vineri, 26 octombrie 2012

Mi se spune Lulu si sunt dependenta de Facebook

Din ce in ce mai des, ma bate gandul sa-mi sterg contul Facebook. Nici nu stiu ce ma retine…Dar m-am speriat cand, de ziua mea, am primit peste 100 de mesaje cu la multi ani, fotografii cu buchete de flori, urarari de bine si de sanatate venite de la zeci, sute si mii de kilometri distanta. Ok, multumesc frumos tuturor, sunteti niste draguti, dar, in afara de vreo 20 de persoane, majoritatea colegi de munca...(cu indulgenta spun 20, cred ca, in realitate, sunt mult mai putini), voi, ceilalti, cine naiba sunteti??? Nu va cunosc, nu stiu decat ca sunteti imprastiati prin toata tara si cam atat. Bine, recunosc, vina imi apartine in totalitate pentru ca eu i-am adaugat in lista. Dar de ce am facut-o? Ce dracu a fost in capul meu? La ce m-am gandit? Habar nu am. Mi-am zis ca nu e politicos sa refuz…adica, nu se face, nu? Si au tot venit..incet, incet..prieteni de-ai pritenilor mei..si prietenii prietenilor prietenilor…Bine, asta este doar un aspect..nu ma deranjeaza atat de tare daca stau cuminti, linistiti si tacuti, mai ales tacuti…dar sunt situatii in care ma bombardeaza cu tot soiul de replici aberante, discutii fara sens, fotografii care nu-mi spun nimic…melodii care ma seaca la creieri…citate dulci care-mi provoaca greata… filmulete retarde si misogine. Nu ca as fi eu o mare feminista dar totusi…sa stiti dragilor ca pe mine ma excita emotional si psihic doar inteligenta. Cred ca am sters din lista pana acum o singura persoana. O tipa care, in fiecare dimineata, isi facea poze in oglinda. Dupa cateva luni am cedat nervos.
Ma intreb acum ce a fost in capul meu cand mi-am facut cont pe Facebook? Nici acum nu stiu..Am luat-o ca pe o joaca..Sa vad cum e…sa vad ce e…O curiozitate. Toata lumea avea. Toti vorbeau despre asta. Si, pana la urma, ce daca imi fac si eu un cont? Intru cand vreau si daca vreau..asa imi spuneam atunci..e ca si cum iti faci un blog..intri, postezi ce-ti trece prin cap si pleci. Mare greseala ca am gandit asa!
Pagina mea de Facebook este naspa. Naspa rau de tot. Asa mi se pare. E seaca, serabada, nu spune mai nimic, nu ma reprezinta pe mine, ca om, decat poate 1%. E urata, lipsita de continut, goala si usor..parasita. Pentru ca postes rar. De obicei intru ca sa vad ce spun altii. De ce e naspa? Pentru ca nu ma pot exterioriza decat foarte putin. Nu sunt eu acolo decat intr-o foarte mica masura. Daca as fi macar 50% din ceea ce reprezint si sunt eu in realitate m-as simti ca o curva care se dezbraca in public, fara nici o jena. As simti ca imi dezgolesc sufletul in fata unor necunoscuti cum o stripteusa se despoaie la bara in fata a sute de priviri flamande si gretoase. Ma intreba cineva, la un moment dat, de ce nu pun fotografii cu mine facute la mare. Pentru ca nu o sa ma vada nimeni de pe net in costum de baie, pe plaja! Mi se pare jenant. Nu cum arat, evident, ci de cum as fi privita…Bleahh!!! Dar am cateva fotografii, doar asa, ca sa umplu pagina cu ceva dar si ca sa testez de curiozitate terenul…o curiozitate pe care as numi-o cam..perversa. OK! L-am testat. Nu mai vreau! Am si eu cateva chestii pe care le-am distribuit pentru ca mi-au placut la un moment dat si mi-ar placea sa le mai vad… Insa, nu inteleg de ce dracu trebuie sa dau like-uri si sa primesc like-uri. Scrie unul ca azi s-a sculat cu fata la perete si are 100 de like-uri. Si ma intreaba de ce nu i-am dat si eu. Altul a urcat o poza. Imi cere sa-I dau like! Mai rau, s-o distribui mai departe…Altul scrie ca i-a murit cel mai bun prieten. Si cand ma uit..ce vad??? Zeci de like-uri!!! WTF!!!!
