joi, 26 iulie 2012

MIruna


"Sa ma ingrop in tine...sa ma scufund incet, sa ma acoperi, sa ma-nvelesti, sa-mi tai rasuflarea, sa-mi smulgi privirile, sa-mi amortesti gandurile, simtirile, sa-mi stergi memoria, sa-mi furi amintirile, sa-mi cureti sufletul, sa ma nasti a doua oara.."

Obrajii ii frigeau, buzele ii erau crapate de vant. Mergea in nestiire, ascultand zapada cum ii scartaia sub talpi. In jur, blocuri gri, vitrine hade, maanechine din plastic ce-i ranjeau ademenitor ca niste curve nebune, despuiate, rasturnate-n in pozitii grotesti, o pornografie a strazii care-i facea greata. Mari pasul. Intoarse privirea. Pasi alene peste o balta, se scufunda intr-o mocirla lipicioasa si traversa strada. Femeia perfecta are sani obraznici si mici, cat sa-i cuprinzi in palme, tari, carnosi, gandi si se indrepta catre covrigaria din colt. "Cu susan, va rog". Barbatul perfect are umerii lati, spatele drept, ochi salbatici. Musca cu pofta din covrig.
"Nu pot sa iau nici o decizie", isi aminti cuvintele Mirunei, atat de limpede, atat de clar de parca totul s-ar fi petrecut chiar in acel moment, de parca ea ar fi fost chiar acolo, in mijlocul trotuarului, tinandu-l inca de brat. "Spunand lucrul asta, tocmai mi-ai zis contrariul. Ai luat o decizie. Decizia de a nu lua nici o decizie. Ai luat-o de mult timp. Ai luat decizia de a lasa lucrurile asa cum sunt, te-ai detasat, le privesti din exetrior, la rece. Sunt un experiment pentru tine. Stai, privesti, analizezi, dar nu spui nimic. Astepti inevitabilul. Astepti sa fac eu primul pas. Pentru ca tu, tu nu ai curaj. Ma lasi pe mine sa fac lucrurile alea murdare, tu te speli pe maini...Ti-e frica sa nu ma ranesti? ma ranesti mai tare stand si asteptand sa mor. Sa ma duc. Sa plec. Vrei sa plec? Plec. Doar spune-mi. De ce nu-mi spui? Nu stii ce vrei? Eu cred ca stii foarte bine". ii spusese totul dintr-o rasuflare. Acum ii era teama. astepta o reactie care intarzia. Miruna il privea cu ochi mari, iesiti usor din orbite. Buzele-i tremurau, parca ar fi vrut sa planga, dar ochii ii erau sticlosi si uscati. Ii miji un zambet tamp si incepu sa clipeasca des. E clar. Acum va incepe sa planga. Nicidecum. E prea orgolioasa. ...
Covrigul ii arse buzele iar Sasha scapa o injuratura printre dinti. Sa ma foot in ea de viata....curva dracului!! Se opri. Cine era de fapt curva? Viata lui de rahat? Miruna? Nu-si dadu seama, nu putu intelege ce anume a gandit in acel moment. Pur si simplu ii scapase. Cacat.
Alte vitrine, alte manechine. Se gandi sa se duca la curve. Stia orasul ca-n palma. Le cunostea din vedere. De cate ori nu trecuse pe sub nasul lor..iar acum, acum se gandi pentru prima oara sa se duca, sa se arunce in bratele cele mai josnice dintre ele...Cu mana, adanc infipta in buzunar, strangea manunchiul de chei. Cheile de la birou, de la masina, de la casa..casa lor...casa ei de fapt...

Ganduri, amintiri, franturi din tot soiul de discutii avute de-a lungul timpului. Miruna avea dreptate. Era o femeie libera, prea libera, prea copila, prea...ca sa o inchida el in colivie. Iar el...el se simtea al nimanui, voia sa apartina cuiva, sa capete un sens cuvantul acasa...cuvantul iubire...iar ea, ea era de necontrolat, ca o zvarluga ce-i scapa printre degete. Acum era, acum nu mai era...Relatia lor i parea ireala. A fost un vis. Un vis frumos. Nu existi de fapt. Esti plasmuirea mintii mele bolnave. Nu existi, nu existi...Tusi ragusit si-si ridica gulerul hanoracului, apoi cel de la haina. Traversa in fuga aleile si se indrepta catre birou. Era duminica.
Femeile sunt ca sapunul maestre. Le tii in palme si sunt ale tale. Le strangi putin, aluneca la vale. Erau cuvintele portarului, nea Gigi Carmazan..Miruna...M-am despartit de miruna. Da ce? Erati impreuna??? Omul isi dadu seama ca tocmai facuse o gafa si incerca fara succes s-o dreaga. Da, chiar, au fost vreodata intr-adevar impreuna?
Tinea si acum covrigul in mana. Se racise. isi aduse aminte ca Mirunei ii placeau la nebunie covrigii. Cu susan. Nu cu mac. Ura macul pentru ca ii ramanea printre dinti. Ce-am urat in viata mea la o femeie, printre multe alte chestii, e s-o vad cu mac printre dinti. Isi amintea de Cora, pe care nu a vrut s-o sarute tocmai din cauza asta. I se paru grotesc, de neimaginat. Dar pe miruna ar fi sarutat-o oricum, cu toti macii din lume stransi in jurul ei...

Sasha


- Asa gandesc eu, fara sa ma las influientat de nimeni. Asta cred, asa judec lucrurile. Eu cu mintea mea. Asa simt. Eu cu sufletul meu. Nu dau doi bani pe ce spun si cred altii. Judec la rece, fara sa ma las impresionat, fara sa culeg din impresiile altora, fara sa ma las manipulat, modelat. Ratiunea mea este intacta. Si unica. Liniara. Fara suisuri si coborasuri. Limpede, fara ocolisuri inutile. Mi-am construit un sistem perfect logic. De nezdruncinat. De necombatut. Si am reusit asta disecand pana la sange lucrurile, analizand detalii care au scapat tuturor celorlalti.
Sasha rostea cuvintele sacadat, pe un ton revoltat si gesticula cu mainile prin aer. Parca incerca sa-si prinda toate ideile, sa le adune, sa le imprastie apoi dintr-o singura rasuflare. Inmanunchiate in gafaieli si sparte in cuvinte ce-i sunau sterp si gol.
Miruna il privea atenta dar gandurile ii era in alta parte, zburatacite printre asternuturi...Cat de frumos este, isi spuse in gand si trase cu pofta din tigara. Ii privi conturul buzelor..Daca ar face sex asa cum vorbeste.. .cu patos, plin de viata, violent, muscator....as fi cea mai fericita femeie din lume!
- Gandurile tale spui, nealterate...unice...sopti Miruna deodata, zambind in coltul gurii. Ii mijise un suras straniu, iar chipul ii parea impietrit. Doar buzele care se miscau alene, rostind vorbe, o mai faceau sa para reala. Reala si acolo. Langa el.
- Sasha, toate gandurile tale, toate judecatile, crezul, principiile le-ai imprumutat de la altii. Nimic nu este al tau cu adevarat. Tot ce spui a fost dinainte spus, tot ce judeci a fost deja judecat...vrei, nu vrei, traiesti printre oameni, ai fost modelat de ei inainte de a te naste. Nu esti liber Sasha, nu ai fost niciodata. Esti un hibrid, o corcitura mentala si sufleteasca a tuturor celor dinaintea ta. Altii ti-au trasat drumul in viata, altii au judecat pentru tine...traim in societate...nu suntem unici..suntem copia fidela a celui de langa noi, indiferent care ar fi el...Ai imprumutat de la fiecare cate un pic, te-ai format ca individ furand fara sa-ti dai seama mereu de la altii...Ceea ce tu spui ca judeci si gandesti..sasha...lucrurile astea au fost deja trecute prin sita multor altor creiere si suflete...
La fel ca toti ceilalti, esti inchistat in reguli si limite. gandirea ta de acum a fost influientata cu ani si ani in urma...Sasha...ce bazaconii am ajuns sa vorbim..esti asa un copil orgolios si incapatanat...asa ai tu impresia ca le stii pe toate, ca esti buricul pamantului, un guru al nostru, al tuturor...Esti un fals. O copie. O amestecatura a tuturor simtamintelor umane. Si tu spui ca esti unic in logica ta?
Cine ti-a trasat primele repere in viata? Cine te-a invatat ce e bine si ce e rau? Cine ti-a impus limitele? Cei din jurul tau. Cate putin in fiecare zi. Esti produsul perfect al societatii tale.

Gandurile nu-ti apartin. Judecatile nu-s ale tale. Sunt ale tuturor, cei printre care traiesti zilnic, cei fara de care te-ai stinge. Isi au radacinile adanc infipte in trecut, in trecutul intregii tale lumi. Esti undeva in varful piramidei. Altii au cladit baza. Iar acum te bati cu pumnii-n piept ca esti unic? Ca mintea ta este virgina?
Nu e virgina, la fel cum nici sufletul nu-ti este.
Daca ai fi singurul om de pe pamant, nu ai putea evolua, dar nici nu ai cadea mai jos decat esti. fara comunicare si interactiune mintea ta ar fi goala, alba...ti-ai urmari instinctele primare..doar atat. Asa ca nu-mi spune ca gandesti de unul singur. Pentru ca ai o baza solida, ridicata de altii. Dinainte de a te naste. Cu mult inainte. Vrei, nu vrei, ai adoptat deja reguli, principii, valori. Ti le insusesti apoi, ajungi sa crezi cu toata fiinta ca sunt ale tale. Dar, in realitate, mintea si sufletul nostru nu au cunoscut si nu vor cunoaste niciodata libertatea absoluta. Evident, liberul arbitru exista. Dar pentru lucruri prea marunte. Esti programat sa existi si sa traiesti asa. Nu poti sparge tiparele. Daca ai vrea, nici nu ai cunoaste reteta, drumul. Diferentele se fac in alta parte. Important este sa alegi ceea ce consideri ca ti se potriveste tie ca om, ca personalitate, sa alegi din ce iti ofera Lumea. Dar...ce vorbesc eu aici? Nici alegerea nu o poti face liber si fara constrangeri. Cred ca traim stransi in chingile propriei noastre specii. Asa ca..ce spui..este o copilarie. Vrei sa te revolti? fa-o! dar Lumea te va pedepsi. Vrei sa-i infrunti? Sa devii martir? in fata cui? A ta? A orgoliului tau prostesc? Nu-ti spun sa pleci capul. Sa te dai batut. Nu. Departe gandul asta. Dar...as vrea sa ..sa reusesti cumva sa ajungi la propriile tale origini.

Ce dracu tot indrug aici? se gandi Miruna in timp ce tragea cu pofta din tigara. Ce filosofii de cacat...Incepuse sa rada. Sasha o privea cu ochii mari, clipind des, naucit. Femeia asta ma omoara..de unde dracu le scoate? Cum naiba de poate duce orice idee, oricat de banala, atat de departe, atat de in.. in absolut...Doamne cat poate o femeie sa trancane....In timp ce vorbea, Sasha ii urmarea atent linia buzelor....Daca ar face sex oral asa cum vorbeste as fi cel mai fericit barbat din lume...