marți, 8 februarie 2011

Praf in ochi

Scandalul spagii de la vama Siret a izbucnit pe fondul aderarii Romaniei la spatiul Schengen. Nu este o parere. Este un fapt. Iar cum situatia noastra este mai mult decat incerta, a trebuit sa demonstram, intr-un fel sau altul, ca Romania nu sta cu mainile-n san in ceea ce priveste coruptia. Si le-am dat occidentalilor un os de ros. A trebuit sa-i multumim cumva. Si le-am servit pe tava, cald, aburind, un scandal pe care il vor savura multumiti zile bune de acum incolo. Tot ne-au acuzat ei ca incurajam coruptia, furtul, incompetenta, ca avem granite nesigure, ca justitia este oarba...Uite ce spectacol le-am pregatit...Ca sa-i mai indulcim putin..poate cine stie..pun botul la show si ne primesc intre ei. Poate-i pacalim. Poate reusim sa le inselam vigilenta. Arestam cativa fraieri si gata, ne-am spalat pe maini!

Praf in ochi... Coruptia din vami nu este de ieri de azi, nu este un caz izolat care poate fi inabusit prin cateva arestari. Coruptia din vami exista probabil de cand s-au stabilit granitele romaniei. Este un flagel vechi si bine infipt in straturile cele mai adanci ale politicii. Pentru ca nimeni nu este atat de naiv incat sa creada ca spagile se opreau doar in buzunarele functionarilor. Grosul banilor probabil ca umfla si acum buzunarele altor indivizi, grosul banilor se pierde in portofelele politicienilor, ale partidelor politice si ale oamenilor de afaceri. Cei care au fost arestati sunt doar niste papusi de carpa care trebuiau sacrificate. Iar papusarul nu va fi descoperit niciodata. Pentru ca nu se doreste lucrul acesta.

Tot ce s-a intamplat in vami de-a lungul timpului a fost arhicunoscut, dar acoperit, musamalizat. O vaca de muls care functiona perfect, un sistem atat de bine pus la punct incat nimeni nu se-ndura sa-l dea in gat. Pentru ca este vorba despre un joc politic murdar,la nivel inalt, viermanos, este vorba despre putere, interese si influienta. cine avea interesul sa destrame aceasta masinarie de facut bani? Nimeni. Acum insa, cineva trebuia sa plateasca. Venise momentul. Caci Europa trebuie momita, adormita cu povesti...iar politrucii au scos la inaintare arsenalul greu, dosit atat de bine atat amar de vreme. Nu ti se pare ciudat ca tot acest asa zis scandal sa izbucneasca acum, cand romania cerseste aderarea? acum cand europa arata cu degetul inspre coruptie si corupti? Dar daca tot ne acuza atat, hai sa le aratam ca facem si noi ceva! scoatem carnea de tun in primele linii, o ucidem in public, in vazul tuturor si ne-am spalat pe maini.

Daca nu ar fi fost vorba despre Schengen, nu am fi auzit nimic despre Siret. Si, in continuare, banii s-ar fi adunat in caschete si galeti si ar fi fost virati in conturile si asa umflate ale politicii romanesti. Acum s-au sacrificat niste oameni simpli, ca niste pioni pe-o tabla de sah...dar coruptia este ierarhizata...si nu vreau sa stiu, nu ma intereseaza care sunt amaratii aia ce colectau banetul..ma intereseaza sa stiu cine este in spatele afacerii, cine-si ingrosa cu adevarat conturile.

Dar cainii latra, caravana trece. Caci dupa ce se va stinge acest scandal, lucrurile vor intra pe fagasul normal. Ce s-a intamplat zilele acestea nu este decat o facatura mizerabila..poate chiar o diversiune pentru a se feri de ochii si urechile opiniei publice alte lucruri, si mai grave....





duminică, 6 februarie 2011

Razbunarea prostului


Îmi plac televiziunile şi canalele teve de nişă. Vrei sa asculti muzica, dai pe MTV sau VH1. Vrei sa asculti tatal nostru dai pe Trinitas. Vrei telenovele? Intri pe Acasă. Vrei să-ţi bubuie-n timpan nişte manele? Se rezolvă! Nici o problemă! Canalele de nişă sunt pentru toate gusturile şi toate gradele de inteligenţă. În schimb, canalele de nisă adună doar un anumit gen de prostie, televiziunile generaliste iti dau prostia de-a valma, de-o-nghiţi cu polonicul…

Vrei stiri cu morti, violati si raniti, dai pe stirile de la ora 5. Glumesc. Asta se intampa candva, demult. Acum, poti incerca la fel de bine pe antene sau realitatea. Desi, aici e cumva cu dus si-ntors pentru ca, uimitor, uneori gasesti si emisiuni interesante, care te tin cu ochii beliti in ecran si cate doua, trei ore. Macar de-ai invata ceva! dar nu inveti nimic. De cele mai multe ori, te uiţi, caşti gura, asculti si dai din cap aprobator. Ce bine le zice Badea! Ce bine le-o spune Gadea! Si atat. Ca niste flamanzi care inghit fara sa mai mestece, ca niste neputinciosi ce se simt rezbunati cand Mirciulica da cu pumnul in masa si cand Gadea se scarpina sub bărbie...

Iar apoi stingi lumina şi te culci multumit, stiind ca cineva acolo sus, de la teveu, îţi cunoaste problemele, necazurile, frustrarile si ura. Pentru ca exista cineva acolo sus la teveu care vă ia apararea, care ii arata pe altii cu degetul, care ii judeca şi dă verdicte, care tipa să se facă auziţi, se agită, vorbeste serios, cica ia atitudine tot pentru voi, pleava, voi astia de vă numiţi popor, natiune, cetateni. Voi astia, mereu furati, mereu umiliti, injurati, batjocoriti. De catre cine? Cum de catre cine? Evident, de catre ceilalti. Nu mereu am fost noi cei asupriti si cotropiti fara a avea vreo vina? Mi se face greata...cand te vad stand cu ochii-nfipti in pixelii ecranului, cu balele scurse pe gatlej de placere, scarpinandu-te pe burta, tragandu-ti nadragii pana-n cur si ragaind zgomotos de fiecare data cand vezi cate-un pulifric din asta aparand pe sticla. Care crede ca le stie pe toate, ca un destept ce este. Iar tu razi la glumele lui obsene, fara sa-ti dai seama ca glumele au fost facute chiar pe seama ta, fraiere! Si ranjesti satisfacut cand vezi cum papagalul da din aripi si din picioare, cum tipa si se tavaleste pe jos ca o femeie isterica. Ai face si tu asa in fata sefilor, in fata celor de la somaj, in fata celor de la casa de pensii sau ajutor social..dar...nu ai curaj...pui capul in pamant, infigi ochii-n podea, te faci mic si-ti rotesti in maini caciula de oaie...in viata de zi cu zi esti smerit, modest, umil. De cele mai multe ori, te umilesti singur in fata celorlati. 

Dar seara, cand privesti la teveu mascaricii de noapte, ti se umfla coaiele-n tine, iti creste pulsul, iar sangele-ti inunda brandul...Atunci esti curajos, ai rasturna lumea dirijat de acolo, din televizor de indivizi care trăiesc din frustrarile tale…si te simti razbunat. Şi te simti mai bine. Si maine vei avea puterea sa te duci la banca sa-ti platesti ratele, sa te duci sa-ti achiti facturile, şi cablul şi telefonul…sa te duci la piaţă să cumperi o pâine şi-un iaurt..ca mai mult nu se poate… si vei putea sa te duci din nou la service pregatit sufleteleste pentru o noua repriza de umilinte si batai de joc...zambind satisfacut ca boul…

Băga-v-aş la nebuni!

Patru senatori independenţi şi foarte glumeţi au propus un proiect de lege care, dacă ar intra în vigoare,  ar băga toată clasa politică la spitalul de nebuni. Şi am rămâne fără. Îţi dai seama ce vis frumos? Toţi politicienii, senatori, deputaţi, claie peste grămadă, de la cel mai neînsemnat până la cel mai corupt, să fie inchişi la nebuni? Cu acte în regulă, nu aşa..la figurat...să fie ţinuţi pe regim alimentar, să li se dea de băut doar ceai neîndulcit, să fie sedaţi de trei ori pe zi şi ţinuţi în cămaşa de forţă. Să aibă gratii la geam, iar geamul din cameră să fie mic, îngust şi sus, undeva să nu-l ajungă decât cu privirea. Dacă ar fi după mine, nici nu le-aş da camere cu geamuri: doar câte un luminator acolo, să ştie şi ei când e zi şi când e noapte. 

Dar, mi-e teamă că şi aceste măsuri ar fi în van: nu-i văd pe politruchi să renunţe la scaune nici dacă ar fi imobilizaţi şi prinşi cu chingi de paturi. Ar fi în stare să conducă România din spital. Şi ştii ce e culmea? Că nebunii ar fi lăsaţi s-o facă fără nici un fel de problemă. Băsescu ar da în continuare directive din salonul lui către salonul lui Boc sau Udrea...Becali ar arunca cu bani în asistente fără număr, fără nuumăr... vadim ar sări la bătaie la orice paznic pe care l-ar vedea cu caşchetă...

Sunt curioasă pe ce criterii s-ar constitui echipa de medici care să-i examineze şi să-i trateze.

Şi dacă ţara ar fi condusă din saloanele spitalul de nebuni oricum nu s-ar simţi nici o diferenţă. Lucrurile ar merge la fel. Nimic nu s-ar tulbura. Însă, dacă doamne fereşte, nu li s-ar mai permite să guverneze, chiar că ne-am duce cu toţii de râpă. Măcar, până acum ştiam că mergem într-o direcţie proastă dar sigură: în jos. Fără aştia, de tocmai ce i-am băgat la nebuni, Românica şi-ar pierde şi singura orientare pe care o mai are.