miercuri, 29 iunie 2011

Tot 42 ramanem...

Ca orice idee pe care doresc s-o puna in practica, fie buna sau rea, "guvernasii" sfarsesc de fiecare data lamentabil, prin a se lua la cearta, la harta, prin a se lua de par, a se trage de urechi si a se scuipa in ochi unii pe altii ca la piata. In Romania lucrurile, bune sau mai putin bune, in general lucrurile se misca greu, in pas de melc sau se impotmolesc undeva pe drum. Au renuntat pentru moment la regionalizare pentru ca nu s-au inteles intre ei. Vom ramane tot 42 pana-n toamna..iar apoi pana-n primavara si tot asa. Trebuie sa ai resurse sa duci la bun sfarsit un plan si trebuie sa mai ai si cu cine. In Romania orice lucru care se misca cat de cat trebuie urnit cu urlete, cu scandaluri si injuraturi. Sau lasat dracului sa moara in fasa. In loc sa tragem cu totii in aceeasi directie la caruta, fiecare trage in directia care i se pare lui ca-l avantajeaza. Iar poporul... noi suntem simpli privitori ai unei tragicomedii. Si ne mai si radem pe alocuri, ca prostii.

vineri, 24 iunie 2011

Mentalitate de harciog...sau despre ziua in care ne-au ajuns blestemele

Urlete, calcaturi in picioare, femei lesinate, imbranceli si scandaluri...Sute de bucuresteni  au luat ieri, cu asalt, portile unui supermarket care le promitea preturi reduse la ulei si zahar. Nu e pentru prima nici pentru ultima oara cand lumea se bate asteptand cu orele pe la cozi...unii chiar de cu noapte sositi....daca, pe timpul lui Ceausescu, ne cafteam pentru a prinde ceva de mancare, azi ne linsam unii pe altii pentru a cumpara mai ieftin. Imi amintesc de bunicul, care se ducea sa prinda rand la lapte,  in fata usii de la Gostat inca de la 3 dimineata, asezat pe un scaunel pliant..langa el, in sir indian, odihnindu-se pe aceleasi tipuri de scaunele pliante, femeile crosetau, coseau goblenuri sau impleteau botosei pentru nepoti.
Azi, multimea era flancata de bare metalice si de angajatii magazinului. Parca nu e prea mare diferenta, nu? Cel putin din punctul asta de vedere...majoritatea, oameni in varsta, pensionari de care statul roman si-a batut joc pana la sange, pentru care o sticla de ulei si o punga de zahar au contat mai mult decat propria lor demnitate. Au lesinat femei..sau..poate doar una...dar nu conteaza aici numarul, ci faptul ca romanii sunt atat de flamanzi, atat de saraci, incat accepta sa se umlileasca, sa-si calce in picioare si ultima farama de suflet...

Am fost adusi in sapa de lemn...sau, mai bine zis, ne-am adus singuri in sapa de lemn punand stampila de vot in functie tot de acea sticla cu ulei si de acea punga cu zahar, pecetluindu-ne, astfel,  singuri soarta. Azi, ne-au ajuns blestemele acelor zile..

Daca e cineva care sa sufere intr-adevar de pe urma alegerilor facute in masa, la urnele de vot, aceia sunt, in primul rand, pensionarii. Sau majoritatea dintre ei. Sunt considerati a fi un paria al societatii, niste muribunzi de care parca statul vrea sa se descotoroseasca....

Tot in aceeasi zi, odata cu pensionarii bucuresteni, s-au adunat pe la cozi ce promiteau promotii si altii, din mai multe orase. Mentalitatea de azi a romanului este aceea a harciogului care depoziteaza hrana pentru zile negre. Noi am ajuns sa depozitam orice, oricum, fara nici cel mai mic discernamant, in ideea ca, cine stie, maine vom avea, poate, nevoie...lasa, sa avem provizii, ca nu strica, indiferent ca este vorba despre mancare sau..detergent.

Discounturile au devenit o isterie, o frenezie nationala...visul oricarui roman. Pentru cateva kilograme de detergent, ulei sau zahar, oamenii s-au lasat supravegheati de jandarmi si agenti de paza, urmariti din ambulante, pentru a li se acorda primul ajutor in caz de nevoie, sau din masinile echipajelor de politie in cazul in care turma se incaiera pe-un os. Ca pe front!! Caci, pentru unii dintre ei, razboiul se poarta acum in strada. Si, batrani si bolnavi, pleaca de acasa cu noaptea in cap, dar nu stiu daca se mai intorc.

Adio! Dar numai cu discount..

Te bate? Te-nseala? Nu aduce toti banii acasa? Nu te-ngrijora! Astazi poti divorta la pret redus!
Cam asa s-ar traduce anuntul pe care un avocat l-a facut, on line, pentru a-si atrage clientela.

Cunosc multe persoane care sunt abonate la siteurile de reduceri si obtin tot soiul de oferte care mai de care mai avantajoase...niste chilipiruri...manichiura si pedichiura, tratamente cosmetice in saloane de lux, abonamente la SPA sau fitness, revizii generale la masini, tratamente stomatologice... sunt doar cateva dintre anunturile la pret redus. O tehnica de marketing care atrage multi clienti iar ei, ofertantii, castiga mult mai mult decat daca ar tine la pret. Toate bune si frumoase..clientul e multumit, firma prestatoare de asemenea.

Zilele acestea insa, am descoperit, tot scormonind internetul, un articol care, la prima citire, m-a lasat cu gura cascata si cu ochii scosi din orbite ca la melc.  Apoi am izbucnit in ras, dar sincera sa fiu nu-mi explic nici  acum momentul de exataz. Ulterior, dupa ce am digerat mai bine informatia, am simtit un nod in gat si un gust amar...
Mai exact, este vorba despre un avocat care a postat o oferta mai mult decat bizara. Iar "bizar" este un cuvant bland. Personajul, expert, probabil, in procese de divort, face o reducere de 70% tuturor celor interesati, care vor cumpara de pe site voucher-ul minune.
Cu alte cuvinte, omul te divorteaza, cu catel si cu purcel, la pret redus. Ca e criza, iar romanii nici de divort nu mai au bani. Culmea...au existat foarte multe persoane care au aplicat pentru oferta si care ii vor spune adio consoartei cu.... discount.

Dar, stai, nu te bucura! Pentru a beneficia de libertate, trebuie sa se mai inscrie pe lista cativa doritori. Ca avocatul, daca face reducere, macar sa stie si el de ce. Asa ca, tu cumpara cuponul, si, daca nu mai poti si nu mai poti astepta, da sfoara-n tara, umbla prin vecini, vorbeste cu amicele tale, cu rudele, cuu oamenii de pe strada, poate puneti de-un divort la comun.
Ideea e ca, in ziua de azi, nu mai ai bani nici sa traiesti, nici sa mori nici sa divortezi. Asa ca, de ce sa nu profiti de ocazie?  Pai,  la pretul asta parca bataia nu mai pare asa de rupta din Rai, nu? Fericirea se vinde la pret de criza, iubirea se masoara in valuta, iar lehamitea si ura in injuraturi si strigate inabusite.
Divorteaza acum cat mai poti, cat mai ai timp ca, dupa aia, Dumnezeu cu mila iar barbatu' cu ciomagu...Se epuizeaza oferta, iar tu vei ramane, si la propriu si la figurat, cu buzele umflate. Mai ales la propriu...

joi, 16 iunie 2011

Gonind spre mine



In drum spre casa, azi am trecut prin Piata Rosetti sa cumpar niste carti. De la Universitate, am luat-o agale pe jos pana pe Hristo Botev. Abia cand am iesit din pasaj parca mi s-a ridicat o perdea din fata ochilor. Si am simtit  viata pulsand prin toti porii ei, nebuna, zumzaitoare, forfotitoare, roind in jurul meu ca un furnicar. Ce-a trecut timpul! Si uite, au inflorit si teii! Din nou, au inflorit teii. Oameni, copii, fete in rochite, indragostiti tinandu-se de mana, studenti, batrani ridati dar zambitori. Unde am fost pana acum? Sa fi durat atat de mult pauza mea din viata? Acum ceva timp, mi-am luat un ragaz...o clipa, imi spuneam atunci, cat sa  sa-mi trag sufletul. Dar momentul s-a prelungit in zile, si saptamani si luni chiar...si mi-e din ce in ce mai greu sa ma urnesc iar la drum. Sa traiesc. E ca atunci cand ostenit, cu picioarele frante, te asezi pe o banca la racoare. Cu cat stai mai mult, cu atat iti este mai greu sa te ridici. Mai stau o clipa. Si inca una..si inca una...si tot asa. Ti-e din ce in mai greu sa te misti. Iar cand o faci, tot corpul, fiecare muschi si tendon te dor mai rau ca la-nceput. Si m-am trezit azi din nou inconjurata de oameni. Ma ascunsesem in hruba mea, refuzand sa mai privesc lumea. Traiesc mecanic, iar zilele imi trec in ritmul paginilor scoase din dtp...inca o pagina..inca o zi...si tot asa. M-am ingropat prea mult in munca, nu mai stiu altceva decat titluri, sapori si printuri. Imi consum viata printre ziare vechi, mormane de hartii, agende si telefoane. Si prosti. Foarte multi prosti.
Sunt franta de oboseala. Fizic. Abia imi mai misc degetele pe taste. Abia imi mai sustin greutatea corpului. Nici curat in casa nu mai sunt in stare sa fac. Peste tot, pe jos, numai mingiuci, pungi si maimutoi tipatori din cauciuc. Macar tazul sa fie multumit :) Ieri a baut din berea ramasa de cu seara intr-un pahar. Astazi a furat o folie de antinevralgic. A trebuit sa ma cert rau cu el ca sa-i dea drumul...saracu...a ajuns si el la capatul puterilor se pare. pai probabil ca-l ia cu dureri de cap numai cand vede ca intru pe usa.
Dupa ce am luat cartile, radeam de una singura pe strada. De bucurie. Nu m-a vazut nimeni..cei din jur erau prea ocupati sa-si traiasca vietile.
Azi elena mi-a spus ceva ...n-am inteles ce voia de la mine..nu auzeam decat un zumzet de fond..dar am dat din cap aprobator... dracu stie ce mi-a zis! Mi-e creierul de vata, gandurile mototolite si aruncate la gunoi...in cosul pe care tanti atena are grija sa-l goleasca in fiecare seara..Multumesc frumos tanti atena! cu placere mama! cu placere!
Aseara, pe la 12 noaptea m-am apucat sa gatesc, iar pe la ora unu ma-ndopam cu mancare. Nici nu mai tin minte de cand nu am mai gatit..de cand nu am mai mancat ceva cald...lumea imi spune ca am slabit dar eu ma simt din ce in ce mai grasa...lumea imi spune ce bine arati, iar eu ma simt din ce in ce mai urata...lumea imi spune da ce vesela esti, iar eu...eu imi aduc aminte de cum era cand nu eram singura. Ma simt a nimanui si totusi lumea trage de mine din toate partile...ma sfarteca pana la epuizare..o oboseala care ma face sa-mi doresc sa ma bag in pat, cu plapuma trasa peste ochi, sa adorm si sa uit ca maine mai este un maine.
Eu nu stiu sa ma plimb. Nu stiu ce inseamna sa ai timp, cu toate ca am, cred, tot timpul din lume ... Mereu ma grabesc undeva...pe strazi aproape ca alerg..nu aud, nu vad, nu-mi simt decat pulsul ce mi se zbate violent prin vene...oriunde as fi, mereu vreau sa plec...oriunde as sta, mereu vreau sa ma ridic...ma grabesc spre mine. Si sunt calma. Un calm suspect, o liniste ciudata, fara nici un regret, fara nici o parere de rau. Nu ma mai atinge nimic...pentru ca nimic nu ma mai poate scoate din tacere. Nu mai am puterea de a opune rezistenta, de a insista, de a cere, nu mai am vlaga. Sau poate ca ..cine stie..am la degetul mic intreaga lume dar nu stiu sa profit de avantaj..chiar asa...la avantaje nu m-am gandit niciodata. La avantajele vietii mele. Dar..nu sunt genul de om care sa se pacaleasca singur. Daca pot sa-i mint cu zambetul pe buze pe cei din jur, nu ma pot minti si pe mine. Intotdeauna am incercat sa-mi cunosc limtele si mi le-am respectat. Doar un bou ar crede ca este buricul pamantului. Indestructibil. stiu ce pot, cat pot si pana unde sa lupt. Am pierdut multe batalii de-a lungul timpului dar razboiul e lung...:)

marți, 14 iunie 2011

Papan si botezul focului

A murit Papan. Asa, tam nesam...fara nici o explicatie. Azi am cautat prin foldere vechi si am gasit o poza cu el. Facuta in Penitenciarul pentru Minori si Tineri din Craiova de colegul Dorin, daca nu ma-nsel. Delegatia aia a fost pentru el botezul focului. Ma bufneste si rasu cand imi aduc aminte. A plecat de acolo socat. L-am traumatizat pe bietul copil luandu-l cu mine printre delincventi. N-a scos un cuvant in masina, la intoarcere. Radeam de el, dar il intelegeam intr-un fel. Imi aduceam aminte prin ce socuri am trecut si eu la viata mea pana am ajuns sa nu le mai bag in seama...
- Unde m-ai dus bestie?
-  Lasa prietene sa vezi cu ce se mananca meseria. Mustaceam.
- Ce-i amice? Te-ai pleosit?
Dar sa-ti poevstesc faza..am fost la Penitenciarul pentru Tineri si Minori din Craiova sa fac un reportaj *intre timp, reportajele au disparut din presa romaneasca, iar eu m-am reprofilat* cu pustii care fusesera alesi, intr-o prima faza, sa joace in Eu cand vreau sa fluier..stii tu...
Vreo 10 indivizi toti pana-n 18 ani...care fusesera dresati inainte sa faca frumos la domnisoara. I-am asezat pe scaune in semicerc iar eu in fata lor...aflu povesti cu care as umple un roman foarte prost...majoritatea smulse din ghetourile tiganimii..furturi, jafuri, spargeri de locuinte, de masini, vatamare corporala..un viol, toate delictele care pot umple un dosar penal si "penal". Nimic iesit din comun. Niste pantofari!
Ajung sa vorbesc, trecusem plictisita de povestea papanului, un tip timid si retras, care doar zambea cand ceilalti radeau in hohote si icneau ca niste vieri in calduri si care nu se putea uita in ochii mei...deci, cum spuneam, ajung sa vorbesc si cu un pusti roman get beget si il intreb sictirita, tot uitandu-ma la ceas...pentru ce este inchis. Raspunsul vine promt, picat ca o maciuca in crestetul capului. Am omorat-o pe sor'mea, sa moara mama! In momentul ala Dorin, cat e el de lung, s-a ridicat spasmodic pe de scaun. Eu am clipit des si mi-am holbat ochii la mainile lui. Involuntar. Istoria a stat cam asa...a incercat s-o violeze, nu i-a reusit faza-n dormitor si s-a gandit s-o scoata la aer... a carat-o pana-n padure..poate cine stie in natura, in ciripit de pasarele... se razgandeste fata...pentru inceput, i-a aplicat o lovitura de cutit in umar de-a tintuit-o la pamant, apoi, pentru ca fata inca mai avea tupeul sa riposteze, i-a aruncat si un peitroi in mecla...s-o faca si mai frumoasa...

gardienii se uitau cam lung la mine si incepusera sa se foiasca suspect.
e ciudat ca nu-mi amintesc nimic despre papanu. stiu doar ca fusese inchis pentru jaf parca...si ca dupa ce a jucat in film a fost inchis din nou pentru furt de data asta. si mai stiu ca am scris atunci un blog in care-l bagam in aia a ma-sii. in rest...un mare nimic..

sâmbătă, 11 iunie 2011

C'est la guerre!!!

To Hell

Am scris aseara un post atat de taietor de vene incat, dupa ce l-am recitit, mi s-a facut rusine cu el. Si cu mine. Si, evident, nu l-am postat nicaieri.  Probabil ca sa nu-mi sifonez imaginea, nu in fata altora, ci in fata mea. De multe ori se intampla sa ascundem cu buna stiinta gandurile negre, sa le ucidem din fasa sau  macar sa le dosim printr-un colt uitat de suflet...daca nu, daca le scoti la lumina, daca le mesteci prea mult, parca atunci prind cu adevarat contur si ajung reale. Ai proasta impresie ca, daca le tii stranse-n ghem, incalcite, neduse pana la capat, atarnate undeva departe, de unde sa nu le simti, nu exista. Ieri, din nu stiu ce motiv, am scotocit prin buzunare, le-am extras incetisor, le-am pipait si m-am uitat lung la ele. Nu le-am recunoscut.  Nu-s ale mele!! Sunt umede, miros a mucegai, sunt lipicioase, cleioase si viermuitoare, miros a statut si-a putred.

Dar cum au ajuns aici? Atat de aproape...le-am disecat in maruntaie, le-am pus cap la cap asa cum construiesti un puzzle. Conturul imaginii a scos la iveala umbra unui monstru. M-am speriat. Nu, clar nu-s ale mele! Le-o fi pierdut cineva sau poate mi le-a strecurat altcineva, pentru a scapa de ele.
Cu totii pastram monstri in suflet. Sunt temerile cu care ne nastem, bagajul genetic cu care ne-nzestrat natura, fricile, angoasele, fobiile, obsesiile. Nu venim pe lume singuri, ci expediati la pachet. Dar astea, astea nu-s ale mele...sau...cum s-or fi nascut? si cand? si de cat timp stau ascunse? si de ce dracu nu le-am lasat in pace sa moara de tot?
Am avut o zi grea ieri la job. Predarea a intarziat o ora...pagina s-a miscat incet...oamenii sunt prea incrancenati, au ajuns sa vorbeasca singuri si cu voce tare, sa dea din maini convulsiv, din cap si din picioare. Timpul s-a scurs greu, iar eu am purtat cea mai stupida conversatie avuta vreodata cu cineva. In timp ce vorbeam, ma gandeam cum dracu de am ajuns sa scot pe gura astfel de ineptii, cuvinte goale, fara nici un scop, fara nici o noima, fara nici un traseu...in timp ce-mi auzeam vocea ma gandeam daca nu cumva am luat-o de tot razna, daca nu cumva imi pierd mintile.

A existat un singur moment in viata mea cand am crezut, la modul cat se poate de serios si de obiectiv, ca-mi voi pierde mintile. Asta a fost al doilea...Persoana din fata mea imi alimenta dezgustul, lehamitea si rusinea fata de mine insami. Si o priveam tamp cum se agita, cum vorbeste vorbe pe care la un moment dat nici nu le mai auzeam...cum se explica si cum argumenteaza. Ce dracu caut eu aici? Despre ce dracu m-am apucat sa vorbesc? Imi auzeam vocea dar nu-mi recunosteam gandurile....asta pentru ca tot ceea ce am spus a fost exact opusul a ceea ce gandeam de fapt....de ce dracu am zis asta?? ce-o fi fost in capul meu? un scurtcircuit...o pana de curent, un gol de prostie...
am plecat mai devreme de la munca, pe jos, prin ploaie...ma grabeam spre casa cu castile infipte-n timpane...sa nu-mi mai aud gandurile...

joi, 9 iunie 2011

Icre negre sau castraveti?

Vine potopul! La unii a si venit, din pacate...vestul tarii e sub ape. Iar or sa se reverse raurile din matca, iar or sa zbiere sinistratii ca din gura de sarpe ca au ramas fara case...pai daca-ti faci viloaca pe mal...taci acum si-nghite! Sau roaga-te sa nu te-nghita pe tine viitura! cum vrei...iar or sa fie ambuteiaje kilometrice in Bucuresti...iar o sa dea pe afara canalizarea...iar o sa inotam prin balti si noroaie...iar vor cadea copacii pe masini si tencuiala de pe blocuri...se anunta vijelon mare...

pai bai prietene, daca ai fi avut o infrastructura de secol 21 si nu de pe timpul lui caesar romanul si daca spaga si mita data la primarii pentru autorizatii de constructii ilegale nu ar exista neam la tine-n tara, atunci as intelege sa te plangi. Daca nu ai fi ros sau ras de pe fata pamantului padurile ca un sobolan imputit ce te numesti, te-as compatimi sincer. Dar cand tu cu manuta ta impingi teancul de euroi ca sa-ti ridici cosmelia langa rau, sa ai panorama, vezi ca primesti bonus si impachetarile cu namol aferente dar si jacuzzi sub geam...tot tacamul frate! Vrei si masaj? Iesi putin afara si se rezolva!! Stii cat de bine te poate framanta o tigla sau un ciomag smuls din gard???? ce gagici thailandeze prietene! in loc de tzate, pupi matale frunze si crengi si busteni. Iti fac astia, bustenii, un lifting facial de o sa arati ca Belmondo! saracu...mare actor!!

Mi-e mila in schimb de batranii care locuiesc in aceeasi casa amarata, din mosi stramosi, si care nu au avut bani sa se mute sus pe colina..in fiecare an ii ia valul, ii vantura pe toate partile, ii matura cu catel si purcel la zeci de metri in aval...
Acum un an parca, au venit apele si au inundat un sat intreg. De pe langa Botosani pare-mi-se. Madalina trebuie sa stie mai bine. Un singur om, inainte de potop, si-a imprejmuit casa cu saci de ciment si ce-a mai prins nefericitu-n mana. Ca sa vezi minune! Casa lui a fost ocolita de ape!! Omul si-a salvat intrega gospodarie. Si ca sa vezi alta minune: autoritatile locale i-au dat amenda pe motiv ca a deviat cursul firesc al viiturii si aia, pentru ca nu avea pe unde sa treaca, s-a labartat prin alte locuri si a provocat stricaciuni...nene, unde-i lege, nu-i tocmeala..mai ales daca vorbim despre legea romaneasca!

Bai, cand vin ploile de vara la noi, trebuie sa ne ascundem in munti frate...ca haiducii lu 7 cai...iar apoi sa coboram pe busteni pana-n orase...mi-am amintit de alta faza...nu stiu cand, acum doi ani..nici nu conteaza..galatiul a fost navalit de dunare dar si de toti pestii din ea...si au facut niste ziaristi o fotografie parca..cu un individ care pescuia sturionul direct de la balcon...nu-i tare? Asa ca de ce dracu sa ne plangem? Cand avem icre negre ce ne cresc direct in gradini? Cand ne bate salaul in poarta? Si carasul ne roaga frumos sa-l luam si pe el in casa?

In Bucuresti, in anumite zone, oamenii mergeau cu barcile pe strazi...niste tiganusi incropisera din lemnele unui gard niste plute ordinare si tot impingeau la lopeti..eu ii propun Doctorului sa nu-si mai bata capul cu canalizarea si infrastructura ca astea-s depasite rau..ce dracu,,suntem pe vremea lui caesar romanul? Sa ne cumpere niste barci cu panze ca sa putem merge si noi civilizat la munca...

Acum, lasand gluma la o parte...ca uite nesimtitii aia iar ne-au tras o laba peste bot si iar ne-a-nchis schengenul usa-n nas! Si nu, nu pana la toamna..bine ne face. asa meritam. Pana una alta..noi ne luptam cu puhoaiele..auzi..vorbeam cu cineva azi..romanii au, fata de straini, un limbaj super colorat cand vine vorba de injuraturi..e mai bogat  ca pomul de craciun. Cred ca mizeria, frustrarea, nevoile, incultura, prostia ne-au imbogatit peste masura la capitolul asta. Limba romana, iubi-te-as draga, si-a descoperit noi valente si noi bogatii. Macar sa ne mandrim si noi cu ceva. Suntem primii in top la-njuraturi...ma intreb oare de ce...cred ca ni s-a facut scarba si lehamite, cred ca am facut indigestie de la prea multe icre negre..eu propun sa mai schimbam meniul...sa trecem pe castraveti.

marți, 7 iunie 2011

Bucuresti, Luncoiul de Jos si restul tarii
























8 regiuni in locul a 42 de judete, daca e sa punem la socoteala si Bucurestiul. Asta ne pregatesc guvernantii zilele acestea. Sub pretextul unor viitoare finantari europene, care cine stie cand or veni sau daca vor veni vreodata, Mititelul este din nou scos la regiment, in linia intai, carne de tun. Pentru ca se vor gasi o gramada de voci, din randul opiniei publice,  care sa se opuna deciziei. Si care sa arunce iar cu caca in el pana il vor transforma intr-un morman. Ma intreb daca vor pune inca de-un referendum, asa cum se va intampla in ceea ce priveste organizarea administrativa a Bucurestiului...si daca ne vor pune sa raspundem la aceleasi intrebari aberante...

Intr-o tara europeana, aceasta decizie ar fi fost mai mult decat binevenita, ar fi fost poate chiar obligatorie..intr-o tara civilizata acesta ar fi fost drumul catre eliminarea birocratiei, catre anihilarea baronilor locali, a coruptilor, catre o mai clara, daca pot sa spun asa, transparentza a modului in care se imparte bugetul...in romania in schimb...baronii locali vor deveni baroni regionali, coruptia va fi si mai puternica, reprezentantii opozitiei in teritoriu vor fi mult mai putini si mult mai slabi, bugetul va avea un drum mult mai sinuos...birocratia va ramane in picioare si la un nivel mult mai inalt...

Sa presupunem asa...luand ca exemplu...judetul Hunedoara. Cetatenii care, dintr-un motiv sau altul, au ghinionul de a intra in contact direct cu institutiile statului, mai precis Consiliul Judetean sau Prefectura se deplaseaza dragutii de ei catre orasul de resedinta. Asta e! Daca nu locuiesc in Bucuresti unde le ai pe toate la nas...Bat saracii zeci de kilometri poate, stau la cozi, ii apuca dracii pe la ghisee, sunt trimisi de la Ana la Caiafa unii pentru o hartie, altii pentru a plati vreo taxa, pentru a primi vreo decizie sau autorizatie.

Acum, revenind la regiunile noastre. Hunedoara se afla in zona numarul cinci alaturi de Timis, Caras-Severin si Arad. Daca sediul autoritatilor publice in aceasta zona 5 se va afla ..sa zicem...in Timisoara...iar tu, boule, care locuiesti in Hunedoara si ai nevoie de o hartie, de o parafa sau de o semnatura pe care doar de acolo o poti obtine, ce dracu faci?? Iti spune fata! Pleci frumusel de la tine de acasa din Luncoiu de Jos cu noaptea-n cap, te duci la gara, iei un trenulet personal care te taraie pana la Hunedoara...apoi astepti de te ia dracu pe peron pana vine trenul de Timisoara.  Dar stai ca nu-i tot. Cum bine stii, ai  o escala ori prin Simeria, ori prin Orastie, Vintu de Jos, Sibot sau Teius, depinde de ruta pe care o alegi. No! Cand in sfarsit ajungi, iti dai seama ca ai pierdut jumatate de zi. Cealalta jumatate o vei pierde prin oras ca nu-l cunosti, o vei pierde pe la cozi, te vei certa cu proasta de la ghiseu si, eventual, vei fi trimis inapoi acasa pentru ca nu ai un stiu ce timbru fiscal. Care se cumpara ghici de unde!! De la matale din sat!!! Glumesc. Nici chiar asa...Bun. Deci te asezi la coada, te apuca toti dracii din lume, ti-e foame, sete, te dor picioarele, salele, capul, crapi de cald, iti tiuie urechile si, intr-un final, cand in sfarsit ai ajuns la ghiseu, cucoana de dincolo iti inchide geamul in nas: s-a terminat programul!!!! No! Ce-i de facut acuma bade? Doar n-o sa stai sa sezi! Iti spune tot fata! Ia  o camera la hotel si vino din nou maine!

Apoi, dupa ce i-ai multumit lu doamne doamne ca ai scapat, primesti instiintare la poarta ca trebuie sa-ti schimbi buletinul. si, daca ai si un harb de masina cu care mergi de obicei pe islazul de la marginea satului la pescuit, afla ca trebuie sa-ti schimbi si numarul de la masina! no! da nu-i bai, nu?

Sper sa nu se intample una ca asta!  Sper sa se gandeasca Mititelul la o solutie si pentru cei din Luncoiu de Jos.
Eu as propune o alta varianta: sa se imparta tara asta in trei judete mari si late: Bucurestiul, Luncoiul de Jos si restul tarii!



Dedicatie speciala pentru locuitorii din Luncoiul de Jos. Amin!

joi, 2 iunie 2011

Americanii, tezaurul si ruleta ruseasca



Un raport al serviciilor secrete ruse lanseaza o noua teorie a conspiratiei in cazul lui Dominique Strauss-Kahn. Scandalul sexual ar fi o inscenare pusa la cale de americani.Si asta pentru ca fostul sef al Fondului Monetar International descoperise ca tot aurul din tezaurul american a disparut si a fost inlocuit cu lingouri false. InsusiVladimir Putin pare sa creada aceasta teorie si a publicat raportul pe site-ul Kremlinului. (PRO TV)


Bai, da-o-n ma-sa de treaba! cu tezaurul lor cu tot! asta este cea mai mare duma pe care am auzit-o vreodata! desi nu sunt deloc adepta teoriei conspiratiei, mi-e foarte greu sa cred ca DSK a comis-o ca un ultim boschetar de Ferentari. Iar biata menajera saracuta..cum a scapat ea ca prin urechile acului...hai ma..ma lasi..astea sunt povesti care se tes si se vor mai tese pe langa subiect pana cand, la un moment dat, nici n-o sa mai stim de unde dracu a plecat povestea. mie mi-e clar ca buna ziua ca a fost o facatura iar DSK a picat ca musca-n plasa...dar ca americanii si-au pierdut tazaurul care a disparut subit..unde oare l-or fi pierdut frate? la poker??? asta e o gogomanie pe care nici un om sanatos la cap nu ar putea s-o-nghita..si cu toate astea, lasa ca se gasesc o gramada de nebuni care sa prinda pasarea din zbor si s-o-nghita pe nemestecate, uitand de oasele care le-ar putea ramane-nfipte-n gat. ceva s-a ascuns in spatele povestii, asta e clar...cel putin mie mi-e clar...dar asa ceva..tezaurul pierdut si regasit in falsuri de tinichea..asta le-ntrece pe toate. 


dar era de asteptat. mai tii minte cand s-a spus la un moment dat ca menajera ar avea HIV? ca traieste intr-un cartier mizer..ma rog, vorba vine..intr-o cladire si intr-un apartament destinat celor care sunt afectati de o astfel de maladie??? pai nene...s-a mai auzit ceva despre asta???? io una nu am auzit ..poate sunt doar prost informata...dar crede-ma, prietene, adaca ar fi avut HIV ...ar fi fost lovitura politica a secolului! iar daca americanii si-ar ratacit banutii pe undeva si habar nu au pe unde, inseamna ca sunt mai fraieri decat romanii. care macar cunosc locul sfant:  pe la rusnaci pe undeva..
amice, intoxicarea si manipularea sunt meserii foarte vechi dar la fel de important este si cum le practici. sau..te pomenesti ca mizeria e cu bataie si mai lunga? poate, poate se coace de-un al doilea razboi rece..desi nu cred ca americanii is atat de tampiti incat sa puna botul la astfel de gogorite. 


spuneam ca nu voi scrie despre DSK. si nici nu voi scrie. dar despre intoxicare si manipulare..oricand cu placere! asta nu pentru ca sunt eu toma necredinciosu, ci pentru ca imi simt jignita inteligenta. Si nu ma dau eu desteapta pamantului, vorbesc strict despre inteligenta aia bruta cu care se presupune ca ne nastem cu totii. 


de fiecare data cand se declanseaza astfel de scandaluri ...moartea binladenului, DSK si presupusul viol..este o regula nescrisa dar lege pentru unii sa arunce fumigene. asa s-a intamplat dintotdeauna. asa scrie la carte. asta se face de cand lumea si pamantul. sunt oameni care sunt scoliti pentru asa ceva!! dar totul are o limita...daca vrei sa manipulezi opinia publica, fabrica dracu ceva cat de cat realistic..nu fabulatii! ceva cat de cat mestecabil si digerabil. dar nu ne-ntoarce stomacul pe dos!


ma intreb unde dracu si-au pierdut tezaurul?? si cand? si cine l-a ratacit? si cine l-a falsificat? oare l-au uitat prin Marele Canion? sau oare l-au pierdut la casino in Las Vegas? cred ca acolo s-a consumat drama natiunii americane..in fata ruletei rusesti....Prostilor!!!

miercuri, 1 iunie 2011

Hai noroc bai lulu!

Oameni nesimtiti, egoisi, vorace, badarani cat cuprinde...mitocani pe la toate colturile...burtosi cu coji de seminte-n barba...oameni lenesi si lingai, oameni fricosi, lasi, frustrati, femei proaste si obscene, curve, copii murdari si tiganusi cu bluza roasa-n coate...o lume careia parca nu-i mai fac fata..o lume care nu ma mai incape, in care nu-mi gasesc locul, din care ma zbat sa ies dar in care ma scufund ca o epava. m-am saturat de mizerii umane pana-n gat. ma abunda, ma sufoca, imi sug si cea de pe urma picatura de energie, colcaie ca niste gandaci puturosi pe la picioarele mele..iar eu...eu trebuie sa scormonesc in rahatul in care se balacesc zi de zi, ceas de ceas. lumea mea devine din ce in ce mai transparenta..ma invadeaza din toate partile tot soiul de imagini jegoase, mizerabile, ieftine si vulgare..vreau sa fug, sa ma ascund undeva unde sa pot respira din nou aer curat...zi de zi  aceleasi limbi baloase care ling de zor cucuri imputite, acum curate ca lacrima..zi de zi - aceiasi avortoni care zgreaptana viata pe la colturi ca niste coropisnite in pamant.

sila. lehamite. dor de copilarie. dor de vremurile in care jucam flori fete si baieti, sotronul, elasticul, frunza...tara tara vrem ostasi...in care ma jucam cu indienii in iarba...dor de zilele insorite de vara pe care le petreceam in gradina lui bunicu necajind cate-o broscuta aparuta tam nesam din iazul de langa poarta...dor de clipele in care mama imi povestea scufita rosie, iar apoi imi strecura cate o ciocolata sub perna...mi-e dor sa ma dau cu patinele cu rotile..jegurile alea de fier brut care cantareau cat mine toata...sa joc tenis la perete, sa ies cu jucariile afara, sa tai mustatile Fetitei, cainele nostru drag din fata blocului..mi-e dor de Fetita care ma insotea pana la scoala iar apoi ma astepta cuminte langa o banca sa ma intorc..mi-e dor sa scriu cu creta pe peretii blocului, sa scrijelesc varul din scara cu cheia atarnata de gat..."robert grasu, matura cu nasul.." ..."corina basina, merge cu masina, la orice stop, bea cate un sirop, la orice cotitura, mai ia o-nghititura!!"

mi-e dor sa vreau sa fiu mare..iar acum, cand sunt mare, mi-e dor de mine copil...unde s-au dus toate zilele acelea? si cum de nu m-am bucurat mai mult de ele? mi-e dor sa ma dau pe ghetus, iar apoi sa presar pe el pumni de sare...mi-e dor de cazematele pe care le faceau baietii iarna, iar noi, fetele, le daramam sarind pe ele...ce dor nebun...si cate regrete...regretul ca traiesc intr-o lume in care trebuie sa ma zbat si sa lupt si sa supravietuiesc...o lume plina de gauri de sobolani si de ranjete de hiena...da, am avut o zi grea azi, maine va fi una infernala...si incerc sa-mi adun puterile, sa ii fac fata si sa n-o las sa ma doboare...uneori ma simt prea mica intr-o lume atat de mare si cateodata ma simt uriasa in fata tuturor pubelelor care se numesc cica oameni. doar gropi de gunoi si suflete gaunoase...

m-as urca maine in cascarabet si as porni impreuna cu tazul singura prin lume...dar maine..maine trebuie s-o iau iar de la capat...printre oameni care nici macar animale nu se numesc...
parca s-a oprit timpul in loc..la fel ca un cosmar din miez de noapte care nu are inceput si nici sfarsit..sau poate ca fuge atat de nebun pe langa mine incat nici nu-i mai simt prezenta. uneori, ma simt ca un fruct copt care in loc sa fie muscat adanc si frenetic de o gura pofticioasa, este devorat lent de viermi si muste...sunt un om care poate oferi de multe dar caruia nu i se cere nimic..decat poate...mediocritate..
la multi ani bai lulu! sa fii sanatoasa si fericita!