marți, 23 august 2011

Si copiii merg la puscarie

Un adolescent de 14 ani a taiat cu briceagul urechea unui copil de doi ani in localitatea bihoreana Suplacu de Barcau. Alti doi copii, de 8 si 12 ani, au fost raniti.
Sursa: Realitatea tv

Imagineaza-ti urmatoarea scena: intr-un sat, pe o ulita, printre case, trei copii se joaca in tarana c-o minge. Langa un gard, rezemat, un baiatel de doi ani priveste la jocul celor mari. Rade, se bucura, bate din palme si se bosumfla pentru ca nu este bagat in seama. La un moment dat, baietii care bat mingea se iau la harta. Ai spune ca este doar o cearta nevinovata intre copii. „A fost gol! Ba n-a fost gol! A fost fault in atac! Ba a fost gol! Ba nu! Ba da!”
Incep sa tipe, sa se imbranceasca, sa se impinga si sa se loveasca. La un moment dat, cel mai mare dintre ei scoate un briceag si se repede amenintand. „Va tai, ba!” Il ataca mai intai pe cel mic, de doi ani, care privea circul fara sa-nteleaga mare lucru. Pentru ca, la varsta asta, nu prea iti dai seama cand trebuie sa razi si cand trebuie s-o iei la fuga unde vezi cu ochii. Oriunde, numai pe traiectoria lamei de cutit sa nu te nimeresti. Si il loveste. Apoi, se repede la ceilalti pe care ii taie la nimereala, cum ii prinde, infigand lama briceagului pe unde apuca.
Desi faptele sunt cat se poate de reale, povestea este „contrafacuta”, servind drept cadrul general al unei actiuni pe care o intelegi mai bine daca o vezi cu ochii mintii, daca o simti, daca este palpabila. Pentru ca habar nu am daca cearta a inceput de la o minge, nu stiu daca cel mic chiar statea rezemat de-un gard privind naiv lama de cutit si nici daca briceagul a fost scos in cunostinta de cauza sau intr-un puseu de nebunie. Dar motivele conteaza prea putin. Cert este un singur lucru: cei trei copii au ajuns la spital plini de sange.
Ce urmeaza de acum incolo sunt doar presupuneri. Pentru ca in momentul de fata nimeni nu stie cu certitudine cum va fi pedepsit vinovatul. Deja se intrezareste lungul drum al birocratiei, care se va pierde sinuos printre hartoage la spital, politie si judecatorie.

Daca la 14 ani scoti briceagul si tai in carne vie, la 18 ani ce vei face? Vei ucide cu cutitul..Acest copil trebuie pedepsit. Nu de parinti c-o urecheala, ci de lege. Daca, intr-adevar, are 14 ani. Pentru ca, in caz contrar,daca nu a implinit varsta, tot conform legii, nu va raspunde penal. Deloc. Si, dupa o vreme, cand apele se vor mai linisti, il vei vedea ducandu-se agale spre scoala, il vei vedea pe maidan cu oile sau batand miuta in curtea casei. Parintii ii vor cumpara haine, rechizite, ii vor da sa manance si-l vor ingriji, iar de ziua lui va primi in dar o noua minge. Pe de alta parte, tot parintii vor fi cei care vor fi trasi la raspundere pentru faptele lui. In cel mai rau caz, repet, in cel mai rau caz, ar putea fi decazuti din drepturi, iar cutitarul ar putea fi internat intr-un centru de plasament. Si cu asta basta. In cel mai fericit caz, vor cadea la o intelegere cu familia copiilor care au fost raniti, platind o suma de bani pentru ca parintii sa nu depuna plangere la politie. Si cu asta basta. 

In cazul in care are 14 ani impliniti, cutitarul raspunde pentru faptele sale in fata legii. Daca nu sufera de vreo afectiune psihica. Caz in care tot parintii sunt cei ce vor trage ponoasele. 
Revenind..cum poate fi pedepsit un minor care a comis o astfel de fapta? Poate fi internat intr-un centru de reeducare sau poate fi inchis intr-un penitenciar pentru tineri si minori pe o perioada determinata, dupa cum decide instanta de judecata. Aici lucrurile se complica foarte mult pentru el. 
In momentul asta apar doua probleme. 

Indiferent unde ar fi dus micul infractor, indiferent de perioada cat va sta inchis el nu va iesi sub nici o forma un om model. Asta o stim cu totii. Dimpotriva. Va fi un tanar inrait, speriat, cu sechele ce-i vor marca intreaga viata. Nu se va reintegra in societate, ci va fi alungat de societate. Este un caz pierdut din start. Inchisoarea nu va face din el un om mai bun, ci il va transforma intr-un animal care, toata viata, va judeca si va actiona dupa instinctul sau primar. Sunt prea putine cazurile fericite cand un copil iesit de dupa gratii este reabilitat. Eu una, nu prea cred in reabilitare, in reintegrarea in familie si in societate. Nu ai cum sa iesi  un model dupa ce ti-ai petrecut cativa ani din copilarie privind de dincolo de gard. Si acolo sunt garduri inalte, nu gluma. Ramai socat pe viata, ramai cu urme, cu "vanatai" psihice, daca nu chiar rani.  Pentru ca orice copil care este luat din sanul familiei, fie ea cum o fi, si care este despartit de parinti pentru a fi dus la puscarie..acel copil  nu mai poate deveni un om intreg. Nici sufleteste, nici psihic, nicicum. Viata lui va fi marcata pentru totdeauna. Nu cred ca exista cineva care are impresia ca-n penitenciare, fie ele si pentru minori, viata este roz...In momentul in care bagi dupa gratii un copil, ai omorat omul din el.

Pe de alta parte, in cazul in care cutitarului nostru, ca tot am vorbit despre el, i s-ar da o sansa, cine poate garanta ca  nu va sari din nou la gatul altora? Cine poate garanta ca  nu va deveni peste un an sau o luna un criminal cu sange rece? Nu avem dreptul moral, in primul rand, sa iertam astfel de fapte, sa lasam pe strazi potentiali ucigasi, talhari sau violatori. Lucru care, din pacate, se intampla destul de des in Romania....Cum poti tu da dovada de clementa cand cutitarul a bagat in spital trei copii? Nu i-a batut cu pumnii si picioarele, nu i-a scuipat si nu i-a palmuit..a infipt briceagul in ei. In ce scop folosesti un briceag? Ca sa faci mai mult rau decat daca ai folosi pumnul...intentia lui a fost mai mult decat clara...isi merita pe deplin pedeapsa. Sa raspunda pentru faptele lui. Pentru ca la 14 ani esti constient, stii ce este bine si ce este rau, stii ce este permis si ce nu, ce ai voie sa faci si ce nu se cuvine sa faci. La 14 ani ai, cu alte cuvinte, ai discernamant. Deci, ti-ai asumat fapta in momentul in care ai ridicat cutitul. 

Inca ma mai intreb daca merita un copil o a doua sansa....


Un prieten vechi mi-a dat o "leapsa"...sa scriu despre copilarie..mi s-a parut ciudat. Eu nu scriu la comanda. Trebuie mai intai sa simt..si apoi vin si vorbele....nu prea mi-a suras ideea, asta pentru ca episoadele Lulu mi s-au parut suficiente. Nu am intentionat sa primesc invitatia, desi, initial, i-am spus bine ma, o sa scriu. Recunosc, habar nu aveam ce voi scrie, cum o voi face si, mai ales  cand....il rog pe amicul meu sa ia acest text ca fiind un raspuns la rugamintea lui..desi nu intentionam sa scriu tocmai despre asta, uite ca postul meu se refera tot la copilarie. La copilaria altora. Pentru ca a fi copil nu inseamna sa fii mereu fericit....

vineri, 19 august 2011

Romanul costa 20 de lei. Rotunjit..

Mita electorală merge strună în judeţul Neamt, unde duminică vor avea loc alegeri parlamentare anticipate. O sticlă de ulei şi câte o pungă de zahăr, orez şi făină, asta au primit mai mulţi locuitori din comunele din judeţ.
Sursa: Realitatea TV 


Romanul s-a nascut comerciant. Din cele mai vechi timpuri, pe langa pascutul oilor si aratul pamantului, romanul s-a ocupat si cu negotul. A invatat foarte repede cum sa vanda si cum sa cumpere, cum sa se tocmeasca la bani sau sa negocieze, ce sa scoata la taraba in vazul lumii si ce sa dea pe sub mana, a invatat cum sa insele pentru a-si rotunji profitul si cum sa fure fara sa fie prins cu ocaua mica. Iar mita s-a nascut odata cu romanul. Istet si intreprinzator, acesta a inventat mita si a revolutionat comertul.
La inceput, mita se oferea pe tacute si in natura: ciocolata, gaini, curcani, porci, rate, lapte, oua, branza, cartuse de Kent sau sticle de Whisky. Acum, se ofera in plicuri de bani sau direct conturi. Pentru ca am evoluat, iar mita este mai eleganta asa.

Mita face parte din viata noastra. Este un membru al familiei si ne calauzeste intreaga existenta. O ducem la gradinita, apoi la scoala, la medic, o plimbam pe coridoarele primariilor, ministerelor, institutiilor de tot felul, o ducem uneori la serviciu.  Nu trebuie sa ne invete nimeni cum sa plimbam mita, sportul acesta il avem in sange si este mostenirea genetica cu care venim pe lume. Pentru ca ne nastem  dand mita la moasa, asistente si doctori. Apoi, cat traim, dam bacsis cand mergem la policlinica sau spital, dam si ca sa trecem clasa si bacalaureatul, dam pentru a obtine un loc de munca sau macar unul de parcare. Oferim mita pentru a nu ramane fara permis de conducere, dam prin trenuri cand calatorim fara bilet si tot asa bacsisul se raspandeste in viata noastra si prin cele mai nebanuite locuri: in Guvern,  prin salile de clasa, prin saloanele de spital, sali de judecata, in domeniul imobiliarelor, in politie, institutii ale statului, institutii private, multinationale, industrie, agricultura si mass media. La sfarsit, nu putem inchide ochii, nu ni se permite nici sa murim pana nu oferim preotului ultima mita din viata noastra: cea pentru ingropaciune.

Comerciant abil, romanul vinde si cumpara pentru a vinde. Iar cand nu ne-a mai ramas nimic de vandut, am inceput sa ne vindem pe noi insine, sa ne vindem viitorul si, mai rau, tara. Evident, sunt altii care ne cumpara. Ne cumpara la kilogram si ne plateste tot in natura cu ulei, zahar, faina si orez.
Romanul isi vinde viitorul primind de mancare si scoate tara la troc pentru cativa banuti. Mai exact 20 de lei. Pentru ca atat costa, in judetul Neamt, mita electorala, una dintre cele mai perfide, ieftine si eficiente dintre toate. Pentru a afla suma de bani pentru care se vand romanii am urmarit preturile acestor patru alimente de baza aflate pe rafturile din hypermarket.

- o sticla de ulei Tomis costa 5,49 lei.
- o punga de zahar Coronita costa 4,49 lei
- o punga de orez marca proprie costa 5,19 lei
- o punga de faina Titan costa 2,99 lei
Totalul: 18,16 lei

Dar cum pot supravietui romanii cu astfel de alimente?  Ce putem gati, ce punem pe masa folosindu-ne strict de aceste ingrediente pe care le primim in schimbul votului la urne? Sa ne gandim...

Cu o sticla de ulei poti praji cam de patru, cinci ori cartofi. E adevarat, multi cartofi. Astfel, uleiul se termina in maximum o saptamana. Dintr-o punga cu orez poti prepara orez fiert, cam sase portii. Aici e foarte simplu, orezul se termina intr-o singura zi. Dintr-un pachet cu faina faci doua paini .Pe care le mananci in doua, trei zile. Dar ce te faci  cu zaharul? De ce naiba ne calcam in picioare pentru a primi gratuit zahar? Ca doar nu-l folosim nici la ciorba, nici la tocanita. Il punem in cafea, il folosim la prajituri si il dizolvam in apa din ghiveciul florilor. Ca sa le hraneasca si pe ele nitel. Total gresit! Desi nu banuiai, zaharul este cel mai important aliment pe care il primim gratuit in punga mitei electorale. Dupa atata paine goala, orez fiert si atatia cartofi prajiti, simti subit nevoia unei bauturi racoritoare. Sau, mai bine zis, simti nevoia unui medicament care sa-ti dea zilnic portia de energie care te ajuta sa nu cazi din picioare, lesinat : apa indulcita.



luni, 15 august 2011

Romanul si sfanta inghesuiala sau despre cum mi-as dori sa va calc in picioare


Sambata, duminica si luni, Romania a clocotit la foc mocnit, facand bulbuci la gura printre-njuraturi meltenesti si flegme de necaz, in sunet de manele si-n miros de gratare.  Unii inca de vineri noapte, altii incepand cu sambata dimineata, ca la un semn, romanii si-au parasit in masa adaposturile si au migrat cu mic cu mare, purtandu-si in bagaje intreaga locuinta, spre zone mai inalte de podis si de munte. Altii s-au dus la mare, dar nu toti au si ajuns. Avantul le-a fost oprit, si unora si altora, de zecile de accidente rutiere produse pe soselele patriei. Unde smecherii fac legea in trafic, gropile se deschid hamesite ca niste gauri negre, indicatoarele lipsesc cu desavarsire, iar muncitorii lucreaza la asfaltare. Sau schimba vreo conducta de apa. Sau, pur si simplu, sparg intre cele doua benzi de mers fara sa stie foarte bine motivul. Si o fac ziua in amiaza mare. De asemenea, nu toata lumea a apucat  sa se intoarca. Pentru ca masinile s-au impotmolit, nu în nisip, ca in Vama Veche, ci in ambuteiaje de ore intregi, sparte, din cand in cand, de mersul bara la bara.
Romanilor le place sa se-nghesuie si sa se calce in picioare. Indiferent de loc si de ocazie. Daca nu se lipesc unii de altii, daca nu se freaca intre ei, daca nu se ating putin, pana nu-si sufla-n fata sau in ceafa  si nu se mesteca pe bataturi nu se simt bine. Unii, oameni mai simpli, prefera sa se imbulzeasca prin piete si targuri sau prin mijloacele de transport in comun. Altii, mai smecheri, aleg sa se-mbulzeasca prin intersectii, pe la stopuri, pe strazile cu un singur sens de mers pe banda si pe autostrazi. „Frate, io ma inghesui unde vrea muschiu meu,da?” Fitosii au ales si anul acesta plajele din Mamaia, Neptun si Costinesti unde se calaresc printre cearsafuri si sezlonguri.  Sunt unii care au navalit precum tatarii, pe DN-ul ce urca spre Sinaia, au inundat terasele din Predeal si Busteni, plajele piscinelor din oras, strandurile, salile de cinema la premiere, mai ales daca vorbim despre Imax.
Unde ne-am mai bulucit anul acesta? De curand, la pomana electorala!  Cum romanii sunt petrecareti fara limite si se bucura mai tot timpul de orice este gratuit, s-au calcat in picioare si in jurul meselor la care se serveau portii de mancare. Uite cat de usor se castiga voturile in romania! Un mic, un carnat, un colt de paine si-o bere....
Tot anul acesta, de Sfanta Maria ne-am imbrancit si ne-am batut pentru a atinge icoana facatoare de minuni a Maicii Domului, de parca se termina si nu mai apucam. De parca cei care reuseau s-o atinga inaintea noastra ii furau si din puterile miraculoase. De parca s-ar fi saturat Maica de atatea pupaturi si rugaminti si ar fi inchis plictisita ghiseul in fata noastra.
Sarbatorirea Maicii Domnului a fost dupa preferinte dar si dupa buzunar. Ca romanul o fi el credincios, dar totul pana la bani. Asa ca, unii unii au preferat calcaturile in mijlocul naturii la gratare, prin jurul Bucurestiului, altii au ales calcaturile in mediu sfant, iar altii si-au dorit sa fie calati in picioare pe Valea Cerbului, la Gura Diham, sau pe plaja in Costinesti. Gusturile nu se discuta!
Dar Sfanta Maria a trecut.  Nu ne-a ramas decat Sfanta Inghesuiala si imbulzeala tipic romaneasca cu care trebuie sa ne descurcam singuri. Fara miracole, pentru ca nu ar face nici ele fata. Se stie doar ca minunile tin trei zile. Iar de la mare si de la munte pana acasa e cale lunga. Indiferent in ce colt de tara ai locui.

vineri, 12 august 2011

Romanul, intre criza economica si criza de nervi


Sunt zvonuri ca pensiile si salariile bugetarilor vor fi inghetate, ca nu se vor mai acorda  bonuri de masa si prime, iar pentru urmatorii doi ani se vor sista si angajarile in sistemul bugetar.  Ne ameninta noi valuri de disponibilizari dar vor creste taxele si impozitele la case si masini. Ne cresc ratele la banci, dar leafa bate pasul pe loc, este ciunita prin tot felul de tertipuri, se plateste la negru sau in transe.

Ce facem noi, romanii? Ne ofticam. Rau de tot. Pentru ca “nu vei auzi niciodata un roman care sa se declare multumit”, spunea azi Basescu unor amarasteni lihniti de foame care l-au votat pentru a trai mai bine. Ei, nu el, evident. Desi lucrurile stau tocmai invers. Daca ar fi fost baiat cinstit, Basescu ar fi putut recunoaste de la inceput ce urmarea si ar fi trebuit sa lanseze sloganul "Sa traiesc bine!" Dar nu-l mai vota nici dracu. 

Si, de atata oftica, protestam. Protestam in fata Guvernului facand pe pinguinii, incingem Hora Romaniei, cantam, scandam, ne urcam pe stalpi de telegraf amenintand ca ne impuscam in cap cu pistolul de jucarie sau cerem dezlegare de la politicieni pentru a fi eutanasiati.

Romanul se calca-n picioare pentru a atinge oameni morti, care se numesc sfinti, de la care asteapta o minune. Dar, pana cand se va petrece minunea,  in neputinta lui, trebuie sa faca totusi ceva.  Se umfla-n coaie,  urla, tipa, se agita, ameninta cu pumnii si picioarele, blesteama si injura. Cum spuneam, suntem ofticati. Pe viata, pe Basescu, pe vecinul de la 3 si pe soacra, pe Udrea si Boc, pe administratorul blocului, pe locurile inexistente de parcare, pentru ca nu am luat bacul, suntem ofticati pe traficul de la Universitate, pe gropile in care ne rupem masina, suntem ofticati din cauza ratelor la banci si a pretului benzinei. Romanul vede negru in fata ochilor cand aude de politicieni, medici, profesori, politisti, ingineri, jurnalisti, economisti, juristi, avocati si taximetristi. Evident, e ofticat si pe astia.

Romanul uraste cainii vagabonzi dar ii hraneste si le face cotet in scara blocului, nu suporta manelistii dar cunoaste intreaga discografie a lui Florin Salam sau Adi Minune, nu suporta curvele dar are in baie, pe peretele din fata toaletei, poze cu femei goale si nu suporta pitipoancele ca “este prea vulgare frate” dar se uita in fiecare seara la Crudu, Dragusanca, Botezatu si OTV. In fata unui castron de seminte si a unei beri reci la PET.

Romanul este nascut pentru “smecherie si ciumegareala”, cum bine spunea celebrul gore de la Cluj si, evident, are mereu dreptatea in mana, de partea lui.  Nu stiu insa de ce, cu toate acestea, o cauta cu o inversunare prosteasca si prin cele mai nefericite locuri: in intersectii cu pistolul, bata sau cutitul si, mai nou, pe stalpii de telegraf. O cauta cu o patima nebuna, care il arunca, de cele mai multe ori, in ridicol, care-l transforma intr-un mascarici trist la fel ca viata lui intreaga.  Ameninta, se bate cu pumnii in piept, instiga la violenta si, din cand in cand, ca o demonstratie, mai foloseste si bata. Aia pe care o tine in portbagajul masinii. Uneori chiar pistolul in traffic. La Gara de Nord.

Romanul este razbunator. Nu uita si nu iarta. Dar, cu toatea astea continua sa se duca la urne si sa-si parafeze propria mizerie, umilinta si saracie in cabina de vot. Iar apoi, tipa ca “politicienii este niste javre ordinare”, niste minciosi, niste hoti, banditi si ce-I mai vine lui la gura. Sa nu uitam totusi ca limba romana este foarte bogata la capitolul injuraturi.

Romanul s-a nascut si poet, dar asta se observa mai rar si numai daca ai curajul de a folosi o toaleta publica. Acolo, pe pereti, pe usa, sau pe faianta sunt notate cu grija cele mai alese versuri nascute în timpurile facerii.

Romanul este un mare crestin si un mare credincios in dumnezeu, popi, sfinti, arhangheli si biserica. In acelasi timp si cu aceeasi ardoare  romanul crede ca va castiga la Loto si se duce sa dea acatiste. “ Doamne, ajuta-ma sa fiu bogat, sa fiu milionar in euro, chiar daca nu am muncit pentru banii astia si nici nu voi munci vreodata”.

Romanul este tare-n gura si-n pumn. Dar si asta cu o limita: pana cand il trec nevoile. Atunci, ca prin farmecul unui laxativ dizolvat intr-un pahar cu ceai,  ii dispar toate celelalte probleme. Ramane una singura. Si existentiala. Asa ca se da jos de pe stalp si isi vede in continuare, calm,  de viata. Pana data viitoare. Cand il apuca din nou bazdacii si o ia de la capat. Sus, pe stalp. Probabil ca de acolo viata se vede nu de sus, ci doar mai colorata. 







luni, 8 august 2011

Amara..gust amar...

Am fost doua zile in statiunea Amara..impinsa de curiozitate, pe de-o parte, si din necesitate pe de alta parte. Voiam sa poposim la sfarsit de saptamana undeva in afara Bucurestiului, in drum spre mare, pentru a nu prinde aglomeratia de weekend de pe autostrada. Initial, ne gandisem la Lacul Sarat dar era cam la mama dracului asa ca a iesit repede din calcul. Ne mai ramasese Amara...Si, pentru ca tot nu am fost niciodata acolo, hai sa dam o tura! Am facut o rezervare la un hotel dar, cand am ajuns la receptie, fata de la ghiseu, foarte amabila de altfel, ne spune cu zambetul pe buze ca nu figuram in catastife..nici macar o boxa de beci nu era trecuta pe numle nostru...
- Nu stiu..la mine nu figurati cum ca ati rezervat ceva...poate ati vorbit cu colega...cine stie...
- Cum adica? Colega dvs nu va anunta ce rezervari s-au facut pe tura ei? Are alt catastif pe care il tine sub cheie? E secret sau ce?
Mi s-au inmuiat picioarele...cum toate camerele existente in statiune erau ocupate..ma si vedeam dormind in masina pana a doua zi....sau pe o banca in parc...
- Dar...spuneti ce doriti...si ..aaaa...o camera dubla ati spus..avem...dar cum doriti sa fie? Amenajata sau neamenajata?
Sa lesin de-a binelea! Sa vezi ca astia ne baga pana la urma in beci!!
- Poftim??? Dumneavoastra aveti si camere NEAMENAJATE?
- Da sigur ca da!
- Si..ce inseamna, mai exact neamenajate?
- Pai..nu sunt zugravite, nu prea sunt renovate, nu aveti termopane.
Ca nu aveam termopane..ma durea exact in cot, dar zugraveala era un vis urat..si pentru a nu a prinde si noi mucegai si igrasie...evident, am luat o camera amenajata...
- Nu va suparati, frigider in camera aveti? intreb cu vocea tremuranda, asteptand o alta veste bomba. La spate deja tineam degetele incrucisate ca sa-mi aduca noroc.
Tacere...aaaa....tacere...ngg..nggg...mda..aaa...tacere. Intr-un final se decide.
- Avem. Dar nu avem acum. Adica..de fapt avem, dar trebuie sa platiti 5 lei, spune zambind, sperand ca 5 lei pentru noi este o avere si vom scoate frigiderul din ecuatie.
- Perfect! Va platesc 10 lei pentru doua zile.
- Pai..nu se poate..ca..de fapt..in tot hotelul avem un singur frigider pe care il  plimbam de la un etaj la altul si de la o camera la alta. Acum se afla la 58...imi pare rau...maine il mutam cu un etaj mai sus ...
Stupoare. Am ramas fara cuvinte. Mi s-au intepenit in gatlej ca un ghem de blana pe care nu-l puteam "ejacula". Nu-mi auzeam decat pulsul ce-mi spargea timpanele si tensiunea care-mi crestea alarmant.
In stilul asta de mutat, coborat, urcat si instalat...am facut repede un calcul...mi-ar fi venit randul peste o luna cel putin...Ok. Renuntam la idee. Da-l in ma-sa de frigider! Se poate si fara!
- Da...aer conditionat banuiesc..nu aveti, nu? In timp ce intrebam ma gandeam de ce dracu pun astfel de intrebari retarde. ca doar femeia m-a lamurit din start cum sta treaba. Acum o sa mai par si proasta, nu numai fitoasa!
- Nu, raspunde din nou zambind.
- Dar vremea cum a fost zilele acestea? A plouat? A fost cald? E cald in camere?
- Pai normal ca e cald!!
Ok. Da-l in ma-sa de aer conditionat! Se poate si fara!

Dupa ce ne instalam hai.sa vedem statiunea....la capatul ei, undeva la marginea drumului, printre buruieni si gunoaie ne-am pierdut printre nori. Glumesc. Ne-am pierdut pe un camp plin cu tufisuri, maracini, gunoaie menejere si noroaie puturoase. Si boscheti suspecti.

In gand, fredonam isteric o melodie.......