani.

Cand eram copil, mamaia imi spunea ca, daca nu sunt cuminte, o sa ma pedepseasca Dumnezeu..si ma gandeam cum adica? Ma poate pedepsi mama ...dar el? Ce treaba are el??? Si unde e? Intr-o vreme il cautam prin casa, apoi am crezut ca se ascunde in boxa de la subsol unde eu nu aveam niciodata voie sa intru. Apoi, ma uitam dupa el pe strada. In capul meu, Doamne Doamne era un nene barbos, ca mos Craciun, imbracat in alb. Imi era frica de el. Odata pentru ca ma pedepseste cand mi-e lumea mai draga, apoi pentru ca are barba!!!  Si vedeam barbosi pe strada dar nu corespundeau pentru ca nu aveau deasupra capului coronita aceea galbena.

Mai, nimeni nu umbla cu coronita din aia in cap!! Dar nimeni! O singura data am crezut ca l-am vazut. Cand m-a dus tataia la un balci si am zarit un nene cu ceva in cap ce aducea a coronita...a fost satisfactia zilei!! Te-am prins!!!!! credeai ca poti sa fugi de mine???

Si cum ma vede? Ma vede si cand fac baie? Si cand merg la toaleta?? Ca mi-era rusine...Si de unde stie el ce nazbatii fac eu? Si in ce fel ma poate pedepsi? Poate o sa ma impinga si o sa cad si o sa-mi julesc iar genunchii...pentru ca asa imi spunea mamaia cand veneam in casa julita in genunchi si coate..nu ai fost cuminte, te-a batut Dumnezeu. Il uram pe Dumnezeul ala pentru ca era parsiv. In primul rand, nu ma lasa sa ma apar. In al doilea rand, se baga unde nu-i fierbea oala. Nu avea altceva mai bun de facut decat sa hartuiasca tot timpul copiii? Si nu luptam cu aceleasi arme. Adica, imi spuneam, vrei sa ne batem? Pai iesi sa te vad!!


Cu copiii era altceva. Ii cafteam pe toti, baieti si fete la gramada...dadeam cu pumnii, cu picioarele, trageam de par, muscam..ce mai muscam..Intr-o vreme, cat am stat la bunici mi se spunea muscacioasa..

Mi-era ciuda pe el ca nu era corect. Si ma gandeam ca el e mare si bun deci ar trebui sa fie si corect...Si..daca e mare de ce nu il vad? Si daca e bun de ce ma julesc? Si daca e iertator de ce ma pedepseste? Roaga-te si o sa te ierte, imi spunea mamaia. Si am crezut atunci ca am descoperit retea magica.

Ma rugam sa ma ierte dupa ce furam corcoduse din copacul vecinilor, dupa ce rupeam florile din gradina, dupa ce mangaiam toti cainii vagabonzi din fata blocului, ma rugam dupa ce scobeam in pamant dupa rame sa le dau la pasari, ma rugam cand alergam prea tare (mamaia imi spunea sa nu alerg), ma rugam cand spargeam vreun pahar sau vreo farfurie...Doamne doamne iarta-ma ca am fugit..Doamne doamne iarta-ma ca am facut groapa in pamant...iarta-ma ca l-am stropit nenea ala cu apa...iarta-ma ca am luat-o in brate pe Fetita..

Si ma rugam cu ardoare, minute in sir iar apoi, dupa ce consideram eu ca e de ajuns, saream in pat de bucurie si o luam apoi de la capat. Eram bucuroasa ca m-a iertat pentru greselile trecute, deci pot face din nou...ma va ierta din nou....

Anii au trecut si am inceput sa ma rog nu sa ma ierte, ca era evident c-o face, incepusem deja sa cer...sa iau note bune la scoala, sa nu-mi dea teme profesorul, sa nu ma scoata la tabla..apoi m-am rugat sa ma placa baiatul din banca trei, sa nu ma prinda mama cand aduc copii in casa, sa nu vada tata gaura scobita in peretele de dupa dulap...sa nu ma prinda cu catelusul pe care il ascunsesem in masina de spalat..sa nu-mi vada papusa careia ii rupsesem un picior...Fac o paranteza acum. Toate jucariile pe care le stricam, le aruncam sub pat crezand ca acolo nu vor fi niciodata gasite de parintii mei...ma intreba mama unde este papusa Betty? Nu stiu. A disparut, spuneam si ridicam din umeri, cu o privire inocenta...

Apoi, m-am rugat sa fiu om mare..Oamenii mari faceau ce voiau ei..aveau voie sa manance ciocolata multa, aveau voie sa stea tarziu seara in fata blocului, se uitau la televizor cat aveau chef, ieseau afara cand voiau, nu mancau supa, nu dormeau la pranz...

Da, imi doream sa fiu om mare si cred ca toata copilaria mea am visat la asta...cand am ajuns om mare am inceput sa ma rog la Doamne Doamne din ce in ce mai rar si in situatii disperate. Dar ma uit in jur...is oameni in varsta care se roaga si de 10 ori pe zi. In tineretile lor oare erau la fel? Am impresia ca ne rugam cat suntem copii si cand ajungem la batranete. Cand suntem copii spunem "Doamne, iarta-ma". Cand suntem tineri si batrani spunem "Doamne, da-mi!"

Tu ai observat ca ne rugam doar cand suntem nefericiti? Cand suntem ok, nu ne gandim la Doamne Doamne, ne bucuram de ce avem doar. Cand nu ne mai convine, iar picam in genunchi..doamne da-mi aia, da-mi ailalta...Cred ca il acceptam pe doamne doamne doar atunci cand ne face pe plac. Atunci spunem ca exista. Cand nu ne mai face pe plac, spunem ca e o inventie.

Ascultam discutia celor doua batranele din tramvai si ma gandeam cu cata usurinta si detasare vorbeau despre moarte. Oare oamenii batrani o accepta mai mult decat o accepta tinerii? Oare este oboseala, resemnarea, oare au ajuns mai intelepti, mai lucizi intr-un fel aparte? Sau cand esti batran, simplul fapt ca te apropii mai mult de Dumnezeu iti da acea liniste in fata mortii?

Acum..mno...dumnezeu se pare ca a crescut o data cu mine..Cand eram copil, ma impingea de la spate si cadeam pe strada, pe scari, din leagan, din copaci.Acum, uneori, imi pune piedica si ma julesc nu in coate si-n genunchi, ci in suflet...Dar, pana una alta, ia sa ma rog eu putin poate ma iarta, iar apoi pot sa sar in pat de bucurie si sa-i cer ceva in schimb. Nu asa functioneaza? Spui iarta-ma -te-a iertat - iar apoi ii ceri ca nesimtitul toata mana..daca tot m-ai iertat, nu poti sa ma si ajuti acum???


Doamne doamne, da-mi vreme frumoasa la mare, muzica buna, bere rece, chef de viata, multe scoici pe care sa le adun, apa calda, valuri mici...sa am loc sa-mi parchez masina si loc sa-mi pun cortul pentru ca ajung in vama exact cand incepe folk you si o sa fie calcatura in picioare (sa-mi bag picioarele, ce ghinion am) Aoleu! Am vorbit urat. Doamne iarta-ma ca am vorbit urat! Asa..acum sa revenim....vezi daca poti sa scoti algele din apa ca stii cat de scarba mi-e de ele ....Imi dai?

luni, 22 iulie 2013

Babel



Si ma amestec printre straini...razand, vorbind vrute si nevrute...straini sa fie si ma uit cu totul...pentru ca stii tu..un strain niciodata nu-si va da seama de nimic si tinzi sa nu-ti mai dai nici tu seama..nu-l va interesa nimic si atunci nu te va mai interesa nici pe tine de tine...ma imbat cu ei, ma fac praf si pulbere, ma amortesc cu ei....ma pacalesc cu ei...ma mint cu ei...strainii ...inca un pansament...

Noapte buna!

Asteapta-ma....

Asteapta-ma.....
De cateva zile am lasat masina acasa...o sa razi, DS, dar mi-e frica. Nu de ea. De mine. Ultima oara m-am surprins iar gonind cu 100 pe strazi...ca sa vezi...exista locuri unde poti prinde 100..daca vrei..si locuri unde poti inchide ochii pentru cateva secunde...daca esti suficient de tampit...Ma grabesc. Spre nimic. Viata intreaga mi-a fost o goana spre ceva..ceva imaginar mai degraba decat real. Iar cand am atins acel ceva, ori nu mi-am dat seama, ori mi s-a parut banal odata ce l-am obtinut.

Ma grabesc...sa inteleg lucruri, sa accept lucruri, sa judec, sa resping...ma grabesc sa ma sperii, sa sufar, sa ma bucur, sa simt ceva....orice..doar sa mai simt ceva...ma grabesc in decizii, ma grabesc sa-mi asum lucruri pe care nu ar trebui sa mi le asum...ma grabesc sa iubesc inainte de vreme, sa urasc...ma grabesc sa fug...

............................
Avea tataia o vorba cad il intrebam unde mergem: Unde-om vedea cu ochii. Raspunsul asta ma frustra pana la lacrimi. Eu speram sa mergem in parc sa ma dea in scranciob. As vrea sa merg in parc si sa ma dau in leagane si sa simt din nou acea bucurie..dar in leagan nu ma mai dau in parcuri...ar trebui sa ma legi la ochi si sa ma momesti cu bomboane ca sa ma asez intr-un leagan in parc...si nu pentru ca nu mi-ar placea dar .....

.......................................
E ciudat cum inca mai caut acea casa de langa gara...merg pe strazi si de multe ori ma opresc in loc in fata unei porti..si privesc lung dincolo de grilajul de fier..tu-mi faci cu mana de dupa gard...purtam pe atunci sandale cu toc si-o fusta scurta, dreapta, rosie... stii ca nu m-am mai imbracat niciodata in rochie sau fusta rosie? am una...o rochita...cred totusi ca am imbracat-o o singura data..nici nu mai tin minte cand si de ce...o sa razi dar stii ca am si acum am fusta aceea? parca a fost un facut sa n-o mai pot purta niciodata...am ars-o cu  tigara...sau mi-a ars-o cineva cu tigara caci, atunci cand am privit-o. era deja distrusa...nu l-am intrebat niciodata pe bobi ce-a facut cu inelul ala...

......................................
mi-e frica de intuneric...dar nu in viata de zi cu zi, ci doar in vis mi-e frica de intuneric...e o bezna totala, iar eu caut mereu drumul stiind ca n-o sa-l gasesc niciodata..si bajbai ca un orb fara baston..si ploua, DS, in visele mele ploua mult..ploua si e intuneric. Iar eu sunt afara, singura, incerc sa ajung la lumina, sa ma adapostesc dar...e bezna...ma asez in genunchi si pipai pamantul...sunt vise care se repeta la un anumit interval de timp...

..................................
ma agit prea mult, imi doresc prea mult ca totul sa fie bine, sa fie corect, sa fie frumos..eu sa fiu bine si buna si corecta si frumoasa...dar monstrul din mine iese uneori la suprafata...ca acum..si ma mesteca si ma roade si ma sperie...bau bau e inca sub pat...mos craciun scotoceste printre lucruri...

....................
intr-un brad din curtea cladirii unde lucrez este un glob. cineva a facut curatenie in birou si a gasit un glob pe care l-a agatat de-o creanga..asta ca sa nu-l arunce....mi se pare ca este rosu...maine o sa ma duc sa agat un al doilea glob in bradut..pentru ca nu toate se intampla asa cum vreti voi, asa cum decideti voi, asa cum spuneti voi ca trebuie...totul e relativ, depinde cum privesti lucrurile...

..................
a murit un catel...unul mic de tot, maro...o mogaldeata..si inca ii aud tipatul si bufnitura dintre roti...pe ciuciu l-au dus la tara ca cica facea pipi in scara blocului...ciuciu nu e caine de tinut in lant....nici nu m-am uitat in oglinda..mi-am pus mainile la ochi si ca nicoiodata...ca niciodata am plans in hohote in fata ta..eu..care nu plang niciodata in fata nimanui...am inceput violent si m-am oprit brusc. apoi Ciacâra a fost calcata de tir in timp ce dormea la umbra unei roti...

Nimicuri, dragul meu..nimicuri...



sâmbătă, 20 iulie 2013

Vaicareli....

Eu nu tin minte sa fi dat vreodata vina pe cineva atunci cand persoana respectiva mi-a facut rau....aa...ca l-am urat, ca l-am injurat in gand sau in gura mare (fara sa ma auda, evident) e alta poveste...insa, in sufletul meu, eu am stiut mereu ca vina e doar a mea..pentru ca am lasat sa se intample una ca asta...intr-un fel sau altul, ne-o facem cu mana noastra...ii lasam pe cei din jur sa ne loveasca..bine..nu vreau sa generalizez..daca iesi noaptea afara si te duci in ferentari probabil ca te vei trezi cu o bata in cap fara sa ai vreo vina..desi..cine dracu te-a pus sa te duci acolo? in fine...in ferentari eu mi-am luat doar o minge in fata si asta in miezul zilei...da ma..pentru ca ce ni se intampla tine, in mare masura, numai si numai de alegerile noastre..asa ca..de ce dracu sa te vaiti dupa aia??? ca uite ala ce mi-a facut!!!! pai de ce l-ai lasat???? ha???? dar..mno..e mai simplu sa dai vina pe altul..tu esti imaculat de altfel...iti plangi de mila ca uite ce lume rea si urata dar uiti ca de fapt decizia a fost a ta..in subconstient, evident, ai luat decizia de a te lasa calcat in picioare..asa ca..eu una is satula pana peste cap de vaicareli...unii tind sa fie mult prea critci cu cei din jur si prea toleranti cu ei insisi...ei niciodata nu gresesc, ei nu au niciodata vreo vina...cei din jur is rai si prosti...Te-o lovit? Plangi daca te doare, nu spune nimeni sa bravezi...sa te prefaci ca nu esti afectat..dar gandeste-te nu la ce ti-a facut gigi..ci la cum a ajuns el sa poata sa-ti faca una ca asta...ehe..aici normal ca intervine alegerea ta..i-ai lasat portita deschisa..buun. sa presupunem ca nu te-ai gandit...nu-i nimic. asta e. dar asta nu te scuza de vina pe care o porti. data viitoare casca ochii mai bine si deschide sufletul mai putin...si daca nu poti sa faci asta, atunci nu te mai vaicari in fata mea...ok..inteleg sa gresesti o data..de doua ori..dar a treia oara ..lasa-ma! hai pa!!

O frantura de acasa

video
Da, e doar un moment ...dar care cantareste mult in sufletul meu, care ma hraneste in noptile lungi si albe, care ma face sa zambesc cand imi vine sa plang si-mi vindeca toate ranile...Nu ti-am spus niciodata si nici nu-ti voi spune, dar tu ai fost si esti muzica din viata mea...cafeaua de dimineata....mana care-mi cauta mana....ochii care ma citesc...sufletul care-mi rascoleste sufletul...langa tine sunt acasa oriunde ne-am afla...tu nu stii dar erau zile si nopti in care adormeam cu chitara ta in brate...si c-o pisica ghemuita la picioare...mai tii minte cand ai plecat in noaptea aceea...era septembrie...cand am ajuns acasa tu nu mai erai...doar o piatra zdrentuita lasata pe tastatura si-un gol imens in mine..am luat un taxi la 3 dimineata si te-am cautat prin oras. stiam unde esti. te-am gasit unde erai...in barul nostru, singur la o masa..cu o bere in fata...am plans amandoi ca niste prosti....stii...pe tine intotdeauna te vor astepta cuminti, doi ochi verzi acasa...numai sa vii...

duminică, 14 iulie 2013

1000 de ani de-as trai....

Am trait primul rasarit de soare langa tine...


Si la apus mi-ai fost alaturi...


Cate si zile si nopti intre noi....

Engage...

Eram copil cand am cazut atunci de pe bicicleta. Urate zgarieturi ....mamaia mi-a pus un pansament la genunchi si au trecut zile multe pana cand am avut curaj sa-l dau jos. L-am scos singura, plangand de frica si da...m-a durut, am sangerat din nou. Daca as fi schimbat pansamentul zi de zi m-ar fi durut zi de zi, dar  mult mai putin, iar rana s-ar fi vindecat mult mai repede...

Acum sunt mare si fac aceeasi greseala. Imi acopar ranile sufletesti cu pansamente pe care nu am curaj sa le schimb. Imi tot spun..maine, maine o sa fac ordine in viata mea, maine ..acum nu am curaj..mi-e frica sa scot la iveala lucuri si fapte si oameni care, odata, m-au durut...Daca ma vor durea din nou? Dar, daca acoperi ceva, asta nu inseamna ca acel ceva nu mai exista. Insa preferi sa te minti si sa traiesti asa...cu rani ascunse sub pansamente...cele mai ciudate pansamente...e mai simplu, e mai usor sa acoperi si sa spui ca nu exista decat sa privesti lucrurile in fata si sa le tratezi pe fiecare in parte...

Insa ajungi cateodata intr-un moment din ala in viata cand un simplu lucru...o banalitate oarecare te ia prin surprindere, te opreste-n loc, iti casca ochii a mirare si te intoarce in trecut fara sa te intrebe daca vrei sau nu. Si te trezesti, pur si simplu, rememorand pasaje intregi din viata ta...lucruri, intamplari, situatii cand ai luat decizii, cand te-a durut de-ai crezut ca maine vei muri...cand ai durut tu pe altii de-ai crezut ca vei muri de durerea lor...cumva, acel pasament a fost smuls, nu ai fost atent o clipa..si da..rana aia nu e vindecata. Nici nu-ti vine sa crezi..dupa atata timp trebuia sa nu mai existe...Realizezi ca ti-ai construit viata pe o fundatie subreda. Si uite ca a venit ziua cand palatul tau inzorzonat se surpa peste tine...Acum e prea tarziu...Unde sa mai fugi?

Da, sunt intr-o zi din asta...cand ceva din mine s-a clatinat...stiu ca inevitabilul se va produce dar ..maine o sa-mi fac ordine in viata..nu azi...pentru ca azi nu am curaj. Si nici timp, hai sa fim seriosi...Azi abia mi-am dat seama de fisuri..le-am vazut, le-am ascultat cum rod incet din mine, le-am pipait...maine o sa ma gandesc la ce e de facut...poimaine o sa incep sa-mi fac o schita a planului....si mai vedem...daca o sa am timp...

Mai tii minte Star Trek? Engage..isi duceau aia mana la insigna si buf..se trezeau la mama dracului...Diferenta e ca eu nu am avut insigna si tot m-am propulsat in trecut...cum de-am reusit nici eu nu stiu...cert e ca azi sunt intr-o zi din aia cand nu vreau sa aud nimic si nu vreau sa vad pe nimeni...vreau sa ascult doar muzica si sa mananc inghetata..multa inghetata...in congelator am trei caselore..imagineaza-ti ce festin ma asteapta diseara..mai trebuie sa-mi caut o carte...dar ce fac? ce fac? imi caut iar pansament?? da. ma gandesc acum..daca mi s-a parut? Daca m-am panicat degeaba? Logica imi spune ca mi s-a parut..timpul le uita pe toate...sufletul imi urla-n urechi si-mi aud inima-n timpane....

Stii ce-mi spun mereu? Ca trecutul trebuie lasat in trecut...Daca traiesti in trecut nu-ti mai simti prezentul..de fapt el nici nu mai exista...dar nu trebuie nici sa ti-l renegi...sa ti-l anulezi pentru ca este al tau, face parte din tine si tot renegandu-l iti renegi propria ta viata....pe tine insuti...ranile au nevoie de pansamente dar nu la nesfarsit...ele trebuie mereu schimbate...julitura trebuie privita si ajutata sa se vindece, nu ascunsa sub carpe murdare...cam tarziu am realizat asta...

Eram copil cand am cazut atunci de pe bicicleta. Urate zgarieturi ....mamaia mi-a pus un pansament la genunchi si au trecut zile multe pana cand am avut curaj sa-l dau jos. L-am scos singura, plangand de frica si da...m-a durut, am sangerat din nou. Daca as fi schimbat pansamentul zi de zi m-ar fi durut zi de zi, dar mult mai putin, iar rana s-ar fi vindecat mult mai repede...


Lulu - intr-o zi de luni

marți, 9 iulie 2013

'Aihai....

Era devreme, aseara, la mine in bucatarie. Pe masa - doar un borcan cu dulceata de cireste si clatite. Multe clatite. Nu, nu le-am facut eu. Zambesc. Eu nu stiu sa fac. Nu-mi ies. Le-am primit de la cineva care stie ca sunt nebuna dupa clatite si care le-a facut pentru mine.

Borcanul fusese pus intr-o punguta stransa bine. M-am chinuit un timp sa desfac nodul, iar apoi, la un moment dat, m-am oprit. Mi-am adus aminte de vremurile in care eram copil si primeam dulciuri. Incercam furibund sa desfac ambalajul si niciodata nu-mi iesea. Trageam de plasticul ala pe toate partile, dar nu aveam suficienta putere. Si muream de ciuda pentru voiam ciocolata sau jeleurile pe care le intrezaream colorate si...nu se putea!!! Asa si acum. Numai ca acum...mare fiind, am putut rupe punguta si am scos minunatia la lumina. Ma uitam la borcanul desfacut - am reusit, desigur, sa desfac si capacul, chestie pe care o faceau, cand eram mica, doar oamenii mari - si m-a izbit un miros crud de copilarie...eu...pe la 5,6 ani...cu codite si genunchii juliti...murdara pe maini de pamant...cu rochita verde, murdara de iarba...in ghete negre, butucanoase si  prafuite...bunica...o femeie care nu statea locului o clipa...mereu cu gura ba pe mine, ba pe bunicul...o femeie apriga, ce tinea in mana toata casa...o oala mare care fierbea pe patru ochiuri de aragaz la butelie bulbucind incet dulceata...un miros dulce acrisor ce umplea toata scara blocului...vecinii stiau ca Nuța face dulceata...din cand in cand, ca sa scape de mine, ma lasa sa ling lingura de lemn cu care mesteca in oala...apoi, ma gonea din bucatarie ca era atat de cald...Inchidea dupa mine usa si o auzeam cum se cearta de una singura ba cu dulceata, ba cu nu stiu ce castron, ba cu nu stiu ce alta oala...

Zdup, zdup, zdup....uite cum fac tumbe...'aihai, lulu, 'aihai...cuvantul asta venea de la  hai hai ca ti-o iei. Dar cui ii pasa?

Ieri, se scara blocului, mirosea a vinete coapte..in seara asta am simtit miros de porumb fiert...am vecine gospodine :)) dar cine are dulceata ca mine?? cine? nimeni...si cine a avut o copilarie ca mine? rau copil am mai fost...asa credeam atunci, caci toata lumea imi spunea sa fiu cuminte..si, din moment ce mi se spunea sa fiu cuminte..inseamna pentru mine ca sunt obraznica...am ajuns sa spun eu acum altora asta...si nimeni nu intelege ce vreau sa spun...

camara era intunecata, raftul prea sus ca sa-l ajung...bunica merge la paine..vine si fetita? Nuuuuuuu...stai cuminte in casa? Daaaaaaa....de abia asteptam sa-i aud pasii coborand agale pe scari ca sa dau buzna la camara..ochisem un scaunel mic..ea statea iarna cu picioarele pe el "sa nu ma traga curentul, mama" si..urcata pe el ajungeam la borcanele cu dulceata. de cirese. din acea oala uriasa pe care o vedeam de o mie de ori mai mare decat era in realitate...acum cativa ani am mers la bunica si nu stiu cum si ce am cautat prin dulap si am dat de acea oala..atat de mica....mi s-a strans sufletul...

Zdup, zdup, zdup...uite cum fac tumbe gandurile....'aihai, lulu, aihai...imi spun de una singura acum si zambesc...copilaria mea toata a fost un borcan cu dulceata de cirese, iar aseara cineva mi-a redat o frantura ce credeam definitiv pierdut...

Era devreme, aseara, la mine in bucatarie. Pe masa - doar un borcan cu dulceata de cireste si clatite. Multe caltite. Nu, nu le-am facut eu. Zambesc. Eu nu stiu sa fac. Nu-mi ies. Le-am primit de la cineva care stie ca sunt nebuna dupa clatite si care le-a facut pentru mine.

miercuri, 3 iulie 2013

Vrute si nevrute

Sa visezi cu ochii deschisi e una...sa-ti doresti e alta...sa vrei, e cu totul altceva...n-o sa-ti povestesc acum despre visele si dorintele mele sau despre ceea ce vreau sau nu vreau in viata mea pentru ca te-ai plicitisi..nici nu conteaza, nu e relevant....o sa-ti spun cum jubilez cu ele cat sa ma mentin pe linia de plutire..pentru ca nu sunt un om al extremelor si nici nu voi fi vreodata...eu am un echilibru dupa care ma ghidez, care-mi da acea stare de confort psihic..iar confortul psihic ma tine la suprafata..


Cand visez o fac, de cele mai multe ori, inconstient...dar e o stare placuta, ca un pansament pe o rana proaspata..visele imi sunt nebune, absurde... pentru ca in vis imi permit sa ma joc si nu stie nimeni de joaca mea...imaginatia zboara departe si se pierde printre cuvinte ...cum ar fi daca...cum ar fi fost daca...si printre imagini "contrafacute"...fabricate din bucati care nu au legatura unele cu altele...franturi care vin din timpuri si locuri diferite dar care, puse cap la cap, formeaza un tot ..TOTUL meu..Visele imi raman vise, sunt locul de refugiu ..de spalare a pacatelor zilnice..e o zona de confort in care ma adancesc uneori, fiind constienta ca visul ramane vis, ca este imposibil..dar nu am frustrari pentru ca sunt o persoana realista. e doar o camera de refugiu...ma face sa visez un film, ma face sa visez o carte buna...un loc ...chiar si un om ma poate face sa visez..


Cand imi doresc, nu e si obligatoriu sa fac ceva pentru a-mi indeplini dorinta ...pentru ca si dorintele astea trebuie trecute prin filtrul ratiunii si, de cele mai multe ori, ratiunea trage mari semnale de alarma...de cele mai multe ori, nu-mi pot asuma consecintele..nu pentru ca nu as putea, ci pentru ca nu vreau s-o fac...imi pun asadar dorintele, bine lustruite, in sertar si, din cand in cand, le mai rasfoiesc. imi sunt dragi dar nu-mi pare rau o clipa ca au ramas neconcretizate..pentru ca atunci ar fi devenit, poate, periculoase...iar eu nu-mi complic viata inutil si nici pe a celor din jurul meu..


Dar cand vreau, lupt pana la epuizare si dincolo de ea sa obtin acel ceva "vrut". Cand vreau, ma arunc cu capul inainte si cu ochii inchisi..recurg la gesturi nebunesti, actionez cateodata agresiv de nici nu ma mai recunosc...ma lupt cu mine si cu intreaga lume fara nici cel mai mic regret. pentru ca vreau si fac tot ce-mi sta in putinta sa reusesc, sa obtin...e adevarat ca nu tot ce am vrut am si obtinut..norocul meu e ca stiu sa si pierd si sa suport infrangerea...pe moment sunt demoralizata, dar imi trece repede..sau destul de repede..viata mea nu are timp sa ma astepte pe mine sa ma tarasc pe burta si pe coate..sa ma jelesc si sa-mi plang de mila..trebuie sa ma ridic repede, sa ma scutur de praf si s-o iau din nou la goana...

Am facut destul de multe lucruri nebunesti pentru ca am vrut...si nu a contat o clipa faptul ca cei din jur au incercat sa ma opreasca...daca vreau ceva nu-mi spune sa ma opresc, ma inversunezi si mai tare..lasa-ma pe mine sa decid daca trebuie sa vreau, sa-mi doresc sau doar sa visez...chestia e ca, de multe ori, lupta cea grea am dus-o cu cei care incercau sa-mi puna piedici si, in loc sa ma concentrez sa-mi ating scopul, eu trebuia sa port batalii cu cei care imi spuneau ca nu e bine sau nu trebuie..o batalie pe doua planuri..asta ma epuizeaza cel mai tare..

spuneam ca nu sunt omul extremelor. la mine confortul psihic presupune putin din toate. fara excese. fara obsesii...e ca si cum m-as afla in fata unei mese pline cu prajituri...gust din toate cate putin si ma bucur de fiecare aroma in parte...nu ma reped doar la una...pentru ca atunci nu as cunoaste gustul celorlalte...sunt un om mult prea curios de ce este in jurul meu ....asa fac si cu oamenii..cunosc multi si ma bucur de ei cate putin...descopar noi tipare, noi personalitati...si ma infrupt din ei cu lingurita ca sa imi ajunga cat mai mult timp...daca i-as devora din prima...unde ar mai fi atunci noutatea care sa ma surprinda? daca ajungi sa cunosti un om cum iti cunosti propriile buzunare, atunci ai intra intr-o rutina...urasc rutina..cum urasc simetria...o sa spui acum ca ducand o viata echilibrata duc, practic, o viata simetrica..nu stiu...fiecare am trecut prin momente in care nu se intalmpla nimic cu lunile si anii, iar apoi au venit toate deodata si ne-au rasturnat repere, valori, principii, reguli...

joi, 13 iunie 2013

Toti ca noi!

Ce inseamna sa fii cool? Ce inseamna sa fii la moda? Ce inseamna sa fii in pas cu lumea? Si de ce ar trebui sa fii? De cate ori nu ai auzit indemnuri de genul fii si tu cool! Fii si tu la moda! De fapt, ti se spune fii si tu pas cu lumea, la fel ca toti ceilalti! Intra intr-o normalitate...nu conteaza care, dar adera la un model, la un grup si urmeaza-l.

Da. Ce facem? Ramanem noi insine sau incercam sa traim dupa criteriile impuse de altii? Daca incerci sa ramai TU vei fi, in cele din urma, inlaturat. „E salbatic, lasa-l....E nebun..lasa-l...E ciudat...lasa-l...” Pentru ca cei din jur nu vor accepta şi nu vor intelege niciodata modul tau de gandire iesit din tipare. „Noi nu am invatat asa ceva la scoala, deci, nu exista!!!” Ei nu-ţi vor putea accepta comportamentul, firea, personalitatea. Pentru ca nu se regasesc deloc in modul tau de a vedea si de a judeca viata. Nu-ţi impartasesc valorile si principiile deci...daca nu gandesti ca ei poti sa pleci. Sa sa nu mai vii deloc.

Ei apartin unei mase, se confunda cu ea, gândurile lor si ideile lor nu sunt ganduri si idei individuale, ci de sunt ale intregului grup. Pentru ca ei apartin unui grup. Tu nu. Tu esti al nimanui. Cine dracu te vrea? Ca esti ciudat! Ei sunt normali pentru ca respira la unison, vorbesc la unison, se bucura si plang la unison. Practic, nu mai vorbim aici despre un individ in adevaratul sens al cuvântului, ci de un monstru cu mii de capete ...

Ei si-au insusit niste modele in viata, le-au imprumutat, mai bine zis, de la altii. Altii, care la rândul lor au facut, poate la fel. Au un traseu bine definit...trebuie sa fac asta, asta si asta..trebuie sa fiu asa si asa si asa..trebuie sa gandesc in felul asta şi doar in felul asta. De ce? Ca asa zicea lumea ca trebuie sa fac! Si daca zic ei..o fi bine...Oamenii astia traiesc cumva ca intr-un cub de mici dimensiuni şi intre niste limite impuse de altii, nu create de ei insisi. Dar au ajuns atat de indobitociti incat nici nu-si mai dau seama...

