marți, 23 august 2011

Si copiii merg la puscarie

Un adolescent de 14 ani a taiat cu briceagul urechea unui copil de doi ani in localitatea bihoreana Suplacu de Barcau. Alti doi copii, de 8 si 12 ani, au fost raniti.
Sursa: Realitatea tv

Imagineaza-ti urmatoarea scena: intr-un sat, pe o ulita, printre case, trei copii se joaca in tarana c-o minge. Langa un gard, rezemat, un baiatel de doi ani priveste la jocul celor mari. Rade, se bucura, bate din palme si se bosumfla pentru ca nu este bagat in seama. La un moment dat, baietii care bat mingea se iau la harta. Ai spune ca este doar o cearta nevinovata intre copii. „A fost gol! Ba n-a fost gol! A fost fault in atac! Ba a fost gol! Ba nu! Ba da!”
Incep sa tipe, sa se imbranceasca, sa se impinga si sa se loveasca. La un moment dat, cel mai mare dintre ei scoate un briceag si se repede amenintand. „Va tai, ba!” Il ataca mai intai pe cel mic, de doi ani, care privea circul fara sa-nteleaga mare lucru. Pentru ca, la varsta asta, nu prea iti dai seama cand trebuie sa razi si cand trebuie s-o iei la fuga unde vezi cu ochii. Oriunde, numai pe traiectoria lamei de cutit sa nu te nimeresti. Si il loveste. Apoi, se repede la ceilalti pe care ii taie la nimereala, cum ii prinde, infigand lama briceagului pe unde apuca.
Desi faptele sunt cat se poate de reale, povestea este „contrafacuta”, servind drept cadrul general al unei actiuni pe care o intelegi mai bine daca o vezi cu ochii mintii, daca o simti, daca este palpabila. Pentru ca habar nu am daca cearta a inceput de la o minge, nu stiu daca cel mic chiar statea rezemat de-un gard privind naiv lama de cutit si nici daca briceagul a fost scos in cunostinta de cauza sau intr-un puseu de nebunie. Dar motivele conteaza prea putin. Cert este un singur lucru: cei trei copii au ajuns la spital plini de sange.
Ce urmeaza de acum incolo sunt doar presupuneri. Pentru ca in momentul de fata nimeni nu stie cu certitudine cum va fi pedepsit vinovatul. Deja se intrezareste lungul drum al birocratiei, care se va pierde sinuos printre hartoage la spital, politie si judecatorie.

Daca la 14 ani scoti briceagul si tai in carne vie, la 18 ani ce vei face? Vei ucide cu cutitul..Acest copil trebuie pedepsit. Nu de parinti c-o urecheala, ci de lege. Daca, intr-adevar, are 14 ani. Pentru ca, in caz contrar,daca nu a implinit varsta, tot conform legii, nu va raspunde penal. Deloc. Si, dupa o vreme, cand apele se vor mai linisti, il vei vedea ducandu-se agale spre scoala, il vei vedea pe maidan cu oile sau batand miuta in curtea casei. Parintii ii vor cumpara haine, rechizite, ii vor da sa manance si-l vor ingriji, iar de ziua lui va primi in dar o noua minge. Pe de alta parte, tot parintii vor fi cei care vor fi trasi la raspundere pentru faptele lui. In cel mai rau caz, repet, in cel mai rau caz, ar putea fi decazuti din drepturi, iar cutitarul ar putea fi internat intr-un centru de plasament. Si cu asta basta. In cel mai fericit caz, vor cadea la o intelegere cu familia copiilor care au fost raniti, platind o suma de bani pentru ca parintii sa nu depuna plangere la politie. Si cu asta basta. 

In cazul in care are 14 ani impliniti, cutitarul raspunde pentru faptele sale in fata legii. Daca nu sufera de vreo afectiune psihica. Caz in care tot parintii sunt cei ce vor trage ponoasele. 
Revenind..cum poate fi pedepsit un minor care a comis o astfel de fapta? Poate fi internat intr-un centru de reeducare sau poate fi inchis intr-un penitenciar pentru tineri si minori pe o perioada determinata, dupa cum decide instanta de judecata. Aici lucrurile se complica foarte mult pentru el. 
In momentul asta apar doua probleme. 

Indiferent unde ar fi dus micul infractor, indiferent de perioada cat va sta inchis el nu va iesi sub nici o forma un om model. Asta o stim cu totii. Dimpotriva. Va fi un tanar inrait, speriat, cu sechele ce-i vor marca intreaga viata. Nu se va reintegra in societate, ci va fi alungat de societate. Este un caz pierdut din start. Inchisoarea nu va face din el un om mai bun, ci il va transforma intr-un animal care, toata viata, va judeca si va actiona dupa instinctul sau primar. Sunt prea putine cazurile fericite cand un copil iesit de dupa gratii este reabilitat. Eu una, nu prea cred in reabilitare, in reintegrarea in familie si in societate. Nu ai cum sa iesi  un model dupa ce ti-ai petrecut cativa ani din copilarie privind de dincolo de gard. Si acolo sunt garduri inalte, nu gluma. Ramai socat pe viata, ramai cu urme, cu "vanatai" psihice, daca nu chiar rani.  Pentru ca orice copil care este luat din sanul familiei, fie ea cum o fi, si care este despartit de parinti pentru a fi dus la puscarie..acel copil  nu mai poate deveni un om intreg. Nici sufleteste, nici psihic, nicicum. Viata lui va fi marcata pentru totdeauna. Nu cred ca exista cineva care are impresia ca-n penitenciare, fie ele si pentru minori, viata este roz...In momentul in care bagi dupa gratii un copil, ai omorat omul din el.

Pe de alta parte, in cazul in care cutitarului nostru, ca tot am vorbit despre el, i s-ar da o sansa, cine poate garanta ca  nu va sari din nou la gatul altora? Cine poate garanta ca  nu va deveni peste un an sau o luna un criminal cu sange rece? Nu avem dreptul moral, in primul rand, sa iertam astfel de fapte, sa lasam pe strazi potentiali ucigasi, talhari sau violatori. Lucru care, din pacate, se intampla destul de des in Romania....Cum poti tu da dovada de clementa cand cutitarul a bagat in spital trei copii? Nu i-a batut cu pumnii si picioarele, nu i-a scuipat si nu i-a palmuit..a infipt briceagul in ei. In ce scop folosesti un briceag? Ca sa faci mai mult rau decat daca ai folosi pumnul...intentia lui a fost mai mult decat clara...isi merita pe deplin pedeapsa. Sa raspunda pentru faptele lui. Pentru ca la 14 ani esti constient, stii ce este bine si ce este rau, stii ce este permis si ce nu, ce ai voie sa faci si ce nu se cuvine sa faci. La 14 ani ai, cu alte cuvinte, ai discernamant. Deci, ti-ai asumat fapta in momentul in care ai ridicat cutitul. 

Inca ma mai intreb daca merita un copil o a doua sansa....


Un prieten vechi mi-a dat o "leapsa"...sa scriu despre copilarie..mi s-a parut ciudat. Eu nu scriu la comanda. Trebuie mai intai sa simt..si apoi vin si vorbele....nu prea mi-a suras ideea, asta pentru ca episoadele Lulu mi s-au parut suficiente. Nu am intentionat sa primesc invitatia, desi, initial, i-am spus bine ma, o sa scriu. Recunosc, habar nu aveam ce voi scrie, cum o voi face si, mai ales  cand....il rog pe amicul meu sa ia acest text ca fiind un raspuns la rugamintea lui..desi nu intentionam sa scriu tocmai despre asta, uite ca postul meu se refera tot la copilarie. La copilaria altora. Pentru ca a fi copil nu inseamna sa fii mereu fericit....

9 comentarii:

  1. A doua șansă...a doua șansă fără a schimba nimic este egală cu zero.
    Mai întâi trebuie să ne întrebăm cum a ajuns acel copil să reacționeze așa, din ce cauze?
    Personalitatea fiecărui individ este modelată prin educație, prin mediul în care trăiește, ... etc.
    Cum ai spus și tu, dacă îl pedepsești, dacă ajunge într-o închisoare pentru minori, centru de reeducare sau altă instituție de genul acesta nu faci decât să îl transformi într-un paria al societății, practic să îi distrugi viitorul.
    Atunci ce este de făcut?...
    O altă problemă în lista lungă cu care se confruntă societatea de3 azi...

    RăspundețiȘtergere
  2. pentru ovidiu

    degeaba te mai intrebi din ce cauza, cand fapta e deja consumata. pentru el, pentru copil, nu mai au nici o importanta cauzele. acestea trebuie insa cunoscute, aflate, pentru ca alti pusti sa nu ajunga in situatia lui. of..ce radical suna...dar chiar cred ca un copil care scoate cutitul si taie in stanga si-n dreapta..nu mai poate fi adus pe calea cea buna...e prea tarziu pentru el. nu poate fi decat separat de ceilalti prin garduri si gratii de fier..pe de alta parte, este foarte probabil sa ma insel..nu detin eu adevarurile absolute. se poate ca acel copil sa fie salvat...dar nu prea vad de cine..de familie in nici un caz...in puscarie, sub nici o forma...intr-un centru de reabilitare..ma cam indoiesc dar..sa zicem ca ar avea o sansa. probabil ca i-ar trebui un medic psihiatru personal, eventual un psiholog, o echipa de sociologi, un mediu normal de trai, o familie iubitoare, eventual i-ar trebui un caine sau o pisica pentru terapie..naiba stie...dar nici o societate nu-i poate oferi asta. chiar daca in strainatate drepturile copilului si ajutorul acordat lor este mai presus de orice...asa ca..il sacrificam pe el pentru binele majoritatii. iar apoi, cand va iesi de la racoare..mai vedem...:D

    RăspundețiȘtergere
  3. @ mere: nu cred ca e neaparate nevoie de puscarie si/sau pedeapsa. Ci mai degraba de o consultanta de specialitate.
    Parerea mea este ca atunci cand un om comite o faradelege din cauza neajunsurilor este OARECUM de inteles. Dar cand ajunge sa comita fapte de genul la o varsta ca a aluia, o analiza amanuntita pentru a determina cauzele psihologice sau psiho-patologice ce l-au determinat pe ala sa taie urechi e un fel de utopie in romania unde daca nu eviscerezi 5 oameni in plina strada ai sanse sa fii considerat un simplu esec. Si, un esec azi, un esec maine, etc pana cand o noua generatie va fi formata din ramaru combinat cu ted bundy. In unele cazuri, daca-l bagi in puscarie de mic - are sanse sa ajunga un animal (dupa cum spunea mere). In alte cazuri - are sanse sa devina un criminal in serie - dupa cum spune psihiatria. Exista o linie distantatorie intre unul si altul dar linia aia o semnaleaza sau ar trebui s-o faca cei in masura. Am spus mai demult ca societatea se multumeste in majoritatea ei cu gandul "bine ca n-am fost eu" sau in cel mai bun caz, niste idei patetice de compatimire fata de un anumit individ. Asta pana cand vreunul din societate pica victima. Si, pana la urma, pana si specialistii de care vorbeam mai sus sunt supusi societatii, fiind o parte din ea. Poate sunt extrem dar unii savureaza sa chinuie animalele mici, existand in cele din urma o "degradare" sau "escaladare" (dintr-un alt pct de vedere) prin care, treptat, subiectul trece la mai mult.
    Asa intortocheat am fost ca nici eu nu mai stiu ce-am vrut sa spun. :))))
    Glumesc.

    RăspundețiȘtergere
  4. Da, corect nu e cum ma asteptam, imi imaginam ...nu mai conteaza ! Vazusem postarea mai devreme azi si speram sa nu fie asta :P

    RăspundețiȘtergere
  5. pentru aurash

    nu ai mentionat ca textul trebuie sa fie despre mine :D

    RăspundețiȘtergere
  6. pentru SQ
    pana la urma concluzia mea este ca acesti copii care comit astfel de infractiuni - atac, tentative de omor si omor au ceva la cap..sunt bolnavi. chiar daca se considera si se dovedeste ca au avut discernamant in mom comiterii faptei, clar pustiul nu e intreg la minte...pentru ca un copil care comite astfel de orori, chiar ca are o problema de ordin psihic..deci ar trebui tratat medicamentos, intr-un spital, ar trebui supus sedintelor de pshioterapie..clar ar trebui scos din mediul in care a trait pana acum ..familie..prieteni...pentru ca mediul este motivul pentru care el a ajuns un deviat mintal. dar in nici un caz sa-l bagi la puscarie..pai eu am vazut ce e acolo, am vb cu pusti de acolo, am vazut camerele in care stau inchisi...puscaria nu e rezolvarea..dimpotriva..ies mai animale decat au intrat. dar ce te faci cu familia victimei? cum ii explici acelei mame ca ucigasul copilului ei e liber? cum sa inteleaga ea ca astuia legea ii mai da o sansa? nu e dus la inchisoare, nu ia ani grei de puscarie ci este internat la ospiciu unde beneficiaza de ingrijire, atentie..etc?

    RăspundețiȘtergere
  7. :))))) Ziceam de scrieri "din copilarie"...nu aveam curiozitaturi din ciclu: ce mai fac copiii (altora)...mi-ai dat d-astea de presa uff :)))

    RăspundețiȘtergere
  8. P.S. Ma streseaza sistemul tau de comentarii...pot sa-l iau ne nijte treburi ? :P

    RăspundețiȘtergere
  9. din partea mea, poti sa-l si injuri daca vrei

    RăspundețiȘtergere