joi, 30 august 2012

Buna varianta rea

Nebun de alb...

Reteta pentru ziua de maine


Caldura. Betoane. Coji de seminte. Dumnezei si hristosi. 10 banane, 5 lei!!! Incarcatoare, telefoane...incarcatoare avem!! Claxoane. Mizerie. Ura. Neputinta. Baiatu, baiatu..lu fata asta ii place de tine!! Indiferenta. Frica. Hai mamaie sa-ti dau floricele!! Lehamite. Curve. Tigari..tigari avem... Badarani. Mitocani. Fa, da ce cur ai! Politica. Show bizz. Vedete. Saracie. Minciuna. Hotie. Mircea Badea. 

Cred ca, inconstient sau nu, fiecare dintre noi avem o reteta proprie care ne tine cat de cat pe linia de plutire, care ne face sa ne trezim dimineata, ne face sa ne urnim spre job, ne face sa supravietuim zilei si s-o luam de la capat din nou si mereu. 

Acum doua seri, pana tarziu in noapte, m-am uitat la o emisiune despre cum se hranesc balenele albastre. Nu stiu de ce dracu, poate de la vinul pe care l-am baut inainte, dar mi-au dat lacrimile...Inainte de asta, m-am uitat pe net la Fratii Karamazov si m-am indragostit de Aliosa. Cat am citit cartea, am fost indragostita  doar de personaj..Acum, constat ca sunt indragostita si de actor. Si vai!! E doar un pusti de...18 ani cred...In fine..Cand o sa ma uit la Idiotul o sa ma reindragostesc de printul Miskin. Iar apoi mai vad eu pe cine mai pun ochii..sau inima :) Cred ca de-a lungul timpului m-am indragostit mai mult de barbati fictivi decat reali..Asta poate si din cauza faptului ca nu exista barbat ideal iar atunci trebuie sa-l inventez. De multe ori, cand spun ceva, cand fac ceva ma intreb...oare ce-o spune acum Aliosa sau printul Miskin sau...Harap Alb???

Aseara, tot pana tarziu, am vazut o emisiune despre Delta Dunarii si despre nurcile europene care aproape ca nu au mai ramas decat la noi in tara. Frumos...si trist. Nu mai are rost sa intru in detalii, le cunoastem cu totii.

In ultima vreme ascult parca mult prea multa muzica si merg mult prea mult pe jos...Noroc de tenisi ca-s prietenii mei :) Metal furios, ragete cat mai adanci sa-mi patrunda dincolo de suflet, sa ma amorteasca..sunt urletele pe care, de multe ori, as vrea sa le strig eu insami dar nu am putere si nici curaj. Sa-mi zbiere sufletul pe strazi in urechi si-n gand...Ascult tare si merg repede. Ti-am mai spus ca eu nu stiu sa ma plimb. Eu alerg..As vrea sa ma plimb...

Ieri, la Victoriei, m-am bucurat ca un copil tampit cand am vazut de sus un tren cum pleaca din statie. Si mi-am adus aminte de povestile acelea in care eroul principal sare de pe un pod direct pe plafonul unui tren in miscare. Mereu stramb din nas la fazele astea. pentru ca in viata reala nici un om sanatos la cap nu ar face asa ceva. Si inceput sa rad de una singura...si nu m-a vazut nimeni.
Tot ieri, am admirat cladirile darapanate de pe calea Grivitei si mi s-a strns sufletul..se ghemuise mic langa un zid parasit, ascuns printre caramizi si moloz...am vazut copii jucand sotronul in fata blocului meu...si m-am bucurat pentru trei caramele pe care mi le-a dat un vanzator. Asa..pentru ca sunt tare bune domnisoara..

Citesc ..citesc cat pot de mult..si nu ziare..am renuntat de multa vreme sa ma mai uit la stiri si emisiuni politce..refuz sa vorbesc despre politica...sunt plina pana la refuz de scarba si probabil ca asta este un mod de a ma proteja...Cred ca am spus tot ce aveam de spus despre asta si daca as incepe sa vorbesc nu as face decat sa ma repet..

Seara, dupa ce Taz adoarme sub canapea, imi torn un pahar de bere sau vin si savurez momentul uitanda-ma la un film sau scriind... scrisul imi darama cumva toate barierele ridicate peste zi..

Pe strada vad oameni cu casti in urechi...nici eu nu pot pleca din casa fara casti..grijile mele sunt telefonul si apoi castile...cateodata uit sa iau bani cu mine dar telefonul si castile niciodata! Telefonul sa ma aduca in realitate, castile sa ma arunce-n visare..Pentru ca traim cu totii intr-o lume a noastra..intr-un univers propriu ca intr-un balon de sapun..ma trezesc uneori cantand pe strada si-mi vine sa topai si sa dansez...de multe ori ma gandesc ce-ar fi sa incep sa dansez in statia de metrou sau pe trotuar sau pe refugiul de tramvai...si dansez in gand pentru ca mi-e frica de privire celor din jur...Dar tare as vrea sa dansez...

Am facut o obsesie pentru o melodie..cafeaua de dimineata a lui doru stanculescu pe care o ascult in fiecare dimineata si topai ca o nebuna prin casa cu taz in brate..Ii multumesc din suflet bietului ca sta ca o papusa de plus rabdator si tolerant pana imi termin numarul...Azi voi avea azi o zi cumplita cu termen limita dar sper sa ajung cat mai repede acasa...






luni, 27 august 2012

Dulceata de nuci amare


Usa se inchise in urma lui  intr-un zgomot de lemn sec si-nfundat, zgomot ce avea sa-l urmareasca apoi intreaga viata. Iar el simti o durere atat de mare incat avu impresia ca, daca nu va inceta in urmatoarea clipa, sigur va muri. Stia ca este doar o chestiune de timp pana cand va ceda. Ajunsese deja la limita, iar dincolo de ea nu ar mai fi putut fi raspunzator pentru faptele sale. Nu stia ce se va intampla, cum va reactiona si ce va face cand nu va mai fi stapanul sau.
Asa am aflat despre el.


Si totusi, de-a lungul timpului, incerca din rasputeri sa nu dea de banuit nimanui ca se lupta pentru supravietuire. Zambea, saluta, vorbea, radea cand trebuia s-o faca, incerca sa se piarda printre oameni, sa se  amestece cu ei, sa se supuna regulilor lor...incerca sa se comporte normal, firesc, sa nu iasa din tipare pentru a nu atrage atentia nimanui.. Pentru ca, daca cineva l-ar fi privit cu adevarat, si-ar fi dat seama. Iar suferinta lui era mult prea intensa pentru a o imparti cu altii. Ardea-n valvataie, nu la foc mocnit...Si timpul trecea...Iar el in fiecare secunda astepta sa moara. Si-l durea pana la sange, pana la epuizare si dincolo de orice judecata. Erau momente care veneau odata cu lasarea serii in care simtea ca-si va pierde mintile. Aproape ca nici nu se mai putea controla si nici nu-si mai dorea s-o faca.
Asa l-am vazut. 


Ore intregi statea culcat pe canapea, nemiscat, cu ochii infipti in tavan. Pe jos, la picioarele lui, un motan torcea a nepasare..hartii, sticle de bere goale, doua scrumiere pline ochi cu mucuri de tigara, doua cani de cafea pe fundul carora mucegaise zatul..ziare mototolite..cateva fotografii rupte, unele decupate, altele taiate pe jumatate...reviste cu femei goale imprastiate si rasfirate anapoda...un cotor sfrijit de mar, cateva coji uscate de portocale si un prezervativ expirat...Viata lui intreaga...un morman de gunoaie de care insa se atasase cumva..erau singurele lucruri care ii confirmau zi de zi faptul ca inca mai exista. Iar daca, prin absurd, cineva i-ar fi facut curat in camera, cred ca ar fi innebunit de tot. In aer plutea un miros statut de tigara, bautura si mucegai..era caldut si il imbia la somn..televizorul deschis, cu sonorul oprit mergea in gol si trancanea mut si indiferent...
Asa l-am gasit. 


Veneau uneori momente de acalmie cand totul in jur era mut si sters, cand isi auzea doar bataile obosite ale inimii..un moment de respiro pentru ca apoi totul s-o ia nebun de la capat. "Stii cum e cand ai vrea sa plangi si nu ai lacrimi? Cum e sa vrei sa strigi dar vocea ti-e muta? Cand vrei sa fugi dar picioarele nu te asculta? De-as muri odata! isi spunea, pentru ca viata e un chin, o tortura si nimeni nu poate fi pedepsit in asa hal incat sa suporte ce este de nesuportat".
Ochii ii erau parca mai verzi si mai mari, cu o lucire stranie, aproape salbatica..parul negru si valvoi ii intuneca si mai mult privirile...suvite ravasite pe frunte..neras de zile-ntregi avea obrajii aspri, iar buzele zambeau ironic, rautacios.
Asa l-am cunoscut.

Deschise usa cu greu, iar in prag aparu obosit si iritat. Cu aceiasi ochi mari si verzi, cu acelasi par ciufulit rasfirat in suvite pe frunte. Era imbracat intr-un tricou si-n blugi. In picioarele goale. Un tricou parca prea larg si niste blugi parca prea largi...Ma privi fix pentru cateva secunde iar apoi, fara nici un cuvant, se intoarse in camera lasand usa deschisa. Sa intru? Imi era frica.. Sa stau in usa? Sigur nu s-ar fi intors dupa mine. L-am urmat timid, privind atenta incaperea. Statea in picioare in mijlocul camerei si incerca fastacit sa se scuze...Stii la mine..e cam ...Vrei o bere? Cafea nu am..Ti-e foame? Frigiderul e gol...Sa-ti comand ceva? Stai jos..nu..nu acolo..aici...Zambi incurcat. Vrei ceva dulce? Cred ca am niste dulceata de nuci..dar doar o singura lingurita..
Si am mancat impreuna dulceata de nuci amare cu aceeasi lingurita, lingandu-ne din cand in cand si pe degete. "Nu am mai vazut de multa vreme o femeie mancand"... Zambea. Sincer.
Asa l-am iubit. 



marți, 21 august 2012

Vorbe light..zgomot de fond

Mi-e sete sa vorbesc....mi-e sete de cuvinte rostite, nu gandite, mi-e un dor nebun de oameni, de oameni in carne si oase. Mi-e dor sa vorbesc...indiferent ca este vorba despre job, fotbal, politica, muzica, filme proaste sau cine stie ce alte aberatii nocturne, din miez tarziu de noapte...vorbe goale, fara continut, dar care te tin cumva pe linia de plutire..relaxare, liniste..vorbe light, "mestecabile", "inghitibile" si digerabile care se pierd a doua zi in uitare dar care te fac sa zambesti cand iti aduci aminte de acele momente cand ..parca ai spus, totusi, ceva..si ti s-a spus, totusi, ceva..

Mi-e sete de oameni, poate pentru ca prea multa vreme m-am ferit de ei...Mi-e sete de oameni poate pentru ca prea multa vreme m-am ascuns..Mi-e sete de oameni pentru ca ne desparte o vesnicie...Ma simt ca Robinson Crusoe..exilat pe o insula pustie...incercand sa-si construiasca propria-i lume in care traieste apoi si se considera fericit.....si care intr-o zi vede in zare un vapor. Totul se darama in acel moment...universul cladit in singuratate se sparge in mii de strigate disperate...

Poate ca am obosit sa fug...de ce naiba am fugit intotdeauna de oameni? Am atat de multi amici si cunostinte dar nici un prieten adevarat..cel pe umaraul caruia sa plangi in hohote daca ai chef, cel caruia sa-i povestesti totul fara sa-ti fie nici rusine, nici teama...cel pe care sa-l asculti fara sa-l intrerupi, pe care sa-l incurajezi, sa plangi si sa razi odata cu el, care sa nu-ti ceara niciodata bani si caruia sa nu-i cer vreodata bani..

...Nu am simtit nevoia sa am un prieten in adevaratul sens al cuvantului..si cred ca nici macar acum nu-mi doresc. Serios. Nu ma simt responsabila pentru a avea un prieten. Nu acum, cel putin. Cred ca, intr-un fel, un om care este avid dupa prieteni, pe langa faptul ca este foarte singur, mai este si foarte slab. Nu-si poate duce singur crucea. Si cauta pe cineva care sa-l ajute.  Prin simpla lui prezenta...prin bucuriile marunte pe care i le poate oferi...prin micile neplaceri si necazuri in care il poate scufunda...

Oricat de mult am incercat si voi incerca sa ma pacalesc, Taz nu poate umple toate golurile. Nu are cum. Chiar daca ma iubeste neconditionat. Chiar daca seara vine la mine si-mi linge mainile. Chiar daca dimineata se intinde la picioarele mele si nu se misca pana ce nu-i vorbesc....chiar daca, de multe ori, imi sare in brate bombanind fericit in timp ce eu...eu nu sunt acolo...incerc sa fiu dar, cateodata, ma surprind atat de departe...Ma simt izolata si multa vreme am fost fericita in izolarea mea. Acum nu pot sa spun ca mi-e foarte greu numai ca...ma aflam intr-un echilibru care-mi dadea senzatia de siguranta. Acum sfoara pe care merg se leagana atat de tare si mi-e teama ca, atunci cand voi cadea, nu va mai fi nimeni care sa ma prinda in brate. Inainte nici nu ma gandeam la asta..sfoara mea era solida, dreapta si bine intinsa. Probabil ca undeva s-a produs o fisura...s-a slabit un nod..l-am cautat si l-am gasit repede...s-a slabit un nod...ce ma fac? Am nevoie de un mester priceput :)


Mi-e sete sa cunosc, mi-e sete sa incerc, mi-e sete sa fac o nebunie..cum spunea Dan B. intr-o discutie despre nimic la tigara. Vreau sa fug din viata mea si sa calatoresc prin vietile  altora...ca si cum nu mai ai nimic de cunoscut aici, la tine acasa si te urci intr-un tren din mers...fara bilet...clandestin..iar apoi tot sari dintr-un vagon in altul...tragi cu ochiul mai tragi si cu sufletul din cand in cand..te bucuri, razi, te intristezi si iar te amuzi..si tot asa. Poate pana cand obosesti si simti nevoia sa te intorci din nou acasa. Numai ca atunci s-ar putea sa ai o mare problema. Acasa sa fie un cuvant gol..acasa sa fie prea departe...

Sunt momente in care ii privesc foarte atent pe cei din jur...si ma intreb..chiar merita timpul si efortul de a cunoaste acest om? Chiar daca ne vedem poate zi de zi...nu ne cunoastem deloc...am observat ca exista foarte multe persoane care vorbesc despre X sau Y numindu-i prietenii mei. O fac cu atata usurinta...eu stiu ca nu sunt cu adevarat prieteni ci doar amici vechi sau cunostinte recente dar...ei insista sa ma convinga ca au prieteni. Oare iti creste stima "de tine" daca te afisezi in fata celor din jur cu o ceata de prieteni dupa tine? Pe facebook am peste 150 de prieteni. Eu ii consideram la acea vreme, cand le-am dat ok-ul, potentiali cititori...acum nici macar atat..niste umbre..fara chip, fara contur...niste soapte..un permanent zgomot de fond..o coloana sonora proasta a unui film si mai prost..

Fiecare vrea ceva de la tine intr-un final. Este imposibil. Si tu vrei de la ei. Important este sa va doriti acelasi lucru si sa va satisfaceti nevoile reciproc. Sa spui ca iubesti neconditionat este o aberatie. Nu poti iubi un om fara motiv..te iubesc pentru ca...si aici poti insirui cele mai aberante motive dar este obligatoriu sa spui ceva...

Viata mea se numara in machetele zilnice pe care le fac pentru ziar..in materialele zilnice pe care le scriu..viata mea se numara in semne si corp de litere...in paragrafe, intertitluri, titluri si sapouri...Imi petrec o buna parte din viata prin metrou, autobuz si troleibuz..vorbind cu piariste fitoase...mergand la evenimente de seara unde intalnesc aceleasi fite care uneori ma amuza..alteori ma dezgusta..rochie si sandale cu toc...zambete, pupaturi pe obraz, strangeri viguroase de mana..sau lesinate...o agenda si un pix..un pahar de vin sau sampanie..si multa lumea care se pierde in acelasi zgomot de fond al vietii mele..

