sâmbătă, 29 decembrie 2012

Don't kill me Santa!!!!!!

Sunt franta. Franta de de oboseala. Franta de stres. Franta de nervi. Si rupta-n gura de beata. Glumesc! Am mintea limpede "cacristalul" cum se exprimase la un moment dat, in fuga, cineva....stie el cine...

Imi fiecare an, sarbatorile imi intorc viata pe dos. Ma deraiaza, ma deviaza, ma streseaza si ma enerveaza.
Pentru ca, la mine, ca la nimeni, sarbatorile incep cam cu o luna inainte de 25 decembrie. Si cand vin alea adevarate, eu sunt plina pana la refuz. Satula pana peste cap. Am scris la job atat de mult despre sarbatori anul asta incat, acum, daca cineva imi mai pomeneste de ele, ii sar in beregata. Nu glumesc! Chiar o fac! Si nu sar cu ghearele, ci cu coltii.

De la 1 decembrie tot scriu despre sarbatori..si-am scris de mi-a venit acru-n gura, simteam cum ma scurg pe scaun pana sub birou, am facut crize de nervi, dadeam din ras in plans si din plans in urlete...am facut bataturi la degete, am inceput la un moment dat sa clipesc des, sa dau din maini si sa vorbesc de una singura.

Texte, mii de semne, titluri, sapouri, fotografii..toate despre cadouri, brazi, globuri, decoratiuni, mancare, bautura, aglomeratie in magazine, cumparaturi, mos craciun, mos gerila. Opriti sarbatorile ca eu vreau sa cobor!!! Am si acum am palmele patate de carbune...creionul meu a ajuns cat un fir de ata...si acum vad in patratelele machetelor..zecilor de machete pe care le fac zilnic cu si despre sarbatori...casete, bule, tifeturi..zeci de mii de tifeturi...Toata luna decembrie am visat sarbatori, am respirat sarbatori, am trait sarbatori nesfarsite ca intr-un cosmar ce parea ca nu se mai termina.

Acum m-au navalit sarbatorile pe bune. Alea adevarate. De parca nu mi-a fost suficient cat am sarbatorit de-o luna-ncoace. Eram deja cu nervii la pamant cand a inceput cu adevarat frenezia. Cadouri, magazine, aglomeratie, crapelnita, curatenie, vizite, sute de telefoane, de mesaje si de oameni nebuni. Eu am senzatia ca sarbatorile scot la iveala omul din tine..atunci ii cunosc cu adevarat pe cei despre care aveam o parere cat de cat buna... Fie ca sarbatorile de iarna...Sfanta sarbatoare de Craciunsa te gaseasca...nasterea domnului sa-ti aduca..shut the fuck up!!!


In Ajun de Craciun cautam panicata un cadou pentru un baiat. Unul dintre cele mai nasoale momente ale sarbatorilor mele: cadouri pentru baieti!!! Manusi? Fular? Ceas? Curea? Tricou? Parfum? Rahat!!!!

- Nu te supara...poti sa ma ajuti si pe mine cu o chestie?
-Sigur..
- As vrea sa cumpar puloverul asta pentru cineva dar nu sunt sigura daca e marimea potrivita...dar baiatul seamana asa putin cu tine...ai putea sa te duci in cabina sa-l probezi?
Tipul zambeste, se fastaceste dar se executa.
Acum intoarce-te cu fata la mine. Acum intoarce-te cu spatele. Acum sa te vad din profil. Sufleca manecile. Acum apleaca-te! Acum dezbraca-te...Uff..am cumparat cadoul, l-am oferit fara sa spun prin ce situatie ridicola am trecut si am rasuflat usurata. Las ca trec si sarbatorile astea...

Acum ma pregatesc de plecare. A trecut Craciunul si sunt intreaga, daca nu mor de Revelion inseamna ca pot sa indur mai mult decat mi-as fi imaginat vreodata. Dar stai ca azi a trebuit sa bat din nou magazinele si sa caut jucarii!!! Uraa!!! Ca la astea chiar ma pricep!!! Si m-am plimbat jumatate de zi printre papusi si casute pentru papusi, masinute, elicoptere, jucarii de plus, lego si jocuri educative..E incredibil! Au aparut bijuteriile pentru copii, telefoanele pentru copii, laptopurile pentru copii, seturile de manichiura si fardurile pentru copii!!! In curand vor aparea pilule contraceptive si prezervative pentru copii cu aroma de budinca!!!! De data asta m-a ajutat o mamica draguta sa-i dea doamne doamne copii pufosi in continuare ca eu, una, ajunsesem la capatul rabdarii. Am facut o criza de isterie printre rafturi, m-am certat cu o bunica nebuna si m-am repezit la gatul casieritei, dar in rest a fost chiar ok. Adica, se putea si mai rau.

Acasa, fa bagajele! Sa impachetez si sa despachetez si sa impachetez la loc mi-a luat alta jumatate de zi.  Pentru ca eu, pe unde plec, imi car toata casa dupa mine ca o broasca testoasa. Am doua geamantane burdusite si un rucsac si ala plin ochi de parca m-as duce la polul nord si as ramane acolo pe veci...Plus pungile cu cadouri. Si sigur cand voi ajunge la destinatie voi constata ca am uitat ceva acasa.

Acum, dupa toata nebunia de azi, obosita, pusa pe scandal si cu nervii-n pioneze, nu mai am nici un chef sa plec. Dar am promis, sunt asteptata cu cozonac, vin, sarmale si urlete de copii bezmetici. Ramona mai sa planga cand i-am spus ca vin..cum s-o sun acum si sa-i spun ca nu mai am nici un chef? Ca sunt franta.  Franta de de oboseala. Franta de stres. Franta de nervi. Si rupta-n gura de beata. Glumesc! Am mintea limpede "cacristalul" cum se exprimase la un moment dat, in fuga, cineva....



miercuri, 26 decembrie 2012

Din buda


Sunt la buda. Buda, se pare, este singurul loc din casa unde ma pot ascunde de voi  si unde pot avea si eu 5 minute de liniste. Doar atat cer. 5 minute. Am incercat in bucatarie dar m-au navalit. Am incercat in balcon dar m-au invadat. Am incercat intr-unul dintre dormitoare dar m-au asaltat si acolo. Unde dracu sa ma duc???? Vreau si eu cateva momente de relaxare, de odihna!!  Sa nu va mai aud si sa nu va mai vad. Sa nu mai rad tamp la glumele voastre si sa nu mai raspund in doi peri la intrebarile voastre. Buda a fost ultima optiune. Si, deocamdata, pare solutia ideala.  Ar fi culmea sa intre cineva peste mine si aici! Dar uite ca stau deja de cateva minute si ..nu e nici o miscare pe langa usa. Asta pana cand nu il va apuca pe vreunu' pipi si va trebui sa ies. Dar, pana atunci, sa savurez cat pot momentul..

Voiam sa scriu un blog, de aia m-am si ascuns in buda si, dupa cum vad, se pare ca numai aici o pot face.

Dincolo de usa se aude muzica. prin pereti razbat voci, rasete, pahare, sticle ciocnite si dupaiala. Dupaiala inseamna ca dupai..adica boncani cu picioarele pe parchet de se aude pana la parter. Bum, bum, bum...dup, dup, dup... Asa imi spunea mie mamaia. "Nu mai dupai ca doarme nenea Ursu si vine si ne suna la usa" - un vecin nebun si mereu beat care dormea zi si noapte..iar eu nu intelegeam cum dracu e sa dormi non stop...si eram foarte nacajita ca niciodata nu aveam si eu macar o ora la dispozitie sa dupai..fara sa-l trezesc pe nenea Ursu...

Aici, in buda, e liniste. Nu se aud decat degetele mele frenetice pe tastatura. Ma grabesc sa scriu ca parca vad ca vine cineva sa faca pipi...

M-am ghemuit pe capacul colacului de  WC, cu laptopul pe brate. o pozitie destul de incomoda avand in vedere ca-s urcata pe toace iar genunchii imi ajung undeva la gura. Deci, sa dam jos tocurile! Doamne ce senzatie! Doamne ce bine e! De ce dracu nu m-am gandit la asta pana acum? Si daca tot veni vorba de gandit...cred ca ar trebui sa-mi dau jos si rochita. pentru ca la fiecare miscare pe care o fac fermoarul de la spate da semne mari de revolta. Doamne, te rog, sa nu-mi faci una ca asta! nu aici!! Nu acum!! iti promit ce vrea muschiu' tau, sa mor io daca te mint! n-o sa mai injur niciodata, o sa dau bani la cersetori, le dau bomboane si caramele si alcool daca vor..ii bag pe toti in casa, pe bune!  Mmmm..stiu ca am mai promis si-n alte dati, dar acum e altfel! Pe bune, doamne, nu fi naspa! E craciunul, ce mama ma-sii! Wops! Iarta-ma, doamne! Mi-a scapat...

De dincolo de usa se aud rasete, vorbe, pahare si sticle ciocnite. Hmm..ciudat cum de sarbatori toata lumea trebuie, la unison, sa se bucure. Sa infulece si sa bea pana crapa.
"Hai, fata, ce ai? Bucura-te  ca a venit Craciunul!" "
"Sa mori tu!" imi spun in gand si zambesc cu gratie.
Ma bucur de sarbatori in felul meu, nu cum vreti voi...

Cineva bate la usa.
Iesi afara ca ma pis!
Fuck! Mai asteapta si tu putin ca nu gasesc un titlu!
Iesi odata, ca ma pis langa usa!
Nu ar fi pentru prima oara...
Sa mor io de n-o fac!!
bine, bine..
hai ca trebuie sa ies, Cornache nu glumeste. e in stare sa faca pe jos...sau, mai rau, e in stare sa dea buzna peste mine si sa faca in cada...

Deci, va urez de pe buda sa aveti sarbatori bucuroase, asa cum le simtiti voi, nu asa cum vi le dicteaza aia destepti din jur...

luni, 24 decembrie 2012

Nu sunt cuminte!


Cand eram copil, imi spuneau ca trebuie sa fiu cuminte..si incercam din rasputeri sa fiu cuminte dar nu stiam ce trebuie sa fac.  Sau..ce nu trebuie sa fac. Nu-mi iesea niciodata!  Indiferent cat de mult incercam sa-I multumesc pe cei mar, indiferent de eforturile mele, tot mi se spunea “Nu ai fost cuminte!”

Nu eram cuminte pentru ca ma urcam in pomi, nu eram cuminte pentru ca ma jucam in pamant, nu eram cuminte pentru ca ma luam la harta cu copiii in fata blocului, nu eram cuminte pentru ca ma bateam cu baietii, ca nu reuseam sa mananc tot din farfurie si pentru ca nu imi placea sa beau lapte.  Nu eram cuminte pentru ca alergam mult si ma juleam in genunchi, pentru ca imi placea sa ma descalt de sandale si sa lipai cu picioarele goale prin baltile lasate de ploaie…nu eram cuminte pentru ca bagam copii straini in casa, pentru ca nu dormeam la pranz, pentru ca aduceam acasa toate animalele gasite pe drmuri si atentam la borcanul cu dulceata din camara…

Si am trait mereu cu senzatia asta, ca eu sunt un copil rau. Acum sunt si eu mare. Dar mi se spune la fel. Pentru ca, in continuare, nu fac ce vor ei, nu sunt cum vor ei, nu ma regasesc printre ei si nici nu-mi doresc sa ajung ca ei.  Si nu sunt deloc cuminte. Dar nu-mi mai pasa. Nu-mi pasa ca am facut iar ce nu trebuie sa fac, ca am vorbit iar ce nu trebuie sa spun, ca am gandit din nou ce nu trebuie sa disec sau ca am intrebat ce nu are raspuns.

Nu e voie! Nu se face! Nu trebuie! Nu se cade! Nu e bine! Ce-or sa spuna ceilalti? Stii ce? Mi se rupe!!! Important e ce consider eu ca se face, ca trebuie si ca e bine.  Restul…latrati cat vreti, eu mi-am cumparat inca un bilet la circ. Distrati-ma! Ca de aia am platit inainte! Iar acum, crede-ma, chiar sunt CU MINTE!

Hai, Dinamo!


Am ajuns, in sfarsit, acasa! Si ma pregatesc de sfarsitul lumii. O data in viata prind si eu sfarsitul lumii, nu? Oare ar trebui sa ma imbrac frumos? Sa-mi pun rochita? Si tocurile??? Sau..mai bine zac in pijamale, cu parul valvoi si-n papucii mei cu ursuleti? In drum spre casa, mi-am luat bere, tigari si mai voiam eu sa fac ceva in noaptea asta dar nu-mi iese neam!!! >:( Dar am vazut Scufutza Rosie pe Google si pot sa mor fericita!!!! [celebrate]

Vanzatorul de la magazinul de bere si tigari m-a intrebat cum o sa-mi petrec ultimele clipe. Eu puneam berile si tigarile in geanta. Ca nu iau punga pentru asa ceva. In geanta mea mai car si alcool din cand in cand. Mai des in ultima vreme. I-am spus ca …niste bere, niste tigari..muzica si o carte buna sau un film ma vor ajuta din plin sa trec peste moment. Am evitat sa pomenesc de Taz pentru ca as fi scazut in ochii lui si mi-am dorit sa traiasca si el sfarsitul lumii fericit.

Acum, ma gandesc la faptul ca, in orele care mi-au mai ramas, ar trebui totusi sa-mi fac un bilant al vietii.

Ce NU am facut eu?? Nu am facut bungee jumping, nu m-am imbatat niciodata in asemenea hal incat sa nu-mi mai aduc aminte de nimeni si de nimic, te-am lasat sa pleci in munti pentru a ramane pe veci acolo, nu am invatat sa inot, sa joc table si sah, nu am facut nici sarmale si nici cozonaci. Nu am urcat pe jepi si uite ca mi-am dorit atat de mult sa mai merg inca o data cu trenul si nu am facut-o nici pe asta… Si nici orasul noaptea, de sus, de la inaltime, nu l-am vazut vreodata…si nici pe stadion nu am mers..vreau sa vad un meci pe stadion!!! si sa injur fara sa-mi fie rusine ....pacat..n-o s-o mai fac nici pe asta....

Si nu m-am maturizat, insa cred ca e cel mai bun lucru care mi s-a intamplat…inca sunt un copil retard, trecut prin atat de multe chestii si care…parca nu si-a dat seama…Stii cum e? Cand i se strica unui pusti jucaria..plange dar uita repede. Am incercat sa uit mereu si cat mai repede. Si sa-mi confectionez o alta jucarie. In lada mea cu papusi sunt sute de jucarii dezmembrate…dar... ciudat…am reusit sa fabric altele noi cu care imi umplu viata zi de zi…Cred ca mi-as dori foarte mult sa primesc de Craciun o papusa…dar nu-l mai prind asa ca s-a dus si visul asta…

Dar ce-am facut eu in viata asta? Am fumat iarba in vama pe plaja, langa foc, am facut baie in mare goala, pe ploaie, am dansat pe mese, am simtit in stomac si-n creieri picajul unui avion…Am iubit in tacere, am iubit urland pe strada de fericre si intregii lumi..M-am dat in leagane, am alergat cu picioarele goale prin iarba..am facut echilibristica sus pe bloc..cred ca am o obsesie cu inaltimile…Am slabit..rau..Mihai imi tot bate apropouri..imi spune..fata..mananca..azi am avut o discutie serioasa…
- Ai slabit fata!
- Vad..ti se citeste dezamagirea pe fata
- Pai normal..inainte ma luminam la fata cand ma uitam la tine.
-la mine, dar nu in ochii mei... >:( Lasa Mihai, trecem noi si peste asta... :P
Rasete infundate. Rasete zgomotoase. Rasete isterice. Eu aproape ca-mi smulgeam parul din cap de disperare… daca Mihai el zice ceva cu privire la corpul meu e sfant ce spune…Apropo de asta..hai sa mai mananc o bere!!!

Sunt cumva recunoscatoare ca viata asta mi-a oferit din plin si alte emotii care m-au cizelat, m-au facut om, m-au transformat in femeie si m-au readus copil.. M-au facut sa apreciez fiecare clipa frumoasa, fiecare moment linistit…fiecare om care merita atentie si dragoste.

Am auzit oameni urland de durere, am vazut cum arata puscariile, am fost la inmormantari, m-a lovit masina si am ajuns la spital, am vazut cum arata un crematoriu, am fugit de acasa…Am citit dar nu atat de mult cat mi-as fi dorit, nu mi-ar ajunge nici 10 vieti sa citesc cat imi doresc, m-am urcat in varf de munte si am urlat la Dumnezeu, m-am dus dupa tine la Cuca si am plecat de acolo pasind intr-o alta viata..

Mai, uite ca deja e 12 noaptea si..nimic!!! Ma oftic! Am stat degeaba in rochita??? Nu de alta dar vorbeam cu cineva care se imbracase la costum… Sunt dezamagita…Mai, stai asa…ca am citit eu intr-un ziar ca sfarsitul lumii nu poate sa vina!!! De ce??? Pai e simplu mai…ce naiba??? Dinamo inca nu a intrat in insolventa!!! Imi doresc sa cumpar clubul Dinamo!!! Si sa-i bag pe toti in galerie la Steaua!!!

Ataca-l, ciupeste-l si lasa-l sa fuga!


Pe strada, barbatii se uita la picioarele femeilor. In metrou, barbatii se se uita la sanii femeilor. Pe plaja, barbatii se uita la fundul femeilor. Iar femeile proaste se simt ofensate. Jignite. Uite porcul! Uite magarul! Altele, plafonate, sunt atat de obisnuite cu asta incat nici nu mai baga de seama. Iar altele se simt al dracului de bine. Se simt frumoase, atragatoare, sex(y)…

La fel si barbatii. Priveste tu atenta un barbat, coboara usor privirea si scaneaza-i corpul, iar apoi uita-te fix in ochii lui pentru o secunda. Mai, dar o secunda sa fie. Atat cat sa nu creada ca vrei sa-l agati. Si o sa observi schimbarea. Este usor dezorientat, uimit, se gandeste, calculeaza nici el nu stie ce, iar apoi se vede pe fata lui ca se simte bine. Nici el nu stie de ce. Dar femeile nu fac asta. Pentru ca ar fi sub demnitatea lor. Cum adica? Chiar daca-mi place un barbat pe strada, n-o s-o arat niciodata!! O sa creada ca sunt curwa!!! Chiar daca-mi place uneori sa fiu privita, n-o s-o arat niciodata! O sa creada ca sunt curwa!!!

-Ce? Io-s curwa??? ma intreba Maria intr-o zi de vara cu soare si barbati golasi pe strada.
-Draga mea, tu cred ca nu intelegi notiunea de curwa…
-Pai asa ar crede el..
-Pai de unde stii tu ce-i in mintea unui barbat?
-Pai ei sunt atat de usor de citit..
-Aoleu!!!! De unde ai scos asta??? Revenind…Dar nu-ti doresti? Nu-ti doresti sa-l ciupesti de cur?
-Pai ba da dar…ce-ar spune?? Ar spune ca-s ne..f.t.a.
-Aaaaa! Scuza-ma. Si n-ar avea deloc dreptate!! Si nu-mi vorbi despre Adam..te rog…Si conteaza ce crede si ce spune? S-ar putea sa gandeasca si asta..Dar ce? O sa-l mai vezi vreodata?? Crezi ca n-o sa te mai ia de nevasta??? Si, scuza-ma, dar s-ar putea sa fie atat de uluit de faza incat nici macar sa nu realizeze prea bine ce i s-a intamplat. S-ar putea sa creada ca doar i s-a parut. Sau, s-ar putea sa-i placa. Crezi ca exista barbati care se vor plange vreodata ca sunt hartuiti ssexual pe strada de femei? Hai sa fim serioase! Iti place, vrei sa-l ciupesti de fund dar n-o faci pentru ca ..ce naiba..e rusine, nu? Tu crezi ca ei gandesc asa? Bine..unii s-ar putea s-o faca. Dar ce conteaza ce gandeste el pana la urma? In acel moment conteaza doar fundul lui si faptul ca tu vrei sa-l ciupesti. Si atentie sa nu fie minor! Lasa dracu prejudecatile si nu te mai gandi mereu la ce vor spune cei din jur. Fii libera! Fa-o daca-ti doresti! Doar nu il violezi!

Maria clipocea din gene cu ochii mari si zambea tamp.
-Chiar asa..isi spuse ca pentru ea…Adica, ei o fac, nu? Fara sa se gandeasca la faptul ca noi ii consideram curwe, porci, boi, magari, idioti, psihopati...
-Revenind.. Iti doresti dar n-o faci. Si incerci sa te convingi ca de fapt nu-ti doresti. Ce dracu??? Fa-o si vezi ce se intampla! Alege un cur misto si ataca-l, ciupeste-l si, eventual, ca sa treci mai usor peste moment, fugi!!! E simplu! Mai sa nu intelegi acum gresit. Sunt multe moduri in care poti sa-i spui unui barbat ca-l placi. Nu trebuie sa-l ciupesti de fund!! Si in nici un caz in mijlocul strazii. Dar, se intampla sa te apuce nebunia chiar in public. Mno..ce te faci? ti-o refuzi de teama reactiei lui? extraodnar!! ce/ar putea el sa-ti faca??? Pana se dezmeticeste tu esti departe!!

Mooamaa ce dracu spun eu aici? Cand am facut-o prima oara am crezut ca o sa lesin de rusine. Dar eram prea curioasa sa vad ce se va intampla. Ei, si? Ghici! Baiatul a zambit, s-a fastacit si a luat-o la fuga…Am lesinat. Dar nu de rusine. De ras. Nu radeam neaparat de el, ci de modul in care un barbat hartuit sexual poate reactiona. El..durul…masculul..el..obisnuit sa priveasca, sa fluiere, sa atinga se fastaceste mai rau ca o femeie. Si da bir cu fugitii. ma rog..asta este doar un caz...altii pot reactiona altfel dar nu stiu cum  pentru ca nu am curiozitati din astea zilnic...

Despre cozi, orgasme si alte placeri....


La coada la mancare, la coada la bautura, la coada la tigari, la coada la taxi,  la coada in trafic, la coada la facturi, la coada la buda, la coada la....ceva. La orice, trebuie sa te asezi cuminte la rand si sa astepti. Si astepti. Si astepti in supermarket, sau la ghiseu….si mori de cald, iti vine, de nervi, sa te dezbraci, sa arunci cu hainele pe jos, sa-ti bagi de toate in toti, chiar daca nu ai nimic la tine de bagat, in momentele alea gasesti tu ceva, iti vine sa urli, te uiti la ceas disperat, iar secundele ti se par minute si minutele ore.

Si incerci sa te gandesti la altceva..fii zen..fii zen, fii zen!!!  Dar coada nu te lasa. Se bulucesc cei din fata, se bulucesc cei din spate… te trezesti cu un cot in rinichi, cu unul in coaste…o babuta vrea si ea..tu nu stii ce naiba vrea, nici nu conteaza, te trezesti cu o plasa sau un baston intre picioare..te gandesti ca te pipaie unul..moomaaaa sa vezi ce-l troznesc!!!! cand te uiti vezi o alta babuta... iar coada te striveste, te acopera, te-nghite de-ti vine sa scoti pistolul si sa-I impusti pe toti. Da! Pe toti!!!
Bine, unii au dezvoltat o adevarata pasiune sa stea la coada. Probabil ca de asta s-a si inventat coada. Pentru ca unora le place la nebunie momentul. Sunt intr-un continuu orgasm!!! Ii vad. La coada la fast food..mie mi se taie tot cheful…la coada la bilete de cinema..alt chef ucis din fasa…la coada la toaleta…noroc ca eu intru si la barbati, iar daca bate cineva in usa ingros vocea si strig sacadat o-cu-pat!! E mai ciudat cand ies de acolo si vad barbati (cei mai multi barbati pe metru patrat sunt la buda!!!!!!!!!!!!) care isi bulucesc ochisorii abia mijiti si zambesc tamp. Ma gandesc asa…daca eu stau la coada la la femei, iar ei la barbati si i-as ruga frumos sa ma lase sa intru la ei si in fata lor, normal ca mi-ar spune..cu placere!!  Asa ca ..niciodata nu am avut vreo problema cu statul la coada din punctul asta de vedere. In vama, la buda de la hm 0, pe vremea cand era o buda la km 0, baietii ma invitau sa intru in fata lor..acum nu-I mai dai fetei o floare si n-o mai curtezi …o lasi sa intre in fata ta la toaleta si e ca si cum i-ai cerut o intalnire.
La coada stand, ore in sir, nu ai cum sa nu te imprietenesti cu cate unul doi, trei “codasi” sau chiar cu toata ceata. Pe care incerci, uneori, s-o organizezi. Asta ca sa-ti mai treaca din plictiseala. Si pentru binele majoritatii. Domnu, domnu, trei pasi in spate va rog! Doamna cu copilul, veniti aici! Avansati, va rog, avansati!!!  Se formeaza, de fapt, o adevarata  ginta, stramosul comun fiind ghici!!! Patima nebuna de a sta la coada. Pasiune comuna, care ne uneste, care ne inghesuie, care ne aduna…care…as vrea sa injur dar nu stiu cum se face.
Acum, ca uite, vin sarbatorile, au aparut iar cozile. Alea de cosmar…nu alea normale…Alea de stai si te gandesti ca tocmai ce-ai aterizat intr-un cosmar de febra 40 si te intrebi cum dracu de-ai ajuns in situatia asta..cum de-ai lasat sa se intample una ca asta..tu sa fii in mijlocul multimii sangerande, spumegande  si fioroase. Mi-e foarte clar. Nu voi cumpara nimic pentru Craciun. Nici cadouri, nici mancare poate doar bere sa-mi innec amarul. O sa command poate mancare chinezeasca …Sau o sa gasesc eu ceva prin frigider d-ale gurii, la cat mananc nu ar fi o problema,  iar bradul mi-l aduce Mos Craciun. N-are decat sa stea el la coada!!!

duminică, 16 decembrie 2012

Cat de mult te-am iubit!

Sasha mergea cu capul in jos si cu mainile adanc infipte in buzunare. Purta un palton scurt, drept, cu gulerul ridicat si-o esarfa groasa incolacita de cateva ori in jurul gatului. In picioare - ghete cu caramb inalt in care-si indesase la repezeala blugii. Iar pe cap un fes fistichiu si larg ce-i cadea intr-o parte. Arat ca un pampalau..isi spuse cand, din intamplare, se privi in geamul unui magazin. Isi aprinse o tigara si mari pasul. Trase fumul adanc in piept. Unde dracu ma duc eu? Ce fac? Ce fac? De ce dracu fac asta? ii urlau in timpane gandurile. Pasii il purtau insa mai departe, tot mai departe. Nu stia unde merge dar simtea nevoia sa se piarda printre straini. Aici nu ma judeca nimeni, isi spunea. Aici, printre ei, nu trebuie sa dau socoteala de ce sunt cum sunt, de ce fac ceea ce fac, de ce gandesc ce gandesc. Isi inclesta pumnii incercand parca sa stranga ultima atinegere a degetelor ei. Clade, fine, blande. Dar nu mai simti nici caldura, nici finetea nici cumintenia lor.  Probabil ca acum esti cu Ana la o cafea si te gandesti cum sa ajungi cat mai repede acasa. La mine. La noi. Sasha zambi amar. Si se arunca apoi in bratele Corinei. O stranse pana la durere, ea gemu usor iar el isi ingropa buzele in parul ei castaniu. Ce mica esti! Si ce nevinovata! ii spuse-n gand si o privi adanc in ochi. Ti-e frig? Hai sa bem o cafea! Mira, cat de mult te-am iubit! 
.....
Miruna mergea cu capul in jos si cu mainile adanc infipte in buzunare. Purta un palton scurt, drept, cu gulerul ridicat si-o esarfa groasa incolacita de cateva ori in jurul gatului. In picioare - ghete negre cu caramb inalt. O fusta bogata  si colorata ii marginea genunchii. Iar pe cap - un fes fistichiu si larg ce-i cadea intr-o parte. Arat ca o proasta.isi spuse cand, din intamplare, se privi in geamul unui magazin. Isi aprinse o tigara si mari pasul. Trase fumul adanc in piept. Unde dracu ma duc eu? Ce fac? Ce fac? De ce dracu fac asta? ii urlau in timpane gandurile. Pasii o purtau insa mai departe, tot mai departe. Pentru ca luase de mult timp o hotarare iar acum..abia acum avusese curajul s-o priveasca fatis in ochi. 

Se simti pentru prima oara, dupa ani buni de lancezeala, libera. Simtea ca e om mare. Ca-si ia viata in maini, ca o suceste pe toate partile ca pe o bucata de plastelina calda. In jurul ei, trecatori grabiti, un caine incolacit pe-un capac de canal, covrigi la colt de strada si merdenele calde. Isi stranse buzele incercand sa simta ultimul lui sarut. Cald, bland si fin. Dar nu-i mai simti nici caldura, nici finetea, nici cumintenia. Probabil ca acum esti cu Adi, la o bere, si nu stii cum sa faci sa ajungi mai repede acasa. La mine. la noi. Miruna zambi amar. Si se arunca in bratele lui Mircea. Il stranse pana la epuizare iar el isi ingropa fata in parul ei castaniu. Ti-e frig? hai sa mergem la o cafea! Sasha, cat de mult te-am iubit! 


Buna, ce faci?
Buna..traiesc!
Tu?
Si eu traiesc!
Sa fii cuminte!
Si tu sa fii cuminte!

Te-nghite, te mesteca si te scuipa!

Orasul canta si se zbenguie prin baltoace si petice de zapada murdara. Si se crede fericit.
Orasul clipoceste in luminite colorate si rade had cu gura pana la urechi.
Orasul scuipa seminte, miroase a bere si-a vin fiert.
Orasul ranjeste vulgar din vitrine.
Orasul e captiv in pungi coloarte de cadouri.
Orasul e din plastic.
Orasul e infofolit in paltoane si ascuns sub caciuli si fulare.
Orasul e noroi negru si vascos.
Orasul e calcat in picioarele noastre. Si se crede fericit.
Orasul canta colinde americane si se indoapa cu pufuleti ...
Orasul respira noxe si injura pe la colturi cu obida.
Orasul miroase a mancare prajita si cozonaci.
Orasul ciuleste urechile, da din coada si se repede flamand la gatul tau.
Orasul crede in Mos Craciun. Si se crede fericit.

Orasul geme in placeri interzise, consumate-n fosnet de bani.
Orasul face sex in mijlocul drumului.
Orasul e o curva ieftina care viseaza la Fat Frumos.
Eu plec. Pana nu ma inghite orasul de tot. Pentru ca vreau sa fiu fericita.

.......................................


Orasul nu doarme niciodata. Orasul nu viseaza, el traieste. Simte, pipaie si miroase. Ii este pofta de tine. Orasul iubeste, sufera si plange. Este ca o mama protectoare pentru toate scursurile renegate de lume. Orasul respira, pulseaza in zgomot infundat, se piteste dupa colturi si trage cu urechea. Stie tot. Cunoaste tot. Si iti vorbeste daca il asculti. Dar iti vorbeste murdar prin gura tarfelor ascunse-n ganguri, se dezbraca in fata ta si te imbie prin camere obsure. Iti da sa bei posirca si amar, te tine de mana si te plimba prin unghere...Iti arata ce nu vrei sa stii dar vezi cu ochii mintii...Si te crezi fericit.

Orasul se zbate prin asternuturi ponosite, geme si urla si te roaga, se asaza-n genunchi in fata ta, despletit, si-ti vinde placeri si iluzii, te strange la piept ca pe-un copil parasit, te imbie cu dulcegarii si caramele, iti danseaza si iti canta apoi de leagan...te ocroteste scufundandu-te adanc in el...iti fura identitatea...Si te crezi fericit...

Orasul isi ridica poalele in cap si urla nebun pe strazi desfundate, este lasciv si vulgar si se linge lacom pe buze. Te vrea. Te doreste. Si intra in tine si te umple cu noroaie si mazga si amar. In schimbul unor placeri de-o clipa ii esti dator cu intraga ta viata. Orasul te-nghite, te mesteca si te scuipa. Dar nu conteaza. Te crezi fericit.

Orasul are unghii murdare.
Orasul miroase a dulce dezmat.
Orasul te dezmiarda, te mangaie si ti se ofera pe tava.
Orasul te-nghite, te mesteca si te scuipa, te suge de vlaga, ti se culcuseste-n suflet si te ucide. Si te crezi fericit.

Orasul e o curva ieftina  care viseaza la Fat Frumos.
Eu plec. Pana nu ma inghite orasul de tot. Pentru ca vreau sa fiu fericita.

sâmbătă, 15 decembrie 2012

Dintr-o cafenea..

Centrul Vechi. Ceai de ghimbir. O cana fierbinte ce-mi incalzeste palmele. Fum de tigara. Si-un geam cocotat la etaj prin care vad lumea: strazi pustii, oameni grabiti, infrigurati, care merg cu capul in jos chiar daca se tin de mana. Traiesc si viseaza de sub caciuli si fulare. Sunt impreuna dar sufletul le este parca atat de departe..Isi zambesc, isi vorbesc dar nu se vad, nu se simt, nu se asculta. Se prefac doar.

Un alt ceai de ghimbir, o alta cana fierbinte ce-mi incalzeste palmele. Sunt printre oameni. Ca sa nu ma vada nimeni. Ca sa nu ma simta nimeni. Ca sa ma ascund de mine. La o masa din lemn si langa un scaun gol care nu s-a vrut nici el ocupat. Si pe care nici eu nu mi l-am dorit ocupat.

Muzica-n surdina, lumina difuza. Zambete, liniste, miros de vanilie. Amorteala. Mai tii minte cand spuneam ca nu mai simt nimic? M-am inselat. Simt cum trece timpul, iar eu stau pironita-n in loc si-l privesc nedumerita. Dar stiu ca veni vremea cand voi alerga dupa el nebuna, urland si smulgandu-mi hainele de disperare. Dar mai e pana atunci. Deocamdata il privesc doar cum se duce. Fara mine. Caci sunt prea obosita sa mai tin pasul. Il vad, il simt si-l inteleg doar de la un geam cocotat la etaj in Centrul Vechi. Iar de aici, de sus, zaresc iar lumea. De data asta, lumea mea. Cu oameni multi, galagiosi, care rad si plang, care sufera si se bucura, care tac dar spun atat de multe. O lume zgomotoasa, agitata, care canta si danseaza, care plange si zambeste, se joaca si se supara. Si uite ca mai trece un an..dar nu vreau inca sa fac bilantul... locul gol din fata mea nu ma lasa. Nici nu as avea ce trece pe hartie. Ce-am facut eu anul asta? M-am ingropat in munca, in nopti albe, in ganduri negre, in cafele si multe tigari. Mi-e casa goala dar am umplut-o cu muzica si flori, mi-e patul gol dar l-am umplut cu vise si povesti, mi-e sufletul plin dar l-am golit incet, incet iar acum pot in sfarsit sa respir libera. Dintr-o cafenea. Printre oameni. Ca sa nu ma vada nimeni. Ca sa ma ascund de mine.

Am primit o bomboana. Raluca s-a oprit la masa mea si m-a dat o bomboana. Iar pe Lipscani s-au aprins felinarele. Braduti de jucarie clipocesc pe la intrari.

Centrul Vechi. Ceai de ghimbir. O cana fierbinte ce-mi incalzeste palmele. Fum de tigara. Si-un geam cocotat la etaj prin care vad lumea: strazi pustii, oameni grabiti, infrigurati, care merg cu capul in jos chiar daca se tin de mana.

Biata de mine...


Eu, de sfarsitul lumii, o sa fiu la munca..o sa scriu, evident, despre cum sa-ti petreci sfarsitul lumii….caci, din experienta mea bogata pot impartasi cu drag si altora.. cel putin in ultima perioada lumea mea se sfarseste de cel putin de 3 ori pe saptamana…hai ma ca glumesc…s-o luam invers: renaste de cel putin 3 ori..parca suna mai bine asa, nu? Ma intreba ieri un coleg...lauriciu ce vrei tu sa faci de sfarsitul lumii? M-am uitat la el talamb si i-am spus dintr-o suflare "In primul rand, sex. Cu Adam, daca se poate. Apoi, mai vreau sa fac o data baie-n mare, sa vad rasaritu-n vama, sa mai ajung o data in munti si vreau sa  mananc vata pe bat. Vreau sa sar cu coarda de pe un pod, atunci chiar ca as avea curaj…sa  ma urc la volan, sa calc acceleratia si sa inchid ochii..crede-ma, e o senzatie grozava!!! Bine..pe o sosea goala, ca nu vreau sa fiu sfarsitul lumii pentru altii…si mai vreau si sa-mi cer iertare tuturor celor pe care i-am necajit. Vreau sa-mi beau ultima cafea fierbinte la Stuff si ultimul pahar cu vin fiert la Cuca. Si vreau sa dansez pe mese in Iron. Si vreau sa ma plimb cu trenul de noapte care sa ma duca …nicaieri. Apoi vreau sa ma duc si eu o data in viata mea la biserica. A...si sa nu uit. Vreau sa imbratisez un copac. mno..apoi sa beau bere pana imi pierd simtul orientarii si al responsabilitatii..Iar cand vine apocalipsa vreau sa stau cu ochii larg deschisi si s-o vad frate...

Aha. Ok. Eu doar voiam sa-ti spun buna dimineata! 

Bai nene...la faza asta ce sa mai zic eu??? Lumea intreaba, eu raspund iar la sfarsit, dupa ce am dat totul pe tava, realizez ca pe aia nici macar nu ii interesa subiectul ..au intrebat si ei sa se afle in treaba. cand o sa ma invat minte??? Biata de mine...




vineri, 14 decembrie 2012

Hă hă hă..ho..ho..ho...

- Buna ziua! ma numesc Laura...
- Buna ziua! Eu sunt Stan...cu ce va pot ajuta?
- As dori sa...as dori sa..sa...stiti as dori sa..cum sa va spun eu...as vrea sa-l inchiriez pe unul unul dintre baietii de la firma dumneavoastra...si ma intereseaza pretul..cat ma costa ora?
.....????? amm..aaa..da..depinde ce-l puneti sa faca!!! hă hă hă ...
- Pai..stiti ..eu..ajungem si acolo, stati linistit...ma intereseaza in primul rand cat ma costa o seara...
- Aham..ok...hăhăhă..pai...ce-ati dori sa faceti cu el?
- Pai...as dori sa faca ce-i spun eu ....hăhăhă ca de aia dau bani, nu?
- hăhăhă...
- deci cat cereti pentru un show a la long?
- pai 150 de euro cu tot tacamnul hăhăhă
- nu va suparati..asa de curiozitate...cam ce stie sa faca? adica e profesionist?

Colegii mei de birou erau pe jos de hăhăhă

- Nu va suparati..imi raspunde vocea galgaind..dar...as vrea sa stiu ce aveti de gand..adica..tot tacamul sau..
- Nu va suparati, ii raspund printre lacrimi de ras infundat, incercand sa par serioasa, dumneavoastra nu stiti cu cine vorbiti...
- Hăhăhă ..aveti dreptate...
- Pretul imi convine ...e decent ..dar baiatul trebuie sa fie grasut...aveti asa ceva?
- Avem..cum sa nu!!!
- Si trebuie sa se imbrace in rosu!
- Avem si din astea..cum sa nu..Orice culoare doriti!!
- si trebuie sa danseze sa cante si sa spuna poezii
aham..aaa.da?? pai..mmm....se rezolva...
- Si trebuie sa-mi intre in casa pe geam
- Aaaa..pai e expert in asta!
- Si trebuie sa ...stiti...ii plac copiii?
- pai ..pentru 150 de euro ii place orice..hăhăhă
- ok! Atunci as vrea sa inchiriez un mos craciun care sa ajunga acasa la mine pe fereastra..eu stau la etajul patru deci ...aaa...cum facem?
- Pai se leaga in coada si coboara in ham...numai sa nu uitati geamul inchis..in rest nu-i proiblema
- Da tumbe face?
face si tumbe daca e nevoie...dar stiti daca nu vise pare destul de grasut ii indesam noi niste vata pe sub costum...o sa fie autentic!!
- Multumesc frumos! o sa revin cu un telefon...
- Da cine sunteti, de fapt?
- Ho ho ho!!!


Cumpara maine un ziar! Tocmai ti-am facut reclama gratuit! A venit Mosul la voi opt(sedatilor)!!!!

miercuri, 12 decembrie 2012

Nin(gand)

Si m-a nins cu alb in suflet..si m-am culcusit departe, in mine, fara nimeni si nimic...si nici cine..si nici de ce..unde..cand...si cum...tacere...cateva glasuri de departe...zapada scartaind sub ghete...Centrul Vechi si apoi liniste...multa liniste...o liniste de sfarsit de lume, o liniste de inceput...si m-am impacat cu tine si cu mine si cu lumea. pentru o clipa doar. o clipa in care nu mi-am dorit sa-mi fii alaturi ..tu oricum nu ai fi vrut..iar albul mi-a acoperit gunoaiele si noroiul si pietrele pe care le car zilnic pe umeri..si durerea si lacrimile si urletele pe care car zilnic in suflet...totul a amutit. Iar eu nu  auzeam decat zapada strivita sub ghete..cluburi..baruri...rasete..muzica..voci...doi indragostiti se saruta-n ninsoare...un caine alearga prin nameti si se bucura..departe, niste pusti se bulgaresc ...si eu ..in mijlocul strazilor, atat de plina de si atat de goala..zapada m-a umplut si m-a acoperit de tot...si-am facut pentru o clipa pace cu mine. Si m-am regasit singura dar multumita si linistita..ningi! ningi! ningi! si fa-ma sa uit ..sa uit ca sunt mare si vreau din nou copil..sa uit ca si maine e o noua zi...cand trebuie sa ma terfelesc iar prin noroaie...

duminică, 9 decembrie 2012

(ARD)e-te-as!

Am votat. Responsabil. Cu o stampila cam uscata de-mi venea s-o bag in gura sa-si revina. Dar m-am razgandit...Pentru ca am mancat la viata mea prea multa cerneala si la propriu si la figurat. La propriu vorbind, cand scriam cu pixul si stiloul aveam prostul obicei sa bag capacul in gura si ma mozoleam la bot de nu mai ieseam cu zilele din casa. Slava domnului ca acum am tastatura dar nici un chef sa dau cu limba pe ea.

Revenind..spuneam ca m-am dus la vot. Si am votat cu turcii. Da! Cu un nene pe care il cheama..stai sa ma uit pe gugal...asa...il cheama..am gasit!! il cheama...aoleu!! cred ca am votat, de fapt, cu tatarii!!! In fine, nu conteaza pentru ca noi avem o istorie comuna..ne-am intersectat in timp si printre veacuri de foarte multe ori...ar fi fost tare pacat sa nu pastram traditia. Nu mai spun ca turcii mi-au fost simpatici mereu. Cand Stefan se razboia cu ei la Podu Inalt eu urlam din galeria lu Galata asa cum intotdeauna am tinut cu motanul Tom cand il fugarea prin televizor pe micutul Jerry...Ma frustreaza rau desenele alea animate...

Ideea e ca nu ai cu cine vota. Treceam acum cateva zile cu masina prin zona Unirii si, oprind la un stop, imi pica ochii pe un stalp cu afise electorale. Pe el era lipita o coala a4 pe care un nene isi trecuse numarul de telefon, iar indemnul era ceva de genul chiar daca nu votati, macar sunati-ma...Deja ma intrebam ce stie omu sa faca pentru a ma convinge pe mine. Si ca tot veni vorba..femeile voteaza dupa considerente de ordin s-xual. Femeile voteaza nu in functie de ce are omul in cap, ci in functie de ce cred ele ca are in pantaloni. Sau ce le-ar placea sa aiba... Ieri, discutie la coada..Fata, l-am vazut prin cartier pe Ciorbea..da-l incolo de urat! Cine dracu sa-l aleaga pe asta? Nu ai vazut cum arata??? E adevarat ca in politica, in general, conteaza foarte mult marimea, mai ales atunci cand este indreptata cu fata catre electorat. Iar el sta cu spatele.

Cica anul asta nu s-au mai votat partide, s-au votat oameni. Dar, daca habar nu ai cine-i X sau Y te uiti repede la partidul pe care il are in spate..Este imposibil sa votezi un om..un nume despre care nu stii nimic..indiferent de cat de buna a fost strategia lui de campanie..nu ai cum!

Uite, cineva, la un moment dat, inainte de campanie, mi-a propus sa scriu niste reportaje portret pentru cativa candidati. Pliantele urmau sa fie distribuite in tara si Bucuresti. Problema mea era ca, pentru a scrie despre un om, trebuia, mai intai, sa-l cunosc foarte bine..sa-l vad, sa-l simt, sa stiu ce mananca dimineata si cat sta  pe buda..sa stiu cum face sex si ce viseaza noaptea. Mi s-a spus raspicat ca nu ma voi intalni cu ei. Ar fi trebuit sa ma ajut doar de niste cifre si informatii care mi-ar fi fost trimise pe mail. Deci, sa stau eu frumusel in confortul garsonierei mele si sa inventez cai verzi pe pereti. Scriitura la comanda. Da, pot s-o fac! Iti scriu despre orice, am o imaginatie foarte bogata si, cum spuneam mai sus, am mancat multa cerneala la viata mea...dar, daca tot ma pui sa scriu povesti, lasa-ma sa le fac in stilul meu...

Nu inteleg sistemul asta de vot. Omul nu partidul..Pai stii bine ca, odata ajuns la putere, omul acela va lupta pentru interesele partidului din care face parte ca doar nu e tampit, nu? Deci, omul si partidul sunt acelasi drac! In constiinta electoratului nu exista nume, exista grupari politice, ideoilogii politice, nu exista individualism pentru ca pur si simplu nu avem de-a face cu un individ ci cu un intreg mecanism. Individul este doar imaginea partidului. Independentii sunt doar niste nebuni frumosi.

Si mai e un aspect: romanii au votat intotdeauna nu pentru cineva, ci mereu impotriva cuiva...da.nu-l suporti pe adormila, votezi cu chiorosila..si tot asa...imi aduc aminte acum ceva ani buni de tot..la alegerile prezidentiale... cand in scrutinul doi erau iliescu si vadim...sper sa nu gresesc..sper sa-mi aduc bine aminte..nu votasem nici cu unul, nici cu altul..dar, in turul doi, cand am vazut ca vadim ar fi putut deveni presedinte m-am panicat atat de rau incat am pus stampila pe PSD. Raul cel mai mic...orice dar nu ticnila ala! Ca nu voiam sa fiu executata pe stadion...

Azi am votat cu turcii. Sau tatarii. Inca nu m-am lamurit prea bine. Dar, cum spuneam, avem o istorie in spate pe care o respect. Ei ne-au fost mereu alaturi. Turcii. Ei ne-au dorit inca din cele mai vechi timpuri. Numai ca nu prea au stiut cum s-o ceara. Sau am fost noi prea prosti si nu am inteles. Iar tatarii, cand ne vizitau ne dadeau foc. Vizita si incendiul...cred ca de aici vine vorba aia ca romanul a renascut mereu din cenusa..Sper ca tatarii sa intre in Parlament. Iar cand se supara, sa-i dea foc si sa fuga.


vineri, 7 decembrie 2012

Culica

Nu sunt blonda. Dar bancurile cu blonde, mai ales cele cu blonde la volan, au fost inventate..cred..in primul rand pentru mine. Dupa ce ca sunt cea mai proasta soferita din lume, mi se mai intampla si tot felul chestii dubioase, de parca cineva chiar si-a pus ambitia sa vada pana unde poate duce prostia.

Acum ceva vreme, am blocat intrarea in parcare la Praktiker...coada din spatele meu se intindea pana pe bulevard...apoi, dupa ce mi-am rezolvat ce aveam de rezolvat la magazin, mi-am cautat masina minute-n sir..sa sun la 112? Sa ma duc la receptie sa-i rog pe ei s-o gaseasca??? Intr-un final am zarit-o!! Ce fericire! Numai ca nu era a mea! Mi-am dat seama de asta cand m-am apropiat si am vazut ca inauntru era un nene...Asta imi fura masina!!! a fost primul meu gand, iar apoi m-a luat cu un usor lesin..Norocul meu e ca lesin doar cand vad barbosi si fluturi de noapte. Sau norocul omului care ma privea si el la fel de speriat. in fine, dupa alte doua ture gasesc cascarabetul, ma urc la volan, imi fac cruce cu limba si doamne te rog eu frumos, iti promit ca nu mai injur niciodata, ca o sa dau bani la cersetori, ca o sa ma duc la biserica..numai du-ma intreaga acasa. Intreaga la cap. Apoi s-a petrecut minunea. Am blocat si iesirea din parcare. Ca sa fie cu sot..ce naiba??? Doar o data??? Ca sa treci de bariera trebuie sa bagi cartela intr-o chestie..numai ca, de pe scaun mie nu-mi ajungea mana pana la dracie..deci, trage frana de mana, da-te jos, infige cartonul, urca in masina si asteapta ..si asteapta..si asteapta..ceilalti din spatele meu asteptau si ei claxonad...bariera.

Dar e misto sa fii femeie la volan. E simplu si distractiv. Pentru ca ti se permite aproape orice daca stii cum sa ceri. E suficient sa vrei sa treci in fata cuiva si sa privesti gales spre soferul de langa tine. E suficient sa zambesti frumos si ai prioritate..e suficient sa clipocesti de cateva ori din gene si te roaga, te invita sa-i tai calea...sa schimbi benzile..sa opresti in fata lui....Problema e ca merg prea repede...iar acu ceva vreme...m-a oprit un politist. Nu era radar dar asa..de fun...Buna ziua sunt agent Culica. Actele va rog. Dau actele..unde darcu sunt..stati asa ca tre sa caut in geanta..rastorn geanta..din ea cad pietre, conuri, ghinde...doua frunze ...stati asa ca tre sa caut in buzunare..aoleu..stati asa....Domnisoara, linistit-va... dar de ce goneati asa? Va grabiti? nu..da..nu..da..de fapt Domnule agent, o sa fiu sincera cu dvs. Ma grabesc, goneam...asa e..aveti dreptate dar am o explicatie. FAC PIPI!!! Omul m-a privit lung si a zambit tamp.


Saptamana asta cascarabetul a cedat. De data asta a cedat el psihic dar si motoriceste vorbind. Afara era noapte, burnita, ceata..iar bordul clipocea ca un pom de iarna...baterial era pe rosu...mi-a trebuit ceva vreme sa-mi dau seama ca beculetul indica bateria...dar era patratel deci ..ce-ar putea fi??? cand semnalizam cadea casetofonul..cand claxonam cadeau stergatoarele..cand mergeau stergatoarele se aprindea beculetul de la airbag..si cireasa de pe tort..nu mai aveam nici servodirectie...doamne te rog..iti promit ca nu mai injur..iti promit ca o sa dau bani la cersetori, invat rugaciuni, zic tatal nostru.. dar tine balonul ala pe loc...Problema nu era ca as fi facut vreun accident ci ca m-ar fi invinetit airbagul pe care aproape ca il simteam pulsand nervos in volan...In cele din urma cascarabetul a inceput sa huruie de parca sofam pe tractor...tipau metalele in el iar eu urlam la dumnezeu...si inventam injuraturi noi...ce-a urmat? fara sevodirectie nu am nimerit locul de parcare si mi-am blocat vecinii..alta parcare blocata...Iar de sus, de la balcoane se spargeau seminte...

luni, 3 decembrie 2012

Maine

Mi-e sufletul ca o camara de om sarac. O camara curata, cu rafturile frumos aranjate, acoperite cu hartie colorata, vesela si noua, fara praf si mucegaiuri. Peretii sunt albi, lumina e mereu aprinsa. Aranjez si deretic zilnic in camara mea goala asteptand sa o umplu cu bunatati...Poate imi aduce Mos Nicolae ceva bun..pentru ca am incercat mereu sa fiu cuminte...

O singura data in viata am simtit cum imi pierd mintile. Stateam in pat, cu o carte in brate dar priveam in gol. Un gol in suflet, un gol in minte, un gol de memorie si de simtiri. M-am speriat. M-am panicat. Am inceput sa tremur. Imi era frica. O frica de moarte. Si frig. Simteam un nod in gat care nu ma lasa sa respir. Voiam sa plang dar stiam ca prima lacrima ar fi nascut un suvoi de durere..ceva necontrolat..si imi era frica de faptul ca s-ar putea sa nu ma mai pot opri niciodata..iar viata imi cerea sa merg inainte... Credeam ca voi muri. Asteptam sa mor. In fiecare clipa asteptam cumva impacata sa ma duc...A fost momentul cel mai groaznic prin care am trecut tocmai pentru ca l-am constientizat, l-am inteles..i-am atribuit atunci valori cosmice..poate l-am exagerat ..sau nu..poate ca ..cine stie..dimpotriva...daca as fi dus gandul pana la adevaratul sau capat, poate ca as fi innebunit...sau poate ca as fi murit de tot. Pentru ca atunci ceva oricum s-a dus...s-a rupt..s-a desprins..

