luni, 27 august 2012

Dulceata de nuci amare


Usa se inchise in urma lui  intr-un zgomot de lemn sec si-nfundat, zgomot ce avea sa-l urmareasca apoi intreaga viata. Iar el simti o durere atat de mare incat avu impresia ca, daca nu va inceta in urmatoarea clipa, sigur va muri. Stia ca este doar o chestiune de timp pana cand va ceda. Ajunsese deja la limita, iar dincolo de ea nu ar mai fi putut fi raspunzator pentru faptele sale. Nu stia ce se va intampla, cum va reactiona si ce va face cand nu va mai fi stapanul sau.
Asa am aflat despre el.


Si totusi, de-a lungul timpului, incerca din rasputeri sa nu dea de banuit nimanui ca se lupta pentru supravietuire. Zambea, saluta, vorbea, radea cand trebuia s-o faca, incerca sa se piarda printre oameni, sa se  amestece cu ei, sa se supuna regulilor lor...incerca sa se comporte normal, firesc, sa nu iasa din tipare pentru a nu atrage atentia nimanui.. Pentru ca, daca cineva l-ar fi privit cu adevarat, si-ar fi dat seama. Iar suferinta lui era mult prea intensa pentru a o imparti cu altii. Ardea-n valvataie, nu la foc mocnit...Si timpul trecea...Iar el in fiecare secunda astepta sa moara. Si-l durea pana la sange, pana la epuizare si dincolo de orice judecata. Erau momente care veneau odata cu lasarea serii in care simtea ca-si va pierde mintile. Aproape ca nici nu se mai putea controla si nici nu-si mai dorea s-o faca.
Asa l-am vazut. 


Ore intregi statea culcat pe canapea, nemiscat, cu ochii infipti in tavan. Pe jos, la picioarele lui, un motan torcea a nepasare..hartii, sticle de bere goale, doua scrumiere pline ochi cu mucuri de tigara, doua cani de cafea pe fundul carora mucegaise zatul..ziare mototolite..cateva fotografii rupte, unele decupate, altele taiate pe jumatate...reviste cu femei goale imprastiate si rasfirate anapoda...un cotor sfrijit de mar, cateva coji uscate de portocale si un prezervativ expirat...Viata lui intreaga...un morman de gunoaie de care insa se atasase cumva..erau singurele lucruri care ii confirmau zi de zi faptul ca inca mai exista. Iar daca, prin absurd, cineva i-ar fi facut curat in camera, cred ca ar fi innebunit de tot. In aer plutea un miros statut de tigara, bautura si mucegai..era caldut si il imbia la somn..televizorul deschis, cu sonorul oprit mergea in gol si trancanea mut si indiferent...
Asa l-am gasit. 


Veneau uneori momente de acalmie cand totul in jur era mut si sters, cand isi auzea doar bataile obosite ale inimii..un moment de respiro pentru ca apoi totul s-o ia nebun de la capat. "Stii cum e cand ai vrea sa plangi si nu ai lacrimi? Cum e sa vrei sa strigi dar vocea ti-e muta? Cand vrei sa fugi dar picioarele nu te asculta? De-as muri odata! isi spunea, pentru ca viata e un chin, o tortura si nimeni nu poate fi pedepsit in asa hal incat sa suporte ce este de nesuportat".
Ochii ii erau parca mai verzi si mai mari, cu o lucire stranie, aproape salbatica..parul negru si valvoi ii intuneca si mai mult privirile...suvite ravasite pe frunte..neras de zile-ntregi avea obrajii aspri, iar buzele zambeau ironic, rautacios.
Asa l-am cunoscut.

Deschise usa cu greu, iar in prag aparu obosit si iritat. Cu aceiasi ochi mari si verzi, cu acelasi par ciufulit rasfirat in suvite pe frunte. Era imbracat intr-un tricou si-n blugi. In picioarele goale. Un tricou parca prea larg si niste blugi parca prea largi...Ma privi fix pentru cateva secunde iar apoi, fara nici un cuvant, se intoarse in camera lasand usa deschisa. Sa intru? Imi era frica.. Sa stau in usa? Sigur nu s-ar fi intors dupa mine. L-am urmat timid, privind atenta incaperea. Statea in picioare in mijlocul camerei si incerca fastacit sa se scuze...Stii la mine..e cam ...Vrei o bere? Cafea nu am..Ti-e foame? Frigiderul e gol...Sa-ti comand ceva? Stai jos..nu..nu acolo..aici...Zambi incurcat. Vrei ceva dulce? Cred ca am niste dulceata de nuci..dar doar o singura lingurita..
Si am mancat impreuna dulceata de nuci amare cu aceeasi lingurita, lingandu-ne din cand in cand si pe degete. "Nu am mai vazut de multa vreme o femeie mancand"... Zambea. Sincer.
Asa l-am iubit. 



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu