duminică, 2 decembrie 2012

Doar un gand...


......isi face loc in tine, nu stii cand, de ce si cum dar simti cum ti se scurge prin vene, la inceput vascos, iar apoi fluid si iute... iti urca-n tample si-ti pulseaza-n creieri..te apasa ca o durere surda, iti taie rasuflarea, se cuibareste acolo unde simte ca ti-e mai cald si mai bine...ti se insinueaza in suflet ca un hot pe furis...

Iti spui ca poate e doar o impresie, poate doar un zvon, o plasmuire a imaginatiei..o vedenie..o cazatura pe gheata...o oboseala acuta care te amorteste si te face sa auzi voci. Poate e un ghiont, un ras strident, o impiedicatura, poate e un gust prea dulce sau prea amar..un soc de-o clipa..un cutremur..o parere...
Te gandesti ca daca il lasi in pace, daca il ignori ca pe un copil rasfatat, va trai intr-o stare latenta..inceata, iar apoi va muri singur de foame sau de batranete.

Dar nu, el creste, se incapataneaza sa traiasca, se lupta, e flamand si insetat de viata, isi cere drepturile, si le revendica violent sau plangacios, te judeca si te acuza si te arata cu degetul..este ca un copil pe care nu vrei sa-l recunosti..este al tau dar nu ti-l asumi...isi intinde ghearele sa iasa la lumina, iti strapunge carnea si ochii si iti inunda viata si mintea si visele..il auzi cum urla, cum se zbate, cum geme si implora mila...

Si e doar un gand, o idee neconfirmata, ceva fara substanta si contur...confuz..si, totusi, te chinuie, te face sa plangi, sa taci, sa fugi, sa te intorci, sa ierti, sa bati pasul pe loc, iar mintea sa ti-o ia razna. E un sentiment straniu pe care nu-l poti defini si nici explica dar pe care il vezi cu ochii mintii cum prinde radacini adanc infipte-n tine. Si esti blestemat sa-l porti in suflet asa cum o femeie poarta in pantece un copil...Il banuiesti, ti-l imaginezi, il iubesti si te lupti cu el...il urasti si-l adori..Si esti blestemat sa-l porti zilnic in brate, sa il alinti, sa-l protejezi, sa-l hranesti..iar el creste in tine ca un parazit ce te mananca de viu..te ucide lent, fara ca tu sa banuiesti...la sfarsit, fara sa-ti dai seama, asa, intr-o zi, din senin, te vei regasi inert si nu vei sti cand ai murit...si de ce..si cum...si cand...si cat de mult ai facut-o. Si m-am dus oare de tot?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu