marți, 21 august 2012

Vorbe light..zgomot de fond

Mi-e sete sa vorbesc....mi-e sete de cuvinte rostite, nu gandite, mi-e un dor nebun de oameni, de oameni in carne si oase. Mi-e dor sa vorbesc...indiferent ca este vorba despre job, fotbal, politica, muzica, filme proaste sau cine stie ce alte aberatii nocturne, din miez tarziu de noapte...vorbe goale, fara continut, dar care te tin cumva pe linia de plutire..relaxare, liniste..vorbe light, "mestecabile", "inghitibile" si digerabile care se pierd a doua zi in uitare dar care te fac sa zambesti cand iti aduci aminte de acele momente cand ..parca ai spus, totusi, ceva..si ti s-a spus, totusi, ceva..

Mi-e sete de oameni, poate pentru ca prea multa vreme m-am ferit de ei...Mi-e sete de oameni poate pentru ca prea multa vreme m-am ascuns..Mi-e sete de oameni pentru ca ne desparte o vesnicie...Ma simt ca Robinson Crusoe..exilat pe o insula pustie...incercand sa-si construiasca propria-i lume in care traieste apoi si se considera fericit.....si care intr-o zi vede in zare un vapor. Totul se darama in acel moment...universul cladit in singuratate se sparge in mii de strigate disperate...

Poate ca am obosit sa fug...de ce naiba am fugit intotdeauna de oameni? Am atat de multi amici si cunostinte dar nici un prieten adevarat..cel pe umaraul caruia sa plangi in hohote daca ai chef, cel caruia sa-i povestesti totul fara sa-ti fie nici rusine, nici teama...cel pe care sa-l asculti fara sa-l intrerupi, pe care sa-l incurajezi, sa plangi si sa razi odata cu el, care sa nu-ti ceara niciodata bani si caruia sa nu-i cer vreodata bani..

...Nu am simtit nevoia sa am un prieten in adevaratul sens al cuvantului..si cred ca nici macar acum nu-mi doresc. Serios. Nu ma simt responsabila pentru a avea un prieten. Nu acum, cel putin. Cred ca, intr-un fel, un om care este avid dupa prieteni, pe langa faptul ca este foarte singur, mai este si foarte slab. Nu-si poate duce singur crucea. Si cauta pe cineva care sa-l ajute.  Prin simpla lui prezenta...prin bucuriile marunte pe care i le poate oferi...prin micile neplaceri si necazuri in care il poate scufunda...

Oricat de mult am incercat si voi incerca sa ma pacalesc, Taz nu poate umple toate golurile. Nu are cum. Chiar daca ma iubeste neconditionat. Chiar daca seara vine la mine si-mi linge mainile. Chiar daca dimineata se intinde la picioarele mele si nu se misca pana ce nu-i vorbesc....chiar daca, de multe ori, imi sare in brate bombanind fericit in timp ce eu...eu nu sunt acolo...incerc sa fiu dar, cateodata, ma surprind atat de departe...Ma simt izolata si multa vreme am fost fericita in izolarea mea. Acum nu pot sa spun ca mi-e foarte greu numai ca...ma aflam intr-un echilibru care-mi dadea senzatia de siguranta. Acum sfoara pe care merg se leagana atat de tare si mi-e teama ca, atunci cand voi cadea, nu va mai fi nimeni care sa ma prinda in brate. Inainte nici nu ma gandeam la asta..sfoara mea era solida, dreapta si bine intinsa. Probabil ca undeva s-a produs o fisura...s-a slabit un nod..l-am cautat si l-am gasit repede...s-a slabit un nod...ce ma fac? Am nevoie de un mester priceput :)


Mi-e sete sa cunosc, mi-e sete sa incerc, mi-e sete sa fac o nebunie..cum spunea Dan B. intr-o discutie despre nimic la tigara. Vreau sa fug din viata mea si sa calatoresc prin vietile  altora...ca si cum nu mai ai nimic de cunoscut aici, la tine acasa si te urci intr-un tren din mers...fara bilet...clandestin..iar apoi tot sari dintr-un vagon in altul...tragi cu ochiul mai tragi si cu sufletul din cand in cand..te bucuri, razi, te intristezi si iar te amuzi..si tot asa. Poate pana cand obosesti si simti nevoia sa te intorci din nou acasa. Numai ca atunci s-ar putea sa ai o mare problema. Acasa sa fie un cuvant gol..acasa sa fie prea departe...

Sunt momente in care ii privesc foarte atent pe cei din jur...si ma intreb..chiar merita timpul si efortul de a cunoaste acest om? Chiar daca ne vedem poate zi de zi...nu ne cunoastem deloc...am observat ca exista foarte multe persoane care vorbesc despre X sau Y numindu-i prietenii mei. O fac cu atata usurinta...eu stiu ca nu sunt cu adevarat prieteni ci doar amici vechi sau cunostinte recente dar...ei insista sa ma convinga ca au prieteni. Oare iti creste stima "de tine" daca te afisezi in fata celor din jur cu o ceata de prieteni dupa tine? Pe facebook am peste 150 de prieteni. Eu ii consideram la acea vreme, cand le-am dat ok-ul, potentiali cititori...acum nici macar atat..niste umbre..fara chip, fara contur...niste soapte..un permanent zgomot de fond..o coloana sonora proasta a unui film si mai prost..

Fiecare vrea ceva de la tine intr-un final. Este imposibil. Si tu vrei de la ei. Important este sa va doriti acelasi lucru si sa va satisfaceti nevoile reciproc. Sa spui ca iubesti neconditionat este o aberatie. Nu poti iubi un om fara motiv..te iubesc pentru ca...si aici poti insirui cele mai aberante motive dar este obligatoriu sa spui ceva...

Viata mea se numara in machetele zilnice pe care le fac pentru ziar..in materialele zilnice pe care le scriu..viata mea se numara in semne si corp de litere...in paragrafe, intertitluri, titluri si sapouri...Imi petrec o buna parte din viata prin metrou, autobuz si troleibuz..vorbind cu piariste fitoase...mergand la evenimente de seara unde intalnesc aceleasi fite care uneori ma amuza..alteori ma dezgusta..rochie si sandale cu toc...zambete, pupaturi pe obraz, strangeri viguroase de mana..sau lesinate...o agenda si un pix..un pahar de vin sau sampanie..si multa lumea care se pierde in acelasi zgomot de fond al vietii mele..

Dar trenul..cand va ajunge trenul acela la destinatie..si cand toata lumea va trebui sa coboare...ce te faci atunci? iei altul..astepti intr-o gara..pana vine alt tren...viata mea, acum, este o gara...ma uit in zare, ascult...astept...oare de ce are intarziere?


13 comentarii:

  1. tre' sa te regasesti
    da' esti atat de departe de tine ca nu stiu daca...
    suna deshtept,nu? =))

    RăspundețiȘtergere
  2. Și, până acum, ai fugit pentru că?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. pentru cosmin

      pentru ca imi lipseste incredrea..

      Ștergere
  3. ...si tu,care esti zgomotul de fond al vietii altora...
    da,poate ca ai nevoie doar de cuvinte simple,conversatie usoara dar care sa conteze,sa-ti aduci aminte de ea si sa te simti bine,sa ai iar starea pe care o aveai atunci cand ascultai fara sa faci efortul sa te concentrezi.cred ca e vorba doar de incredere.sa nu trebuiasca sa gandesti pe n planuri cand vorbesti cu cineva.prinzi tu ideea la ce vreau sa spun.
    se putea si fara comparatia aia cu trenul,ma dau gata astea cu gari,trenuri,bariere,halte si macazuri :P >:)

    RăspundețiȘtergere
  4. nu eram conectat pe blogger,de aia apar anonim la 13:23 :)

    RăspundețiȘtergere
  5. pentru titi

    da..de incredere :)ce usurare sa te inteleaga cineva...credeam ca sunt alambicata :)
    cat despre tren...fiecare simte in felul sau...eu chiar mi-am trait o perioada din viata prin trenuri gari halte si macazuri. pentru mine trenul intotdeauna a insemnat libertate...dar in fine..asta e alta poveste..

    RăspundețiȘtergere
  6. e bine :)
    asteptam,ca de aia am dat "subscribe" :-)))
    noapte buna

    RăspundețiȘtergere
  7. Răspunsuri
    1. In oameni..nu mai investesc de foarte multa vreme in oameni..ii studiez doar..nu ma apropii prea mult...ca la o gradina zoologica..vezi leul, maimuta, sobolanul...dar nu te apropii prea mult de gratii...

      Ștergere
  8. :-o
    se pare ca toti din lista mea ...
    http://theworld-we-live-in.blogspot.ro/2012/08/ajunge.html?utm_source=feedburner&utm_medium=feed&utm_campaign=Feed:+blogspot/iqtY+%28Lumea+in+care+traim%29

    RăspundețiȘtergere
  9. uite de-aia ziceam eu ca mi-e dor sa mai citesc ceva de-al tau...fiindca ma regasesc in ceea ce scrii, iar eu, netalentat in ale scrisului, dedicat doar luminii si culorii, ma simt comple(x)tat...:)

    RăspundețiȘtergere
  10. Doru, tu stii mult mai bun decat mine ca o fotografie face cat o mie de cuvinte :)

    RăspundețiȘtergere