joi, 16 august 2012

Fii aici...



....strazi, terase, trotuare, vitrine, caldura, magazine, florarese, bere la halba, bere la sticla, manele, Radio Guerilla, rasete, tramvaie, fuste, cuvinte hade, ranjite, schimonosite-n dureri si chinuri..claxoane, seminte sparte, alte strazi, alte terase, alte trotuare si vitrine..

Traim robotizat, ca niste mici utilaje bine programate, bine setate, alimentate pana la refuz si cu toate suruburile bine unse. Turam cu totii la maximum. Fara sa stim de ce. Si fara mari batai de cap. Facem ce stim noi sa facem. Sau ce stiu altii ca stim sa facem. Si nu ne plangem. Pentru ca asta ni s-a spus ca este ...Viata. Multi sunt ca noi, iar noi suntem ca toti ceilalti. In turma. La gramada. Nici macar placuta de identificare sau numar matricol nu avem. Si nici nu ne dorim. Traim cu ochii inchisi, cu urechile astupate, cu gura muta si fara de cuvinte.

Dar uneori ne trezim din viata. In mijlocul haosului. Cand lumea pare pe dos, rasturnata cu picioarele-n sus, ca o curva si aia stricata. "Cine sunt oamenii astia? Ce vor de la mine? De ce misuna in jurul meu si dau din coada ca niste catei si se gudura si ranjesc si colcaie si orbecaie ca niste nebuni, de ce sunt atat de vorace si...Doamne....de ce sunt atat de urati? Ce dracu caut eu aici?" De multe ori, probabil, ca te-ai intrebat asta...

Si privesti in jurul tau nedumerit, nerecunoscand nimic, nici oameni, nici locuri. Doar straini, umbre, mizerii si dejectii umane ce put a hoit. Cum de mi-am permis sa las se intample una ca asta? Am ajuns aici singur sau poate m-au tarat altii? Sau poate m-am tarat eu dupa ei? Ce dracu caut eu aici??

Uneori te simti neputincios. Si cedezi. Te lasi luat de mana si plimbat prin mocirla. Nu te mai poti impotrivi. Simti doar lehamite si sila si oboseala. Alteori rabufnesti, nu-i lasi sa te atinga, nu-i lasi nici macar sa te priveasca. Si te refugiezi din calea lor ca din calea unor raiosi ce te pot contamina. Refuzi sa fii ca ei dar stii ca esti si ca nu faci altceva decat sa te minti singur. Nu te poti izola de oameni. Nu ai cum. Pentru ca orice ai face, ei te impresoara zi de zi ca un roi de lacuse. Nu ai cum sa scapi. Decat daca deschzi larg ochii si-ncepi sa visezi...O pana, un fluture, un apus de soare, o creanga de brad, o piatra, un nor, un cer si-un pamant...Traiesti acolo, printre cei multi si urati, dar existi numai aici...Si te intrebi ce dracu ai cautat tu ACOLO si cum de ti-a luat atata timp sa fii AICI?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu