luni, 23 aprilie 2012

Radacini

Prin geamul mohorat si brazdat de ploaie nu reusise sa distinga mai nimic...umbre fugare, campii sterpe, dealuri pravalite-ntr-o rana...o halta mizera si-un card pleostit de gaste...imagini fara contur pe care le prindea din zbor, in timp ce trenul isi mesteca  durerea in ritmul rotilor, sfredelind maruntaiele pamantului. Nu asa isi imaginase drumul inapoi spre casa. Campia copilariei lui era galbena, uscata si tepoasa, acum doar un ocean de mocirla..dealurile copilariei lui pareau niste uriasi batrani si adormiti, acum, doar niste capatani retezate de timp si de vreme, brazii copilariei lui atingeau cerul si norii, acum varfurile lor ii intepau sufletul prin mii de ace...


Batranul stejar din fundul curtii, sub care isi petrecuse toate verile citind povesti cu sabii si pistoale, era pipernicit, garbovit si noduros, iar crengile-i odata verzi implorau acum mila Cerului. Cand era copil, reusea sa vada in impletitura crengilor forme dintre cele mai absurde..ramuri incrancenate intr-o lupta oarba ca niste gheare ..o litera ivita sus in varf, o aripa, o stea..Acum, nu mai stia daca ramurile sunt radacini sau radacinile ramuri.

Ce caut eu aici? Cum, ce cauti? se intreba, incercand un sentiment de rusine. Te-ai intos acasa! Mi-e totul atat de strain! Dar nu s-a schimbat nimic! Aici nu, nu s-a schimbat nimic. Eu sunt cel care nu mai e..Ce vrei sa spui? Nici eu nu stiu...e ca si cum ai parasi pentru ani si ani de zile casa in care te-ai nascut si ai copilarit..iar, intr-o zi, ceva te face sa te intorci. Gasesti totul altfel..sau cel putin asa simti...Toate obiectele sunt parca prea mici, lumea parca e prea ingusta, nu ai loc sa respiri, sa te misti, sa fii tu insuti, cel de acum..parca lumea nu te mai incape, parca nu-ti mai gasesti rostul..esti dezradacinat, strain de propria ta viata trecuta..ai crescut...esti alt om...iar jucariile din copilarie, care te-au asteptat zi de zi, sunt azi prafuite, vechi, roase de timp si de boli...acum, cand intri, te lovesti cu capul de pragul de sus al usii....te simti prizonier intr-o casuta de papusi ponosite...ce mai caut eu aici?

Iar viata..viata sta pe loc, se invarte-n jurul cozii, se scarpina lenesa dupa ureche..ce  mai cauti tu aici?? Ai vrea sa fugi, dar totusi sa mai stai...ai vrea sa iti amintesti, dar nu mai poti sa simti...ai vrea sa dai timpul inapoi dar ..uite! ursul meu de plus cu ochi albastri...nu mai are un picior, cineva i-a smuls si o ureche...uite...indienii!!! Iti amintesti cum te jucai cu ei prin iarba..dar..ce plastic scorojit...si sunt atat de mici!! Uite si o minge sparta, in care si-a facut culcus un ochi de apa clocit.. un camion fara roti, o papusa dezbracata...iti amintesti si zambesti. Erai nebun sa le dezbraci sa vezi ce au pe dedesubt..si mereu ramaneai dezamagit...uite bicicleta..ce mica e!!! si ruginita...

Iar viata..viata sta pe loc, se invarte-n jurul cozii, se scarpina lenesa dupa ureche..ce mai cauti tu aici?? Lumea ta e alta, destinul te-a smuls, te-a aruncat in lume si esti atat de departe..de ce te-ai intors? Nu stiu..Poate pentru ca nu mai simt nimic..poate faptul ca nu mai simt nimic mi-a dat curaj sa revin...
Inchise ochii. isi aminti de Sanziana, de parul ei cret si de ochii ei caprui..de rochita aceea mereu murdara de pamant..zambi. Isi aminti de acea zi torida de vara cand s-au ascuns in sopron si si-au dat hainele jos...ce uimire, ce mirare si ce bataie au luat de la bunica....Bunica nu mai e. s-a stins intr-o iarna gerosa de decembrie, iar el a fost prea ocupat sa vina la inmormantare. Iar apoi a uitat..a uitat de painea dospita pe cuptor, a uitat de cozonacul cu nuca si de placintele cu dovleac...Iar apoi a plecat bunicul. Si el a uitat din nou, inca o data si inca o data de luleaua din care pufaia adormit, de mirosul de tutun, de zilele in care il lua pe umeri si-l purta prin vie...Apoi, pe Fetita au vandut-o la abator, Mircica, dulaul, a fugit intr-o noapte si dus a fost..l-au gasit teapan intr-un sant langa padure...Gina Bambina, iapa care-a tras la caruta o viata intreaga, pe care o stia de manz...si-a dat ultima suflare imediat dupa bunicul. Iar acum nu a mai ramas decat o casa darapanata si subreda, o curta invadata de buruieni si un sopron ce sta sa cada...Stejarul va fi doborat, casa va fi daramata, iar copilaria lui va fi stearsa pentru totdeauna.

Rares era descumpanit. Nu se asteptase la o astfel de priveliste. Ultima oara cand a plecat, bunicii l-au petrecut la poarta, iar Mircica scheuna in lant, smucindu-se sa-l rupa. Dar a plecat cu inima usoara, fericit ca pleaca..Nu s-a uitat inapoi o clipa..iar acum...acum...
Deschise servieta. Teancul de hartii, dosare, semnaturi, adeverinte stampilate..totul astepta cuminte sa-nceapa iuresul...Cu o zi inainte se gandea ca vanzarea gospodariei, ce-a mai ramas din ea, ii va lua o piatra de pe suflet..in sfarsit avea sa fie liber! Fara responsabilitati, fara stres. Acum nu mai stia ce simte..
Telefonul ii trezi din visare. "Alo, mai, ati ajuns, mai?" O voce harscaita ii strapunse timpanele ca un cutit. "Alo, mai, m-auziti, mai?

Fetita..Mircica...Gina bambina...paine dospita pe cuptor...Sanziana...Acum cativa ani s-a casatorit cu un italian si a plecat din tara...Cat a stat aici a lucrat la magazinul Mixt din colt, acum cine stie ce-o mai face..."Alo, mai!" Rares inchise telefonul si rupse dintr-o singura miscare toate hartoagele din geanta. Nu acum! Alta data! Cand nu voi mai simti nimic!

Pleca privind pentru o clipa stejarul din fundul curtii, cu radacinile ridicate-a ruga spre cer. Pe drumul spre gara se gandi la Catalina care il suna in timp ce-si cumpara biletul de tren. Pisi, se auzi din telefon o vocea miorlaita de femeie, mi-am cumparat rochia aceea verde..stii draga, aia pe care ti-am aratat-o saptamana trecuta...Rares habar n-avea despre ce rochie era vorba dar ii spuse ca de abia asteapta s-o vada..iar apoi am programare la SPA si apoi ma duc cu fetele in club..Pisi, vezi ce faci pe acolo sa nu-mi vii acasa cu purici sau mai stiu eu ce..vezi ca oamenii aia sunt cam ingalati, stii tu..ca la tara...ai grija pe unde dormi..daca vrei iti fac o rezervare la hotel in Iasi...tre sa inchid, pisi! Ma suna Cris! Ciao!

Nici nu apuca sa-i spuna ca se intoarce acasa..ca nu vinde nimic, ca va mai astepta...Ar fi vrut sa-i povesteasca despre Fetita..Mircica...Gina bambina...despre painea dospita pe cuptor...Sanziana.. dar telefonul era mut iar viata lui statea pe loc, pierduta-ntr-o gara... se invarte-n jurul cozii, se scarpina lenesa dupa ureche..ce mai cauti tu aici?

4 comentarii: