marți, 18 octombrie 2011

Se prabuseste lumea..Daca am fi stiut....

Era o vreme cand aveam locuri de munca cat de cat stabile. Era o vreme cand puteam sa ne cumparam cu banii primiti de la banca locuinte si masini. Era o vreme cand facturile la intretinere si lumina nu ne goleau cardurile, era o vreme cand nu aveam prea mari griji pentru ziua de maine, cand eram platiti pe carte de munca si nu la negru.. Era o vreme cand inca nu stiam ce inseamna adevaratul sens al cuvintelor criza, recesiune, colaps, crash economic si financiar. Era o vreme cand lumea era mai linistita, oamenii mai calmi, mai siguri pe ei, cand nu se calcau in picioare la mitinguri si proteste, cand nu-si luau viata din cauza datoriilor, cand nu erau vanati de recuperatori, si nu se aruncau de la etaj din cauza c-au ramas someri. Erau timpuri in care la televizor urmaream reclame care te indemnau sa faci credite cu buletinul, sa cumperi frigidere si masini de spalat cu banii-n rate si  nu spoturi despre refinantare sau recuperari de creante.

Era o vreme cand consumul, din toate punctele de vedere, era poate dublu, chiar triplu fata de cel de azi. Pentru ca erau bani. Cat de cat. Erau timpuri pe care le-am trait si care, atunci, ni s-au parut firesti, normale. Acum, cand lumea pare ca este intoarsa cu susul in jos, acum,  cand taberele se agita si spiritele se-ncing, cand nesiguranta si instabilitatea sunt cuvintele pe care le auzim cel mai des, acum regretam nespus de mult zille de odinioara. Cand aveam posibilitati si nu am stiut sa profitatam din plin de ele.
Acum viata s-a scumpit, cardurile sunt goale pentru unii de luni de zile...iar viitorul pentru unii nici nu mai exista. Acum nu-ti mai cumperi lucruri noi, le duci pe cele vechi la reparat, le iei la mana a doua sau din targ. Cum e posibil sa ni se prabuseasca lumea sub ochi iar noi sa fim orbi? O lume, daca nu perfecta, macar o lume care, in micimea noastra, ne parea acceptabila..."traibila".Cum de nu ne-am dat seama? Au fost atat de multe semne...
Erau vremuri cand nu te gandeai ca vei fi scos afara din casa, iar casa scoasa la licitatie, cand nu-ti tineai masina cu lunile in parcare pentru ca nu aveai bani de combustibil, erau vremuri in care te gandeai ca-ti va fi mai rau, ci doar ca-ti va fi mai bine...si mai bine.

Valul al doliea al crizei se zareste la orizont atat de amenintator si atat de nestavilit incat omul simplu, de rand, este ca un copil neputincios. Recesiunea ne va matura pe toti, la gramada, iar la sfarsit Europa va fi muribunda. Iar daca cele mai sumbre scenarii se adeveresc, atunci am putea spune ca, intr-un anumit fel si dintr-un anumit punct de vedere, vom asista la sfarsitul lumii. La sfarsitul lumii noastre, asa cum o cunoasteam, asa cum o traiam.

Astazi, marile puteri ale lumii isi "impart" Europa. Dintr-un anumit punct de vedere. Caci, prin deciziile luate acum atarna salvarea sau pieirea noastra, a celor mici. Zvonurile sunt multe: moneda europeana se va prabusi, uniunea se va destrama, economiile tarilor vor intra in colaps, bancile isi vor inchide obloanele si ne vom trezi cu totii in bezna celui mai mare crash economic din anii 30 incoace. Un scenariu de film, nu-i asa? Nu-i asa ca nici macar acum, in ceasul al 12-lea, nu poti crede una ca asta? Nici nu ai cum. Pentru ca am fost invatati sa traim dupa anumite standarde, iar cand ordinea, firescul si normalul devin peste noapte haos..atunci...esti atat de uluit si dezechilibrat incat devii o victima sigura chiar inainte de a se fi intamplat ceva.

Au fost vremuri bune dar simt ca, intr-un fel, parca ne-am batut joc de ele. Poate ca ar fi trebuit sa nu luam atat de multe credite, sa nu ne fi indatorat atat de mult, sa nu ne fi intins cat nu ne-a tinut plapuma, ar fi trebuit sa nu fi risipit banii pe excursii, cadouri scumpe, masini...Ar fi trebuit sa fim mai cumpatati, sa punem  deoparte, pentru zile negre. Poate ar fi trebuit sa gandim de doua ori inainte de a merge la vot, inainte de a ne alege conducatorii. Dar, chiar si asa, cum am fi putut noi evita criza? Nimeni nu are raspuns. Pentru ca un raspuns concret nici nu exista. Sunt atat de multi factori care au lucrat pentru distrugerea in masa a economiilor europene incat este imposibil sa dam vina pe cineva anume. Nu putem arata cu degetul un om sau o tara...Ne-a prins vartejul...si chiar si acum, cand ne prabusim in vrie, cu toate motoarele avariate, chiar si acum, in ultimul ceas, noi inca nu ne dam seama exact ce se intampla. Nu poti crede. Nu poti concepe. Te minti singur. Haide ca n-o fi atat de rau. Haide ca se exagereaza. Haide ca poate scapam. Ne descurcam noi cumva. Vedem. Se vor gasi solutii. Nu se poate ca marile puteri sa nu gaseasca o iesire...Din pacate, de data asta, s-ar putea sa nu mai putem face nimic. Ni se prabuseste lumea sub ochi, iar noi suntem neputinciosi. Nu ne-a mai ramas decat sa privim cum se destrama...

5 comentarii:

  1. Ahhh Laura, spune-mi ca nu crezi in prevestiri de genul "in 2012 va fi Apocalipsa" sau "in 2 luni vor cadea bancile si dracu va lua toata Europa". Pentru ca astea au mai fost, sunt si-or sa fie, toate prevederile astea apocaliptice. Si pana la urma...cade BCR-ul unde am un credit de 3.000 de euro (ca mai mult n-am vrut sa iau), cade BRD-ul unde altii au credite cu "prima casa". Asa, si? Pai tu stii cati bani s-au pierdut dupa ce-a cazut Dacia Felix? Ca vine banca si spune: "tre' sa-mi dai 5.2 euro" si io zic: "pe ce baza"? Pai te-ai imprumutat de la BCR. - Si ce pla mea vrei, tu esti BCR-ul? Nu, io-s banca de-a preluat BCR-ul. Si sa ma pupi in cur, arata-mi dosarul facut cu TINE, nu cu bunica-ta mare. Etc etc. Cand o entitate juridica pica, dureaza zeci de ani ca sa se inceapa demersurile pentru a incerca sa se inceapa demersurile.
    Deci..ptr aia cu credite mari ar bine sa pice bancile, c-ar scapa de jdemii de credite si crede-ma, la cati datornici sunt, emblema de tara a Romaniei n-ar mai fi frunza, ci o poza scanata a unei notificari: "aveti de plata XXX euro". Precum si raspunsul epistolei" Suge-o".

    RăspundețiȘtergere
  2. Eh, stai putin...stiu ca suna cam...apocaliptic..:)) dar...intru in contact direct aproape zilnic cu persoane care o duc rau sau foarte rau...care suna la ziar disperati..unii plang..unul mi-a spus ca el vrea sa se sinucida pentru ca numai are alta solutie...altul ca vrea sa fie eutanasiat..sunt oameni simpli, nevoiasi, oameni care nu mai au nici o speranta..care daca nu traiesc de azi pe maine, traiesc foarte modest...sunt diperati..sunt femei care ma intreaba doamna eu ce ma fac???? unii sunt someri, altii pensionari care imi spun ca azi au mancat o bucata de paine cu putina branza si atat...mi s-a facut rau cand am auzit!!! e greu sa-i asculti...e si mai greu sa-i intelegi din mom ce tu nu treci prin ce trecc ei...si mai greu este sa te duci apoi acasa si sa comanzi mancare chinezeasca..sa te duci seara la un film, apoi la o terasa....sa iti cumperi ceva dragut de imbracat....e greu sa nu te gandesti la ei..cel putin mie imi e din ce in ce mai greu...

    majoritatea imi spune ca au rate la banci..ca sunt someri..ca au pensiile mici sau ca sunt persoane cu dizabilitati care nu si-au primit pensiile pentru handicap de 2,3 luni...

    stiu ca materialul suna apocaliptic iar unii il considera patetic si exagerat..dar..asa am simtit ca-mi vine sa scriu dupa ce am ascultat o zi intreaga povestile oamenilor...
    nu cred ca apocalipsa vine in 2012..nu cred in povesti fantasmagorice si in previzunile clarvazatorilor..nu sunt adepta oteveului si la recensamant probabil ca voi spune ca sunt ateu...nu cred in destin, soarta...chestii oculte si fataliste. dar..cand vezi in jurul tau oameni care, in timp ce tu nu ai nici o grija, ei isi numara banutii...nu-ti vine sa scrii altfel...nu stiu...eu una..nu as fi putut scrie altfel..

    RăspundețiȘtergere
  3. Da, te inteleg. Inteleg ce vrei sa spui. Dar cum zicea unu mai demult "v-au trebuit plasme pe credit cand n-aveati ce manca???". Eu am lucrat in banca timp de 10 ani si in toti anii astia m-am ferit de credite ca de dracu, desi aveam salariu bun si loc de munca mai mult decat asigurat. Insa am avut instinctul ala care-mi zicea: "nu fii bou". Inteleg, dorinta omului e sa vrea tot mai mult, ca daca iei credit iti zici "da-le dreacu de banci" da' dupa aia vin portareii si-ti bat cu bocancii-n usa si-ti creeaza stresuri. Nu e nimic de ras in situatia persoanelor de care scriai, dar nu e nici nimic de plans. Pentru ca in mare parte, chestia cu bancile e ca si aia cu drogurile: "Drogurile m-au omorat". Pai dupa enspe mii de cazuri de morti, cine te-a pus ma boule sa fumezi etnobotanice? Si cand nu esti sigur pe ceva, cine te pune ma sa iei credite de mii de euro? Ca iti spun eu ca nimeni nu si-a luat credite de nevoi personale ca sa-si cumpere salam si ceapa. Televizoare, Nokia E24320830, dividiuri, laptocuri...Ok. Am facut-o...platesc propria prostie. Si eu am facut anul trecut o imbecilitate de 100 de ori mai mare ca mine, dar acum incerc sa ma descurc fara sa-mi plang de mila. Mai degraba imi trag singur zece pumni in nas si incerc sa ies din rahat. Ti-as spune-o da' o citesc si altii si nu e cazul. Asa ca ...Laura, da-mi si mie un numar de telefon, ca sa ma plang.
    Nu vreau sa fiu cinic fata de greutatile oamenilor, dar fiecare doarme dupa cum il duce capul. Ca nu m-am dus eu sau tu cu tunul la teasta oamenilor sa zic: Fa-ti credit sau trag". Stiu, nu e absolut deloc placut sa vezi un om pe care unele situatii l-au adus intr-o stare de soarece. Si, ca si paralela: in rarele momente cand mai dau si cate 2-3 lei de pomana, stii la ce ma uit, la omul caruia ii dau? In primul rand la palme si apoi la ochi. Si crede-ma, ca pe extrem de putini i-am vazut sa aiba palmele aspre de munca, si ochii plini mai degraba de rusine, sa spuna: iarta-ma, dar nu am incotro decat saa cersesc". Majoritatea cersetorilor au manute de calugarita virgina si o privire mai degraba sfidatoare: "ce ma, nu-ti convine ca cersesc?". Cam asa si cu astia care se plang mereu. Si o spun fara a generaliza si nici nu vreau sa las impresia unui om rece..

    RăspundețiȘtergere
  4. da, si eu inteleg ce vrei sa spui si ai perfecta dreptate. cu o exceptie. acei oameni despre care vorbesti au luat credite intr-o perioada in care nimanui nu-i trecea prin cap ca peste cativa ani va veni criza...cine dracu se gandea????? si, pe de alta parte, oamenii au luat credit pentru ca au fost foarte incurajati chiar de sistem...adu-ti aminte toate reclamele la tv..adu-ti aminte de toti fluturasii pe care ii primeam in cutia de scrisori...ce conditii ideale...ce rate mici..ce dobanzi ni se puneau in fata ochilor..si ne-au luat ochii si mintile...daca un popor intreg este impins de la spate sa ia credite..ii ideea in care totul e bine si frumos ...nu mai stiau ce sa-ti mai faca sa vii la ei..bancile se bateau pe clienti...romanul de rand ce sa creada? a crezut ca e bine..ca i-a pus d-zeu mana in cap...dar nimeni nu i-a spus ca euro va creste..ca dobanzile vor exploda si ele..ca vor ajunge someri sau li se vor ciunti salariile..a fost si vina lor...a fost si vina bancilor care au incurajat populatia sa faca o tampenie...ma refer la oameni simpli care habar nu au ce inseamna un sistem bancar...nu stiu ca banca nu va pierde niciodata..dar niciodata...s-au purtat ca o turma de oi..manati de prostie si lacomie si impinsi de la spate de "autoritati"..au iesit din comunism rupti in cur si s-au vazut in situatia in care acum pot sa recupereze cu varf si indesat...pe timpul lui ceausescu iti doreai o combina...numai smecherii o aveau...cand te-ai vazut liber ce-ai facut in primul rand? ti-ai luat o combina! ai facut credite, te-ai indatorat pentru ca erai foarte frustat...am fost cu totii prea lacomi..pe astia nici eu nu-i plang decat cu un ochi..dar sa stii ca sunt oameni care au facut credite pentru locuinte pentru ca stateau cate 7 intr/un apartament cu 2 camere...
    imi aduc acum aminte de o faza...unii iau credite pentru case altii, ca sa faca rost de bani pentru case, se duc in irak si crapa pe acolo...asta a fost o paranteza...
    nu stiu cat la suta este vina oamnilor si cat a bancilor...dar ita-ne in situatia asta...in care oamenii suna si intreaba doamna, ce sa fac????

    RăspundețiȘtergere
  5. La ultima ta intrebare, "doamna, ca se fac"...sincer i-as sfatui: mai luati-va un credit si da-ti-mi mie banii ca inca vreo 5-10.000 de euro tot nu mai conteaza" ok, fac haz de necaz. Pe scurt, e trist ca se ajunge in situatii din astea. Oamenii sunt disperati. Disperati in cea mai mare parte din fudulie. Cei care si-au luat pentru case...pe ei nici macar nu m-am gandit sa ii includ in micile mele ironii. Ei au avut un scop decent. Eu am avut bafta ca am avut banii cash. Dar crede-ma ca niciodata in viata vietilor mele nu am sa-mi fac credit atat de mare (cat ptr. pentru o casa) nici sa ma impusti cu pistolul de batut cuie. Tocmai pentru ca situatia este si a fost mereu de asa natura incat nimic nu e sigur.

    RăspundețiȘtergere