Deci, vei fi respins daca nu esti ca ei. E si normal. Dar nu vei putea trai asa la nesfarsit, retras, singur... si, daca o vei face, vei fi toata viata un nefericit. Pentru ca oamenii nu pot trai singuri, oricat de mult s-ar pacali că le este mai bine asa. Sa traiesti dupa propriile tale reguli presupune sa fii singur. Nu te va urma nimeni pana la capat. Vei fi considerat ciudat, dubios, salbatic, bolnav la cap..periculos..oamenilor le va fi frica de tine..”Nu ai nici un dumnezeu” ti se va spune...”Esti intotdeauna gica contra..nu crezi in nimic, nu te multumeste nimic din jur, nu te bucura nimic din jur..”. De fapt, iti reproseaza ca nu te bucuri de ce se bucura ei, ca nu te misca ce-i misca pe ei..ca nu vibrezi si nu rezonezi la unison cu ei...

Ce dracu sa faci? Sa te dezbraci de TINE si sa te imbraci cu EI fiind EI in ideea in care sa scapi de singuratate?  Nu. Chiar daca ai vrea, nu-ti va merge. Poti incerca pentru o vreme, dar nu te poti pacali la nesfarsit...pe ei ii pacalesti usor...sau cine stie poate ca incet, incet iti distrugi tu personalitatea şi ajungi la fel ca ei...dar ma intreb oare ei sunt fericiti traind asa? Da. Sunt. Chiar daca tu nu esti de acord. Şi incearca din rasputeri sa te convinga si pe tine. Iar tu te uiti si te ingrozesti..si cu cat insista, cu atat te ingrozesti mai tare. Deci..nu esti cool, nu esti la moda, nu esti de-al lor...Intotdeauna vei fi in conflict cu ei..Si ghici ce! Ori te vor anihila te vor aduce sufleteste la stadiul de euglena verde, ori te vor goni..indiferent cum ai privi lucrurile, tu iesi tare prost din chestia asta. Pentru ca ei sunt mai multi. Cam nasol. Esti ca in poezia aia cu catelusul schiop. Nu te vrea nici dracu!!! sau ca in ratusca ce urata...cu diferenta ca tu nu vei ajunge niciodata frumos in ochii lor...

Şi ce naiba faci? Ca ai o problema, amice! Mare!! Nu e bine nici cu ei, nici fara ei. Poti cauta oameni care iti seamana. Care apartin unui grup cu care te identifici...nu cred ca e foarte greu...mai greu e sa incepi cautarile..cauta oameni ca tine...care nu se supun majoritatii...care nu au mintea lichefiata, judecata defecta, simturile atrofiate.  ...oameni liberi ..aia care nu tin cont ca asta nu se face, ca aia nu e voie, ca nu stiu ce nu trebuie sau nu stiu cum trebuie...oameni care nu te judeca, care nu te obliga sa fii cumva..ci care te obliga sa fii tu insuti printre ei. Oare exista asa ceva? Nu. Ghinion!  Tu ai ramas singurul exemplar in viata. Shit!!! Nu esti decat un robotel defect..care functioneaza anapoda...iar astia se uita la tine, se scarpina in cap si se gandesc cum naiba sa te repare...sau..daca merita efortul...mare ghinionist esti! Nu puteai, ma, sa te nasti si tu la fel ca toti ceilalti??? Ne ne facem acum cu tine? La dracu, dar nu va intrebati ce ma fac eu cu voi??? Si ce ma fac eu fara voi?

Stii ce e dramatic in toata povestea asta? Nu ca nu te accepta cei din jur asa cum esti, nu ca nu ii accepti tu pe ei asa cum sunt ...nasol e ca daca cu ei iti este rau, fara ei nu supravietuiesti...Si nu ma refer aici la a supravietui fizic, ci sufleteste...pentru nimeni nu poate trai singur...

PS Sa fii diferit nu inseamna sa fii nesimtit, violent, mitocan sau...prost. Daca esti asa..nu esti deloc diferit. Dimpotriva. Te incadrezi perfect in tipar. Si, daca te incadrezi perfect dar, cu toate astea esti exclus (ceea ce e putin probabil dar mai sunt si exceptii)..inseamna amice ca ai o problema foarte grava. Nu-ti ramane de facut decat un singur lucru: sa te sinucizi. Hai pa!


luni, 10 iunie 2013

John Lee Hooker - One bourbon, one scotch, one beer

THE BYRDS - You Ain't Going Nowhere (1968)

Against Me! - "I Was A Teenage Anarchist" HD [Official Video]

Blues Brothers - I Don't Know

99 Problems

Cum esti tu? Cum esti tu...pur si simplu sau cum te vad eu? Daca vrei sa stii cum esti tu in realitate, te voi dezamagi...Nu esti rau, nu esti bun, nu esti frumos si nici urat..esti cate putin din fiecare..in functie de oamenii care scot din tine, la iveala, partile bune si frumose sau urate si rele.
Sunt oameni care te urasc, iar atunci esti urat..sunt oameni care iubesc, iar atunci este cel mai iubit..cel mai frumos...
Sunt oameni care te fac sa fii serios si matur, iar atunci, pentru ei, vei fi mereu serios si matur...sunt oameni care scot copilul din tine la iveala, iar atunci, pentru ei, vei fi mereu un copil...

Sunt oameni care te fac sa razi, sa ai angoase, sunt oameni care iti alimenteaza temerile si frustrarile dar si oameni care te ridica in al noualea cer...oameni care te fac sa actionezi si sa reactionezi din implus, sa faci lucruri pe care nu credeai in viata ta ca le poti face..

Sunt oameni care te fac sa fii fricos si las, care te fac sa fugi si sa te ascunzi..dar sunt unii care te fac sa fii curajos, puternic...sunt oameni care scot numai raul din tine, acel rau pe care tu insuti nici nu-l banuiai ca exista...asa cum altii scot din tine frumosul despre care nu stiai ca zace in tine...

Ne descoperim pe noi insine avandu-i ca reper pe cei din jurul nostru..Suntem buni, frumosi, rai..in functie de cum ne percep ei...Dar cum esti tu? In fiecare zi altul..cu fiecare om din jurul tau altul...Esti exact ceea ce vad ceilalti in tine...Dar tu..tu ce vezi? Altii vad o gramada de lucruri in functie de ce reusesc ei sa scoata din tine..dar tu..in fata ta..tu stii cine esti cu adevarat? Doar o oglinda a propiilor lor ganduri? Fii macar o data in viata oglinda gandurilor tale...iar atunci vei descoperi cine esti...


duminică, 9 iunie 2013

Te iubesc! Te iubesc?

- Te iubesc!
- De ce?
- Inca nu m-am gandit la asta...
- Atunci de ce spui asta?
- Asa simt.
- De unde stii ca ceea ce simti e iubire?
- Presupun..
- Iubirea nu se presupune, dragul meu.
Sa iubesti inseamna sa ai grija de cel de langa tine, sa-l protejezi de tot ce e rau, sa suferi odata cu el, sa te bucuri odata cu el, sa te confunzi cu gandurile lui, cu ideile lui, cu principiile lui de viata...inseamna sa-l admiri, sa ai incredere in el...sa nu-l minti, sa nu-l judeci, sa nu-l sufoci, sa nu-i furi libertatea.....inseamna sa-l faci sa rada, sa se bucure, sa fie el insusi fara nici o masca..sa-l faci sa fie fericit...inseamna sa te trezesti la trei dimineata si sa alergi de nebun pe strazi in cautarea unei farmacii non stop pentru ca el are febra si ii este rau...inseamna sa te urci in masina, sa conduci toata noaptea numai ca sa-l vezi pe el pentru cateva ore...inseamna ca atunci cand iti spune ca il doare capul sa te ingrijorezi, sa vrei sa-l ajuti cu ceva doar pentru ca stii ca pe el nu-l doare niciodata capul...iar cand e trist inseamna sa-l intrebi de ce este trist..iar daca simte nevoia sa vorbeasca tu sa-l asculti si sa te intereseze ce spune...chit ca vorbeste despre o cearta cu cel mai bun prieten al lui, despre job sau despre alte nimicuri...pentru iubire te sacrifici, faci compromisuri, nu te mai gandesti la tine, ci doar la el...sa iubesti inseamna sa protejezi, sa fii intelegator, sa dai de la tine si sa lasi de la tine...Sa te lasi pe tine cu totul, Sasha...Sa iubesti inseamna sa nu dormi noaptea pentru ca el nu-ti raspunde la telefon, iar tu nu te gandesti ca te inseala, te gandesti ca poate i s-a intamplat ceva rau...Sa nu te gandesti la nimic rau despre el..sa nu-l banuiesti ca te minte, sa nu fii sceptic, sa nu-i rastalmacesti cuvintele..sa crezi in el, sa-l ajuti sa-si implineasca idealurile in viata...sa-i fii aproape si la bine si la rau...

Nu poti iubi un om decat daca il cunosti...stii ce-i place, ce nu-i place, ce vrea sa auda, ce-si doreste de la tine...ce asteptari are de la tine...il stii pana-n strafundurile sufletului...stii cum imi place sa-mi beau cafeaua? Stii care sunt florile mele preferate? Stii care a fost cea mai mare bucurie a vietii mele? Ce ma sperie, ce ma incanta...Pe unde imi place sa ma plimb? Stii ce prieteni am? Stii ceva despre familia mea? Despre trecutul meu stii macar 3 lucruri? Stii ce visez sa fac, ce idealuri am, ce planuri de viitor? Stii unde mi-ar placea sa traiesc? Stii care e culoarea mea preferata? Ce tip de lenjerie port? Sau daca port ceva pe dedesubt...Nu stii nimic despre mine si despre viata mea dar imi spui ca ma iubesti..ce iubesti la mine din moment ce nu stii nimic despre mine? Iti place cum imi sta parul? Iti plac sanii si picioarele mele? Spune-mi ce iubesti...

Sasha ramase pironit locului si nu mai stia ce sa spuna. Miruna era calma si zambitoare. Si avea dreptate. O dreptate din aceea in fata careia ramai fara cuvinte. Pana acum cateva minute crezuse cu toata fiinta lui ca o iubeste. Acum...nu mai stia. Cine era, pana la urma, Miruna? O femeie din multe altele pe care le intalnise in scurta si agitata lui viata. O femeie care, asa cum a venit, asa va pleca.

- Nu te iubesc? Dar ..atunci...vreau sa te iubesc!
- Dar de ce vrei sa ma iubesti?
Miruna zambi...
- Iubirea nu vine cand vrei tu sa vina..Nu o poti controla..asa cum nu o poti controla cand dispare...Tu nu poti trai fara sa iubesti...Tu iubesti, in felul tau, fiecare femeie cu care te intersectezi in viata...Nu asta e adevarata iubire....o confunzi, dragul meu...Tu vei fi un etern indragostit...nu de o femeie, ci de toate femeile. Tu nu ma iubesti pe mine, tu iubesti femeia, pur si simplu...


miercuri, 5 iunie 2013

Povesti....

Cu totii trebuie sa ne inventam o poveste ca sa ne dam un sens vietii...Si, de cele mai multe ori, inventam cu buna stiinta fantasmagorii...suntem eroi in povesti care nu vor exista niciodata decat in mintea si sufletul nostru...dar ne ajuta sa supravietuim...Ne imaginam ca suntem ceea ce nu suntem dar ne-am dori....pentru ca nu am invatat sa ne impacam cu noi insine...nu putem s-o facem...

Ne reinventam zilnic, ne redescoperim zilnic, ne formam ca oameni si suntem o uimire pentru noi insine clipa de clipa. "Eu nu as fi putut face asa ceva..eu nu as fi putut gandi asa ceva..". Ei, uite ca tocmai ce-ai facut-o si ai gandit-o! Ne maturizam pana la adanci batraneti, caci fiecare zi este cate o lectie...Sa nu spui niciodata "eu nu as face asta" pentru ca ar putea veni o zi cand o vei face cu ochii inchisi. Invatam chiar si fara sa ne dam seama...dar, cel mai bine invatam din propriile noastre greseli...nu din greselile altora...caci niciodata nu ne vom recunoaste pe noi insine in greselile celor din jur..nu ai stat niciodata sa te gandesti.."Ce prost! eu nu as fi facut asta niciodata! ce fraier! cum sa faci asa ceva?" Dar le avem pe ale noastre greseli..si altii ne privesc si se gandesc "ce prost...eu nu as fi facut asta niciodata!"

Facem alegeri cu sufletul...tot felul de alegeri..multe dintre ele ni se par banale dar nu ne dam seama ca o alegere, oricat de mica, vine cu un bagaj uneori atat de greu incat, pe drum, ne zdrelim genunchii si coatele incercand sa-l purtam pe umeri. Dar a fost alegerea noastra asa ca suntem datori sa privim in fata consecintele..oricare ar fi ele...asuma-ti alegerile in fata ta si a celor din jurul tau...

Ne asumam riscuri..ce-ar fi viata fara riscuri? Dar sa riscam lucruri care ne privesc pe noi direct si personal...care nu-i implica pe altii ce nu au nici o vina. Cand risti in numele altora se cheama ca nu dai doi bani pe ei...le risti uneori fericirea..le risti visele si implinirile prin propriile tale alegeri...asuma-ti riscurile in fata ta dar niciodata nu risca fericirea celor din jurul tau...nu ai nici un drept...

Luam decizii cu mintea...unele bune..altele proaste...sa nu-ti para rau niciodata pentru deciziile tale proaste...daca iei o decizie care, pe parcurs, s-a dovedit a fi proasta, ai gresit pentru ca om esti si tu. Dar, daca iei aceeasi decizie si a doua oara, se cheama ca ai facut deja o alegere asa ca...nu te astepta la compatimire din partea nimanui. Incearca sa repari unde ai gresit si, daca nu se mai poate repara, ai curajul si taria sa treci peste, sa inveti sa traiesti cu acele greseli, sa te impaci cu ele. Au fost, pana la urma, parte din tine, asa ai crezut tu, la momentul respectiv, ca este bine si corect. Pentru ca ai decis un lucru in cunostinta de cauza, ai calculat si gandit si cantarit...are vreun rost  acum sa regreti? Nu...Pentru ca nu te-a obligat nimeni...

Cu totii avem principii, o constiinta, un sistem de valori, reguli de viata impuse de noi insine. Respecta-le si atunci o sa te poti uita in oglinda fara sa rosesti, fara sa-ti cobori privirile. E cumplit sa rosesti in fata ta...sa-ti fie rusine cu tine...Fii corect pana la capat si accepta-te asa cum esti, cu bune si cu rele..fa pace cu tine si traieste! asta inseamna sa fii om, in adevaratul sens al cuvantului...sa-ti poti duce crucea cu capul sus pana la sfarsit...Accepta-te si iubeste-te asa cum esti!!

Fiecare avem temeri, frici, angoase...infrunta-le! Cum poti tu..cand poti tu...cand te simti tu in stare..dar nu le lasa sa-ti umbreasca viata, sa devina obstacole...sa te impiedice sa lupti pentru ceea ce-ti doresti...

Cu totii trebuie sa ne inventam o poveste ca sa ne dam un sens vietii...Si, de cele mai multe ori, inventam cu buna stiinta fantasmagorii...suntem eroi in povesti care nu vor exista niciodata decat in mintea si sufletul nostru...dar ne ajuta sa supravietuim...Ne imaginam ca suntem ceea ce nu suntem dar ne-am dori....pentru ca nu am invatat sa ne impacam cu noi insine...nu putem s-o facem...


                                                                                                                            Lulu

whiskey lullaby

marți, 4 iunie 2013

Let it go...

machete...foi albe, goale....sedinta de sumar....un creion carbune bont...trebuie sa-mi cumpar un creion ...sau poate cersesc iar la dan...mereu cersesc..machete...creioane..carioci...un text..un sapou..alt sapou...o caseta..fotografii....nervi...nori..o tigara...o cafea..inca o cafea...un telefon..inca un telefon...un mail..inca un mail...poti sa vii pana la pagina? trebuie taiat textul...trebuie explicatie...fara explicatie....fata...dar ce bine aratati.....taci mihai! sunt suparata azi...corectura...ce cur ai fetito! taci ca sar la bataie!!! schimbat titlu...bulina..fara bulina...o seara magica! si tie nicolai! gigi becali...inundatii...gigi stancu..ce faci, gigi? te iubeste!!! bogdan e pus pe glume...gigi tace ..eu nu aud...

andrei ce drag imi esti..dihor...din nou bogdan...rasete...rasete cu lacrimi..apoi doar lacrimi...hai la tigara....maine teren...buna ziua....multumim, va asteptam....dorinache...maine la 11.30...sa fii acolo....o sa dureze putin..dupa poate mergem la o bere...te pupa fata....metrou...un baiat frumos...lehaminte...magazine..shopping pana la epuizare...muzica...mi-e rau...mi-e bine..mi-e ....tazuc, esti toata viata mea...bere..tigari...alte texte....radiohead...barul e pustiu..un ceai? un ceai cristi! cum iti place tie? cum imi place mie cristi...esti bine?..sunt bine cristi...multumesc...o intrebare aruncata-n vant..o alta minciuna spusa zambind...ce bine arati...multumesc esti un dragut...un biscuite? de data asta nu...ce titlu sa pun? alege a doau varianta...uite ce poza draguta..da, e superba...voci...urlete...televizoare date la maximum...un titlu scris gresit...fuck! imbecilo!!! scandal..rasete...buluceala..oameni care vorbesc singuri..oameni care se cearta singuri...oameni care rad de unii singuri...texte..cuvinte...Marina...mere verzi...un caine..taci fata! iar te-a apucat latratul? vine dand din coada... bai stii ca la tine acolo a mai fost un accident? cum am patit eu atunci...zambesc..apoi rad in hohote...drace, ai sunat int-un moment in care avem nevoie sa rad...

vreau un foto pentru maine...n-am...sa mori tu! ha ha ha ! la ce ora? cu placere..va asteptam...mi-e frig...mereu mi-e frig...acum sunt in pijamale, cu geamul larg deschis si mi-e frig din nou...si e liniste..radiohead...lexi...texte in engleza..traduceri...o rochita intr-o vitrina..centrul vechi...asa mi-e dor de mor...si mor..si mor in fiecare zi si nu ma mai opresc odata....mai tii minte zapada aceea? iti vorbeam dar tu...erai dincolo...acum nu mai esti nicaieri....let it go!

Ma afund din nou in munca...sa uit..sa nu ma mai gandesc..sa nu mai am timp sa ma gandesc...sa-mi tin mintea ocupata...stii ca femeile saruta altfel decat barbatii? am o poza in 14...fac altceva acum..stii ca nu te bazai de obicei..lui ii place sa fie bazait.depinde de cine...DTP...fata..dar ce misto..taci mihai..azi nu. andrei, stii ca imi faci zilele frumoase? iar eu de multe ori nu am chef de tine...nici azi nu am avut desi tu...ai incercat..o bere..si inca una...zogomot de fond...acasa...in siguranta...nu stiu de ce ajung atat de tarziu acasa...tazuc..mi-e dor de tine galusca mica....as muri fara tine  de tot in mine...iar tu.tu esti atat de departe si nu stii...pentru ca nu-ti spun niciodata...pentru ca eu, de obicei tac...si adun...si tac..si adun...ma strang peretii..ma sufoca...de aia ajung atat de tarziu acasa..ma pierd pe strazi..prin magazine..in aglomeratie..ce bine ca nu am luat masina azi...as fi plans cat pentru o viata intreaga....stii ca de multe ori plang la volan? si apas pedala...merg prea repede...atat de repede incat mi-e frica sa mai iau masina...mi-e frica de mine...let it go....tu ma vezi? am baut prea mult...mult prea mult....si ce? cine ma vede? cine ma judeca? cine stie? si cui i-ar pasa? dihor, te iubesc! esti..singurul echilibru ...singurul CONCRET din viata mea... eu plec ma..si nu stiu daca ma mai intorc...si-ai plecat. de tot. fara sa ai curajul sa spui...pentru ca ai fost un las ..sau poate pentru ca stiai ca eu stiu multe...let it go..zapada aceea ai fost tu...dar ...mi-e vara!!! si-am vazut o rochita intr-o vitrina...

stii cat ma doare melodia asta?



Kid Rock - Picture ft. Sheryl Crow

vineri, 31 mai 2013

Nisip in ghete...



"Eu tac si ascult. Adun in mine gandurile tale, le mestec, le inghit, le simt si le traiesc. Le impletesc cu ale mele, construind idei. Uneori, sunt hade, fara fundatie, fara stalpi de rezistenta, fara grinzi..iar constructia nu are geamuri si nici usi prin care sa respire. Dar nu-i nimic, imi spun".

Miruna tocmai ce se trezise din somn...era tarziu, amiaza, dar ploaia care batea in geam, ziua gri care se ivea de dupa perdele o facura sa se ghemuiasca printre cearsafuri, sa inchida ochii si sa adoarma din nou...Nisip in ghete....Zambi..

"Eu tac si te ascult. Te adun in mine bucata cu bucata, primesc tot ce-mi oferi dar fara sa-ti cer. Pentru ca eu iti las libertatea de a alege sa-mi spui ce vrei si cand vrei sa-mi spui. Eu nu te judec. Eu nu te intreb. Eu nu te cert. Eu tac si te ascult. Pentru ca, uneori, avem nevoie sa fim ascultati. Fara sa primim sfaturi. Doar sa fim ascultati. Fara sa fim judecati.  Fara sa fim pusi la zid si ucisi cu pietre. Eu nu-ti spun ca va fi bine, ca va fi rau, ca va fi urat sau frumos..Eu te ajut sa-ti dai seama singur de asta...sa alegi tu  ce e bine si ce e frumos, drept si gresit, iar asta dupa propriile tale idei si repere".

Ceasul isi hapaia secundele si era hapsan ca un ceas, iar Miruna nu stia daca e treaza sau viseaza. In minte i se derulau imagini frante, crampee ale unei nopti furtunoase..alerga prin furtuna...prin balti..uda din cap pana-n picioare..cerul era negru, brazdat din cand in cand de fire metalice incise...De ce alerg? Unde alerg? Spre ce? De cine fug eu, de fapt? Incetini pasul si lasa ploaia s-o acopere...Tremura. Dar nu de frig...Nisip in ghete..

"Eu tac si te ascult. Nu ma intreba niciodata daca sunt sau nu de acord pentru ca nu eu trebuie sa fiu cel care imparte lumea in frumos si urat, in bine sau rau. Si daca sunt eu de acord sau nu..nici nu conteaza. Important e ca atunci cand imi vorbesti, sa-ti golesti sufletul ca sa poti respira, ca sa-ti poti umple din nou plamanii cu aer.."

Copacii isi luau avant spre cer..voiau sa se smulga si sa zboare, iar cerul cobori pe pamant - voia sa fie al cuiva, sa apartina, sa fie inradacinat...un noian de ganduri fara cap si fara coada..furie, frustrari, regrete..neajutorare...intrebari fara raspuns ...chin...vreau sa uit...vreau sa uit..."Sa nu ai niciodata regrete...Sa-ti para rau nu pentru ce ai facut, ci pentru ce nu ai facut din lipsa de curaj". Vantul o fugarea pe alei si-i suiera in urechi "Traieste!" O scoica, un val, nisip aspru sub talpile ude...nisip in par..nisip in ghete..nisip acum in suflet...o melodie...o grebla rosie de plastic - o jucarie..."Oare ce-am facut cu jucaria aia?"  Nu-si putea aminti...O imbratisare..un sarut fara preaviz...o atingere.."Ce piele fina ai...Mi-era atat de dor sa simt finetea asta!" "De ce dracu toti barbatii care ma saruta o fac atunci cand ma astept cel mai putin? Mai tii minte ghetele alea?"

Si-si ingropa si mai adanc capul in perna...patul era gol si rece...casa era goala si rece...sufletul ei mustea de lacrimi..mintea ei urla de durere...Nisip in ghete..."O sa traiesc mereu cu vina asta dar mi-o asum si nu voi regreta o clipa...Pentru ca stiu. Cu fericirea aceasta nu ma voi mai intalni niciodata si...momentele astea isi vor merita toate pedepsele din lume...Sunt prea frumoase...si accept sa fiu pedepsita apoi o viata intrega pentru ele..caci pedeapsa nu va fi niciodata atat de aspra incat sa le eclipseze..Da...ma arunc cu capul inainte...traiesc clipa...vad eu ce fac dupa aia..." Asa isi spusese atunci. Asa simtea si acum. Zambi. Iar vantul ii soptea secrete...

marți, 28 mai 2013

Tine-ma minte!



Mi-as fi dorit sa fiu o pasare pentru ca as fi avut toata libertatea din lume...
Mi-as fi dorit sa fiu un val pentru ca atunci as fi avut toate lacrimile din lume..
Mi-as fi dorit sa fiu o piatra pentru ca atunci as fi simtit toata nepasarea din lume..
Mi-as fi dorit sa fiu o bucata de cer pentru ca atunci te-as fi avut mereu in brate..
Mi-as fi dorit sa fiu vant pentru ca atunci as fi dansat cu tine o vesnicie..
Mi-as fi dorit sa fiu pamant pentru ca atunci te-as fi  avut mereu in suflet..
Mi-as fi dorit sa fiu luna lui mai pentru ca atunci as fi fost langa tine..
Mi-as fi dorit sa nu fiu EU pentru ca atunci nu m-ai fi iubit..
Mi-as dori sa dau timpul inapoi, sa repar ce am gresit fata de tine...
Mi-as fi dorit sa-ti fiu vremea cea buna, lumina, soarele si caldura pentru ca atunci ai fi ramas langa mine..

Dar nu sunt decat uitarea ta ..pentru ca ai plecat cu mine-n gand dar nu mi-ai lasat decat regrete...si amintirea unui sarut pe frunte ..acea clipa in care m-am aplecat spre tine si care va dura mereu si mereu si pentru totdeauna...acele secunde, DS, cantaresc cat intreaga mea viata fara tine...n-o sa uit niciodata ultimul nostru sarut...

Dar nu am nici toata libertatea din lume, nici lacrimi nu mai am, iar ceea ce simt ar putea umple toate sufletele goale din lume...si nici pe tine nu te mai am...nici langa mine..nici in suflet...si nici nu am fost atunci langa tine..si da...oamenii sufera, dragul meu DS, pentru ca le-am gresit si nu mai pot repara..sufera de cand tu ai plecat fara sa ma inveti cum sa fiu mai buna..

Se sfarseste mai...si ar trebui sa inchid cartea..povestea e la final...un final in care noi doi ne plimbam intr-o dimineata pe o alee sub castani iar tu imi culegeai inelul cazut de pe deget..."Spune repede o culoare!" "Rosu!" "Sa fii buna..sa te bucuri mereu de bucuria celuilat..."

dar stii...intre timp, mi-am gasit frumosul vietii...frumosul vietii fara tine...aceeasi litera...o alta poveste care va dura pana la capat....


M-ai durut...

"Stii care e culoarea mea preferata? Stii ce prajitura imi place? Stii care e melodia mea de suflet? Stii cum imi beau cafeaua? Stii care este primul lucru pe care il fac atunci când ma trezesc dimineata? Stii cum imi conduc masina, de la ce magazin imi fac cumparaturile, stii ce parfum imi place...ce ma enerveaza ...care mi-e cel mai iubit loc din oras..cartea mea preferata..filmul meu...stii ce ma bucura, ce ma intristeaza? Te-a interesat vreodata sa stii cu adevarat cum ma simt, care sunt micile mele bucurii, de ce ma simt rau sau bine, ce-am facut peste zi..daca m-a suparat ceva, daca m-a necajit ceva...daca am nevoie de ceva....daca sunt multumit, impacat...daca imi doresc ceva...nu. si, cand in rarele dati ai fost curioasa si m-ai intrebat, nu ai facut-o pentru mine, ci tot pentru tine..ca sa te asiguri ca nu sunt suparat pe tine...ca nu sunt nervos pe tine..ca nu am ganduri negre in ceea ce te priveste pe tine..tot tu contai...

importanta ai fost mereu tu...ce gandesti tu..ce simti tu..ce crezi tu..ce vorbesti tu..ce-ti place tie..ce urasti tu...importanti au fost prietenii tai, parintii tai, locurile tale, tabieturile tale, mofturile tale...nu puteam, de multe ori, rosti o fraza pana la capat pentru ca ma intrerupeai tu ca sa-mi spui ori ca nu am dreptate ori ca sa-mi povestesti chestii cu totul diferite ..fara legatura..si turuiai..si turuiai..si nu te mai opreai...taceam atunci, priveam in pamant, zambeam formal, ma prefaceam ca te ascult si ca-mi pasa..dar de fapt stii...ma durea..tot timpul nu ai facut decat sa ma dori...ma dureai dimineata, ma dureai seara, ma dureai in timpul zilei..ma dureai cand mergeam in vizita, cand primeam in vizita, ma dureai cand taceai, cand vorbeai, cand radeai..cand plangeai..ma dureai in timp ce ma plimbam cu tine de mana pe strada...in timp ce te strangeam in brate pe alei..in timp ce te sarutam ..ma dureai in timp ce te posedam ca un nebun pentru ca ma durea...ai fost o rana continua...

daca eu tac pentru ca am avut o zi proasta, tu ai impresia ca sunt suparat pe tine....daca rad si ma agit si sunt vesel ai impresia ca ascund ceva...daca sunt nervos, ai impresia ca o sa te parasesc a doua zi...de parca ti-as apartine...ar fi trebuit sa stii pana acum ca nu apartin nimanui..Tu, de fapt, te consideri cumva centrul universului meu..si de aceea orice actiune a mea o proiectezi asupra ta...nu ...nu esti centrul universului meu si nu tot ceea ce fac sau spun se invarte in jurul tau...

Spui ca ma iubesti dar nu ma cunosti deloc..Ce iubesti tu la mine? Stii ce cred? Cred ca iubesti barbatul pe care ti-l imaginezi tu, nu care este in realitate...Inca mai traiesti in povesti cu zane si zmei si feti frumosi calare pe cai albi...Revino cu picioarele pe pamant! Deschide ochii! Traieste-ti viata, nu inchipuirea! Esti o lasa pentru ca refuzi realitatea si te ascunzi printre basme...stiu...realitatea e cruda si adevarul doare ...dar fii corecta cu tine, in fata ta si infrunta-ti demonii ..pentru ca eu unul...nu ma mai pot lupta cu ei....am obosit...nu te agata de oameni ca sa traiesti...fa-o pe picioarele tale! Esti o femeie carea invatat ca daca cere ajutor i se ofera imediat nu o mana ..ci sute de maini...si te-ai obisnuit asa.. sa ceri si sa primesti...esti o cersetoare de atentie...si faci absolut orice iti sta in putinta sa trezesti in sufletul meu ceva..orice..chiar si mila..chiar si dezgust...numai sa simt ceva pentru tine...este dependenta de dragostea mea pana la nebunie... te-am iubit. ani de zile. dar se pare ca te-am consumat...ti-am devorat frumosul picatura cu picatura pana te-ai scurs de tot..."

Sasha izbucni violent si, dintr-o suflare, ii spuse tot ce tinuse in el atat amar de vreme. Cuvinte grele, cuvinte -bolovani ce se rostogoleau catre ea furioase, salbatice, muscatoare...Si nu-si dori atunci decat sa plece si sa nu se mai intoarca niciodata..ea era otrava care il ucidea dar fara de care nu putea trai...era prea epuizat...prea obosit...se resemnase demult....se simtea batran...cu sufletul greu si negru..impovarat..voia sa respire aer curat dar il apasa o greutate pe piept...si nu-i iesise decat un suspin prelung...cum de am lasat sa se intample una ca asta? cum???



vineri, 17 mai 2013

In mine..


Cand nu mai cred in nimic frumos pe pamant privesc spre tine...si mi-e liniste. Si ma aplec spre mine.

Am nevoie de liniste..sa ma aud pe mine cum traiesc, sa ma inteleg, sa ma accept cu bune si cu rele...sa-mi pun ordine in ganduri si-n suflet...Am nevoie de frumos, de pace, de armonie...am nevoie de zambete..am nevoie sa cant din nou si sa dansez din nou...am nevoie sa ma bucur iar...sa ma simt din nou copil, cand nimic rau si urat nu exista..cand nimeni rau si urat nu exista..cand cosmarurile de topesc in mangaierea calda a unei voci atat de cunoscute..."Laura, de ce plangi? Ce-ai visat?"

Sa fiu libera, asa cum am fost intotdeauna...fara frica de a spune ceva, de a face ceva...fara frica de a spune NU cand stiu ca e nu...fara frica de a spune DA cand stiu ca e da...sa am din nou puterea sa lupt pentru ceea ce-mi doresc, sa lupt pentru ceea ce cred ca e bine pentru mine...Sa lupt pentru visele mele, pentru ideile mele, pentru crezul si reperele mele in viata..

Am nevoie de tacere ca sa-mi aud gandurile..ca sa le disec, ca sa le inteleg..sa le amestec, iar apoi sa le culeg pe fiecare in parte si sa le asez frumos pe rafturi..ganduri bune, ganduri rele, ganduri frumoase, ganduri triste, ganduri adevarate si mincinoase...ganduri despre tine, despre el si ea si ei...caci s-au adunat prea multe si sunt incolacite-n mine ca un ghem sarmos cu ghimpi..si ma-nteapa, si ma zgarie si ma sufoca...am nevoie de timp sa-l descurc incet cat sa nu doara..sa-l insir usor prin mine, sa-l citesc si sa-i inteleg povestea..sa ma inteleg si sa ma accept pe mine...pentru ca in ultima vreme mi-a luat-o viata la goana iar eu am ramas cu mult in urma ei...

Cand nu mai cred in nimic frumos pe pamant privesc spre tine...si mi-e liniste. Si ma aplec spre mine.






A tuturor

Eu sunt un om al oamenilor si-mi impart sufletul in mii de bucati ca sa ajunga tuturor.

Eu nu pot sa traiesc fara ei, nu pot exista fara ei, nu pot fi eu fara ei...ii iubesc pentru ca din fiinta lor imi trag suflul si seva si energia..buni, rai, frumosi, mici, mari, tristi sau fericiti...ma hranesc cu ei zilnic si iau din fiecare cate-o bucatica...eu sunt omul tuturor...iau frumosul si uratul din ei si-mi peticesc sufletul cu frumos si urat ca si cum as construi un puzzle...prin sufletul meu se perinda, rand pe rand si ingeri si demoni...si am nevoie de ei pentru a tine balanta in echilibru...balanta vietii mele..sunt un om care se plictiseste repede...de aia probabil nu pot trai fara oameni...pentru ca mi-e teama de momentul in care m-as plictisi de mine insami...asa ca sar din poveste-n poveste si din sfarsit intr-un alt inceput....sa ma pierd printre ei, sa ma amestec, sa ma diluez la nesfarsit prin vietile altora..Am si eu povestea mea..dar ei nu stiu pentru ca sunt prea ocupati sa ma aduca in mijlocul povestilor lor...

Eu sunt un om al oamenilor...si-mi impart sufletul in mii de bucati ca sa ajunga tuturor.

Scrisoare pentru un biet muritor

Iubirea ta e o boala a sufletului..o rana deschisa, o raceala, un stranut, iti da frisoane, febra, te doare pana la sange...nu mai esti om...tu nu te mai recunosti...iubirea ta e un chin care rupe din tine cu coltii si te sfasie cu ghearele...iubirea ta este un monstru care te sperie in miez de noapte, care iti da cosmaruri, care-ti alunga somnul...iubirea ta te omoara cate putin zi de zi...ceas de ceas..si iti distruge, rand pe rand, tot frumosul sufletului tau...intr-o zi, cand nici nu vei banui, iubirea ta te va omori de tot....cand vei inceta sa mori?

Iubirea ta nu te inalta, te coboara-n iad si-ti picura otrava-n suflet...si nici ca-ti mai pasa...te zvarcolesti si urli si plangi si-i ceri sa se opreasca...dar ea navaleste din ce in ce mai furioasa...si nimeni nu te poate ajuta..e crucea pe care trebuie s-o porti singur pe umeri...e grea, te-a ingenunchiat, te face sa mergi tarandu-te prin praf si noroaie...oamenii se uita la tine cu mila si cu frica..isi fac cruce si sunt fericiti ca ei...ei nu iubesc la fel ca tine...pentru ca iubirea ta e o boala a sufletului...si numai atunci cand te vei ridica din nou in picioare, vei sti ca te-ai vindecat...dar esti atat de obosit acum, incat tu nu vrei sa te mai vindeci...astepti sa mori doar...tu nu te mai lupti de mult timp cu ea...de fapt nici nu te-ai luptat vreodata cu adevarat....

Iubirea ta ti-e cel mai mare dusman...iar tu ai abandonat batalia...astepti sfarsitul..care sfarsit? nu mai conteaza..orice te-ar face sa nu mai simti...esti un biet muritor...cu cat iti face mai mult rau, cu atat o tii mai tare la piept...cu cat te doare mai tare, cu atat ti-o infigi mai adanc in suflet...iubirea ta este o boala care te mananca de viu si nimeni, dragul meu, nu te poate ajuta...vorbele sunt de prisos, iar mana care ti-e-ntinsa a obosit....sau poate nu are destula putere sa te ridice ..pentru ca iubirea ta cantareste atat de greu...

Si nu exista nici un tratament, nici un medicament miraculos...nici un doctor care sa-ti faca o operatie pe cord, sa ti-o smulga din piept si sa te redea vietii...exista doar timpul care incet, incet le sterge si le uita pe toate..dar timpul tau, dragul meu, ori s-a scurs de tot...ori a-ncremenit si el de spaima...

Iubirea ta este o boala a sufletului...care te ucide incet si-n fiecare clipa mai mori un pic...Cand vei inceta sa mori?

luni, 13 mai 2013

Tine

Şi se trezi în noapte plângând in hohote...

...copaci, alei, iarbă, caini, uimire, linişte, suflet, mâini, zâmbete, lacrimi, mirare, dor, joc, poveşti,  trotuare,
cărţi, durere, muzică, verde, voci, cântec, tăcere..o gară, un drum, o viaţă, un popas, un fum, o bere, un taxi, noapte, spaimă, cădere o chitară, dorinţă, cuminte, seară, verde, străin, neputinţă, haos, mirare, chin, uitare,pai, da, pai nu, nepatruns, aproape, nebun, frumos, ascuns, copil, braţe, cuvinte,  cădere, zbor, tăcere, fierbinte, nu ştiu, vis, somn, dor, abis..

Şi se trezi in noapte plângând în hohote...



duminică, 12 mai 2013

Carusel II

Miruna tremura usor, pasind rar pe trotuarul pustiu. Era noapte, iar ea trebuia sa ajunga undeva parca atat de departe incat avu, pentru o clipa, sentimentul ca ceva se va intampla pe drum si nu va mai ajunge niciodata. Totul i se impotrivea...In casa nu-si gasise cheile, apoi telefonul,  tramvaiul tocmai ce pleca din statie...metroul a avut intarziere, iar un banner mare, colorat, ii urla in cuvinte de-o schioapa Imposibil..imposibil. Imposibil sa ce? Sa-ti schimbi principiile, valorile, ideile dupa care te-ai format ca om, ca femeie, care te guverneaza in viata si, practic, in tot ceea ce faci...care te individualizeaza ca om..Imposibil ..imposibil...ar trebui sa ma reinventez eu insami..ar trebui sa-mi anulez constiinta de sine, s-o sterg cu buretele si s-o iau de la capat avand alte repere...da..traim agatandu-ne de repere, sprijinindu-ne in ele ca in niste bastoane care ne ajuta sa mergem, sa pasim, sa traim. Nu era suparata. Nu era trista. Era furioasa. Furioasa pe ea pentru ca nu putea intelege si nu voia sa inteleaga ceva ce parea a fi opusul a tot ce reprezenta ea.  Parca cineva se juca cu ea de-a baba oarba..insa un joc ciudat...acel cineva ii era atat de cunoscut si de aproape, iar uneori atat de strain si de departe..de neinteles, de neacceptat, de nepatruns...iar uneori atat de simplu, de usor, de firesc...iar ea nu reusea sa-i gaseasca locul pe raft...tiparul...nu reusea sa-l aseze pe raft...cine esti tu cu adevarat? ce vrei tu cu adevarat?

Ajunse. Intr-un sfarsit. Si cand il vazu de departe se opri o clipa-n loc. Inca putea sa mai plece. Tot drumul a mers incet, incercand sa amane o revedere care nu trebuia sa se intample. Inca mai putea pleca. Dar se apropie incet ...tremurand..poate de frig, poate de oboseala...poate de nervi...poate pentru ca simti un gol in stomac si lacrimi in ochi. Zambi. Si cand plang eu rad... Isi aminti o melodie veche, pe care crezuse ca o uitase demult...Iar apoi..apoi ceva inexplicabil se intampla...ii pierira si lacrimile si golul din stomac si nici cum tremura nu mai simtea. Uita tot ce gandise pana sa-l vada, desi il certase tare-n gand...tipase la el si il lovise cu pumnii. Ce dracu se intampla??? Si de ce se intampla altfel de cum trebuie? Si de ce nu pot sa opresc jocul asta ciudat in care nu EU detin controlul? Poate am obosit. Cine stie..intreaga viata am judecat, am pus lucrurile in ordine, am luat decizii, am cantarit totul la gram, am calculat la virgula. In fata ei se deschidea acum haosul. Un haos frumos, ciudat, care o speria dar care, in acelasi timp, o atrgea ca un magnet..da, cand e departe, el e haosul vietii mele. Dar acolo, langa el, e liniste, uimire, surpriza, mirare..e tot ce nu simtise in viata ei reala si atat de echilibrata..se simtea ca intr-un carusel care-i dadea peste cap tot ce gandise ea despre viata si, mai ales, despre oameni...da..despre oameni...

Dar nu...nu. Totul e doar o iluzie, iar ea nu se putea hrani cu vise..oricat de mult incerca...ceva o tragea cu putere inapoi, pe pamant..nu putea renunta la viata...viata ei...cu grija construita, cu truda si migala...viata ei..EA, Miruna, nu putea renunta la ea insasi.

marți, 7 mai 2013

Sa zbor...

