luni, 24 decembrie 2012

Nu sunt cuminte!


Cand eram copil, imi spuneau ca trebuie sa fiu cuminte..si incercam din rasputeri sa fiu cuminte dar nu stiam ce trebuie sa fac.  Sau..ce nu trebuie sa fac. Nu-mi iesea niciodata!  Indiferent cat de mult incercam sa-I multumesc pe cei mar, indiferent de eforturile mele, tot mi se spunea “Nu ai fost cuminte!”

Nu eram cuminte pentru ca ma urcam in pomi, nu eram cuminte pentru ca ma jucam in pamant, nu eram cuminte pentru ca ma luam la harta cu copiii in fata blocului, nu eram cuminte pentru ca ma bateam cu baietii, ca nu reuseam sa mananc tot din farfurie si pentru ca nu imi placea sa beau lapte.  Nu eram cuminte pentru ca alergam mult si ma juleam in genunchi, pentru ca imi placea sa ma descalt de sandale si sa lipai cu picioarele goale prin baltile lasate de ploaie…nu eram cuminte pentru ca bagam copii straini in casa, pentru ca nu dormeam la pranz, pentru ca aduceam acasa toate animalele gasite pe drmuri si atentam la borcanul cu dulceata din camara…

Si am trait mereu cu senzatia asta, ca eu sunt un copil rau. Acum sunt si eu mare. Dar mi se spune la fel. Pentru ca, in continuare, nu fac ce vor ei, nu sunt cum vor ei, nu ma regasesc printre ei si nici nu-mi doresc sa ajung ca ei.  Si nu sunt deloc cuminte. Dar nu-mi mai pasa. Nu-mi pasa ca am facut iar ce nu trebuie sa fac, ca am vorbit iar ce nu trebuie sa spun, ca am gandit din nou ce nu trebuie sa disec sau ca am intrebat ce nu are raspuns.

Nu e voie! Nu se face! Nu trebuie! Nu se cade! Nu e bine! Ce-or sa spuna ceilalti? Stii ce? Mi se rupe!!! Important e ce consider eu ca se face, ca trebuie si ca e bine.  Restul…latrati cat vreti, eu mi-am cumparat inca un bilet la circ. Distrati-ma! Ca de aia am platit inainte! Iar acum, crede-ma, chiar sunt CU MINTE!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu