duminică, 15 ianuarie 2012

Am fost in Piata Universitatii

Sambata seara, la ora opt, am iesit de la metrou cu aparatul de fotografiat in mana si cu legitimatia de presa la gat. Nu stiam exact ce voi gasi la Universitate. Aflasem de la televizor ca multimea a spart intr-un punct cordonul jandarmilor, ca unii au fost ridicati de pe strazi si bagati in dube, vazusem o multime furioasa care nu dadea nici un semn cum ca ar vrea sa elibereze Piata. Multi se indreptau catre Cotroceni, in timp ce alte grupuri se intorceau de la Eroilor spre Universitate.
In jurul orei opt, cand am ajuns in Piata, era liniste, iar oamenii pasnici. Nu m-am gandit o clipa ca traiesc, de fapt, linistea dinaintea furtunii.  Dinspre Arhitectura aud primele huiduieli, un vuiet asurzitor, infundat, un zgomot de fond inabusit.


Cu cat ma apropii mai mult de zona fantanilor, cu atat multimea devine mai compacta. E forfota. Oamenii stau grupati cate trei, patru, cinci la un loc. Unii au pancarte, altii vuvuzele, cartoane scrise la repezeala cu pixul sau carioca. Unii au fetele acoperite cu fulare negre. Nu li se vad decat ochii. Multi fac poze cu telefonul mobil. Altii vorbesc la telefonul mobil. Sunt tineri, parinti cu copii in brate, oameni in varsta cu pumnii ridicati in aer, strigand, urland, huiduind si imbrancindu-se in gardul care ii desparte de cordonul jandarmilor. „Suntem pe trotuar, nu au ce sa ne faca!”, spune cineva din spatele meu. Jandarmii sunt calmi, dar nu-si parasesc pozitiile. Intr-un loc, cordonul este format din doua randuri. „Daca sar pe noi, ghemuiti-va la pamant” „Au fumigene! Ai grija la ala din dreapta!” sunt franturi din discutiile celor din jurul meu.
Atmosfera este coplesitoare, in aer se simte furie oarba. Se aud peste tot urlete, tipete, huiduieli si fluieraturi. Unii s-au urcat pe garduri, prin pomi, pe zidurile universitatii, pe gheretele unde se vand ziare. Sunt incrancenati, cu pumnii ridicati in aer, fluturand steaguri si cantand.


Se aud voci in magafoane. Sunt tineri, foarte multi tineri, persoane in varsta, femei cu copii si o multime de gura casca. „Jos Basescu!” Hotii!” „Nu va fie frica! Si Basescu pica!” Basescu si trupa lui, sa se duca dracului” Daca va pasa, nu mai stati in casa!”

Din mijlocul lor se simte puterea multimii, iar multimea se simte puternica. Canta la unison, oamenii bat din picioare, aplauda, uneori se imbulzesc si se imping in gardul dinspre bulevard. Unii discuta cu jandarmii si gesticuleaza. Sunt trasi inapoi de cei din spate care nu vor scandal. „Fara violenta!” Mi se umezesc ochii. Nu stiu daca din cauza frigului sau pentru ca aud Desteapta-te Romane cantat de sute de oameni deodata. Imnul se aude lent, grav, e rostit de sute de guri si simtit de sute de inimi.. o secunda, doua, trei, patru, cinci...se stinge apoi incet, incet printre strigate, huiduieli si fluieraturi. Multi isi amintesc de ziua de 22 decembrie 89. Este greu sa nu-ti amintesti...imposibil.


Oamenii au devenit violenti in momentul in care scutierii au intrat pe trotuar, incercand sa-i risipeasca. I-au imbrancit, i-au lovit si bruscat. Multi dintre protestatari s-au speriat si au fugit. Au ajuns in mijlocul strazii. Jandarmii nu au reusit sa elibereze trotuarul şi s-au retras. Multimea, in schimb, a luat foc. Se arunca primele pietre si sticle. Mai departe se aud petarde. Circulatia rutiera este intrerupta. Jandarmii se repliaza. De data aceasta reusesc sa sparga randurile, patrund in multime si o imprastie. Oamenii alearga pe bulevard. In urma lor scutierii fac iar cordon. Iar dupa cateva secunde se reped din nou catre manifestanti. Lumea este speriata, e haos, panica, toti alearga care incotro.

Orasul e linistit. Pentru ca, odata ce ai iesit din zona Universitatii, intri in alta lume. O lume sclipitoare a cluburilor de noapte, a restaurantelor cochete, a barurilor, pub-urilor si carciumilor din Centrul Vechi. La cateva sute de metri distanta de Piata, oamenii isi traiesc viata ca si cum nimic nu se intampla langa ei. Pe Strada Franceza se aude muzica la maximum. Cordonul de taxiuri se intinde de la Unirii, de pe colt cu Hanul lui Manuc inspre intrarea catre Centrul Vechi. Dintr-o masina aflata in trafic bubuie manele. Buticurile sunt deschise. Şi-au facut aparitia si primele pitipoance. Autobuzele sunt pline, de la metrou se cumpara covrigi calzi.


La cateva sute de metri departare, scutierii au intrat in forta printre manifestanti. Lovesc in stanga si-n dreapta,  cu bastoanele, cu scuturile, arunca cu gaze lacrimogene. Multimea, panicata, se imprastie. Oamenii riposteaza de la distanta aruncand cu sticle si caramizi. Se pare ca era un santier prin apropiere. Politia a carat, la randul ei, pumni si picioare in coastele celor cazuti pe jos. Au fost ridicati, indesati in dube si trimisi la sectiile de Politie. Sambata spre duminica noapte au fost "arestate" persoane la gramada, pasnice sau agresive..Nu a contat..

Evident, la Universitate s-au adunat si aurolacii de la metrou dar si huliganii din cartierele marginase. Vorba vine, marginase. Este vorba despre oameni care nu au venit sa protesteze civilizat si pasnic, ci sa distruga...Individul din imagine, fotografiat din pacate cu spatele, este cel mai bun exemplu a ceea ce s-a petrecut duminica noapte.
Ca are salariul mic, ca bunica lui are pensie trei lei, ca indemnizatia de somaj este de trei lei cuie iar preturile la alimente uriase, ca l-a parasit iubita inselandu-l cu altul mai smecher si mai ciumeg....pot intelege. Dar ceea ce nu pricep..este ce vina a avut semnul acela de circulatie...
Oricum, tipul se pare ca s-a distrat de minune, incurajat fiind de amicii sai care il ovationau de pe margine.
A facut si el ceva in seara asta. A distrus bunuri publice, fapta care se plateste cu amenda. Dar nu l-a amendat nimeni. Mai rau, cred ca in afara de mine si de prietenii lui, care radeau de pe margine, nu l-a bagat nimeni in seama...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu