vineri, 28 octombrie 2011

M-au numarat. Le-a dat cu punct si virgula...

Sambata trecuta au venit si m-au numarat. Acum, se pare ca nu le-a iesit bine rezultatul. In ideea in care locuiesc unde locuiesc, lucrez unde lucrez...dar, totusi, cine sunt?

Printre altele, recenzorul mi-a cerut sa-mi declar locul de munca. Cu alte cuvinte, cineva este foarte curios sa stie la ce firme lucreaza romanii. Aia care, printr-un noroc chior, inca mai au un loc de munca. Poate cine stie, in urma rezultatelor li se nazare ca suntem prea multi activi in campul muncii si ne vor mai disponibiliza de cateva ori ..ca prea se munceste mult in Romania...Ia mai stati voi acasa si odihniti-va. Cum nu fac un secret din asta, adica nu ma feresc sa spun unde lucrez, am raspuns, dar nu am putut sa nu ma intreb de ce vrea statul roman sa stie numele firmelor respective. Nu era suficient sa spunem ca este vorba doar despre firme de stat si firme private? Nu era suficient sa spunem doar profesia? Nu mai punem la socoteala faptul ca orice persoana care isi declara locul de munca poate, de a doua zi chiar, din diverse motive, sa nu mai lucreze acolo. Deci nu vad care este utilitatea unei astfel de intrebari.

La codul numeric personal discutia s-a blocat. Nu l-am dat. "Bine, nu-i nici o problema. Va vor gasi ei..." imi spune recenzorul pe un ton soptit si amenintator. Sa ma si sperii, nu alta! In primul rand, as vrea sa stiu si eu exact cine sunt acesti EI...omul se uita la mine pe sub sprancene, privindu-ma fix si dand din cap cu subinteles...parca deja imi canta prohodul...parca ar fi vorbit despre o societate secreta, un cerc misterios de oameni fara chip...acei Ei in fata carora ar fi trebuit sa tremur desi habar nu am cine sunt...si de ce ar vrea EI sa ma gaseasca tocmai pe mine? "Nu-i nimic, ii raspund, daca ma vor, sa ma caute".

De ce nu am dat CNP-ul? Simplu! Nu pentru ca mi-ar fi fost teama sa nu-mi foloseasca cumva datele in scopuri marsave, cum imi sopteau zvonurile pe la ureche cu cateva zile in urma....nu pentru ca mi-ar fi fost frica sa nu ma trezesc peste noapte cu credite pe care nu le-am solicitat sau cu datorii pe care nu mi le-am dorit...nu pentru ca mi-ar fi fost teama ca nu cumva hotii sa foloseasca datele mele pentru a fura voturi la alegeri...nu. Astea sunt baliverne de prostit multimea si asa indobitocita...teorii ale conspiratiei ieftine si vulgare...samanta de scandal...inca o metoda de a crea confuzie printre naivi..

Motivul este altul si, spun eu, este de bun simt: nu mi s-au explicat foarte clar motivele. Iar eu nu am avut nici timp si nici curiozitatea de a le cauta. Cand am facut credit la banca, mi-am oferit datele personale pentru incheierea unui contract. Mai clar, pentru a beneficia de imprumut. Banca trebuie sa stie cine esti pentru a te putea gasi in cazul in care nu-ti platesti ratele...Cand semnezi un contract cu firmele de utilitati..lumina, gaze..telefonie fixa si mobila...iti dai datele personale pentru a beneficia, printre altele, de un serviciu. Este un alt contract...Sa-mi dau codul numeric personal la recensamant fara sa stiu exact motivul..fara ca motivul sa fie logic, concret, de bun simt...ma scuzati, cu asta nu sunt de acord. Din principiu. Probabil ca, tot din principiu voi fi si amendata. Asta e! Cand ai principii trebuie sa-ti asumi si riscuri. In Romania asa se procedeaza.

Bulibaseala. Balbaieli. Confuzie. Ba nu, ba da, ba nu. Pe nervii nostri si pe timpul nostru. Nu mai vorbesc de banii nostri. Caci din buzunarul romanului s-a organizat referendumul si tot din buzunarul prostului se vor scoate bani pentru eventualele zile de intarziere ...pentru ca acum recenzorii vor trebui sa se intoarca si sa ceara datele personale tuturor celor care initial au refuzat. Si, daca procesul se prelungeste, fiecare zi in plus va costa. O bataie de joc generala, in masa...cum numai in Romania se mai poate intampla. Oficialii se contrazic, se cearta, unii spun intr-un fel, altii spun dupa cum ii taie capul...nu ati fost in stare nici macar sa ne numarati! Stai sa vezi cand ne-or imparti in regiuni!

Mai nou, dandu-si seama ca se-ngroasa gluma, autoritatile propun celor care inca nu au fost "marcati" sa se numere singuri. Este ireal! Tine de domeniul fantasticului! Si al ridicolului. Un haos total asa cum se intampla cam de fiecare data cand statul roman organizeaza ceva. O bulibaseala nationala care i-a aruncat pe unii in confuzie, pe altii in teama si neincredere.

Acum, mai in gluma, mai in serios, citeam undeva despre recensamant si autorul ridicase o problema. In situatia in care un Gheorghe este intrebat despre copiii lui... pai Gigi e in Franta, la munca...Si cu ce se ocupa? Pai face bani...Pai unde lucreaza? Pai pe trotuar, pe strazi, prin autobuze si metrou, prin gari si aeroport...Si ce profesie are? Pai stie sa caute la buzunare. Dar nu-i de ras. Sau..cine stie, poate doar sa radem ne-a mai ramas...Sa radem de noi insine pentru ca, in afara de hlizit, nu suntem in stare de nimic...Romanul face haz de necaz. De cand se stie. Pentru ca este suficient de inteligent incat sa-si dea seama ca e prost...Si culmea, sunt prosti aia care ar trebui sa fie destepti...Si daca tu, ca autoritate a statului esti la pamant, ce poti sa ceri oamenilor de rand care nu vor sa-si dea cenepeul, care se dau romani desi sunt tigani, care sunt ortodocsi dar spun ca sunt atei si cate si mai cate...

V-ati batut din nou joc de noi...cred ca metoda cea mai simpla pentru voi ar fi fost sa ne insirati unul dupa altul in sir indian si sa ne bifati ca pe vite, folosind numaratoarea...dar tare mi-e teama ca si asa v-ar fi dat cu punct si virgula..

joi, 27 octombrie 2011

Trei, Doamne, si toti patru!

Serban Huidu a omorat trei oameni. Dintr-un foc. Intr-o curba pe care a luat-o pieptis, pe contrasens. Unii spun ca avea 100 de kilometri la ora. Altii spun ca ar fi avut doar 70. Ca ar fi depasit o alta masina, ca ar fi derapat pentru ca SUV-ul nu era echipat corespunzator pentru iarna. Au fost voci care s-au intrebat daca Huidu avea dreptul de a sofa, in conditiile accidentului pe care l-a suferit la schi. Zvonuri. Ipoteze. Scenarii. Un circ mediatic, de prost gust, asa cum ii place romanului. Presa fierbe, emisiunile tv sunt intesate cu invitati care mai de care mai apti in a-si da cu parerea...In loc sa fie chemati in emisiuni seful Politiei Rutiere, judecatori, avocati, procurori, martori...este invitata, printre altii, Mariana Cojocaru, o doamna care se ocupa cu cititul in stele...Am ramas uimita cand am vazut-o cum si-a deschis tacticoasa hartile astrale vorbind cu atata seriozitate despre zile nefaste, ghinion, noroc...influente ceresti ..raci in scorpioni si balante dadatoare de echilibru...Tabloidizam orice..pentru ca orice trebuie consumat...tabloidizam pana si viata si moartea...

Huidu este eroul negativ intr-o poveste teribila, in care masinile se fac zob pe sosele, iar oamenii isi pierd viata intr-o clipita.  A fost odata ca niciodata...un carnagiu. Ne ciulim urechile, dam televizorul mai tare, ascultam cu nesat, ne dam cu parerea, ne contrazicem si ne certam...unii ii iau apararea lui Huidu..altii spun ca sistemul este de vina..."uite domnule ce se intampla daca nu avem autostrazi!!" Nu. Accidentul din Timisul de Sus  nu s-a intamplat pentru ca nu avem sosele ci din cauza unui om care, pentru o fractiune de secunda, a fost iresponsabil. Nu a gandit. Si-a batut joc de el si de toti cei din jur. Deci, sa-l punem deci la zid si sa-l mitraliem. Sa aruncam in el cu pietre, sa-l scuipam in obraz, sa-l injuram, sa-l mancam de viu. Hai sa-l omoram in piata publica, in vazul tuturor. Hai sa-l denigram, sa-l calcam in picioare, sa-l infieram pentru ca acum avem motive intemeiate. Este, pana la urma, un criminal, nu? Avem tot dreptul sa-l judecam!

Nu. Nu avem nici un drept sa-l judecam. Singurii care au acest drept sunt membrii familiilor care au rămas fara cei dragi.

Urmarind stirile si emisiunile tv, abia acum am realizat cu adevarat  ca nu prietenii sunt cei care se cunosc la nevoie, ci dusmanii. Iar dusmanii lui nu sunt oameni simpli, de pe strada, ci chiar colegii lui din presa, vedetele de carton si pitipoancele pe care le-a luat, de-a lungul timpului, in colimator. Daca accidentul cu pricina s-ar fi produs din cauza neatentiei unei persoane simple, necunoscute, stirea ar fi fost tratata in trei randuri undeva in subsolul paginilor de ziar.  Si cu asta basta. Dar, pentru ca este vorba despre o persoana publica, vor curge de acum incolo rauri de cerneala.

Da, Serban Huidu este vinovat. Absolut toate probele adunate pana acum nu demonstreaza decat un singur lucru: carcotasul a ucis trei oameni nevinovati, iar pentru asta va plati cu varf si-ndesat. Pentru ca, din pacate, timpul nu poate fi dat inapoi, iar noi raspundem pentru faptele noastre. Iar toti ceilalti bizoni din trafic ar trebui sa ia aminte, sa se gandeasca de doua ori inainte de a apasa pedala de acceleratie si de a intra pe contrasens in depasire......

Dar sa lasam autoritatile sa-si faca treaba, sa lasam familiile indoliate sa-si jeleasca mortii, sa-l lasam pe Serban sa-si vina-n fire, sa se linisteasca, sa-si puna gandurile in ordine, sa se adune. Pentru ca acolo, pe caldaram, sub privirile ingrozite ale martorilor si ale familiei sale, a murit si o parte din el. Serban Huidu nu mai este un om intreg. Nu va mai fi niciodata. Va fi o epava care va purta intreaga viata pe umeri o povara cumplita...Serban a murit si el acolo, langa cei trei nefericiti...Intr-un fel...Caci trebuie sa fie teribil sa te trezesti in fiecare dimineata, pentru tot restul zilelor tale, si sa-ti doresti sa poti da timpul inapoi..

Nu-i iau apararea. Va trebui sa platesca pentru ceea ce a facut. Va trebui sa platesca in fata legii. La fel ca oricare dintre noi. Dar sa ne aducem aminte totusi ca suntem oameni.  Pentru ca in aceste zile Serban Huidu a fost tratat ca un criminal odios, cu sange rece, care a ucis cu premeditare. Il tratam ca pe un gunoi, ca pe un vierme care trebuie starpit. Nu mai exista decenta. Numai exista bun simt. Nu mai exista respect pentru drama celui de langa tine, pentru tragedia prin care trec trei familii...patru familii de fapt...

Nu pot sa spun ca mi-e mila de Serban. Imi pare rau pentru el, incerc sa ma pun in locul lui...pot sa spun, in schimb, ca mi-e mila de oamenii aceia care au pierdut persoane dragi..da...mi-e mila, ii compatimesc, le respect durerea..nu as vrea sa fiu in locul lor cum nu as vrea sa fiu nici in locul lui Huidu...In timp ce colegii de breasla il incatusau, il infierau si aruncau in el cu vorve veninoase, acei oameni au dat dovada de omenie...am citit recent o declaratie a unei doamne, buna prietena cu una dintre victime..spunea ca nu-l uraste pe Serban, nu-l blesteama si nu-i doreste nici un rau...Daca astfel de persoane, ingenunchiate de soarta, pot fi inca oameni..noi ceilalti de ce nu am putea fi? Lasati-l pe Serban in pace, lasati oamenii sa-si planga mortii si sa-si jeleasca durerea...Sa fim decenti macar o data! Sa avem respect pentru cei care nu mai sunt, nu sa facem dintr-o tragedie un circ grotesc si de prost gust la care spectatorii sa caste gura si sa aplaude la final...

marți, 18 octombrie 2011

Se prabuseste lumea..Daca am fi stiut....

Era o vreme cand aveam locuri de munca cat de cat stabile. Era o vreme cand puteam sa ne cumparam cu banii primiti de la banca locuinte si masini. Era o vreme cand facturile la intretinere si lumina nu ne goleau cardurile, era o vreme cand nu aveam prea mari griji pentru ziua de maine, cand eram platiti pe carte de munca si nu la negru.. Era o vreme cand inca nu stiam ce inseamna adevaratul sens al cuvintelor criza, recesiune, colaps, crash economic si financiar. Era o vreme cand lumea era mai linistita, oamenii mai calmi, mai siguri pe ei, cand nu se calcau in picioare la mitinguri si proteste, cand nu-si luau viata din cauza datoriilor, cand nu erau vanati de recuperatori, si nu se aruncau de la etaj din cauza c-au ramas someri. Erau timpuri in care la televizor urmaream reclame care te indemnau sa faci credite cu buletinul, sa cumperi frigidere si masini de spalat cu banii-n rate si  nu spoturi despre refinantare sau recuperari de creante.

Era o vreme cand consumul, din toate punctele de vedere, era poate dublu, chiar triplu fata de cel de azi. Pentru ca erau bani. Cat de cat. Erau timpuri pe care le-am trait si care, atunci, ni s-au parut firesti, normale. Acum, cand lumea pare ca este intoarsa cu susul in jos, acum,  cand taberele se agita si spiritele se-ncing, cand nesiguranta si instabilitatea sunt cuvintele pe care le auzim cel mai des, acum regretam nespus de mult zille de odinioara. Cand aveam posibilitati si nu am stiut sa profitatam din plin de ele.
Acum viata s-a scumpit, cardurile sunt goale pentru unii de luni de zile...iar viitorul pentru unii nici nu mai exista. Acum nu-ti mai cumperi lucruri noi, le duci pe cele vechi la reparat, le iei la mana a doua sau din targ. Cum e posibil sa ni se prabuseasca lumea sub ochi iar noi sa fim orbi? O lume, daca nu perfecta, macar o lume care, in micimea noastra, ne parea acceptabila..."traibila".Cum de nu ne-am dat seama? Au fost atat de multe semne...
Erau vremuri cand nu te gandeai ca vei fi scos afara din casa, iar casa scoasa la licitatie, cand nu-ti tineai masina cu lunile in parcare pentru ca nu aveai bani de combustibil, erau vremuri in care te gandeai ca-ti va fi mai rau, ci doar ca-ti va fi mai bine...si mai bine.

Valul al doliea al crizei se zareste la orizont atat de amenintator si atat de nestavilit incat omul simplu, de rand, este ca un copil neputincios. Recesiunea ne va matura pe toti, la gramada, iar la sfarsit Europa va fi muribunda. Iar daca cele mai sumbre scenarii se adeveresc, atunci am putea spune ca, intr-un anumit fel si dintr-un anumit punct de vedere, vom asista la sfarsitul lumii. La sfarsitul lumii noastre, asa cum o cunoasteam, asa cum o traiam.

Astazi, marile puteri ale lumii isi "impart" Europa. Dintr-un anumit punct de vedere. Caci, prin deciziile luate acum atarna salvarea sau pieirea noastra, a celor mici. Zvonurile sunt multe: moneda europeana se va prabusi, uniunea se va destrama, economiile tarilor vor intra in colaps, bancile isi vor inchide obloanele si ne vom trezi cu totii in bezna celui mai mare crash economic din anii 30 incoace. Un scenariu de film, nu-i asa? Nu-i asa ca nici macar acum, in ceasul al 12-lea, nu poti crede una ca asta? Nici nu ai cum. Pentru ca am fost invatati sa traim dupa anumite standarde, iar cand ordinea, firescul si normalul devin peste noapte haos..atunci...esti atat de uluit si dezechilibrat incat devii o victima sigura chiar inainte de a se fi intamplat ceva.

Au fost vremuri bune dar simt ca, intr-un fel, parca ne-am batut joc de ele. Poate ca ar fi trebuit sa nu luam atat de multe credite, sa nu ne fi indatorat atat de mult, sa nu ne fi intins cat nu ne-a tinut plapuma, ar fi trebuit sa nu fi risipit banii pe excursii, cadouri scumpe, masini...Ar fi trebuit sa fim mai cumpatati, sa punem  deoparte, pentru zile negre. Poate ar fi trebuit sa gandim de doua ori inainte de a merge la vot, inainte de a ne alege conducatorii. Dar, chiar si asa, cum am fi putut noi evita criza? Nimeni nu are raspuns. Pentru ca un raspuns concret nici nu exista. Sunt atat de multi factori care au lucrat pentru distrugerea in masa a economiilor europene incat este imposibil sa dam vina pe cineva anume. Nu putem arata cu degetul un om sau o tara...Ne-a prins vartejul...si chiar si acum, cand ne prabusim in vrie, cu toate motoarele avariate, chiar si acum, in ultimul ceas, noi inca nu ne dam seama exact ce se intampla. Nu poti crede. Nu poti concepe. Te minti singur. Haide ca n-o fi atat de rau. Haide ca se exagereaza. Haide ca poate scapam. Ne descurcam noi cumva. Vedem. Se vor gasi solutii. Nu se poate ca marile puteri sa nu gaseasca o iesire...Din pacate, de data asta, s-ar putea sa nu mai putem face nimic. Ni se prabuseste lumea sub ochi, iar noi suntem neputinciosi. Nu ne-a mai ramas decat sa privim cum se destrama...

miercuri, 12 octombrie 2011

Mi-e sila, mi-e lehamite, mi-e ura...

Camatarie. Prostitutie. Trafic de carne vie. Evaziune fiscala.  Cersetorie. Contrabanda. Mita. Coruptie. Furt. Santaj. Crima organizata. Inselaciune. Violenta. Proxenetism. In Romania clanurile interlope fac legea, iar legea functioneaza dupa principii mafiote. Dar asta nu mai este un secret pentru nimeni. Caracatita si-a desfacut tentaculele de mult timp si a patruns in toate cotloanele institutiilor statului, colcaind prin tribunale, printre judecatori, politisti, vamesi, functionari publici si politicieni. Clanurile interlope s-au infiltrat in politica, iar politicienii sunt infestati cu un virus fara antidot.

Nu am incredere in justitia romana pentru ca este putred de corupta, pentru ca dreptatea nu se castiga in instanta, ci se cumpara cu bani grei, pompati direct in conturi. Nu am incredere in justitia romana pentru ca este condusa de indivizi care se invart in cercuri mafiote, a caror nume este strans legat de cel al interlopilor, pentru ca intre anumiti judecatori, politicieni si infractorii de calibru exista relatii stranse de prietenie, de amicitie si chiar de rudenie. Nu am incredere in justitia romana nu pentru ca este oarba, ci pentru ca ea nu exista. Deloc.

Romania este legata de maini si de picioare, cu calus in gura sa nu se auda cum urla si se zbate dupa ajutor. Este mancata de vie de viermi si capuse care ii sug si ultima urma de vlaga. Si de demnitate. E umilita si tarata prin noroaie, lovita cu pietre si bolovani ca o curva pusa la zid. Legile, facute doar pentru a fi incalcate, sunt pentru unii muma si pentru altii ciuma. Mafia si clanurile care terorizeaza din umbra orase si regiuni ar fi trebuit demult anihilate. Sau, cel putin, ar fi trebuit haituite pana la sange. Dar au fost si sunt tolerate. Legaturile dintre oficialii statului, dintre persoane publice si interlopi este simpla si indestructibila. Pentru ca unii fara altii nu pot supravietui. Nu au cum. Sunt ca niste paraziti care se hranesc unul pe celalalt, iar impreuna se hranesc din noi, cei care inca mai credem in dreptate, lege, ordine si normalitate. Mafia locala alimenteaza campanii electorale, finanteaza politicieni, ii urca si-i coboara din scaune si functii. Mafia alimenteaza afacerile obscure ale unor personaje aflate in pozitie cheie prin ministere, tribunale, prefecturi si primarii, societati private si politie. Judecatorii sunt niste carpe, iar dreptatea se cumpara cu bani, bijuterii si vacante exotice.
Nu am incredere in justitia romana pentru ca legea este doar de partea celor care au cu ce sa si-o revendice. Cu bani.  Mi-e sila, mi-e lehamite, mi-e ura...

Zilele acestea Romania a mai primit un scuipat in obraz si inca un sut in fund care, pentru precizie si forta, si-a luat avand de departe, tocmai de dincolo de ocean. Moartea baschetbalistului american ucis in bataie de un interlop din Giurgiu a starnit valuri de proteste. America este indignata. Romania este nepasatoare. Justitia romana lucreaza...

Un om a fost omorat in fata a zeci de martori. In public, intr-un club. Nimeni nu a intervenit. Martorii tac si se ascund. "Nu stiu. N-am vazut. Nu cunosc". Pe undeva este si normala o astfel de reactie daca te gandesti ca ucigasul face parte din randurile clanului mafiot al regiunii, Butoanele. Oamenilor le este frica. Prefera sa inchida ochii, sa intoarca privirile si capul, sa nu auda, sa nu vada lucruri care i-ar putea pune pe ei insisi in pericol. Caci, cine are curajul sa se puna cu mafiotii? Cine are curajul sa-i arate cu degetul? Sa depuna marturie impotriva lor? Nici politia nu misca-n front, nici procurorii, nici judecatorii. Atunci, ce poti sa le ceri unor oameni simpli?  Sa intervina cand nici autoritatile nu au curajul?
La scara mare asa procedam cu totii. Nu numai localnicii din Giurgiu. Ne este teama. Traim zi de zi cu teama ca nu cumva sa ni se intample ceva daca ridicam glasul. Daca protestam. Daca avem curajul sa ne cerem drepturile. Bagam nasul in pamant, mergem cu capul plecat si injuram in gand. Atat. Nu avem curajul de a ridica privirea si de a lua atitudine. De a ne cere dreptul la siguranta in casele noastre, pe strada, in magazine sau cluburi de noapte. Ne prefacem ca nu am vazut ce se intampla in jurul nostru. Ca nu stim ce se petrece langa noi. Si ne bucuram ca nu sunt copiii nostri, parintii sau prietenii nostri in locul bietelor victime. Mi-e sila, mi-e lehamite, mi-e ura...

luni, 3 octombrie 2011

Un pumn in nas si unu-n gura

Romania este invinetita. Pe toate partile. Si-a luat in ultima vreme atatea scatoalce dupa cap, incat ma mir ca inca se mai tine pe picioare. Finlanda ne-a spus „Mars de aici!” si ne-a inchis usa Schengen-ului in nas. Nici nu ne-am trezit bine din ameteala, ca azi mai primim o lovitura: Finlanda ne-a luat şi telefonul, nu de la ureche, ci de la gura. Efectele vor fi devastatoare. In cateva luni, mai precis incepand din decembrie, va creste semnificativ rata somajului in judetul Cluj. Efectul pe termen lung este si mai dezastruos: destabilizarea economiei romanesti care se va clatina ca o epava in deriva. Fapt deloc incurajator pentru burta si asa goala a romanului de rand.
Finlanda si-a strans jucariile si a plecat pe motive economice spre Asia. Asa spun ei. Dar, pentru ca un astfel de eveniment nu putea sa nu capete conotatii politice, au aparut primele reactii: prin trambita PSD - PNL aflam dedesubturile: finlandezii au plecat, spun unii, pentru ca nu si-au mai putut acoperi pierderile. Din ce motiv? In primul rand, la Cluj nu exista un aeroport adecvat, aeroport pe care finlandezii l-au tot cerut de-a lungul timpului. Din aceasta cauza, transportul produselor Nokia se face cu ajutorul camioanelor care strabat sute de kilometri distanta pana in Ungaria, pe sosele proaste, rupte si pline de gropi. O pierdere imensa de timp si de bani. Pe de alta parte, autoritatile romane nu si-au respectat angajamentele privind acordarea anumitor facilitati pe care le promisese initial. Finlandezii au fost striviti de taxe si impozite, de angajamente fara acoperire, de promisiuni desarte si de o bataie de joc tipic romaneasca.
Acum, Guvernul clocoteste: ne-am pierdut unul dintre cei mai mari investitori din Romania, iar o eventuala crestere economica la care cica mai speram pentru anul viitor (desi ar fi fost foarte putin probabil in conditiile actualei crize economice) s-a dus precum un vis frumos. Executivul s-a intrunit in sedinta. Pe de alta parte, Basescu iese la rampa si zice cu o nonsalanta strigatoare la cer: „Vom mai pierde si altii”. Alte voci sustin ca deja au primit oferte din partea altora care vor sa faca bani pe pamant romanesc. Cu alte cuvinte, daca pleaca finlandezii, lasa ca vin altii in locul lor. Dar putem crede ca un investitor de un astfel de calibru ar mai pune piciorul la noi dupa ce Nokia tocmai ce a renunţat? Plecarea finlandezilor nu este un gest incurajator pentru nimeni. Nici macar pentru firmele mici. E clar ca au existat motive mai mult decat intemeiate ca Nokia sa-si ia talpasita. Chiar cred domniile lor, politicienii, ca la usile tarii se va face coala si imbulzeala? Ca se vor calca pe picioare pentru a prinde un loc in Romania? Probabil ca vor veni niste neica nimeni, firme mici, care nu vor face nici cat o ceapa degerata. Sau nu vor veni nici macar aia. Pentru ca inca ne aflam in negocieri cu ei. Asa ca nu se stie daca vor fi convinsi.
Plecarea finlandezilor ar trebui sa dea de gandit. Macar acum, in ceasul al doisprezece-lea. Daca pleaca o firma mica, nu-i mare nenorocire, se mai intampla, dar cand iti pleaca cel mai mare investitor...atunci e o tragedie!
Motivele Nokia de a parasi Romania sunt intemeiate. Din toate punctele de vedere. Pe de-o parte s-au orientat catre est (nu puteau trece cu vederea pierderile pe care le-au inregistrat in Europa si s-au reorientat cum era si firesc) iar pe de alta parte nici nu au fost deloc incurajati de autoritati sa ramana. De-a lungul anilor, Guvernul a nu a facut absolut nimic pentru a incuraja investitorii straini sa vina si sa stea la noi in ograda. Numai ca acum lipsa finlandezilor va lasa urme adanci. Plecarea Nokia va lasa o gaura greu de acoperit in economia romaneasca, o cicatrice care ne va urmari mult timp de acum incolo.
Guvernantii spun ca nu este vina lor. Nu se putea face nimic pentru a intoarce telefonul din drum. Normal. Nici nu ma asteptam sa-si asume vreo vina. In loc sa ia masuri ca macar de acum incolo sa nu se mai intample asta, ei ne pun sa ascultam tonul..care suna a ocupat. 

Tiganii ne-au invins!

Bulgaria a fiert la foc mocnit pana cand a dat in clocot, rabufnind pe strazi, inarmata cu bate, fumigene si cutite, amenintand si cerand razbunare. Bulgaria si-a ascutit topoarele si s-a pregatit de razmerita. Ura impotriva tiganilor a adunat la un loc zeci de oameni care, in lipsa unor legi clare, si-au facut singuri dreptate. Picatura care a umplut paharul a fost uciderea a doi tineri bulgari si ranirea altor 5 in urma unui accident de masina provocat de nepotii regelui Kiro, pe raza localitatii Katunita, un sat in care populatia de etnie rroma este majoritara.
Vinovatii au fugit, iar in urma lor a inceput revolta. Zeci de oameni au iesit in strada inarmati cu ce-au avut la indemana si au incendiat casele regelui. Politia si jandarmii au efectuat alte zeci de arestari pe motiv de distrugere de bunuri, rasism sau discriminare etnica.
In scurt timp, scandalul se va stinge, fiind un caz izolat. Mamele, in schimb, isi vor plange o viata intreaga copiii, iar tarul, arestat in prezent, isi va cumpara cu siguranta libertatea. Apoi, totul va fi dat uitarii. Cazul va fi inchis, iar viata va merge mai departe. Viata bulgarilor printre tigani.
Viata noastra, a romanilor, printre tiganii nostri este o copie la indigo. Cu o exceptie. Noi nu iesim cu batele si topoarele sa-I macelarim, nu incendiem case cu turnulete si nu ne adunam in cete razboinice. Noi doar bombanim, ii ocolim pe strazi, injuram in gand si aruncam vina pe Basescu.
Integrarea tiganilor in societate a ajuns un cliseu in care nu mai crede nimeni. Sau cred foarte putini. Nu este decat o lupta oarba cu morile de vant. Pentru ca vorbim despre principii, valori, traditii, cutume şi stiluri de gandire diferite. Nu putem starpi atat de usor un stil de viata ce dainuie de sute de ani, stil de viata pe care ei il considera ca facand parte din identitatea lor ca natie. Diferentele dintre noi si ei sunt atat de mari incat nu vom avea niciodata resurse suficiente pentru a le impune civilizatia noastra si pentru a-I obliga s-o respecte. Nu sunt caini care pot fi dresati sa faca frumos, iar apoi recompensati cu o bucata de paine.
Tiganii nu traiesc intr-o comunitate compacta, care sa poata fi tinuta in frau si civilizata cu forta, ci sunt raspanditi peste tot in lume. In Romania, in Bulgaria, in Rusia, in Spania sau Italia. Si Franta are tiganii ei, si tarile nordice ii au pe ai lor. Pentru ca tiganii prin firea lor, sunt nomazi. Migreaza. Ar trebui civilizati in masa, la nivel european, nu la nivel de tara. Pentru ca, déjà, problema tiganilor nu mai este doar a romanilor, doar a bulgarilor etc. ci este o problema cu care  se confrunta intreaga Europa. Dar, din pacate spun, ar trebui gasite solutii de-a dreptul magice si idei geniale pentru a le infrange opozitia. Pentru ca, in fata integrarii, a civilizatiei, a modernismului, tiganii opun o rezistenta feroce. Nu poti lua un tigan de pe strada care nu stie sa citeasca si sa incerci sa-l scolarizezi prin simplul fapt ca el nu doreste asta. Nu poti lua un tigan de pe camp, din caruta cu coviltir, pentru a-l invata sa-i placa munca, sa nu mai cerseasca. Pentru ca el altceva nu stie si nici nu vrea sa faca. Este modul lui de viata. Singurul lucru pe care l-a invatat si de pe urma caruia traieste. Nu ai cum sa-i ridici din corturi si sa-i muti in apartamente, nu ai cum sa-i silesti sa-si caute de munca, sa se duca la scoala, sa renunte la practicile medievale si sa mearga la medic atunci cand sunt bolnavi. Nu ai cum sa le spui sa nu fure si sa nu dea in cap. Pentru ca ei vor face focul in apartament la fel cum il fac pe camp, vor rupe usile si tocurile ferestrelor pentru a le arunca in flacari, ei vor sta pe jos nu pe scaune, iar unii  vor fura de la altii in loc sa se duca la munca. Pentru ca e mai simplu asa. Pentru ca asta au invatat din mosi stramosi. E-n sangele lor. Nu vei avea sorti de izbanda.
Tiganii nu pot fi asimilati de civilizatie. Nu avem cum si, hai sa fim seriosi, multi din Romania cel putin, nici nu-si doresc asta. Este vorba despre un cerc vicios. Ii tratam ca pe niste paraziti, iar ei ne raspund intocmai, devenind si mai paraziti. Ii privim ca pe niste viermi, iar ei ne-o platesc cu aceeasi moneda. Noua ne este frica de ei, iar lor le este frica de noi. Nu putem nici sa-i integram, nici sa-i gonim. Probabil ca va trebui sa invatam sa traim langa ei. Si fara sa-i amenintam cu toporul si fara sa le dam foc la case. Pentru ca noi suntem civilizati. Iar cei care sunt certati cu legea, cei care fura, jefuiesc sau omoara sa fie judecati si trasi la raspundere. Omul ar trebui tratat dupa faptele sale, nu dupa culoarea pielii. Dar, cum e greu sa schimbi tiganului mentalitatea, la fel de greu este sa o schimbi si pe a romanului. Cred ca singurul lucru ce-ar putea sa ne salveze  este o justitie de fier si construirea de noi penitenciare. In care sa fie bagati la gramada si tigani si romani si cetateni de alta nationalitate care au calcat stramb. Pentru ca, atat timp cat traiesti intr-o lume civilizata si majoritara, te supui legilor ei. Daca nu, esti pedepsit de lege. Legea majoritatii, evident.
Peste toate aceste probleme insa planeaza Europa care se simte, dintr-o data, parca napadita de raie. Dar, in loc sa ia atitudine, sa rezolve situatia la nivel european, nu de tara, ea se scarpina de zor sub coada. Si latra. Tiganii sunt ai tuturor, pentru ca toti suntem infestati, intr-un fel sau altul. Cei care dau in cap, jefuiesc, violeaza, fura si omoara nu sunt doar ai nostri. Sunt si ai vostri si ai tuturor. Sa luam exemplul unui virus care se naste intr-o tara si napadeste apoi peste tot. Ce facem? Ii punem pe amaratii aia la colt, le spunem sa se descurce singuri sau ne unim fortele pentru binele tuturor? Daca o tara este bolnava, tu ce faci? O bagi in carantina? Arunci in ea cu pietre? Europa ne cere solutii de parca toti tiganii care au impanzit statele occidentale ar fi numai ai nostri. Se spune, conform statisticilor, ca ai nostri sunt cei mai multi. Sau, daca nu sunt cei mai multi, sunt, cu siguranta, cei mai violenti. Poate au dreptate, poate nu. De fapt, europenii sunt frustrati pentru ca se confrunta cu o problema sociala care ii depaseste. Si nu vor sa recunoasca. E mai usor sa arunci cu noroi decat sa-ti pui capul la contributie si sa gasesti o solutie. Macar una de compromis. Pentru ca noi, romanii, clar nu suntem in stare. Nu ne putem lupta singuri cu un astfel de flagel. Nu. Europa ne arata cu degetul si ne spune "Tiganii sunt ai vostri, spalati-va pe cap cu ei!" Dar am incercat si nu am reusit. Si nici nu vom reusi. Pentru ca nu poti sa modifici mentalitatile si principiile unui om, dar unei natii intregi! Nu poti anihila comunitati de oameni care, de sute de ani, fac ceea ce stiu ei mai bine...Trebuie sa recunoastem ca tiganii ne-au invins.
Textul face referire strict la persoanele de etnie rroma care se incadreaza in tagma infractorilor.