Am observant o chestie foarte interesanta. Nu primesti like-uri prea multe daca scrii ceva..cat primesti cu duiumul daca urci o poza. Daca e cu tine..e si mai bine! Se umple pagina de placeri nebune si comentarii cretine. Si fiecare dintre prieteni te lauda, te linge sub coada, se gudura si iti spune cat de tare si frumos esti. Daca nu-ti place ceva si spui asta, te vezi sters din lista cat ai zice peste. Bine, mai sunt si scandalurile!! La cate am vazut…mi se face parul maciuca! Nu mi s-a intamplat pentru ca nu ma bag in vorba decat cu putinii prieteni pe care ii cunosc cu adevarat si care imi sunt aproape, dar am observant asta ascultandu-I pe altii. Apoi, o alta chestie care ma scoate din minti. Nu suport sa fiu bombardata cu cereri pentru aplicatii si jocuri. Nu ma joc!!!! Lasati-ma in pace!!!! Nu vreau sa mai primesc invitatii de genul asta. Imi zbiara gura degeaba. Nu ma asculta nimeni. Pentru ca le primesc in continuare. Acum, mai nou, m-am pomenit cu Farmvill2. Recunosc, am jucat si eu Farmville.. dar mi-a trecut in momentul in care am constatat ca trebuie sa ma trezesc la 3 dimineata sa-mi culeg buruienile. WTF!!! Si am spus stop joc. Asta a fost demult, acum vreo 3,4 ani..dar uite ca si acum sunt bantuita.
Sunt siutuatii in care primesc cereri de prietenie de la persoane care nici macar nu vorbesc limba romana!!! Sau mesaje de genul “da-mi like sa castige nepotica mea un concurs”…sau “distribuie anuntul asta despre lupta impotriva incalzirii globale”…sau “da-mi like la bancul asta daca ai simtul umorului”. Ei, uite ca nu am nici simtul umorului, nu lupt nici pentru racirea globala si raman total indiferenta la citate de genul “O femeie care nu-ti mai reproseaza nimic este o femeie care nu te mai iubeste”. Adevarat, si??? Ce-i cu asta??? Mai sunt apoi anunturile…invitatiile la tot soiul de evenimente de genul concertelor in Zalau desi eu locuiesc in Bucuresti…rugaminti de genul “Da like pe pagina asta” iar cand intri vezi ca este vorba despre o firma care se ocupa cu faxuri si copiatoare…
E o vorba..daca nu esti pe Facebook nu existi. O spun des altora, dar o spun in bataie de joc, razand. Ba existi si in afara retelelor de socializare. Daca vrei si daca poti…Eu nu mai pot sa ies…
Ce-as putea face?? Devine o chestie destul de chinuitoare. Si, cu cat e mai chinuitoare, culmea, cu atat mai mult tin la ea!!! As putea sa-i sterg pe toti din lista si sa-mi ramana doar prietenii pe care ii cunosc, cu care ies la cafea, cu care ma intalnesc, cu care schimb macar o vorba pe zi. Dar, i-as supara, probabil. Si eu nu support sa supar pe cineva. Daca am suparat pe cineva, imi stric ziua. As putea sa nu mai intru pe Fcebook deloc. Sa-mi inghet contul. Dar nu pot. Ceva ma impinge in fiecare dimineata, cand imi savurez cafeaua de la ora 9, sa intru din nou..si din nou… Mi-am format un automatism care ma scoate din minti. Bine, nu intru numia pe Facebook!
As putea sa-l sterg definitiv …dar ma simt ca si cum m-as decide peste noapte sa renunt de a doua zi la tigari…C’mon!!! E prea greu. Dar habar nu am de ce. Sunt dependenta! De ce anume? Nu de a-mi impartasi cu altii viata pe Facebook cat de a urmari ce fac altii. Chestia asta este un fel de voyorism!! Nu ma mira, nu ma socheaza atat vreme cat imi urmaresc, cateodata, seara, vecinii  din blocul de vizavi…
Cred ca o voi lua incet. Ca un dependent de tutun. Nu am puterea de a taia in carne vie. Cred ca daca l-as sterge, m-as simti ca si cum nu as avea o mana sau un picior. Dar nu e in regula!! Sunt dependenta?? Asta e grav!! Rau de tot! As putea sa ma duc la un psihoterapeut. Dar as constata ca pana si ala are pagina de Facebook!!! Cunosc doar doua persoane care nu sunt inregistrate. In rest..toata lumea are cont. De ce dracu simtim nevoia sa ne impartasim gandurile si sentimentele si viata on line cu oameni straini? Nu exista pic de pudoare, de decenta, de respect pentru tine insuti..Esti un om care isi pune pe tava in fata a mii de onanisti intreaga ta existenta. Ii anunti cand pleci in vacanta, cand te indragostesti, cand te-ai despartiti, daca vrei sa faci sex, daca esti intr-o relatie sau iti cauti un partener, le spui cum a fost aseara sau ce astepti de la ziua de maine.
Avem mai multi prieteni pe Facebook decat avem, de fapt, in realitate. Spunea zilele trecute o colega, pe buna dreptate, ca sunt unii care au 5 mii de amici virtuali dar sunt singuri cand merg pe strada…Cat de adevarat! Ce dracu faci cu atatia? De ce naiba tii mortis sa ai cat mai multi?? La ce te ajuta?? Dormi mai bine noaptea? Esti mai fericit?? Sau esti atat de singur incat ti-ai mutat viata in alta dimensiune, traiesti si respiri doar pixeli???
De ce dracu am facut eu asta pana acum? Din comoditate. Dintr-o jena dubioasa pe care nu mi-o inteleg dar care exista. Jena, rusinea de a spune NU TE VREAU IN LISTA MEA PENTRU CA NU TE CUNOSC! E ca si cum ai  da drumul la usa la straini.
Cine da like pe postul asta, stiu ca vor fi extrem de putini, va jur ca va scot din lista!!!!! Indiferent cine ar fi persoana. O scot si pe mama daca e cazul. Glumesc. Mama nu are cont, slava cerului, nu va citi injuraturile J. Comentati, injurati-ma, sunt ziarist, sunt obisnuita cu asta, dar nu dati like. Decat daca nu cumva chiar vreti sa nu mai fim “prieteni”.
Spuneam ca o voi lua incet..fac un anunt, pentru cine are ochi de citit…voi sterge toate persoanele pe care nu le cunosc. Sa vedem daca ma voi simti mai bine. S-ar putea sa ma simt mai bine. Sper s-o fac. Daca nu..voi incerca sa nu mai intru. Amicii mei ma pot gasi pe mess. Pe care intru foarte rar in ultima vreme. Mai au o sansa cu mailul. Prietenii ma gasesc la telefon. Pe care il tin deschis non stop. Deci…sa ne auzim cu bine! 

Un comentariu:

  1. Foarte adevărat ceea ce ai scris aici. Și eu am scris un articol pe blogul meu, acum câteva luni, despre facebook. Mă refeream acolo la ideea idioată a unora de a-și pune pe facebook, poze cu copiii abia născuți. Sau, de a pune poze de la nunți și de a avea pretenția ca toți din listă să-i laude cât sunt de frumoși, ce bine le stă lor împreună și să le dea like-uri. Pe mine nu mă emoționează în niciun fel chestiile astea. Nu știu de ce a prins așa bine facebook-ul pentru că nu a venit cu nimic nou față de alte rețele de socializare. Poate, doar, cu o oarecare decență a utilizatorilor. Eu folosesc facebook-ul pentru reclamă. De asta țin să am mii de ”prieteni”. Îți dau o veste (tristă): nu vei putea să renunți la facebook. Chiar dacă vei ajunge să îți ștergi contul, până la urmă ți-l vei reactiva. Nu știu pe nimeni care să fi renunțat definitiv la facebook după ce a fost ”dependent” de această rețea.

    RăspundețiȘtergere