miercuri, 19 septembrie 2012

Privire de om nebun...

Ce zi infecta...Ce greu e uneori sa te intelegi cu oamenii si uneori cat e de usor...dintr-o singura privire, dintr-un singur gest facut discret si i-ai inteles fara a avea nevoie de cuvinte.


Cand tac subit, inseamna ca ceva nu-mi convine. Cand tac zile intregi, inseamna ca o ruptura tocmai s-a produs. Cand iti spun ca te-am iertat, chiar te-am iertat. Cand iti spun ca am uitat, te mint in fata. Cand sunt agitata si rad prea tare insemna ca ma stresezi de mor. Cand nu-mi gasesc cuvintele..ma balbai..imi uit ideile... inseamna ca mi-e rusine sa-ti spun ca ma plictisesti. Cand vorbesc, sunt in verva, cand te tachinez, fac misto, te iau peste picior inseamna ca-mi placi. Mult. Tu s-ar putea sa gandesti tocmai opusul. Dar asa sunt eu.

Cand sunt serioasa, cu picioarele pe pamant, grava inseamna ca mi-ai creat, fara sa stii, disponibilitatea de a te intelege si de a te ajuta. Daca vorbesc vorbe in vant, fara noima, fara a ma mai gandi la consecintele a ceea ce spun clar am baut. La fel si daca ma vezi dansand pe mese. Glumesc. Dansez pe mese oricum doar daca stiu ca ma privesti. Si cand sunt extrem de deprimata. Depresiva. Atunci rad din orice, ma exteriorizez, sunt dubios de vesela si de activa. Tu crezi ca sunt fericita. Dar eu plang, urlu...Cred ca unoeri imi place sa ma dau in spectacol. Mai mult decat trebuie. Eu doar ma joc, tu esti doar contrariat. Daca te privesc fix, ai pus-o! Aici sunt doua variante pe care ar trebui sa le iei in calcul: ori vei primi o poseta-n dinti cu viteza luminii, ori te vei trezi imbratisat si strans pana nu mai ai aer. Tu nu ai nici o vina, in ambele cazuri. Dar asa sunt eu. Daca ma vezi ca merg cu capul in jos pe strada, sa stii ca mi-e frica de oameni. Nu de ei fizic, ci de ce ar gandi ei despre mine daca i-as privi in ochi. Uneri am o privire de om nebun. Mi-o simt. Si-mi simt si starea de dinainte de a o avea. Si de aceea prefer sa privesc in jos. Pietrele nu judeca...Cateodata, privesc prin tine, dincolo de tine... zambind tamp si dand aprobator din cap. Nu ma lua in seama. Te aud dar..nu te simt aproape. Sunt ca un om orb care se ghideaza dupa sunete cautand sentimente. Oricare. Orice. Dar sa fie ceva. Iti cersesc sa ma bucuri, sa ma enervezi, sa ma intrigi, sa..ceva. Dar tu nu faci nimic. Nu-mi trezesti nimic...decat o privire goala si inca o tigara aprinsa la repezeala. Uneori te privesc si zambesc. Dar zambetul mi-e fortat si mi-e teama sa nu-ti dai seama. Dar niciodata nu-ti dai seama si asta ma face sa ma simt cumva..bine. M-as simti prost sa-mi dau seama ca ti-ai dat seama ca nu-mi trezesti nici macar un zambet adevarat.

Ce zi infecta...si ce greu e sa te intelegi cu unii oameni...

marți, 18 septembrie 2012

Copil mare..

Mi-e atat de dor de Sighisoara...Nu am mai fost pe acolo de..uite ca se fac trei ani..Probabil ca as gasi aceleasi locuri, la fel cum le-am lasat...desi, sigur pentru mine ar fi la fel de uimitoare ca si cum as fi ajuns acolo pentru prima oara..O alta lume..o poveste cu printese si cavaleri pe care mi-i imaginez doar ..dar care imi par atat de vii...locuri incremenite in timp..imi place sa vorbesc cu pietrele..sa le pipai, sa le simt, sa le miros, sa le respir, sa  le ating, sa le respir, sa le lovesc pana ma doare...ele sunt vesnice..si mi-e ciuda. Le invidiez, la urasc de multe ori...Pentru ca ele vor fi acolo mereu..Ma sperie cateodata gandul ca pietrele sunt vesnice. Ceva atat de palpabil si totusi nemuritor...Ziduri, turnuri, trepte, cladiri...

Cineva imi spunea ca la 33 de ani ti se schimba viata radical..in bine sau in rau...Nici nu stiu de ce mi-am amintit de asta acum. Probabil pentru ca, vazand aceasta fotografie, imi dau seama cat de mult a trecut...trei ani..Si cate nu s-au intamplat in acesti trei ani...si parca nu s-a intamplat nimic..am crescut eu..am mai evoluat, m-am mai maturizat...acum pot spune, cu mana pe inima, ca sunt adult..cand vreau. Pentru ca de cele mai multe ori, nu vreau. Inca ma ascund in povesti, visez, zambesc si ma rog sa nu ma pierd. Printre oamenii mari. Cred si sper ca nu voi ajunge sa fiu niciodata un om mare. Cand eram copil si ma intrebau babele ce vreau sa fiu cand o sa cresc le raspundeam "Vreau sa fiu om mare.." Acum fug de ei si ma refugiez in povesti...Am fost, recent, sa vizitez o gradinita...iar copiii m-au facut sa ma regasesc din nou copil. Am plecat cu inima grea pentru ca, odata ce am pasit afara, am dat nas in nas cu realitatea. Dar am zambit...abia atunci am realizat ca, pana nu demult, eram doar o pustoaica rebela sau care se voia a fi rebela, ignoranta si inocenta pana la prostie...un copil care nu stia prea bine ce vrea..care nu-si cunostea suficient nici sentimentele, nici sufletul...care traia intr-o goana nebuna, alergand mereu dupa ceva..iar acel ceva era doar fum...Atunci eram doar un copil..acum sunt o femeie-copil si stiu ca asa voi ramane mereu indiferent de ce s-ar intampla...Turnuri, ziduri, creneluri...si eu printre povesti cu zane si zmei dar eu cu picioarele pe pamant. Si cu capul in nori...Am in casa, pe un raft, carti pentru copii. Le voi dona. Cu inima usoara, zambind si iubindu-i si pe ceilalti copii.
Si sunt convinsa ca zi de zi trec pe langa alti copii mari. Dar nu-i recunosc mereu. E un cerc ..cumva inchis...o lume cu circuit inchis. Sunt putini dar sigur le vorbesc zi de zi, singur ii vad dar nu-i recunosc. Si nici ei nu ma recunosc pe mine. Pentru ca nu ne lasam... Pentru ca zi de zi ne camuflam, ne ascundem dupa masti si zorzoane..unora le este rusine ca inca sunt copii si incearca sa fuga de ei insisi...Sunt sobri, seriosi, rai, muscator de rai, isi ascund copilul din ei, il maltrateaza in fiecare clipa..il inabusa..vor sa-l sugrume..il urasc..pentru ei este o povara.. dar nu-l vor putea ucide niciodata. Pentru ca un copil nu poate ucide..Si sunt si altii atat de senini, atat de frumosi, atat de naivi si totusi atat de maturi, au atat de multa liniste in suflet si atat de multa bucurie...iubesc, se supara, plang, bat din picior, isi cer iertare...se bosumfla apoi rad in hohote..se bucura de lucruri simple..atat de simple...

Am invatat sa ma bucur de lucrurile simple..de cele la indemana oricui..sa nu-mi doresc ce nu pot avea..sa apreciez faptul ca si maine e o zi..si. indiferent cum va fi, tot voi ajunge acasa, voi deschide o bere rece si imi voi ruga dihorul sa se joace cu mine...

vineri, 14 septembrie 2012

Greieri in gand...



Inca se aud greierii...toamna tarzie...

Pe scara blocului miroase din nou a vinete coapte..a mai trecut un an... in piata e forfota..strazile gem sub pasi grabiti...prea multi oameni! Traim intre ei, respiram odata cu ei, visam alaturi, avem aceleasi teluri, ne indreptam catre aceleasi locuri, iubim aceleasi lucruri si totusi... suntem singuri.

Maine vreau sa ajung devreme acasa. Sa beau o bere rece, sa ma joc cu Taz, sa ma uit la un film si sa adorm si sa uit..sa uit..sa nu ma mai gandesc. La nimic. Nu am ganduri negre. Ci doar ganduri. Ca niste greieri care imi canta in cap. Un vuiet continuu de voci care ma ametesc. Si nu stiu careia sa ii raspund mai intai. Intrebari...multe intrebari..raspunsuri putine, dar clare. Concrete. De genul unu si cu unu fac doi...Pe care nu le poti combate, oricat de mult ti-ai dori. Si cat de mult as vrea...

Dar cand te apasa ceva in suflet, cand te inteapa si te inghionteste..si cand dormi..tot sentimentul acesta de jena si disconfort, teama, neliniste...se concentreaza parca intr-un singur punct acolo, la tine in vis...nu dispare..il simti vag..ca pe un dusman tacut care te pandeste de dupa colt...iar visele graviteaza in jurul lui si-ti sunt atat de grele. Si dimineata, cand te trezesti, te invadeaza  fara a te forta tu in vreun fel..a stat la panda pana-n zori si te-a navalit acum ca un roi de lacuste veninoase..nu stiu daca exista lacuste veninoase dar...suna bine.
Si incepe o noua zi. Cu cafeaua fara de care nu as putea supravietui, cu muzici si mesaje venite instant de la sute de kilometri distanta. Doar dintr-un click dat de cineva care...isi isi incepe ziua cu o cafea mare si aburinda, ascultand poate si el sau ea muzici si primind mesaje venite din acelasi neant...Apoi iar macheta, materiale, titluri, suhutter...DTP..corectura..si ora 6 cand voi inchide calculatorul si ma voi indrepta spre casa.  Cu greieri in gand...

Inca se aud greierii..toamna tarzie...ce singuri suntem ..dar cine vrea sa recunoasca?? Si ..cum spunea cineva..suntem in criza de timp..ne grabim..nu avem rabdare..dar cum sa ai rabdare? Daca ai avea, inseamna ca dorintele nu-ti sunt adevarate, ci doar o pacaleala. Cine spune care are rabdare minte sau nu-si doreste nimic cu adevarat. Sau isi doreste, dar nu stie s-o faca. ..Eu m-am nascut nerabdatoare..Sa ce? Nu stiu! Dar toata fiinta mea urla a nerabdare...Eman prin toti porii nerabdare..Respir nerabdare...Sa fac, sa ma misc, sa spun, sa cunosc, sa simt, sa gust, sa simt..am mai spus o data. Si daca nu simt nimic..inventez lucruri care ma fac sa plang, sa rad, sa iubesc, sa urasc, sa sper, sa ma misc, sa spun, sa cunosc, sa gust..Inventez lucruri care ma fac sa simt. Totul e in imaginatia mea. Pentru ca imi plac povestile...m-as putea refugia pentru intreaga mea viata intr-o poveste..departe de tot ce-i urat si rau...doar eu si visele mele...e placut..e caldut...e sigur. Si o fac de cand ma stiu. Altfel, nu as putea supravietui printre greieri...

Ieri m-am dus cu Magda, intr-o pauza de masa, pana la Mega Image. Si a venit un baiat. A glumit. Mi-a spus ceva. Am paralizat. Am inghetat. M-am balbait si apoi am luat-o la fuga. Da, mi-e frica de oameni. De oamenii reali. Ii ignor ca sa fiu ignorata. Iar cand am de-a face cu ei...sunt uneori agresiva fara motiv. Adica..eu mi-as gasi intotdeauna motive..de genul avea barba si mi-e frica de barbosi..avea ochelari si mi-e frica de oamenii seriosi...si tot asa...Tipul respectiv, culmea, nu avea nici barba, nici ochelari. Si, cu toate astea, dupa cateva secunde, m-am furisat luand-o apoi la goana printre alte rafturi. M-am dus direct la Magda. Ala s-a luat de mine!!! Magda radea. Si eu radeam, incercand sa salvez aparentele. Saracu, omul a facut doar o gluma. Salbatica..isi spuse ii spuse greierul din gand, probabil, si dadu a lehamite din mana..tot in gand.

Mama imi spunea mereu sa nu dau drumul la usa la straini. Iar eu nu dau drumul nu usii, dar nici macar unui zambet sau unei priviri. Ma scormonesc greierii...

Vreau acasa! Sa inchid usa de doua ori si sa pun lantul....Si sa ascult in tacere doar cantecul greierilor mei ...


Hotul de suflete



Multumesc frumos. Pentru gandurile voastre bune. Dar...sunt prea departe..Nu le ajung...Sunt venite din vid..Piesa nu are legatura cu blogul. Imi place doar foarte mult..foarte mult...Ti-am spus ca fac obsesii..tot felul de obsesii..pentru anumite lucruri..anumite muzici..anumiti oameni, anumite intamplari pe care le-am trait sau pe care as vrea sa le traiesc...Dar mai ales oameni.. Insa asta e alta poveste pe care vreau s-o ingrop de fiecare data cand iese la suprafata...pentru ca mai iese din cand in cand..

E ciudat...am multi prieteni virtuali..persoane pe care le cunosc si cu care ma intalnesc zi de zi dar si multi pe care nu i-am vazut niciodata fata in fata...dintre acestia, exista cativa, putini, ce-i drept, cu care pastrez legatura de ani de zile. Fara sa implicam realitatea...pentru ca realitatea este moartea visarii si a imaginatiei. Prefer sa mi te inchipui in fata unui calculator, sorbind dintr-o bere rece, fumand o tigara...si vorbind vorbe decat sa-mi apari in fata..crud de real. Tu pentru mine nu existi fizic..esti doar un gand de care ma pot indragosti iremediabil...si vreau sa te pastrez asa...un gand..o idee...o sclipire..lucruri ce nu au legatura cu partea concreta si palpabila a lucrurilor..Odata ce te-am vazut, odata ce te-am atins, odata ce am respirat impreuna acelasi aer..ai devenit plictisitor de banal...Un om ca oricare altul care se pierde printre toti ceilalti...Si de ce te-as intalni? Eu iti iubesc doar mintea si gandurile ..nu simt nevoia sa te iubesc ca si persoana..invelisul este pur carnal.. doar mintea ta ma fascineaza...Nu vreau mai mult decat gandurile tale. Restul...e praf in vant...

Da, ajung sa cred ca te poti indragosti pana la epuizare de mintea cuiva...cineva care, doar prin cateva cuvinte spuse cand trebuie si puse cap la cap cum trebuie, sa te faca sa tresari..sa te uimeasca..sa te intrige...sa te trezeasca din amortire..sa te faca sa razi cu lacrimi sau sa plangi fara ele...Te iubesc mental...daca pot spune asa..pare o dubiosenie pe care nu o pricepe nimeni..cateodata nici chiar eu...dar am nevoie de gandurile tale, de mintea ta, de judecata ta, de sufletul tau...ti-l devorez, ti-l smulg, ti-l fur, ma hranesc cu el...numai sa-mi dai ocazia...pentru ca, de cele mai multe ori, rar te intalnesc..de obicei plutesc in deriva printre suflete moarte, de lemn...trunchiate, schimonosite..hidoase...iar cand, in sfarsit, te intalnesc esti o revelatie...ma faci sa simt ca traiesc...deci, lasa-ma sa traiesc...

luni, 10 septembrie 2012

Tu dormi bine noaptea?




Exista persoane in viata fiecaruia dintre noi care ne spun mereu ce TREBUIE sa facem sau cum AR FI TREBUIT sa facem, ce este bine si ce este rau, cum AR TREBUI sa procedam intr-o anumita situatie sau cum AR FI TREBUIT, care ne spun ce AR TREBUI sa alegem, ce sa ne placa, ce sa iubim si ce sa uram...fie ca este vorba despre parinti, sefi, prieteni, cunostinte, rude...sau pur si simplu doar oameni pe care ii intalnesti o singura data in viata..in tren, cand palavragesti cu vecinul de compartiment...sau la job, cand iesi la o tigara cu colegul de birou. La mine a fost mama...Asa e corect..Asa se face...Asa e normal...Asa stau lucrurile..Asa este firesc..Asa face toata lumea. ASA TREBUIE!!