Dar trenul..cand va ajunge trenul acela la destinatie..si cand toata lumea va trebui sa coboare...ce te faci atunci? iei altul..astepti intr-o gara..pana vine alt tren...viata mea, acum, este o gara...ma uit in zare, ascult...astept...oare de ce are intarziere?


joi, 16 august 2012

Fii aici...



....strazi, terase, trotuare, vitrine, caldura, magazine, florarese, bere la halba, bere la sticla, manele, Radio Guerilla, rasete, tramvaie, fuste, cuvinte hade, ranjite, schimonosite-n dureri si chinuri..claxoane, seminte sparte, alte strazi, alte terase, alte trotuare si vitrine..

Traim robotizat, ca niste mici utilaje bine programate, bine setate, alimentate pana la refuz si cu toate suruburile bine unse. Turam cu totii la maximum. Fara sa stim de ce. Si fara mari batai de cap. Facem ce stim noi sa facem. Sau ce stiu altii ca stim sa facem. Si nu ne plangem. Pentru ca asta ni s-a spus ca este ...Viata. Multi sunt ca noi, iar noi suntem ca toti ceilalti. In turma. La gramada. Nici macar placuta de identificare sau numar matricol nu avem. Si nici nu ne dorim. Traim cu ochii inchisi, cu urechile astupate, cu gura muta si fara de cuvinte.

Dar uneori ne trezim din viata. In mijlocul haosului. Cand lumea pare pe dos, rasturnata cu picioarele-n sus, ca o curva si aia stricata. "Cine sunt oamenii astia? Ce vor de la mine? De ce misuna in jurul meu si dau din coada ca niste catei si se gudura si ranjesc si colcaie si orbecaie ca niste nebuni, de ce sunt atat de vorace si...Doamne....de ce sunt atat de urati? Ce dracu caut eu aici?" De multe ori, probabil, ca te-ai intrebat asta...

Si privesti in jurul tau nedumerit, nerecunoscand nimic, nici oameni, nici locuri. Doar straini, umbre, mizerii si dejectii umane ce put a hoit. Cum de mi-am permis sa las se intample una ca asta? Am ajuns aici singur sau poate m-au tarat altii? Sau poate m-am tarat eu dupa ei? Ce dracu caut eu aici??

Uneori te simti neputincios. Si cedezi. Te lasi luat de mana si plimbat prin mocirla. Nu te mai poti impotrivi. Simti doar lehamite si sila si oboseala. Alteori rabufnesti, nu-i lasi sa te atinga, nu-i lasi nici macar sa te priveasca. Si te refugiezi din calea lor ca din calea unor raiosi ce te pot contamina. Refuzi sa fii ca ei dar stii ca esti si ca nu faci altceva decat sa te minti singur. Nu te poti izola de oameni. Nu ai cum. Pentru ca orice ai face, ei te impresoara zi de zi ca un roi de lacuse. Nu ai cum sa scapi. Decat daca deschzi larg ochii si-ncepi sa visezi...O pana, un fluture, un apus de soare, o creanga de brad, o piatra, un nor, un cer si-un pamant...Traiesti acolo, printre cei multi si urati, dar existi numai aici...Si te intrebi ce dracu ai cautat tu ACOLO si cum de ti-a luat atata timp sa fii AICI?

miercuri, 15 august 2012

In gand...

Cand vreau sa te cert, prefer sa tac. Dar tu nu stii ca tacerea mea te cearta. Ca urla si mi se zbate-n gand. Poate-mi citesti furia in ochi, poate in freamatul degetelor nervoase, poate o vezi intr-o cuta fina aparuta-ntre sprancene...poate o simti in gesturile mele dar n-o vei auzi niciodata rabufnindu-ti in fata. Pentru ca, de fiecare data, vorbele-mi sunt frante, sugrumate din fasa, gatuite - iar ele, nestavilite, prind radacini in gand...Si atunci incep sa-ti vorbesc cu adevarat. Iti spun ce ar trebui sa auzi, ce ar trebui sa stii si sa cunosti. Te cert, te judec, te pedepsesc si te iert. Vorbesc cu tine-n gand in timp ce ma aflu pe strada, in timp ce-mi conduc masina, in timp ce stau la stop sau pe scaun in autobuz si metrou. Vorbesc cu tine-n gand in timp ce ascult o melodie, in timp ce ma plimb prin magazine goale. Vorbesc cu tine-n gand mereu, oriunde si oricand.. O data, si inca o data..si de cate ori este nevoie. Pana cand vei pricepe. Iar cuvintele-mi sunt limpezi si clare, curg lin, fara suisuri si coborasuri..sufletu-mi este descatusat si navaleste la vale - in gand. In gand tu ma auzi, si ma privesti. In gand ma lansez in teorii absconse pe care, culmea, tu le cunosti deja, in gand sunt concisa, mi-e mintea limpede, in gand stiu ce vreau, ce-mi place si ce urasc. Te si pot iubi. Tot in gand. Cand realitatea nu ma lasa s-o fac de fata cu tine. Sunt multe lucruri pe care ti le spun in gand.
In gand iubesc si ma rafuiesc cu lumea-ntreaga. In realitate, zambesc, dau din cap cateodata aprobator, cateodata nu, te privesc fix si-mi aprind o tigara.


De ce fac asta? De ce nu pot sa-ti spun in fata tot ce gandesc si simt? Nici nu mai stiu..poate ca sa nu te supar. Sau poate ca sa nu ma supar eu. Sau..poate pentru ca mi-e teama. Caci stiu ca, odata pornite, cuvintele ar prinde viata, s-ar rasuci si rostogoli ca un tavalug si ar ucide totul in calea lor. Inclusiv pe mine insami. Mi-e teama ca odata scoase la iveala, nu se vor mai opri niciodata. Mi le tin asadar  pentru mine, cautandu-le un loc si inca un loc in suflet. Iar tu vei sti ca atunci cand tac, vorbesc cu tine-n gand...



marți, 14 august 2012

Fericirea-i...

Fericirea-i un lucru marunt..o aripa care vibreaza..fericirea-i un lucru mic..un pitic ce danseaza...

Fericirea-i cafeaua de dimineata aburinda si-nspumata pe care o sorb cu o placere nebuna si care-mi lasa pe buze mustati..
Fericirea-i o carte buna, pe care n-o mai pot lasa din maini, pe care o citesc pe nerasuflate..in statii de metrou, in tramvaie si autobuze, pe strada sau in varful patului imbracata-n pijamale..
Fericirea-i o cutie imensa cu inghetata de ciocolata si fructe de padure pe care o mananc lacoma cu lingura
Fericirea-i  un baietel blond cu ochii verzi care deseneaza cu creta colorata pe asfalt o corabie cu panze..
Fericirea-i  sunetul infundat  si gustul amarui al marii, luna care rasare din ape si nisipul umed care-mi gadila talpile
Fericirea este un ghiveci cu flori colorate
Fericirea-i un film bun, o carafa cu vin sau o bere rece bauta cu prietenii
Fericirea-i un acord de chitara, un cantec, o poezie, un zambet din partea unui necunoscut, un salut strengaresc si trei cuvinte Ce frumoasa esti...
Fericirea-i o muscatura dintr-un mar zemos intr-o zi torida de vara, doi batrni frumosi care se tin de mana plimbandu-se prin parc, un cuib de randunele si pui infometati cu ciocurile larg cascate catre viata..o ciocanitoare care ma trezeste in fiecare dimineata din somn si care-si are cuibul in nucul din fata geamului meu
Fericirea-i un bal mascat..un carnaval cu confetti si baloane printre care te caut si te ghicesc..doi ochi verzi superbi care ma cauta cu infrigurare
Fericirea-i salutul tau timid, imbratisarea ta calda si sarutul tau usor pe obraz..
Fericirea-i un borcan cu dulceata pe care o ling pofticioasa de pe degete

Fericirea-i un lucru marunt..o aripa care vibreaza..fericirea-i un lucru mic..un pitic ce danseaza...