Si-mi priveam viata si nu intelegeam nimic din ea...doar franturi care nu aveau legatura unele cu altele..doar crampee..imagini disproportionate...cuvinte anapoda, fara legatura, fara sens, fara consistenta..un cosmar din care nu ma mai trezeam. Imi era rau psihic, iar raul acesta se proiecta in fizic atat de cumplit incat nici nu ma puteam ridica in picioare...iar cand am facut-o am umblat pe strazi zile in sir de nebuna ca un zombie...Asteptam sa mor si nu mai muream odata!! Dar a trecut.. si asa cum a trecut momentul acela va trece si asta. Iar urmatorulnu va mai veni niciodata. Pentru ca viata mea e o poveste cu zane si zmei, cu flori si muzica...pentru ca am invatat sa ma bucur de lucruri simple..sa fiu un copil care azi plange iar maine a uitat de ce-a facut-o...maine va fi o noua zi...:) O noua zi...o noua zi...o noua zi...

duminică, 2 decembrie 2012

Doar un gand...


......isi face loc in tine, nu stii cand, de ce si cum dar simti cum ti se scurge prin vene, la inceput vascos, iar apoi fluid si iute... iti urca-n tample si-ti pulseaza-n creieri..te apasa ca o durere surda, iti taie rasuflarea, se cuibareste acolo unde simte ca ti-e mai cald si mai bine...ti se insinueaza in suflet ca un hot pe furis...

Iti spui ca poate e doar o impresie, poate doar un zvon, o plasmuire a imaginatiei..o vedenie..o cazatura pe gheata...o oboseala acuta care te amorteste si te face sa auzi voci. Poate e un ghiont, un ras strident, o impiedicatura, poate e un gust prea dulce sau prea amar..un soc de-o clipa..un cutremur..o parere...
Te gandesti ca daca il lasi in pace, daca il ignori ca pe un copil rasfatat, va trai intr-o stare latenta..inceata, iar apoi va muri singur de foame sau de batranete.

Dar nu, el creste, se incapataneaza sa traiasca, se lupta, e flamand si insetat de viata, isi cere drepturile, si le revendica violent sau plangacios, te judeca si te acuza si te arata cu degetul..este ca un copil pe care nu vrei sa-l recunosti..este al tau dar nu ti-l asumi...isi intinde ghearele sa iasa la lumina, iti strapunge carnea si ochii si iti inunda viata si mintea si visele..il auzi cum urla, cum se zbate, cum geme si implora mila...

Si e doar un gand, o idee neconfirmata, ceva fara substanta si contur...confuz..si, totusi, te chinuie, te face sa plangi, sa taci, sa fugi, sa te intorci, sa ierti, sa bati pasul pe loc, iar mintea sa ti-o ia razna. E un sentiment straniu pe care nu-l poti defini si nici explica dar pe care il vezi cu ochii mintii cum prinde radacini adanc infipte-n tine. Si esti blestemat sa-l porti in suflet asa cum o femeie poarta in pantece un copil...Il banuiesti, ti-l imaginezi, il iubesti si te lupti cu el...il urasti si-l adori..Si esti blestemat sa-l porti zilnic in brate, sa il alinti, sa-l protejezi, sa-l hranesti..iar el creste in tine ca un parazit ce te mananca de viu..te ucide lent, fara ca tu sa banuiesti...la sfarsit, fara sa-ti dai seama, asa, intr-o zi, din senin, te vei regasi inert si nu vei sti cand ai murit...si de ce..si cum...si cand...si cat de mult ai facut-o. Si m-am dus oare de tot?

luni, 26 noiembrie 2012

Ziduri



Pasea rar, cu capul in jos si privirile-nfipte-n pamant. Ii era frig dar frigul il trezea la viata, iar el avea parca nevoie de o confirmare a faptului ca inca traieste, ca inca mai simte ceva. Chinul ii trezea placeri ciudate care aproape ca frizau nebunia. Era furios si se pedepsea. Si cu cat suferea fizic mai tare, cu atat sufletul ii era mai liber si mintea mai goala. Nici o povara…nici un regret…”Dar pe cine pacalesc eu?” Nu, nu era liber, libertatea lui era doar o minciuna pe care si-o spunea zilnic la cafeaua de dimineata, pe strada spre job, acasa, seara, si noaptea in pat, langa EA. Se simtea ca o pasare in colivie, o pasare care a privit intreaga sa viata printre gratii si careia ii era acum teama sa-si ia zborul chiar daca usa fusese uitata deschisa.. Credea ca e fericit acolo. Credea ca e multumit. Credea ca asta inseamna viata. Nu voia mai mult pentru ca nu stia ce sa vrea. Nu avea ce sa vrea. Nu stia ca mai exista si altceva in afara de ce I se oferise pana atunci. Traia mecanic, robotizat si fara ganduri.  Le alunga de fiecare data spunandu-si ca nu sunt adevarate. Nu au cum sa fie adevarate. Sunt doar plasmuiri de minte nebuna. Citea, se uita la filme, se plimba prin parcuri, prin magazine, pe strazi pustii sau aglomerate..sa se piarda printre oameni, sa uite de omul din el.
 “Tot ce-I frumos trebuie sa aiba si un sfarsit. Ce e dincolo? Un alt frumos pe care va trebui sa-l caut si daca nu-l gasesc ..va trebui sa-l construiesc singur. Sa-l inventez, daca trebuie. Sunt architect. Inalt cladiri, le frang si le dobor doar dintr-o miscare de creion. Ziduri, stalpi de rezistenta, tavane si podele, scari ce urca si coboara, fundatii, betoane, armaturi…Cum de nu pot sa-mi ridic propriile ziduri? Sa ma invelesc cu ele, sa-mi tina de cald si de bine si de liniste ..sa-mi tina de iubire si de dor? Scotesc, adun si  scad, impart si inmultesc..ma ajut de reguli stricte, clare, definite, dar viata mea ..viata mea este un haos… digurile au cazut, peretii s-au surpat, zidurile se farama sub ochii mei, iar eu stau si ma uit cum mi se prabuseste intreaga viata. Mi-o ia la vale lumea..Si nu fac nimic. O privesc cum moare ca si cum as privi pe geam un strain…”
……………………….
Sasha se opri in loc, stranse pumnii si ii indesa adanc in buzunare. Isi ridica gulerul paltonului si incepu sa alerge. Se ciocni de-un cersetor si-si ceru absent scuze. Se impiedica de o bordura, iar apoi traversa strada. Printre masini. Parca ar fi vrut sa fuga pentru totdeauna, de ei, de el, de ea, de toti. Sa lase in urma si molozul si ruinele unei vieti prea stramte, tintuita-n colivie, dar parca si prea largi. Prea multi oameni, prea multe suflete incercau sa se ingramadeasca, sa-si dea coate si ghionturi, sa se calce in picioare in sufletul sau. Care era doar unul.
Claxoane. Scancet fierbinte de roti. Injuraturi, pumni ridicati, zgomot de fond… Felinare. Ceata. Curve. Tigani. Taxiuri. Cluburi pestrite de noapte. Voia doar sa fuga, sa se ascunda undeva unde nu-l cunoaste nimeni, sa se adune de pe jos, sa se stearga de praf, sa-si linga ranile, iar apoi s-o poata lua de la capat…sa ma adun de printre picioarele voastre…de sub privirile voastre flamande..sa ma scutur de voi pentru totdeauna. Da, asta era, o viata intreaga a vrut sa fuga de ei si nu a avut curajul s-o faca. Nici macar nu a stiut ca vrea sa faca asta…De ce?? De ce?? L-au retinut mereu dorintele lor, asteptarile lor..iar el a vrut intotdeauna sa-I multumeasca pe ei iar apoi..”Lasa, vad eu ce fac si cum ma descurc…ea rade si e fericita, iar daca ea este fericita atunci ce-mi pot dori mai mult? Uite ca am ajuns sa-mi doresc mai mult decat fericirea unei femei…mai mult decat zambetul ei, decat privirile ei, mai mult decat trupul ei…am ajuns sa-mi doresc propria mea fericire care sa nu depinda de a celorlalti….”
Ar fi vrut sa se opreasca intr-un bar obscur si sa-si bea mintile. Sa uite…Ar fi vrut sa sa se se arunce in bratele unei femei ieftine care sa-I aline pentru o clipa iubirea de EA. Ar fi vrut s-o umileasca, s-o chinuie, s-o faca sa planga, s-o loveasca, s-o muste, sa-I infiga unghiile in carne pana la sange…imaginandu-si-o pe EA. Miruna..icoana cu ochi reci si suflet gol.
“Nu ai simtit niciodata cum ti se scurge viata printre degete? Cum se iroseste fara rost, blocata intr-un prezent atat de fad si de mediocru? Cum trec anii fara sa lase nimic in urma lor? Si cum toate astea sunt mascate de-un parfum dulceag si inselator care te face sa crezi ca esti stapanul Universului? Iar in realitate nu esti decat un biet muritor de rand…? Nu te-ai oprit niciodata in loc, nu te-ai uitat niciodata peste umar sa vezi daca regasesti ceva in urma?”
Sasha plangea infundat. Pe strazi era forfota si agitatie. Cand vrei sa-ti gasesti un loc unde sa suferi in liniste, cauta-l printre oameni..Pentru ca acolo nu te va vedea si nu te va simti nimeni niciodata..Sunt prea sfarsiti de propriile lor urlete…


duminică, 11 noiembrie 2012

Eroare de calcul

Cred ca, daca ar cobori din nou Hristos printre noi, desi l-am recunoaste cu totii, l-am mai ucide odata. Pentru ca omul nu va putea in veci, oricat de mult incearca, sa iasa din propria lui conditie mizera de...om. Cred ca suntem singura specie din Univers care se autodistruge cu buna stiinta. Cred ca omul nu este altceva decat o molima, un virus care distruge totul in calea lui, iar acel tot este nimicit iremediabil, sters pentru totdeauna de pe fata pamantului, fara puterea de a se mai regenera vreodata. Ucidem tot ce atingem...ucidem natura, ucidem animalele, ne ucidem pe noi insine putin cate putin, picatura cu picatura..Suntem hapsani si risipitori si indiferenti si, ce e cel mai dureros, suntem atat de ignoranti...Ne distrugem propria lume ca niste viermi care s-au nascut intr-un mar si-l devoreaza pana la cotor, iar apoi mor si ei odata cu el...

Omul este singura specie care nu este inzestrata cu spirit de conservare...si ne distrugem mintindu-ne ca luptam pentru supravietuire...Omul este singura fiinta care a simtit nevoia sa creada intr-o divinitate pentru ca, in sufletul sau, se simte neputincios si marunt si mic..pentru ca nu face fata lumii in care traieste si pentru ca stie ca nu face fata.

Cum dracu, ce eroare s-a intamplat, ce calcule s-au gresit, cum de ne-a plasmuit natura? Cum a putut ea sa nasca un asemenea monstru?? Ca sa existe oare un echilibru? Ca sa existe bine si rau? Frumos si urat?

Omul este singurul care uraste...ai mai vazut tu animal care sa urasca? Omul e singurul care ucide de placere..ai mai vazut tu vreun animal care sa faca asta? Ne-am nascut cu rautatea in suflet si murim plangand...Omul este singurul caruia ii este frica de moarte..si nu pentru ca o constientizeaza mai bine decat un biet animal, ci pentru ca este atat de las si de fricos incat pentru el moartea este laitmotivul intregii lui vieti.  Crezi ca animalele se tem de moarte? Da, incearca sa supravietuiasca, duc o lupta crancena pentru inca o zi..dar cand stiu ca trebuie s-o infrunte, in adevaratul sens al cuvantului, nu fug inapoi mancand pamantul. Ma uitam in seara asta la o emisiune pe Animal Planet despre niste antilope care migrau spre locuri in care puteau gasi de mancare. Iar in drumul lor au trebuit sa traverseze un rau plin cu crocodili. S-au aruncat in apa fara sa nici cea mai mica urma de sovaire...pentru perpetuarea speciei... au riscat pentru ca turma sa supravietuiasca...Nu se pun de-a curmezisul si nu infrunta legile naturii...nu-si infrunta conditia...

Cand simt ca le-a venit sfarsitul, animalele se duc sa moara singure. In demnitate. Omul se agata de viata cu ghearele, plange si-si smulge parul din cap de disperare, jeleste si urla si blesteama...ce? Conditia lui mizera de om...

Suntem propriul nostru blestem, iar intr-o zi natura ne va sterge definitiv de pe fata pamantului. Si am un singur regret. Ca nu voi fi acolo sa vad asta...

sâmbătă, 10 noiembrie 2012

Azi sunt ZEN

Colectionez pietre. Ma fascineaza. Le privesc, le pipai, le miros, le gust, le strang in palme pana ma dor, le cantaresc din prviri si le masor in ani...ma bucur de fiecare crestatura, de fiecare forma rotunda sau colturoasa...Adun de peste tot pietre mici, pietre mari, pietre albe, gri sau colorate..Pietre de rau, pietre din strada, pietre din mare sau din pamant...lucioase sau mate..in geanta port multe pietre si pietricele...probabil ca de aia geanta mea cantareste atat de greu..adunate de peste tot..Acum cateva zile mi-am cumparat o piatra! Este karma mea :) are pictati pe ea doi ochi, o gura zambareata si nasul unui om de zapada. Stiu ca-mi va purta noroc..Nu este chiar o piatra in adevaratul sens al cuvantului dar, cand am vazut-o pe raft, nu am putut sa n-o iau de acolo. A fost dragoste la prima vedere...Imi zambea atat de frumos!
De fiecare data cand o privesc simt cum ma invadeaza un soi de fericire subita..ceva de nedescris in cuvinte..este veselie si-mi vine sa cant, este multumire si zambesc, este..asa..un soi de bucurie ciudata care ma umple, care apoi se revarsa, care imi da incredere si curaj si ma face sa ma simt iar copil. Lumea spune ca-s nebuna...probabil ca sunt putin...dar o piatra va avea intotdeauna o poveste..pe cand cei mai multi dintre oameni sunt .gaunosi..sterpi in suflet si-n priviri. Nici o licarire nu vad sa emane...viata le soarbe zilnic suflul si puterile si vointa...nu-si mai doresc, nu mai viseaza..ei nu mai stiu sa rada...Uneori port cu mine pietre in buzunarele de la blugi, in geaca, in pardesiu sau palton...unii rad si spun ca uite esti atat de mica incat, ca sa nu te ia vantul, porti pietre cu tine..zambesc. ce stiu ei?

In casa am coltul meu special amenajat pentru pietre..Sunt aranjate dupa culoare dimensiune forma...dar nu-mi place simetria..urasc simetria..totul pare aruncat alandala dar, de fapt, e aranjat cu mare grija...stii la ce ma gandesc? ca viata mea pare haotica, isterica, anapoda, mereu pe dos..te pierzi daca intri in viata mea..te nauceste de cap..uiti de ce ai venit si unde vrei sa ajungi...dar, in realitate, viata mea este extrem de ordonata...am invatat, de-a lungul timpului, sa ma joc si sa traiesc intre niste granite bine stabilite..mai sar uneori parleazul, mai trag cu ochiul, uneori cu sufletul dar, in general, ma joc la mine in curte si nu dau drumul la usa la straini. oamenii ma considera, cateodata, salbatica. iar cand ma vad pe strada cantand incet, doar pentru mine, isi spun ca sunt putin nebuna. si cand ma batzai in metrou pentru ca-mi place melodia din casti..si cand incep sa le vorbesc despre...despre ce-mi place mie...si ei nu inteleg...ei nu inteleg ce bine e sa sari in baltile de vara lasate de ploaie..ei nu inteleg ce bucurie simti cand te cateri intr-un copac..ei nu inteleg ce satisfactie ai cand mananci cu mana dintr-un borcan cu dulceata...ei nu stiu cat de bine e sa te odihnesti pe borduri..pentru ca ei nu vor sa se murdareasca, pentru ca lor le este frica sa nu cada, pentru ca ei folosesc lingurita si stau pe banci in parc..ei calca frunzele in picioare, eu incerc sa le adun, ei cand se bucura zambesc in soapta, eu rad in hohote si cu lacrimi..eu ma indragostesc de mintea si sufletul lor..ei...vor doar sa faca sex...eu ii iubesc de la distanta, pentru ei distanta omoara iubirea...eu vreau sa fiu libera, ei vor sa ma aiba.eu vreau sa le cunosc sufeltul ei se ascund in carapace...eu vreau sa ma joc, ei sunt prea seriosi...

Colectionez pietre... Ma fascineaza. Le privesc, le pipai, le miros...ma bucur de fiecare crestatura, de fiecare forma rotunda sau colturoasa...Pietre mici, pietre mari, pietre albe, gri sau colorate..Pietre de rau, pietre din strada, pietre din mare sau din pamant...lucioase sau mate. Imi place sa-mi confectionez  margele desi nu le port niciodata..imi place sa fac globuri pentru pomul de craciun..globuri lucrate din greu, cu grija si multa migala...globuri din boabe de cafea..da, stiu, am o obsesie pentru cafea...imi place sa fac lumanarele parfumate, sa le pictez, sa le pun fundite si sclipici..le lipesc frunzulite uscate, iar apoi stau si ma minunez la ele ore in sir...imi plac obiectele artizanale si mor dupa oalele si ulcelele, mai ales ulcelele, din lut..am casa plina.. am coltul meu de vara ..un cos urias cu scoici si melci din vama...am coltul meu de toamna..cu crengute si frunzulite si castane si nuci si bobite de porumb si fire de grau..si-mi place sa-mi cumpar flori..insa numai florile mele preferate..uite ca in toamna asta nu am facut-o..mereu le zaresc mici si colorate la babutele  care vand pe trotuar..maine o sa-mi iau un buchet urias si o sa impodobesc cu el toata casa...azi sunt ZEN! Si imi promit ca de maine sa nu mai las pe nimeni  niciodata sa ma necajeasca!!!


joi, 8 noiembrie 2012

Ma voi intoarce...

Mi-e frig, mi-e atat de frig incat pana si gandurile mi-au amortit, chircite-n suflet ca niste gheare...

am avut o zi cumplita si inca mai sunt in viata...cum e posibil??? m-am drogat la propriu cu cafele, muzica si iar muzica...iar in timpul asta am desenat machete..imi urasc creionul ala mic si ciunt pe care il tot scap pe jos..il pierd mereu..vreau un creion mare pentru machete!!! Si alte carioci in alte culori...nu mai suport roz si albastru!!!! vreau sa primesc un creion carbune si o cutie de markere pentru machete!!! poate sa-mi faca cineva un astfel de cadou..nu....

ales fotografii..dat dimensiuni la fotografii..foto1, 3col, 20cm..foto 2, 1col, 5cm..foto 3, 1 col, 10 cm...mers la editorii foto cu biletele..am si eu in 14 un shutter...pus in pagina..asezat frumos..nu pe inalt, pe lat..nu pe lat pe inalt..doua casete..ba una...ba doua...stai ca nu incap, ca e textul prea mare..marius..un dragut..pus titlu, subtitlu..marius te urasc pentru subtitlul ala..corectura pe print...muzica si iar muzica sa nu-mi mai  aud gandurile..dennis...miruna..mara..sabina..EU. NU! fara ganduri azi...O tigara fumata-n repezeala...doua..trei..muzica..lulu..eu sunt lulu..dan..unde este biroul lui dan?? lui adi nu i-am auzit azi guritza...birouri mutate, agitatie, televizoare la maximum...urlete..scandal..oameni care vorbesc singuri...oameni cu casti in urechi..oameni stresati, nervosi..muzica si iar muzica....protv..stiri...sport..meci..un coleg nou de banca cam retard..lasa ca am eu grija de el...e timid si retras si timid..si tacut si ma enerveaza..pt ca eu sunt tocmai pe dos...eu cant si dansez si rad si..urlu in mine dar ce bine ca nu ma aude nimeni...si draga de ralu cum ma roaga ea sa ii aleg pozele..si ajuta-ma si pe mine la un titlu..si...vai, ralu, ce frumoasa esti... azi esti ca o zana..draga de ea cat o iubesc...

mi-e frica de oameni dar stiu ca-i iubesc de mor...mi-e teama de ce iubesc...pentru ca, de obicei, cei pe care ii iubesc pleaca mai devreme sau mai tarziu..si-am incercat sa ii iau pe toti de la 0..sa fiu reticenta si rautacioasa si rea si rece si nesuferita...ca sa nu cumva sa mi-i apropii prea mult...dar mi se spune ca, dimpotriva, sunt deschisa, calda, amabila si prietenoasa...iar cand simt ca ma apropii prea mult..fug..nu mai auzi de mine...cu zilele sau saptamanile..dar mereu ma voi intoarce la cineva candva....chiar daca il iau prin surprindere sau nu...voi face inca o pauza...voi fugi  pentru ca...imi simt sufletul impartit in prea multe locuri, printre prea multi straini si trebuie sa ..ma reintregesc....dar ma voi intoarce. Taz, atat de mult te iubesc! Esti viata mea toata!

joi, 1 noiembrie 2012

Blog de fitze

Sunt un om tare indecis...ma gandesc si ma razgandesc de o mie de ori asupra unor lucruri cumplit de banale insa, cand vine vorba despre lucruri cu adevarat serioase, scanez totul dintr-o singura miscare si ma decid cu viteza luminii.

In fiecare dimineata, aceeasi dilema. Care ma scoate din minti. Cu ce dracu ma imbrac azi? Pai sa vedem...cum ma simt? Sunt vesela? Sunt deprimata? Ma simt femeie fatala sau iar copil retard?
Ca e soare sau ca ploua nu conteaza..eu ma imbrac dupa cum ma simt cand ma trezesc. Cateodata ma scol stiind deja cu ce ma voi imbraca. Pentru ca visez noaptea..se face ca e dimineata si eu rascolesc dulapul, scotocesc printre hainute, le combin, le asortez, adaug sau elimin dupa bunul plac si uite tinuta mea draga!!! Iar apoi se face dimineata, iar eu sar ca nebuna din pat si ma reped ..la dulap sa-mi pun deoparte hainele pana nu uit visul..

Dar sunt alte momente extrem de nefericite cand stau si cate doua ore in fata teancului de haine aruncate pe jos si nu ma decid...blugi sau fustita? Bocanci sau ghete? Ghete sau cizme? Cizme cu toc sau cele din cauciuc? Pulover bej sau verde? Esarfa mustar sau grena? Este cumplit! Un chin cu care nu ma pot obisnui desi ma urmareste de ani si ani...In cele din urma imi spun ca asta e..iar voi avea o zi de rahat..si dupa ce am ales raul cel mai mic plec spre job..Insa..in scara blocului, la etajul meu se afla o oglinda in fata careia ma opresc de fiecare data. Imi mai retusez machiajul, mai aranjez esarfa, mai vorbesc uneori cu mine zambind gales si cobor mandra scarile...

Eh..oglinda nu e intotdeauna prietena mea cea mai buna..In zilele proaste, cand sunt indecisa si nemultumita, ma privesc lung si vad ca nimic nu e cum ar trebui sa fie..Ghetutele mele maro nu se potrivesc cu esarfa, caciulita nu se potriveste cu geanta, culoarea blugilor nu merge cu cea a bluzei si tot asa..Mi se face rau, ma cu un usor lesin, fac un atac mic de panica, ma bufneste plansul si o iau la fuga pe scari..in sus. Ma dezbrac din mers, pana sa intru in casa, iar odata ajunsa ma reped din nou la dulap...ce daca voi intarzia la munca...eu trebuie sa-mi gasesc ceva de imbracat!! Si o iau de la capat..aleg, combin, asortez ..totul se petrece insa cu viteza luminii...nu conteaza ca-mi calc in picioare bluzele aruncate pe jos, ca ma impiedic in perechi de cizme si ghetute..ma grabesc spre job! Lasa, le strang diseara, cand ma voi intoarce acasa. Tazu ma priveste uluit de atata scandal si bufnuri si se ascunde in fundul custii acoperindu-si ochii si urechile cu gherutele..Degeaba imi cer iartare, degeaba ii spun din nou sa fii cuminte grasule ca vin repede...Nici nu ma baga in seama... Trantesc usa..off..mereu usa asta se tranteste... si o iau la fuga, din nou, pe scari, alarmand toate babele. Ajung, in sfarsit, in fata blocului si-mi dau seama ca afara este extrem de frig sau foarte cald. Sa ma intorc din nou? Ce zi de rahat!! In seara asta clar trebuie sa ma duc la shopping!

Acum cateva zile m-am dus la manichiura si am plecat extrem de incantata..Unghiutele mele erau colorate, vesele si cantau de fericire..Dar in cursul zilei mi-a mai trecut din entuziasm..pe la ora 3 dupa amiaza deja imi venea sa plang...le uram de-a dreptul!! Seara, cand am ajuns acasa le-am sters iar a doua zi am mai dat o fuga pe la tanti Coca. Le-am vopsit in culoarea mea obisnuita si preferata iar acum..sa vedem cat timp va trece pana cand o voi lua de la capat..Unghiute colorate...caciulita mustar, esarfa mustar, geaca verde, blugi mustar, ghete maro..geanta maro..Ceva nu e in regula aici..Unghiutele colorate nu merg cu maro si galben!!

In rest, toate bune si frumoase..exceptand labilitatea mea pshihica si faptul ca vorbesc des cu oglinda in scara blocului sunt un om perfect normal si in toate mintile. Sunt responsabila, de cuvant si ...imi place, uneori, sa pun piedica la oameni.


Cat da romanul pe-o carte? Intre 3 si 5 ani de libertate!


Incredibil! Tocmai ce-am primit un mail de la BookLand prin care sunt înstiintată, în vederea publicarii unui material, ca volumele amplasate in trenurile InterCity nu s-au furat!!! Wow! Hai sa ne bucuram!! Hai sa ne felicitam, sa ne strangem in brate, sa ne plangem de fericire unii altora pe umar!! Am asistat la o minune!! Asa ceva nu credeam ca vom auzi vreodata!! Dar hai sa ne aruncam in genunchi, sa pupam pamantul si sa ridicam osanale Cerului. Stii ce? Ma apuca greata!!

Acum ceva vreme, cei de la BookLand au pus de-o campanie prin care eram incurajati sa cumparam si sa citim carti. Pentru ca, dupa cum bine se stie, romanul sta foarte prost la capitolul asta. Unii nu stiu sa citeasca deloc, altii citesc pe silabe urmarind, cu degetul inmuiat, in prealabil, in gura, fiecare litera in parte, multi citesc doar pozele din tabloide, iar majoritatea citeste doar subtitrarea telenovelei Legendele Palatului de la TVR.

Deci, cum o astfel de campanie este mai mult decat binevenita, salutam ideea celor de la BookLand si o mediatizam pe toate canalele de comunicare posibile. Initial, au fost amplasate carti in autobuze, iar apoi in metrou. Ei, si ca sa vezi!!! Romanii, nu numai ca au percutat din plin la indemnul de a citi o carte, au dat chiar dovada de-un exces de zel cum rar ne-au aratat ca pot! După ce au rasfoit cartile, mai intai cu frica si dezgust, dupa ce le-au devorat si balosit pagina cu pagina, le-au studiat si aprofundat pe rupte (la modul propriu, nu la figurat) cimpanzeii s-au trezit loviti subit de patima cunoasterii si au luat cartile cu ei acasa. Chiar daca asta a insemnat sa taie cu briceagul, fierastraul, clestele, patentul sau alte unelte contondente pe care le poarta de obicei asupra lor, lantul cu care volumele erau prinse de scaune.

In concluzie, campania celor de la BookLand poate fi considerata, pe drept cuvant, o mare reusita!! Romanii au dovedit ca nu sunt niste cercopiteci retarzi care cersesc dupa banana, ci adevarate capete luminate care nu se umilesc sa cerseasca de la altii ci fura cu nerusinare orice. Adica absolut tot! Stiai ca se fura hartia igienica din budele de la Mall? Stiai ca se fura sapunul si pliculetele cu sampon din hoteluri? Ca se fura obiectele promotionale chiar daca sunt promotionale si, de fapt, le poti avea gratuit? Ha?? Eh, trecand peste asta, se fura si carti! Deci, concluziile sunt urmatoarele (toate foarte grave):

1 – In momentul in care vezi ca un roman fura o carte, poti presupune ca nu a apucat sa fure hartia igienica din Mall si, pe deasupra, il mai trec si nevoile.

2 - Daca furi o carte, putem sa ne gandim la faptul ca, rasfoind-o in autobuz, nu ai inteles nimic din ea, insa, in abisala ta prostie, te chinui inca s-o faci.

3 - Daca furi o carte, putem sa ne gandim la faptul ca esti fanul numarul unul al  gratarelor incinse-n fata blocului si nu ai cu ce sa aprinzi focul.

4- Daca furi o carte, putem sa ne gandim la faptul ca ti s-a terminat colectia de tabloide si nu mai ai hartie cu ce sa stergi geamurile de la balcon.

Si ar mai fi ceva de spus: cei de la Bookland s-au declarat extrem de dezamagiti, dar gresesc teribil. Ar trebui sa se mandreasca cu reusita lor. Au demonstrat lumii intregi cat de culti sunt, de fapt, romanii. Cat pot risca dragii de ei pentru o carte, ti se topeste inima cand ii vezi (furtul calificat se pedepseste cu închisoare de la 3 la 5 ani). Deci, campania este un veritabil succes.

In ultima vreme insa, sondajele au demonstrat un lucru extrem de ingrijorator. Conform unui studiu la care au participat 5000 de voluntari – majoritatea calatori CFR clandestini -  s-a constatat ca romanilor le-a cam pierit cheful de citit carti. Se pare ca, in urma cercetarilor efectuate, s-au descoperit si motivele:  este vorba, pe de-o parte, despre oboseala psihica acumulata in timp. Se pare ca unii au incercat sa citeasca tinand cartile cu fundul in sus si s-au declarat foarte dezamagiti de subiectul propus de autor. Altii au fost rapusi de efortul fizic depus  in autobuze si metrou cand s-au luptat din greu cu spartul lanturilor de acolo.  Deci, cartile din trenurile InterCity au ramas intacte, neatinse si neviolate. Dezamagitor...Ar trebui sa se faca ceva in privinta asta...poate o noua campanie de responsabilizare sociala. Asa ceva nu putem accepta!! Trebuie sa luam atitudine! Romanii trebuie sa fure, in continuare, carti!!! Ce dracu!! Ne facem de ras!!! Evident, numai Basescu e de vina!!

vineri, 26 octombrie 2012

Mi se spune Lulu si sunt dependenta de Facebook

Din ce in ce mai des, ma bate gandul sa-mi sterg contul Facebook. Nici nu stiu ce ma retine…Dar m-am speriat cand, de ziua mea, am primit peste 100 de mesaje cu la multi ani, fotografii cu buchete de flori, urarari de bine si de sanatate venite de la zeci, sute si mii de kilometri distanta. Ok, multumesc frumos tuturor, sunteti niste draguti, dar, in afara de vreo 20 de persoane, majoritatea colegi de munca...(cu indulgenta spun 20, cred ca, in realitate, sunt mult mai putini), voi, ceilalti, cine naiba sunteti??? Nu va cunosc, nu stiu decat ca sunteti imprastiati prin toata tara si cam atat. Bine, recunosc, vina imi apartine in totalitate pentru ca eu i-am adaugat in lista. Dar de ce am facut-o? Ce dracu a fost in capul meu? La ce m-am gandit? Habar nu am. Mi-am zis ca nu e politicos sa refuz…adica, nu se face, nu? Si au tot venit..incet, incet..prieteni de-ai pritenilor mei..si prietenii prietenilor prietenilor…Bine, asta este doar un aspect..nu ma deranjeaza atat de tare daca stau cuminti, linistiti si tacuti, mai ales tacuti…dar sunt situatii in care ma bombardeaza cu tot soiul de replici aberante, discutii fara sens, fotografii care nu-mi spun nimic…melodii care ma seaca la creieri…citate dulci care-mi provoaca greata… filmulete retarde si misogine. Nu ca as fi eu o mare feminista dar totusi…sa stiti dragilor ca pe mine ma excita emotional si psihic doar inteligenta. Cred ca am sters din lista pana acum o singura persoana. O tipa care, in fiecare dimineata, isi facea poze in oglinda. Dupa cateva luni am cedat nervos.
Ma intreb acum ce a fost in capul meu cand mi-am facut cont pe Facebook? Nici acum nu stiu..Am luat-o ca pe o joaca..Sa vad cum e…sa vad ce e…O curiozitate. Toata lumea avea. Toti vorbeau despre asta. Si, pana la urma, ce daca imi fac si eu un cont? Intru cand vreau si daca vreau..asa imi spuneam atunci..e ca si cum iti faci un blog..intri, postezi ce-ti trece prin cap si pleci. Mare greseala ca am gandit asa!
Pagina mea de Facebook este naspa. Naspa rau de tot. Asa mi se pare. E seaca, serabada, nu spune mai nimic, nu ma reprezinta pe mine, ca om, decat poate 1%. E urata, lipsita de continut, goala si usor..parasita. Pentru ca postes rar. De obicei intru ca sa vad ce spun altii. De ce e naspa? Pentru ca nu ma pot exterioriza decat foarte putin. Nu sunt eu acolo decat intr-o foarte mica masura. Daca as fi macar 50% din ceea ce reprezint si sunt eu in realitate m-as simti ca o curva care se dezbraca in public, fara nici o jena. As simti ca imi dezgolesc sufletul in fata unor necunoscuti cum o stripteusa se despoaie la bara in fata a sute de priviri flamande si gretoase. Ma intreba cineva, la un moment dat, de ce nu pun fotografii cu mine facute la mare. Pentru ca nu o sa ma vada nimeni de pe net in costum de baie, pe plaja! Mi se pare jenant. Nu cum arat, evident, ci de cum as fi privita…Bleahh!!! Dar am cateva fotografii, doar asa, ca sa umplu pagina cu ceva dar si ca sa testez de curiozitate terenul…o curiozitate pe care as numi-o cam..perversa. OK! L-am testat. Nu mai vreau! Am si eu cateva chestii pe care le-am distribuit pentru ca mi-au placut la un moment dat si mi-ar placea sa le mai vad… Insa, nu inteleg de ce dracu trebuie sa dau like-uri si sa primesc like-uri. Scrie unul ca azi s-a sculat cu fata la perete si are 100 de like-uri. Si ma intreaba de ce nu i-am dat si eu. Altul a urcat o poza. Imi cere sa-I dau like! Mai rau, s-o distribui mai departe…Altul scrie ca i-a murit cel mai bun prieten. Si cand ma uit..ce vad??? Zeci de like-uri!!! WTF!!!!
Am observant o chestie foarte interesanta. Nu primesti like-uri prea multe daca scrii ceva..cat primesti cu duiumul daca urci o poza. Daca e cu tine..e si mai bine! Se umple pagina de placeri nebune si comentarii cretine. Si fiecare dintre prieteni te lauda, te linge sub coada, se gudura si iti spune cat de tare si frumos esti. Daca nu-ti place ceva si spui asta, te vezi sters din lista cat ai zice peste. Bine, mai sunt si scandalurile!! La cate am vazut…mi se face parul maciuca! Nu mi s-a intamplat pentru ca nu ma bag in vorba decat cu putinii prieteni pe care ii cunosc cu adevarat si care imi sunt aproape, dar am observant asta ascultandu-I pe altii. Apoi, o alta chestie care ma scoate din minti. Nu suport sa fiu bombardata cu cereri pentru aplicatii si jocuri. Nu ma joc!!!! Lasati-ma in pace!!!! Nu vreau sa mai primesc invitatii de genul asta. Imi zbiara gura degeaba. Nu ma asculta nimeni. Pentru ca le primesc in continuare. Acum, mai nou, m-am pomenit cu Farmvill2. Recunosc, am jucat si eu Farmville.. dar mi-a trecut in momentul in care am constatat ca trebuie sa ma trezesc la 3 dimineata sa-mi culeg buruienile. WTF!!! Si am spus stop joc. Asta a fost demult, acum vreo 3,4 ani..dar uite ca si acum sunt bantuita.
Sunt siutuatii in care primesc cereri de prietenie de la persoane care nici macar nu vorbesc limba romana!!! Sau mesaje de genul “da-mi like sa castige nepotica mea un concurs”…sau “distribuie anuntul asta despre lupta impotriva incalzirii globale”…sau “da-mi like la bancul asta daca ai simtul umorului”. Ei, uite ca nu am nici simtul umorului, nu lupt nici pentru racirea globala si raman total indiferenta la citate de genul “O femeie care nu-ti mai reproseaza nimic este o femeie care nu te mai iubeste”. Adevarat, si??? Ce-i cu asta??? Mai sunt apoi anunturile…invitatiile la tot soiul de evenimente de genul concertelor in Zalau desi eu locuiesc in Bucuresti…rugaminti de genul “Da like pe pagina asta” iar cand intri vezi ca este vorba despre o firma care se ocupa cu faxuri si copiatoare…
E o vorba..daca nu esti pe Facebook nu existi. O spun des altora, dar o spun in bataie de joc, razand. Ba existi si in afara retelelor de socializare. Daca vrei si daca poti…Eu nu mai pot sa ies…
Ce-as putea face?? Devine o chestie destul de chinuitoare. Si, cu cat e mai chinuitoare, culmea, cu atat mai mult tin la ea!!! As putea sa-i sterg pe toti din lista si sa-mi ramana doar prietenii pe care ii cunosc, cu care ies la cafea, cu care ma intalnesc, cu care schimb macar o vorba pe zi. Dar, i-as supara, probabil. Si eu nu support sa supar pe cineva. Daca am suparat pe cineva, imi stric ziua. As putea sa nu mai intru pe Fcebook deloc. Sa-mi inghet contul. Dar nu pot. Ceva ma impinge in fiecare dimineata, cand imi savurez cafeaua de la ora 9, sa intru din nou..si din nou… Mi-am format un automatism care ma scoate din minti. Bine, nu intru numia pe Facebook!
As putea sa-l sterg definitiv …dar ma simt ca si cum m-as decide peste noapte sa renunt de a doua zi la tigari…C’mon!!! E prea greu. Dar habar nu am de ce. Sunt dependenta! De ce anume? Nu de a-mi impartasi cu altii viata pe Facebook cat de a urmari ce fac altii. Chestia asta este un fel de voyorism!! Nu ma mira, nu ma socheaza atat vreme cat imi urmaresc, cateodata, seara, vecinii  din blocul de vizavi…
Cred ca o voi lua incet. Ca un dependent de tutun. Nu am puterea de a taia in carne vie. Cred ca daca l-as sterge, m-as simti ca si cum nu as avea o mana sau un picior. Dar nu e in regula!! Sunt dependenta?? Asta e grav!! Rau de tot! As putea sa ma duc la un psihoterapeut. Dar as constata ca pana si ala are pagina de Facebook!!! Cunosc doar doua persoane care nu sunt inregistrate. In rest..toata lumea are cont. De ce dracu simtim nevoia sa ne impartasim gandurile si sentimentele si viata on line cu oameni straini? Nu exista pic de pudoare, de decenta, de respect pentru tine insuti..Esti un om care isi pune pe tava in fata a mii de onanisti intreaga ta existenta. Ii anunti cand pleci in vacanta, cand te indragostesti, cand te-ai despartiti, daca vrei sa faci sex, daca esti intr-o relatie sau iti cauti un partener, le spui cum a fost aseara sau ce astepti de la ziua de maine.
Avem mai multi prieteni pe Facebook decat avem, de fapt, in realitate. Spunea zilele trecute o colega, pe buna dreptate, ca sunt unii care au 5 mii de amici virtuali dar sunt singuri cand merg pe strada…Cat de adevarat! Ce dracu faci cu atatia? De ce naiba tii mortis sa ai cat mai multi?? La ce te ajuta?? Dormi mai bine noaptea? Esti mai fericit?? Sau esti atat de singur incat ti-ai mutat viata in alta dimensiune, traiesti si respiri doar pixeli???
De ce dracu am facut eu asta pana acum? Din comoditate. Dintr-o jena dubioasa pe care nu mi-o inteleg dar care exista. Jena, rusinea de a spune NU TE VREAU IN LISTA MEA PENTRU CA NU TE CUNOSC! E ca si cum ai  da drumul la usa la straini.
Cine da like pe postul asta, stiu ca vor fi extrem de putini, va jur ca va scot din lista!!!!! Indiferent cine ar fi persoana. O scot si pe mama daca e cazul. Glumesc. Mama nu are cont, slava cerului, nu va citi injuraturile J. Comentati, injurati-ma, sunt ziarist, sunt obisnuita cu asta, dar nu dati like. Decat daca nu cumva chiar vreti sa nu mai fim “prieteni”.
Spuneam ca o voi lua incet..fac un anunt, pentru cine are ochi de citit…voi sterge toate persoanele pe care nu le cunosc. Sa vedem daca ma voi simti mai bine. S-ar putea sa ma simt mai bine. Sper s-o fac. Daca nu..voi incerca sa nu mai intru. Amicii mei ma pot gasi pe mess. Pe care intru foarte rar in ultima vreme. Mai au o sansa cu mailul. Prietenii ma gasesc la telefon. Pe care il tin deschis non stop. Deci…sa ne auzim cu bine! 

miercuri, 19 septembrie 2012

Privire de om nebun...

Ce zi infecta...Ce greu e uneori sa te intelegi cu oamenii si uneori cat e de usor...dintr-o singura privire, dintr-un singur gest facut discret si i-ai inteles fara a avea nevoie de cuvinte.


Cand tac subit, inseamna ca ceva nu-mi convine. Cand tac zile intregi, inseamna ca o ruptura tocmai s-a produs. Cand iti spun ca te-am iertat, chiar te-am iertat. Cand iti spun ca am uitat, te mint in fata. Cand sunt agitata si rad prea tare insemna ca ma stresezi de mor. Cand nu-mi gasesc cuvintele..ma balbai..imi uit ideile... inseamna ca mi-e rusine sa-ti spun ca ma plictisesti. Cand vorbesc, sunt in verva, cand te tachinez, fac misto, te iau peste picior inseamna ca-mi placi. Mult. Tu s-ar putea sa gandesti tocmai opusul. Dar asa sunt eu.

Cand sunt serioasa, cu picioarele pe pamant, grava inseamna ca mi-ai creat, fara sa stii, disponibilitatea de a te intelege si de a te ajuta. Daca vorbesc vorbe in vant, fara noima, fara a ma mai gandi la consecintele a ceea ce spun clar am baut. La fel si daca ma vezi dansand pe mese. Glumesc. Dansez pe mese oricum doar daca stiu ca ma privesti. Si cand sunt extrem de deprimata. Depresiva. Atunci rad din orice, ma exteriorizez, sunt dubios de vesela si de activa. Tu crezi ca sunt fericita. Dar eu plang, urlu...Cred ca unoeri imi place sa ma dau in spectacol. Mai mult decat trebuie. Eu doar ma joc, tu esti doar contrariat. Daca te privesc fix, ai pus-o! Aici sunt doua variante pe care ar trebui sa le iei in calcul: ori vei primi o poseta-n dinti cu viteza luminii, ori te vei trezi imbratisat si strans pana nu mai ai aer. Tu nu ai nici o vina, in ambele cazuri. Dar asa sunt eu. Daca ma vezi ca merg cu capul in jos pe strada, sa stii ca mi-e frica de oameni. Nu de ei fizic, ci de ce ar gandi ei despre mine daca i-as privi in ochi. Uneri am o privire de om nebun. Mi-o simt. Si-mi simt si starea de dinainte de a o avea. Si de aceea prefer sa privesc in jos. Pietrele nu judeca...Cateodata, privesc prin tine, dincolo de tine... zambind tamp si dand aprobator din cap. Nu ma lua in seama. Te aud dar..nu te simt aproape. Sunt ca un om orb care se ghideaza dupa sunete cautand sentimente. Oricare. Orice. Dar sa fie ceva. Iti cersesc sa ma bucuri, sa ma enervezi, sa ma intrigi, sa..ceva. Dar tu nu faci nimic. Nu-mi trezesti nimic...decat o privire goala si inca o tigara aprinsa la repezeala. Uneori te privesc si zambesc. Dar zambetul mi-e fortat si mi-e teama sa nu-ti dai seama. Dar niciodata nu-ti dai seama si asta ma face sa ma simt cumva..bine. M-as simti prost sa-mi dau seama ca ti-ai dat seama ca nu-mi trezesti nici macar un zambet adevarat.

Ce zi infecta...si ce greu e sa te intelegi cu unii oameni...

marți, 18 septembrie 2012

Copil mare..

Mi-e atat de dor de Sighisoara...Nu am mai fost pe acolo de..uite ca se fac trei ani..Probabil ca as gasi aceleasi locuri, la fel cum le-am lasat...desi, sigur pentru mine ar fi la fel de uimitoare ca si cum as fi ajuns acolo pentru prima oara..O alta lume..o poveste cu printese si cavaleri pe care mi-i imaginez doar ..dar care imi par atat de vii...locuri incremenite in timp..imi place sa vorbesc cu pietrele..sa le pipai, sa le simt, sa le miros, sa le respir, sa  le ating, sa le respir, sa le lovesc pana ma doare...ele sunt vesnice..si mi-e ciuda. Le invidiez, la urasc de multe ori...Pentru ca ele vor fi acolo mereu..Ma sperie cateodata gandul ca pietrele sunt vesnice. Ceva atat de palpabil si totusi nemuritor...Ziduri, turnuri, trepte, cladiri...

Cineva imi spunea ca la 33 de ani ti se schimba viata radical..in bine sau in rau...Nici nu stiu de ce mi-am amintit de asta acum. Probabil pentru ca, vazand aceasta fotografie, imi dau seama cat de mult a trecut...trei ani..Si cate nu s-au intamplat in acesti trei ani...si parca nu s-a intamplat nimic..am crescut eu..am mai evoluat, m-am mai maturizat...acum pot spune, cu mana pe inima, ca sunt adult..cand vreau. Pentru ca de cele mai multe ori, nu vreau. Inca ma ascund in povesti, visez, zambesc si ma rog sa nu ma pierd. Printre oamenii mari. Cred si sper ca nu voi ajunge sa fiu niciodata un om mare. Cand eram copil si ma intrebau babele ce vreau sa fiu cand o sa cresc le raspundeam "Vreau sa fiu om mare.." Acum fug de ei si ma refugiez in povesti...Am fost, recent, sa vizitez o gradinita...iar copiii m-au facut sa ma regasesc din nou copil. Am plecat cu inima grea pentru ca, odata ce am pasit afara, am dat nas in nas cu realitatea. Dar am zambit...abia atunci am realizat ca, pana nu demult, eram doar o pustoaica rebela sau care se voia a fi rebela, ignoranta si inocenta pana la prostie...un copil care nu stia prea bine ce vrea..care nu-si cunostea suficient nici sentimentele, nici sufletul...care traia intr-o goana nebuna, alergand mereu dupa ceva..iar acel ceva era doar fum...Atunci eram doar un copil..acum sunt o femeie-copil si stiu ca asa voi ramane mereu indiferent de ce s-ar intampla...Turnuri, ziduri, creneluri...si eu printre povesti cu zane si zmei dar eu cu picioarele pe pamant. Si cu capul in nori...Am in casa, pe un raft, carti pentru copii. Le voi dona. Cu inima usoara, zambind si iubindu-i si pe ceilalti copii.
Si sunt convinsa ca zi de zi trec pe langa alti copii mari. Dar nu-i recunosc mereu. E un cerc ..cumva inchis...o lume cu circuit inchis. Sunt putini dar sigur le vorbesc zi de zi, singur ii vad dar nu-i recunosc. Si nici ei nu ma recunosc pe mine. Pentru ca nu ne lasam... Pentru ca zi de zi ne camuflam, ne ascundem dupa masti si zorzoane..unora le este rusine ca inca sunt copii si incearca sa fuga de ei insisi...Sunt sobri, seriosi, rai, muscator de rai, isi ascund copilul din ei, il maltrateaza in fiecare clipa..il inabusa..vor sa-l sugrume..il urasc..pentru ei este o povara.. dar nu-l vor putea ucide niciodata. Pentru ca un copil nu poate ucide..Si sunt si altii atat de senini, atat de frumosi, atat de naivi si totusi atat de maturi, au atat de multa liniste in suflet si atat de multa bucurie...iubesc, se supara, plang, bat din picior, isi cer iertare...se bosumfla apoi rad in hohote..se bucura de lucruri simple..atat de simple...

Am invatat sa ma bucur de lucrurile simple..de cele la indemana oricui..sa nu-mi doresc ce nu pot avea..sa apreciez faptul ca si maine e o zi..si. indiferent cum va fi, tot voi ajunge acasa, voi deschide o bere rece si imi voi ruga dihorul sa se joace cu mine...

vineri, 14 septembrie 2012

Greieri in gand...



Inca se aud greierii...toamna tarzie...

Pe scara blocului miroase din nou a vinete coapte..a mai trecut un an... in piata e forfota..strazile gem sub pasi grabiti...prea multi oameni! Traim intre ei, respiram odata cu ei, visam alaturi, avem aceleasi teluri, ne indreptam catre aceleasi locuri, iubim aceleasi lucruri si totusi... suntem singuri.

Maine vreau sa ajung devreme acasa. Sa beau o bere rece, sa ma joc cu Taz, sa ma uit la un film si sa adorm si sa uit..sa uit..sa nu ma mai gandesc. La nimic. Nu am ganduri negre. Ci doar ganduri. Ca niste greieri care imi canta in cap. Un vuiet continuu de voci care ma ametesc. Si nu stiu careia sa ii raspund mai intai. Intrebari...multe intrebari..raspunsuri putine, dar clare. Concrete. De genul unu si cu unu fac doi...Pe care nu le poti combate, oricat de mult ti-ai dori. Si cat de mult as vrea...

Dar cand te apasa ceva in suflet, cand te inteapa si te inghionteste..si cand dormi..tot sentimentul acesta de jena si disconfort, teama, neliniste...se concentreaza parca intr-un singur punct acolo, la tine in vis...nu dispare..il simti vag..ca pe un dusman tacut care te pandeste de dupa colt...iar visele graviteaza in jurul lui si-ti sunt atat de grele. Si dimineata, cand te trezesti, te invadeaza  fara a te forta tu in vreun fel..a stat la panda pana-n zori si te-a navalit acum ca un roi de lacuste veninoase..nu stiu daca exista lacuste veninoase dar...suna bine.
Si incepe o noua zi. Cu cafeaua fara de care nu as putea supravietui, cu muzici si mesaje venite instant de la sute de kilometri distanta. Doar dintr-un click dat de cineva care...isi isi incepe ziua cu o cafea mare si aburinda, ascultand poate si el sau ea muzici si primind mesaje venite din acelasi neant...Apoi iar macheta, materiale, titluri, suhutter...DTP..corectura..si ora 6 cand voi inchide calculatorul si ma voi indrepta spre casa.  Cu greieri in gand...

Inca se aud greierii..toamna tarzie...ce singuri suntem ..dar cine vrea sa recunoasca?? Si ..cum spunea cineva..suntem in criza de timp..ne grabim..nu avem rabdare..dar cum sa ai rabdare? Daca ai avea, inseamna ca dorintele nu-ti sunt adevarate, ci doar o pacaleala. Cine spune care are rabdare minte sau nu-si doreste nimic cu adevarat. Sau isi doreste, dar nu stie s-o faca. ..Eu m-am nascut nerabdatoare..Sa ce? Nu stiu! Dar toata fiinta mea urla a nerabdare...Eman prin toti porii nerabdare..Respir nerabdare...Sa fac, sa ma misc, sa spun, sa cunosc, sa simt, sa gust, sa simt..am mai spus o data. Si daca nu simt nimic..inventez lucruri care ma fac sa plang, sa rad, sa iubesc, sa urasc, sa sper, sa ma misc, sa spun, sa cunosc, sa gust..Inventez lucruri care ma fac sa simt. Totul e in imaginatia mea. Pentru ca imi plac povestile...m-as putea refugia pentru intreaga mea viata intr-o poveste..departe de tot ce-i urat si rau...doar eu si visele mele...e placut..e caldut...e sigur. Si o fac de cand ma stiu. Altfel, nu as putea supravietui printre greieri...

Ieri m-am dus cu Magda, intr-o pauza de masa, pana la Mega Image. Si a venit un baiat. A glumit. Mi-a spus ceva. Am paralizat. Am inghetat. M-am balbait si apoi am luat-o la fuga. Da, mi-e frica de oameni. De oamenii reali. Ii ignor ca sa fiu ignorata. Iar cand am de-a face cu ei...sunt uneori agresiva fara motiv. Adica..eu mi-as gasi intotdeauna motive..de genul avea barba si mi-e frica de barbosi..avea ochelari si mi-e frica de oamenii seriosi...si tot asa...Tipul respectiv, culmea, nu avea nici barba, nici ochelari. Si, cu toate astea, dupa cateva secunde, m-am furisat luand-o apoi la goana printre alte rafturi. M-am dus direct la Magda. Ala s-a luat de mine!!! Magda radea. Si eu radeam, incercand sa salvez aparentele. Saracu, omul a facut doar o gluma. Salbatica..isi spuse ii spuse greierul din gand, probabil, si dadu a lehamite din mana..tot in gand.

Mama imi spunea mereu sa nu dau drumul la usa la straini. Iar eu nu dau drumul nu usii, dar nici macar unui zambet sau unei priviri. Ma scormonesc greierii...

Vreau acasa! Sa inchid usa de doua ori si sa pun lantul....Si sa ascult in tacere doar cantecul greierilor mei ...