"Hai sa ne dam in leagan! Dar noi cand ne mai jucam? Vrei sa ciocnim oua? Hai in cazemata! Imi citesti? Hai sa facem cuib la Iepuras! Dar eu nu vreau sa pleci! Ai terminat tigara? Ce biine!!! Acum ne jucam! Uite, o floare! E pentru tine! Vrei prajitura? Dar bomboane? Hai vino! Ti-am pregatit o surpriza! Cand ajungi la cazemata sa spui parola! Hai sa ne dam pe bara! Da eu nu pot sa fac ca tine....Hai sa ne jucam cu mingea! Hai sa coloram oua! Hai la nisip! Da noi cand ii scriem scrisoare Iepurasului? Scrisoare de bun venit..."

Si ne-am dat in legan, si-am ciocnit oua, si-am citit povesti si cuib pentru Iepuras am facut. Caci Iepurasul vine doar la copiii cuminti si numai daca are un cuib din iarba multa si frunze si morcovi sa rontaie. Si scrisoare cu floricele si inimioare si stelute colorate...Si-am uitat de tot ce credeam ca este rau...de tot ce credeam ca este bun, urat si frumos..am uitat de mine si m-am reintors copil alergand prin iarba, culegand flori si zambind parca pentru prima oara dupa atat amar de vreme..Nu! Nu vreau sa ma intorc in viata mea. Caci mi-e straina, parca nu-mi mai apartine...O tot impart cu grija in stanga si-n dreapta, atenta sa ajunga tuturor macar o bucatica...dar eu...eu ma trezesc intr-o zi ca mie nu mi-a mai ramas nimic. Simt ca nu-mi mai apartin...Cred ca singurele momente in care mai sunt eu cu mine sunt cele din noapte, cand imi iau in brate ursuletul...Acum, parca am trait din nou..dupa atat amar de vreme...mi-e liniste...mi-e bine...mi-e frumos...ma culeg de pe jos, ma scutur, ma adun, ma impac si-mi promit ca nu voi mai lasa pe nimeni sa-mi faca rau...imi promit ca voi avea grija de mine...cum? nu stiu...de obicei reactionez pe moment si in functie de context...mai spuneam eu candva..undeva..ca sunt tare nehotarata cand vine vorba despre lucruri marunte si banale..ca ma gandesc si ma razgandesc de o mie de ori dar..cand sunt pusa in fata unui fapt important deciziile sunt luate brusc, pe loc si fara cale de intoarcere...chit ca sunt bune, chit ca sunt proaste...pentru ca atunci cand spun un lucru, asa ramane...ma descurc eu cu consecintele..Intotdeauna am facut ce-am vrut. Mama imi reproseaza mereu asta..mereu m-am pus de-a curmezisul..mereu am facut exact ce nu au vrut, ce nu si-au dorit altii...dar eu nu pot trai inchisa ....daca ma inchizi, ma ucizi...imi curmi visele...sunt libera, stapana pe viata mea...Stii DS, ca nu am facut niciodata ce a TREBUIT..ci ceea ce mi-am dorit atunci..si cunosti si urmarile..dar nu le regret..is ale mele..daca as regreta ceva ar fi ca si cum m-as anula pe mine ca om..si asta parca am mai spus-o undeva...

M-am trezit din nou la 5...mi-am facut din nou cafeaua...mi-am incalzit iar palmele in aburul fierbinte...m-am intors iar in viata mea...viata mea...E luna lui mai...si te-ai mai dus o data...si te vei duce in fiecare mai lasand in urma ta ploi si furtuni ...Hai sa ma dai in leagan....cum nu am vrut atunci...Tu stii ca eu nu MAI plang? As vrea s-o fac pentru ca doar asa te mai pot aduce-n amintire...dar n-o mai fac...vreau sa plang dupa tine dar nu mai pot...acum zambesc...m-am reintors in viata mea...

am doua zile...doar doua zile in care sa ma pun pe picioare..ma simt ca si cum as invata sa merg din nou...dar stiu ca intr-o zi voi alerga iar si poate..cine stie...intr-o alta zi...voi reinvata sa zbor.




duminică, 28 aprilie 2013

Cel mai...

E ora 1..Si scriu la lumnare mi-e dor... Si e liniste...dincolo de geam aceeasi luna plina..bunica imi spunea, in noptile cu luna plina, cand nu puteam sa adorm, ca luna este ochiul lui Dumnezeu, care priveste jos, spre pamant, care ma vede obraznica si neascultatoare si care ma va pedepsi..cate nu mi-a vazut mie luna...Dar mi-e liniste in suflet si bine pentru ca cineva se gandeste, acum, la mine..cuiva, acum, ii pasa...iar mie imi este dor. Si nu e un pacat sa-ti fie dor...iar daca este..si daca imi voi primi pedeapsa..nu-i nimic..dumnezeu este doar invidios pentru ca tu esti Cel Mai Frumos Suflet iar eu te-am descoperit. E ora doua. Si inca scriu la lumanare ..mi-e dor.

vineri, 26 aprilie 2013

Demult..

"DS, este ora 4 dimineata, iar eu umblu bezmetica prin bucatarie si astept sa-mi fiarba cafeaua..In casa e frig, eu sunt doar in pijamale, in picioarele goale, cu parul valvoi, arat ca dracu si tremur din toate incheieturile..am racit..am dormit doar 3 ore in noaptea asta si iar am visat tampenii..am sarit din pat si m-am trezit direct in mijlocul casei...din nou...nu mai vreau sa dorm!! ba da..vreau sa dorm un somn fara vise..sa fie cald, sa ma culcusesc undeva unde sa ma simt in siguranta, sa-mi iau ursuletul in brate si... si pur si simplu sa dorm...tazucu doarme..vecinii dorm...oamenii dorm..copiii dorm..ursuletul meu doarme la ora asta...si masinile dorm la ora asta...si gunoierii dorm la ora asta...e liniste si nu-mi aud decat gandurile care se lovesc bezmetice de somn in suflet...advertorialul...macheta de maine...ralu...trebuie sa vorbesc cu ralu...apoi trebuie sa ma decid daca accept invitatia aia..si doamne ce febra musculara am..ma dor muschi despre a caror existenta nici nu stiam..abia ma misc, abia respir de durere..asta e un semnal de alarma..nu am conditie fizica. cine, ma, eu????? ar trebui sa faci mai multa miscare..fugi, bai, de aici, ca fac suficienta...wow..sunt atat de odihnita incat pun si virgulele unde trebuie :)) ar trebui sa dansez mai mult..ar trebui sa cant mai tare...ieri toata ziua am ascultat sepultura..ragete..urlete..sa urle muzica in locul meu...pentru ca eu nu mai am cuvinte...clar, diseara, dupa job, ma duc sa-mi cumpar o pijamalutza noua..una pufoasa si calduroasa...si ciorapi flausati..si poate gasesc si niste ghetute..dar problema e..cu toc sau fara?? si trebuie sa ma duc si pe la tanti coca..si uite ca in momentul asta se aude ceva la usa..cineva umbla la usa..e vecinul..iar pleca la munca..dar vecinii dorm..si o sa-mi cumpar manusi si esarfa maro..pentru caciulita mea maro..si manusi maro cu degete ..ca astea fara degete ...dar imi iubesc atat de mult manusile mele fara degete...dorinake..ce-si mai cauta el saracutul asta iarna manusi fara degete...dar ne-am luat amandoi esarfa la fel..stateam ca doi prosti in fata oglinzii din magazin si ne probam..tu o iei pe aia gri..nu! tu o iei pe aia gri! si sa nu te prind ca vii cu ea la munca in ziua in care vin eu! pana la urma ne-am luat amandoi aceeasi esarfa albastra..iar el m-a ajutat sa mi-o pun frumos la gat..m-a aranjat in oglinda si m-a facut frumusica si apoi am plecat tantosi..cat de mandra eram..cat de mandru era...ce esarfe frumoase aveam...mai tii minte dorinake ziua in care am plecat pe teren iar apoi ne-am dus in parc si ne-am dat cu bicicleta?? iar eu nu stiam sa iau curbele..iar la curba ma dadeam jos, luam bicicleta in brate si o intorceam cu totul?

da, o sa ma apuc de advertorial..sau as putea sa ma apuc sa fac curat in casa...sau sa ma furisez langa Blackthorne sa vad ce mai poate sa faca. ca face atat de multe..si atat de bine...cateodata, ma bag  in toti sperietii...cum de e posibil asa ceva? sunt indragostita pana peste cap de un personaj dintr-o carte! printul maskin..aliosa..blackthorne...printul andrei...vai ce am bocit cand a murit printul andrei..dar nu asta e grav..grav e ca uite ..ma trezesc uitandu-ma dupa barbati pe strada sa vad daca seamana vreunul cu personajele mele..cred ca ma uit foarte ciudat pentru si ei se uita la mine lung...si cand trebuie sa fac ceva important ma intreb oare ce-o spune harry potter sau ce-o zice lupul din scufita rosie? Glumesc. Ma intreb oare ce-o zice Blackthorne..evident...acum ma intreb ce bratara sa imi aleg pentru ca nu ma pot decide..sunt atat de multe si atat de frumoase..nu te minuna. stii ca am fuga de idei..dar lasa-ma sa aberez putin pentru ca e 5 dimineata, cafeaua e aburinda..eu nu am somn..si e liniste. nu exista zgomotul acela de fond..zumzaitul ala pe care il auzi dar pe care nu-l constientizezi..in casa e un mare gol de sunet..iar zgomotele sunt infundate...simturile imi sunt ascutite..aud mai bine..vad mai bine..vai bunicuto dar ce gura mare ai :))))

azi e luni...inca o tigara..inca una...iar vecinul de vizavi doarme bustean..lumina la el e stinsa si nu pot sa-l mai spionez...cineva isi rade acum in barba..adevarul e ca in ultima perioada am si uitat de el..de vecin...l-am mai zarit prin casa ..dar afara e frig si in casa e frig si el e incotosmanat pana-n gat si..vreau sa vina mai repede vara ca sa se dezbrace din nou vecinul meu cu par lung..cred ca se simte tare parasit si stingher..in the morning..uite alta obsesie de ora 5 si 20! vai..oare cu ce sa ma mai imbrac azi? ma deprim. gata. m-am deprimat...ah doamne te rog daca existi ...fa ca materialul de azi sa fie usor...si radu sa tifeteze repede si sa nu ma bodogane..si sa fac pagina cu jan...si alina sa ne inece cu un os...da! cu un os mare!!! si sa primesc pozucile de la copacei...DS, stiu ca am scris mult dar stiu ca tu esti rabdator si n-o sa te superi..ce m-as face eu fara tine? e cinci jumatate iar luminile din blocul de vizavi sunt stinse..privesc pe geam sa vad noaptea dar nu-mi vad decat propria reflexie...eu, cea de dincolo de geam e mirata...eu rad si-i fac in ciuda..s-a aprins prima lumina in blocul de vizavi!! a venit dimineata!!!!!"