Legile, regulile, morala, valorile, principiile ..acel trebuie...au fost nascocite tot de catre oameni si nu cred ca exista cineva care sa se impace definitiv si suta la suta cu ele. Nici chiar cei care le-au inventat. Nu exista o forta divina, cu o inteligenta superioara si suprema care sa desparta binele de rau. Tot oamenii au impartit lumea in frumos si urat..si ai vazut cat de relative sunt chestiile astea...Binele si raul sunt la fel de relative...sau se vor dovedi a fi...In vremuri demult apuse era bine si corect si firesc sa arzi vrajitoare pe rug...

Copil fiind, trebuie sa fii cuminte si sa inveti bine. Adolescent fiind, trebuie sa nu fumezi, sa nu bei, sa nu te droghezi, sa nu faci sex, sa vii devreme acasa. Fetelor trebuie sa le placa baietii, iar baietilor fetele. Adult fiind, trebuie sa te casatoresti, sa faci copii, sa ai un job si sa produci bani. Asa spun ei ca trebuie sa fie. Ei, cei din jurul nostru. A! Si mai trebuie sa crezi in Dumnezu. Dar nu in Dumnezeu tau, ci in cel al lor, pictat pe icoane si pereti de biserici. Am fost copil cuminte si am invatat bine. Am fost adolescent si am fumat, am baut, am facut sex si nu am venit devreme acasa. Dimpotriva, chiar am fugit de acasa. Si mi-au placut si femeile...Sunt adult si m-am casatorit, dar nu am un copil si nici nu produc cine stie ce bani. Si nici nu cred in Dumnezeul lor, ci intr-al meu. Dac-o exista vreunul, ca inca nu sunt foarte sigura. Dar nu sunt un om " fara Dumnezeu". 

Liberul arbitru este o minciuna. Nu exista, iar cine crede ca exista este un ignorant. In momentul in care, folosind asa numitul concept de liber arbitru, alegi sa faci ceva anume dar, in acelasi timp, nu te incadrezi in regulile si valorile generale, esti pedepsit. Intr-un fel sau altul. Deci, unde e libertatea ta? Nu ai voie sa.....Cine spune asta? O spun tot ei..si daca esti prins, suporti consecintele. Liberul arbitru functioneaza poate doar atunci cand alegi sa cumperi o sticla de apa sau una de suc. Atunci cand alegi o blonda si nu o bruneta. Atunci cand iti cumperi o masina sau o casa. Cand alegi sa-l placi pe Gheorghe si nu pe Vasile. Cand alegi sa mergi cu autobuzul sau sa iei metroul. 

In ceea ce priveste lucrurile cu adevarat importante, traseul ti-e foarte bine definit, drumul ti-e foarte bine batatorit...esti indrumat sa faci, sa gandesti, sa procedezi intr-un anumit fel. De fapt, esti obligat cu frumosul sa accepti ceea ce vor de la tine ceilalti. Iar ceilalti isi doresc asta pentru si-au dorit altii, inainte, de la ei. Si tot asa. Daca nu faci ce TREBUIE, esti exclus, marginalizat si scuipat intre ochi. Daca nu accepti, ti-o iei frumusel pe coaja. Si unde e libertatea de a alege? Nu este, amice!

Si mai e ceva. Intre vointa si ratiune exista o prapastie insesizabila dar extrem de adanca. Ratiunea si judecata ti-au fost formate inca din primii ani de viata. Vointa, in schimb, este doar a ta. Si se dezvolta pe tot parcursul vietii. Si cum ai putea impaca vointa cu ratiunea? Ceea ce-ti doresti cu adevarat si ceea ce ti-a fost impus inca de la inceput? 

Vointa, spun Ei, te poate duce, uneori, catre distrugere, catre suferinta. Vointa este buna doar daca vrei ceea ce vor EI. Dar asta nu se mai numeste vointa. Iar tu nici macar nu-ti dai seama. Esti ca o vita manata spre abator. O vita care crede ca singura a ales drumul. Crezi ca actionezi pe cont propriu, ca gandesti cu gandurile tale? Nu, dragul meu! Au gandit altii inainte pentru tine. Vointa te face sa suferi cateodata, ti se spune. Si de ce sa suferi? Nu e bine sa suferi! Dar, poate tie iti place sa suferi. Suferinta face parte din viata, pana la urma. Trebuie s-o gusti, s-o pipai, s-o cunosti, s-o simti. Uneori te complaci in suferinta, iti iubesti pana la epuizare suferinta, iar sentimentul este cel de traire maxima, intensa. Iubindu-ti suferinta, iti iubesti, de fapt, viata. Cand suferi, simti cu adevarat ca traiesti. Ca existi. Ca insemni ceva. Poate iti doresti sa risti, poate iti doresti sa suferi pentru a putea aprecia si cunoaste apoi fericirea. Trebuie sa ai un punct de reper. Dar nu. Ei nu te lasa.

Rational este pentru cineva sa mearga la serviciu zi de zi si sa castige o paine. Rational, pentru altcineva este sa ii subjuge pe ceilalti. Ratiunea este relativa. Rational este pentru unii sa dea in cap ca sa nu moara de foame...Pentru fiecare in parte asa trebuie..asa e firesc..normal..Stii ce e trist? Ca majoritatea dintre noi ajunge sa creada ca ideile pe care le are in cap ii apartin. Dar este una dintre cele mai mari minciuni care te fac sa dormi bine noaptea. Nu-ti apartin. Ti le-au inoculat altii fara sa stii, fara sa-ti dai seama. Dar ti le insusesti si crezi ca judeci dupa propriile tale puteri. Nu, prietene. Le-au judecat si disecat altii inaintea ta. Iar cand au ajuns la o forma cat de cat definita ti le-au introdus pe gatlej. Iar tu le-ai inghitit. De cele mai multe ori, pe nemestecate. Maica-ta iti spune sa te duci sa cersesti. Altii iti spun ca este rau. Iar tu alegi...cersesti, esti pedepsit de lege..nu cersesti te omoara maica-ta in baiate acasa pentru ca nu ai adus bani de paine...Ce e ratiunea??

Ratiunea iti spune ca trebuie sa faci un anumit lucru pentru ca asa fac toti cei din jurul tau, o majoritate anume...deci este normal sa te poti ca atare. Dar, de foarte multe ori, vointa iti cere altceva. Si ce faci? Hm? Cateodata, din plictiseala sau din orgoliu *mai ales in fata ta* mai calci in strachini. Si te simti bine. Pentru ca esti atat de frustrat incat trebuie sa faci ceva sa te mai si descarci. Si calci anumite reguli in picioare. Dar esti un las. Pentru ca le calci pe cele mici si banale. Nu ai curaj sa faci ceva “strigator la cer”. Ceva cu care cei din jur nu pot fi, sub nici o forma. de acord. Preferi sa inseli, sa minti, sa furi, sa iubesti, sa visezi, sa speri, doar pentru a-ti demonstra tie insuti ca esti un rebel. Si te minti singur. Iar ceilalti zambesc…Iar tu dormi noaptea. Te-ai mai minti o data…Cine spune ca nu respecta turma...este cel mai mare mincinos dintre toti mincinosii. N-o face ca sa creasca in ochii celor din jur ci in ca sa creasca, in primul rand in fata lui...
Liberul arbitru nu exista. Este pura teorie inventata de cei care nu se mai impaca cu frustrarea si cu dezgustul fata de propria persoana. Atata vreme cat ne supunem regulilor generale, cata vreme nu suntem indivizi ci turma..liberul arbitru este o pacaleala, o porcarie menita sa ne faca sa ne simtitm bine cand ne este foarte rau. 

Si de ce au inventat ei liberul arbitru? Ca nu cumva sa-i distrugi din interior. Intr-un fel, ca sa te  “adoarma”. L-au inventat de frica, prietene! Te lasa sa crezi ca ai propriile tale ganduri si idei si vise dar, de fapt, toate sunt ale lor. Cine sunt ei? Sunt tot ca tine. Dar nu conteaza individul, conteaza multimea. Pentru ca omul nu este individualizat, el este o singura fiinta care nu-si permite sa fie atacata la ea in ograda. E ca si cum am vorbi despre un organism. Creier, inima, plamani, ficat. Toate sunt dependente de celelalte. Trebuie sa coabiteze pentru a nu se distruge reciproc, pentru a exista. Si fiecare in parte functioneaza pentru binele celuilalt. Daca se intampla o anomalie...tot sistemul se duce de rapa. Sa presupunem ca ficatul nu mai vrea sa proceseze toxinele iar plamnii sa alimenteze cu oxigen sangele...

Cred ca ar trebui sa ne impacam cu ideea ca nu facem ce vrem noi ci ceea ce vrea majoritatea. Sa nu ne mai judecam ca fiind indivizi, ci mase, multimi...ca nu suntem unici, ci trasi la indigo. Xeroxati la nesfarsit. Fara vointa proprie, fara idei proprii, functionand dupa o lege eterna. Si sa nu-i mai aud pe cei care isi striga independenta pentru ca mi se face greata. Sunt niste ipocriti. Si traiesc in minciuna. Ca sa dorma bine noptea...




luni, 3 septembrie 2012

...pe toti!

Mi se rupe de prima declaratie a lui Basescu, proaspat intors la Cotroceni..si ma doare fix la palarie ca au vrut sa-l destituie din nou iar apoi s-au razgandit..nu ma intereseaza nunta Elenei Basescu, nici in ce tara va pleca sau a plecat deja, in luna de miere, Delia...ma doare-n cot de ultimele rezultate de la bac si de retarzii care nu stiu sa scrie romaneste si sa citeasca..nu ma intereseaza Inna si mi-e scarba de stirile senzationale despre taximetristul violat de o femeie.. Ecaterina Andronescu a fost implicata intr-un accident auto. Nici asta nu ma intereseaza. Nu-mi povesti despre Daniela Crudu pentru ca o sa te plesnesc peste bot. Nu vreau sa stiu despre Dragusanca si cand te aud vorbind despre ea imi vine sa-ti sar in gat. Despre Iris si Minculescu nici nu vreau sa amintesc...S-a mai destramat un mit...Si sa va ia dracu pe toti!

Ma intereseaza in schimb ca uite, din nou se amana aderarea Romaniei la Schengen, iar politicienii nostri urla ca muscati de sarpe ca asta este discriminare dom'le!! Noi  mereu ne-am plans ca suntem oropsiti..ne-am nascut aratandu-i pe altii cu degetul..nu ma mai mira..m-as fi mirat sa fi fost altfel....Ma intereseaza ca se schimba iar regulile dupa care se vor sustine examenele de Bacalaureat de la anul...ma intereseaza ca alimentele s-au scumpit cu 20%, ca oamenii nu au apa potabila din cauza secetei si le mor vitele de sete-n camp...ca pretul benzinei creste de la o saptamana la alta in timp ce Ponta il cununa religios pe fiul unui interlop din Valcea..Si sa va ia dracu pe toti!

Avocatii lui Adrian Nastase vor sa convinga magistratii ca faptele pentru care a fost judecat si condamnat s-au prescris...iar IML a ramas fara bani de expertize pentru ca si-a consumat fondurile...la numarul gratuit al ANPC nu raspunde nimeni pentru ca si aici nu mai sunt bani de telefoane...In schimb, Maruta se ia la bataie cu calatorii in autobuze, Iuliana Luciu a ajuns vedeta tv iar Bahmutanca il vrea inapoi pe Prigoana...In masini si tramvaie e aglomeratie, in piete e forfota, strada e o jungla...Margherita de la Clejani a luat in sfarsit bacul dupa ce l-a dat de trei ori, iar romanii care au votat impotriva lui Basescu sunt niste "borfasi" cum am auzit din gura unui cercopitec cu aere de intelectual. Am auzit ca la RHCP s-a terminat berea. In loc sa vezi concertul stateai ca boul la coada..si daca dovedesti ca esti bou, te vor trata exact asa cum meriti..Sa va ia dracu pe toti!