marți, 20 decembrie 2011

Cum o sa-mi petrec eternitatea...

Azi dimineata, sculata cu noaptea-n cap, frunzarind netul langa o cafea aburinda...am dat peste un test on line. Mi-a atras atentia intrebarea..o sa ajungi in Rai? M-a bufnit rasul. Eu si raiul...dar hai sa vedem totusi, poate anul asta mi-am mai splat din pacate...Raspunsul? Evident ca nu voi ajunge in Rai si, culmea, nici in Iad. Se pare ca-s atat de pacatoasa ca nu e loc pentru mine nicaieri decat poate...intr-un bar...Deci, m-am linistit. O sa-mi petrec eternitatea ingropata in tutun si alcool, intr-o bodega cu aerisire pe la colturi. Super!!! Macar de-ar avea aia bere si fotbal la televizor....
O sa ajungi in rai?
La usa barului oare cine bate?
Vei ajunge intr-un loc inecacios, cu aerisire ok pe la colturi, cu multi prieteni veseli si stricle colorate. Barul va fi cel mai lung pe care l-ai vazut in viata ta si clovni cu fete pictate vor dansa fara obosire ca sa te distreze.

 

luni, 5 decembrie 2011

Esti mandru ca esti roman? Eu nu!

In fiecare an, in preajma zilei de 1 Decembrie, se nasc tot felul de campanii nationaliste de genul "Tu de ce iubesti Romania" sau "Sunt mandru ca sunt roman". Pe ecranul televizorului apar in fiecare an tot soiul de mesaje care mai de care mai inflacarate…unii isi iubesc semenii, altii iubesc natura, altii  Marea Neagra si-i ureaza la multi ani, altii se mandresc cu traditiile si obiceiurile..sunt cativa care iubesc si cainii vagabonzi…Dar, intre a iubi niste locuri din Romania si a fi mandru ca esti roman, este o diferenta. Un lucru este insa cert: indiferent de motive, romanul este mandru de nationalitatea lui. Fiecare in felul sau. Problema e ca o recunoaste doar o singura data pe an. Atunci cand e prilej sa apara si el la televizor. "Uite ba!! M-au dat la teveu!!!" In rest, injura de toti dumnezeii, scuipa cu obida si da din mana a lehamite.


Nu sunt mandra ca sunt romanca. Nu pot vorbi despre mandrie pentru ca nu am nici un motiv sa ma falesc cu asta. De ce as fi? Romania este o tara corupta si saraca. Nu ne conduc niste politicieni in adevaratul sens al cuvantului, ci doar niste sarlatani care devin senatori si deputati si se imbogatesc peste noapte din tot soiul de afaceri murdare. "Ciocu' mic! Noi suntem la putere acum!" Oameni care nu fac altceva decat sa-si vada si sa-si urmareasca propriile interese. Nu avem strazi si nici sosele, ne stricam masinile in gropi, orasele sunt inghitite de maldare de gunoaie, oamenii sunt nepasatori, badarani si nesimtiti. In Romania inca se mai naste acasa, iar romanii inca mai fac focul cu lemne. Nu avem canalizare, retea de gaze naturale, iar unii se incalzesc si acum la butelie. In Romania nu exista industrie, caci fabricile au fost vandute bucata cu bucata, au ramas doar niste colosi de beton parasiti din care tiganii inca mai fura fier vechi. In Romania nu exista o agricultura de secol 21, sistemele de irigatii au fost furate teava cu teava, taranii inca isi mai ara pamantul cu plugul, cu boii prinsi in jug,  iar in zilele de seceta  nu le-a mai ramas decat sa iasa in camp si sa se roage la Dumnezeu pentru o picatura de apa. 


Invatamantul este la pamant, sistem sanitar nu exista, pensionarii mor cu zile, inghetati de frig, flamanzi si bolnavi. De ce as fi mandra de Romania? Voturile se vand si se cumpara ca painea calda sau se fura direct cu sacii. Oamenii se iau la bataie prin magazine pentru mancare la pret redus. Suntem flamanzi si salbaticiti de nevoi si de necazuri. De ce sa fiu mandra? Ca exista specimene ca Boc, Basescu sau Udrea? Ca exista un Vadim si un Becali? Ca ne reprezinta tara Adrian Severin si Elena Basescu? De ce sa fiu mandra? Ca toti intelectualii nu stiu cum sa plece mai repede in strainatate? Ca cei care parasesc Romania o fac pentru un trai mai bun? De ce sa fiu mandra? Ca nu se respecta legea, ca mori cu dreptatea si adevarul in mana, ca justitia e oarba, iar mafia face jocurile politice? Sa fiu mandra ca aproape in orice situatie mi se cere spaga? 


Traim intre oameni nesimtiti, egoisi, badarani cat cuprinde, mitocani pe la toate colturile, burtosi cu coji de seminte-n barba, traim printre oameni lenesi si lingai, fricosi, lasi, frustrati, printre femei proaste si obscene, curve, copii murdari si tiganusi cu bluza roasa-n coate...
Traim intre mizerii umane, ce ne abunda din toate partile, care ne sufoca, care ne sug si cea de pe urma picatura de demnitate, care viermuiesc si colcaie ca niste gandaci puturosi. Suntem invadati de tot soiul de imagini jegoase, mizerabile si ieftine…mita, coruptie, hotie, minciuna, inselatorii, mizerie, saracie, boala si foamete..
Vedem zi de zi aceleasi limbi baloase care ling de zor cucuri imputite..zi de zi - aceiasi avortoni care zgreaptana viata pe la colturi ca niste coropisnite in pamant. Iar noi, la randul nostru, scormonim in rahatul asta fara sa-i mai simtim mirosul…Ne-am obisnuit de mult timp cu raul...De ce sa fiu mandra? Ce motive am? Cartierele marginase dar si centrele oraselor sunt intesate cu cersetori, orfelinatele gem in tipetele copiilor nimanui, saracia a atins cote inimaginabile direct proportional cu imbogatirea celor care ne conduc. Traim intr-o Romanie a jafurilor, in care fiecare isi bate joc de oricine, in care nu mai exista civilizatie, bun simt si respect. Nu mai avem nici principii, nici valori, pana si credinta-n Dumnezeu ne este stirbita...Nu am nici un motiv sa fiu mandra ca sunt roman. De cele mai multe ori mi-e rusine, plec capul si-mi crapa obrazul. Pentru ca suntem bataia de joc a celor din jur dar si a lumii intregi. Ne-am pierdut demnitatea, stima de sine. Drepturile ne sunt calcate zi de zi in picioare de niste golani care ne mana ca pe o turma de vite. Golani pe care noi i-am ales, pe care noi i-am votat la carma tarii. 


Nu inteleg campaniile astea promovate atat de mult de televiziuni. Si tocmai ele ma intreaba daca sunt mandra? Ii creste cuiva inima in piept de mandrie cand o vede pe Bianca Dragusanu sau Daniela Crudu la televizor? Cand il vede pe Botezatu, cand o vede pe amanta lui Radu Mazare? Cand se uita la asa zisele emisiuni de divertisment care abunda de vulgaritate, prostie si grobianism? 


In fiecare an de Ziua Nationala a Romaniei mi se strange sufletul. Pentru ca vreau sa traiesc intr-o Romanie de care sa ma mandresc. Probabil ca n-o voi face nici la anul..si nici la anul...Pentru ca suntem ca niste viermi adapostiti intr-un mar pe care il rod incet dar sigur, distrugandu-si propria casa. Nu. Nu am de ce sa ma mandresc ca sunt roman.





duminică, 4 decembrie 2011

12 Arhangheli pentru Romania

Militienii bistriteni s-au tras in calendar. Din nou. Si nu oricum. De data aceasta, a venit randul rutierilor sa se faca de ras. Acestia apar ranjind, cu mana intinsa, nu pe la colturi de strazi asa cum suntem obisnuiti sa-i vedem de obicei, ci in fata unor indivizi care, spun unii, daca ar fi luati la bani marunti, ar infunda puscaria. Amuzant. Mai ales ca, in Romania, mana intinsa cere intotdeauna mita, iar politistii rutieri sunt mama si tatal spagii de cand lumea si pamantul.

Calendarul militienesc a devenit déjà o traditie respectata cu sfintenie de patru ani. E ca o gazeta anuala de perete. Acum..ca va fi atarnat in bucatarie sau in fata veceului din baie..nu se stie. Depinde de nevoile fiecaruia.

În primele doua editii au aparut 12 politiste sexy care au pozat cu arma din dotare, in a treia editie i-am vazut pe mascati, iar acum ne delectam cu imaginile altor 12 fotomodele de la rutiera - caschetari aflati in compania unor obscuri administratori si patroni de firme din Bistrita Nasaud care au si finantat proiectul. Cu alte cuvinte, au platit pentru reclama.

Dar iata ce spun sindicalistii care au avut geniala idée: “Am ales Poliţia Rutieră fiindcă numărul accidentelor rutiere e mare. Totodată, în calendar mai apar administratorii a 12 firme din oraş care au peste 500 de angajaţi şi contribuţii la stat de circa 8,5 milioane de lei. Am vrut să-i scoatem în evidenţă atât pe colegii de la Poliţia Rutieră, cât şi pe cei care stau în spatele unor afaceri într-o perioadă destul de grea pentru business”.

Vai! Dar este induiosator pana la lacrimi! Ce inimi sensibile si ce suflete mari! Cat de frumos din partea Politiei Romane sa omagieze aceste capete luminate care, in perioada cea mai grea de recesiune, au reusit prin propriile lor forte sa reziste pe baricade, sa plateasca taxe si impozite, sa tina in serviciu sute de oameni! Sunt niste adevarati eroi cu care ar trebui sa ne mandrim, caci ei vor duce Romania pe inaltele culmi ale gloriei, ne vor scoate din foame si mizerie! Ei, acesti oameni fara de care am fi rupti in coate, fara de care s-ar alege praful si pulberea de tot…Sunt administratori de firme imobiliare, clinici private, firme de asigurari, firme de paza si producatori de bauturi alcoolice..12 Arhangheli pentru Romania..

Dar mi-e scarba. De ce i-ar interesa pe politisti sa-i omagieze pe acesti indivizi intr-un calendar? Care este legatura dintre politie si mediul de afaceri local? Ce treaba are caschetarul de la rutiera cu ingineriile financiare ale acestor personaje? Cum au fost alesi? În functie de suma cu care au cotizat sau in functie de cat de ramificate le sunt afacerile? Aici ar fi foarte multe de spus…

Ciudata asociere! Insa este benefica pentru ambele tabere. Pentru cativa marunti pe care i-au platit finantand editarea calendarului, afaceristii isi lucreaza imaginea pozand pentru incredere, ordine si cinste la volanul unor masini de lux cu care, zi de zi, oricum fac legea in trafic. Politistii, pe de alta parte, isi mai umfla niste conturi pentru ca orice reclama se plateste. Cred ca nu este nimeni atat de naiv incat sa creada ca politia nu si-a scos partea sau ca nu si-o va scoate cumva.

Si mai amuzant mi se pare faptul ca cele 1500 de calendare vor fi impartite angajatilor institutiei politiei din Bistrita. Asta, probabil ca nimeni sa nu uite nici o clipa ca politia s-a nascut cu mana-ntinsa spre orice buzunar care s-ar putea deschide, de la cel mai amarat si peticit pana la cel mai gras.

La anul, voi astepta cu mare interes un calendar in care sa apara pe rand, toti militienii acuzati de luare de mita, de coruptie, trafic de influenta, spalare de bani si toti batausii din sectiile de politie. Vreau sa ii vad in poze, dupa gratii, in lunile de vara cu burtile revarsandu-se scarbos peste cureaua pantalonilor si in lunile reci ale anului cu caschetele prelinse unsuros pe cefele rozalii de bivoli. Iar la rubrica cu urari sa ma lase pe mine sa le scriu cateva cuvinte de bine.

marți, 15 noiembrie 2011

Noi vrem tigai!!

“La Tirgu-Jiu si Constanta sute de oameni, majoritatea pensionari, au infruntat timp de doua ore frigul aspru, de minus sase grade, pentru a fi siguri ca prind oferta de tigai a unui supermarket. Iar cand s-au deschis usile, s-au imbulzit claie peste gramada. In mai putin de zece minute, sute de tigai au disparut de pe rafturi. Victorioasa, o femeie a reusit sa puna mana pe un bax intreg! Pentru zece lei bucata, femeia a cumparat tigai pentru toate neamurile…” Sursa: PRO TV
Macel, calcaturi in picioare, tipete, imbulzeala, cozi interminabile,  injuraturi blesteme. Să te iei la pumni şi la picioare, să te tragi de păr cu muierile care stau ca si tine la coada pentru alimente ce se vând la promotie, sa te scuipi si sa injuri ca la usa cortului pentru ca un Gheorghe s-a bagat cu nerusinare in fata, este o obisnuinta in Romania si nu mai prezinta cine stie ce interes. Stim cu totii ca oamenii sunt flamanzi, din ce in ce mai flamanzi, iar cand te roade foamea nu prea mai judeci limpede. Ca pe vremea lui Ceausescu. Caci, daca privesti atent, te va izbi asemanarea..aceleasi cozi …aceleasi ore matinale la care se aduna multimea…aceleasi urlete, chiote si imbranceli…aceiasi pensionari care, adunati intr-o masa compacta, actioneaza ca fiind un tot unitar, o singura fiinta, o caracatita uriasa si hamesita cu un singur gand si-un singur vis…sa puna mana pe cat mai multe tigai. Ieftine.
Sa te calci in picioare pentru a castiga un loc mai in fata, pentru a pune mana pe o bucata de carne sau o sticla de ulei la promotie este un fapt cunoscut, de care ne este uneori rusine, si care, alteori ne trezeste mila si compasiune. Fara sa vreau imi imaginez viata acestor nenorociti ai sortii care traiesc de azi pe maine, care nu au ce pune pe masa, care nu se mai ajung cu banii si care ar face orice: s-ar ulimi, s-ar injosi, ar renunta si la mandrie si la orgoliu… Nu conteaza ca este vorba despre ulei, zahar, paine, oua la promotie…Sunt oameni sarmani si nu-I poti judeca. Sau, cel putin, nu-I poti judeca prea aspru. Pentru ca nu stii ce este in sufletul unui batran care se trezeste cu noaptea in cap, isi numara maruntii din buzunar, se inarmeaza cu bastonul si porneste la cumparaturi fara sa stie daca va mai ajunge acasa. Asta pentru ca au fost cazuri cand oamenii au cazut din picioare si nu s-au mai sculat de jos.
Dar, cand te lasi de bunavoie linsat de multime stand la coada in fata unui magazin care vinde la promotie tigai…déjà lucrurile iau o intorsatura halucinanta. Aici nu mai este vorba despre saracie, despre faptul ca nu ai ce sa mananci si te bucuri ca un copil cand cumperi la preturi mai mici…aici este vorba despre altceva, greu de definit. Ar fi mai indicat sa rugam un psiholog sa-si dea cu parerea…pentru ca ce s-a intamplat la Tirgu Jiu si Constanta tine de domeniul patologicului. Al absurdului dus la paroxism…
Nu-i compatimesc. Nu mi-e mila de ei. Dimpotriva. Mi-e rusine de rusinea lor. De nebunia lor…fara cap, fara judecata. Fara pic de logică, la fel ca animalele in turma care calca totul in picioare..fara sa stie exact de ce…
Ce se vinde aici? Nu stim, dar cica e ieftin! A! E ieftin? Pai vreau si eu! Nu conteaza ca este vorba despre crema de ghete, scobitori, servetele de nas sau suruburi. Daca este la promotie de ce sa nu iau? Poate, cine stie, or sa-mi foloseasca la un moment dat..Si uite asa harciogul isi umple camara cu tot felul de obiecte nefolositoare dar ieftine…Iubim la nebunie pomana…ne place la nebunie sa stam cu gura cascata sa ne pice ceva bun din cer…se dau tigai? Bune si alea! Chiar daca mai am acasa inca trei…
Este injositor si nu pot intelege cum accepta un om sa se umileasca in asa hal pentru o amarata de cratita…Oameni buni! Este vorba despre niste oale!!! Cum  poti sa te macelaresti pentru asa ceva? Doar pentru ca au un pret de 10 lei?
Ar fi totusi un raspuns. Cei mai multi dintre ei sunt pensionari si, probabil, le este dor de timpurile demult apuse ale comunismului. Probabil, avem de-a face cu niste nostalgici. Probabil, au ramas cu reminiscente din trecut. Au ramas setati pe ideea ca nu au, ca trebuie neaparat sa aiba si, cand se iveste o ocazie cat de mica, trebuie sa profite de ea, sa cumpere tot ce prind in cale…in goana lor nebuna dupa maruntisuri si ieftinaturi se dezumanizeaza…nu mai putem vorbi despre oameni cu judecata limpede, ci despre o hoarda de animale turbate, care nu mai judeca..care actioneaza purtate de instincte primare. Nu sunt manati de foame, de sete, nu sunt manati de-o viata grea…sunt pur si simplu niste oameni foarte bolnavi care isi merita soarta..Iar ideea de a te trezi cu noaptea in cap…stim ca persoanele in varsta nu prea mai dorm..sunt matinale..se trezesc, se plictisesc in casa, asa ca ies afara si au ca punct de intalnire supermarketul X unde isi petrec jumatate de zi palavragind sau calcandu-se in picioare. Depinde..parcurile sunt goale, aleile din fata blocurilor pustii…prin autobuze si tramvaie nu mai vezi picior de pensionar..cu totii sunt la coada la tigai…
Cred ca anii de glorie ai comunismului si-au pus puternic amprenta asupra psihicului si asa traumatizat al oamenilor de rand. Probabil ca, atunci cand nu ai nimic, cand ai trait o viata intreaga in saracie lucie, orice ocazie de a intra in posesia a CEVA, a ORICE, nu trebuie ratata. Astfel, te intorci acasa cu o punga de pufuleti sau piuneze si esti fericit ca ai si tu ceva ieftin. Ai dat lovitura! In sfarsit! Poti dormi linistit la noapte si impacat sufleteste. Deci, hai sa cumparam tigai! Chiar daca unii nici nu au ce face cu ele. Pentru ca nu se indura sa le scoata din ambalaj si sa le foloseasca…Daca se strica?

miercuri, 2 noiembrie 2011

Pumni si picioare. La firul ierbii

In primele secunde dupa ce am vazut cum un dement intra pe teren, isi infige pumnul in tampla lui Galamaz, iar apoi este luat la suturi si calcat in picioare de stelisti, am simtit cu satisfactie ca s-a facut, in sfarsit, dreptate. Am strigat "Asa, ma!!! Da-i in coaie!" Apoi, mi-a parut rau ca Dragos Enache parca a scapat prea usor, ar fi trebuit sa fie batut pana nu mai misca, sa fie lasat lat in iarba...mi s-a parut ca nu a incasat suficiente picioare pe cat ar fi meritat...ca nu i s-au administrat suficienti pumni pe cat mi-as fi dorit. Am avut impresia ca lovitura lui Martinovici ar fi trebuit sa fie si mai zdravana, saritura si mai precisa, ca Stanca ar fi putut sa dea mult mai cu sete...am gandit ca dementul merita din plin tot ce i se intampla...

M-am revoltat, m-am speriat, mi s-a facut scarba si lehamite...Este inadmisibil. Galamaz era sa fie ucis pe teren in fata a mii de suporteri pentru ca un descreierat a fost lasat sa patrunda pe teren de niste bodyguarzi care probabil, in momentul cu pricina, spargeau seminte. Tatarusanu s-a accidentat din cauza unei petarde aruncate de alti dezaxati aflati in tribune, care au patruns pe stadion burdusiti ca pe campul de lupta..

Stadionul a ajuns locul in care orice nebun isi poate varsa fara nici o frica toate nemultumirile in ideea in care nimeni nu-i face nimic. Caci, pe stadion iti poti permite orice. De aia e stadion, nu? Pe stadion poti sa zbieri. Pe stadion injuri ca la usa cortului, te descarci, te dezbraci de complexe, iti urli frustrarile...pe stadion esti stapan...scuipi, spargi seminte, te agiti, dai din maini, sari pe scaune, le smulgi, arunci cu ele, dai foc...Pe stadion nu exista lege, reguli, bun simt, respect pentru fotbal si pentru cei din jur, nu exista frica. Pe stadion ti se permite orice...Vrei sa te bati? Te bati! Vrei sa dai foc? Dai foc! Vrei sa te razbuni pe jandarmi? Arunci in ei cu scaune! Vrei sa te razbuni pe jucatori? Ii lovesti in cap cu brichete sau, daca ai noroc, chiar cu pumnii. 


Vorbim deja despre un fenomen tipic hoardelor retarde, fara pic de minte si de judecata, care spulbera totul in calea lor pentru ca le este sete de sange. Nu ca ar avea vreun motiv, dar daca se poate, de ce nu? Huliganii nu vin la meci ca sa vada meciul. Nu vin la meci ca sa se bucure, ca sa asiste la o partida de fotbal..huliganii vin la meci deja intaratati, plini de ura, deja pusi pe scandal...drogati si beti..au un scop precis, dinainte stabilit si pus la punct: sa faca taraboi, sa se bata. Nu conteaza cu cine. Daca e sa se cafteasca cu jucatorii, cu atat mai bine. Huliganii nu iubesc fotbalul, nu iubesc sportul in general, nu pot fi numiti suporteri, ei vin la meci pentru a distruge, pentru a se lua la pumni si picioare, pentru a-si defula frustrarile si complexele..sunt niste brute, niste animale descatusate care au o singura placere in viata lor trista: sa dea cu pumnul, sa dea cu scaunul, cu bricheta sau levierul...In viata lor de zi cu zi, sunt niste oameni de nimic, adunati de printre blocurile din Ferentari sau cartiere marginase, mari spargatori de seminte, bautori de bere si inraiti intr-ale drogurilor. De obicei, consuma etnobotanice. E cool sa fii huligan, sa fii recunoscut nu pentru inteligenta ta, ci pentru cat de tare dai cu piciorul..Stadionul este singurul loc care le ofera acestor specimene coborate din copac siguranta si incredere. Pentru ca viata lor amarata nu le ofera nimic. Sunt multi, foarte multi..iar in multime individul se pierde..aici, in multime, prind aripi, le cresc coaiele pe cat li se micsoreaza creierul si asa atrofiat de bautura si prostie si sunt curajosi. Ca niste lasi. In ideea in care nu-i vede nimeni. Pentru ca sunt prea multi. Cand sunt putini sau chiar singuri nu au curaj nici macar sa ridice ochii din pamant. 

Cand piciorul lui Martinovici s-a infipt in costele dementului am strigat "Razbunare!" fara sa realizez ca, de fapt, asist nu la un meci de fotbal ci la o lupta de strada... Acum, cand apele s-au mai domolit, cand revad pentru a mia oara imaginile de pe teren, imi dau seama ca Martinovici nu numai ca nu este un erou, asa cum l-au numit multi, este un huligan la fel ca si cel care a lovit cu boxul de metal...Atitudinea lui nu face decat sa aprobe, intr-un anumit fel, comportamentul dement al cimpanzeilor care vin la stadion pentru ca nu mai suporta problemele de acasa sau din viata lor. S-a comportat la fel ca animalul acela...fara nici un dram de judecata. Ce-a vrut sa demonstreze? Ca este la fel precum oligofrenii din tribune...precum avortonii aceia expulzati din societate care se aduna in turma si care, impreuna, se cred invincibili. Fotbalul in Romania nu mai este sport. Este un macel consumat atat in tribune cat si pe teren. O rusine...
Dragos Enache ar trebui inchis pentru multi ani in puscarie langa alti dezaxati la fel ca el dar "suporteri" ai Stelei. Asta ii doresc! Si sa-i alunece cat mai des sapunul...

vineri, 28 octombrie 2011

M-au numarat. Le-a dat cu punct si virgula...

Sambata trecuta au venit si m-au numarat. Acum, se pare ca nu le-a iesit bine rezultatul. In ideea in care locuiesc unde locuiesc, lucrez unde lucrez...dar, totusi, cine sunt?

Printre altele, recenzorul mi-a cerut sa-mi declar locul de munca. Cu alte cuvinte, cineva este foarte curios sa stie la ce firme lucreaza romanii. Aia care, printr-un noroc chior, inca mai au un loc de munca. Poate cine stie, in urma rezultatelor li se nazare ca suntem prea multi activi in campul muncii si ne vor mai disponibiliza de cateva ori ..ca prea se munceste mult in Romania...Ia mai stati voi acasa si odihniti-va. Cum nu fac un secret din asta, adica nu ma feresc sa spun unde lucrez, am raspuns, dar nu am putut sa nu ma intreb de ce vrea statul roman sa stie numele firmelor respective. Nu era suficient sa spunem ca este vorba doar despre firme de stat si firme private? Nu era suficient sa spunem doar profesia? Nu mai punem la socoteala faptul ca orice persoana care isi declara locul de munca poate, de a doua zi chiar, din diverse motive, sa nu mai lucreze acolo. Deci nu vad care este utilitatea unei astfel de intrebari.

La codul numeric personal discutia s-a blocat. Nu l-am dat. "Bine, nu-i nici o problema. Va vor gasi ei..." imi spune recenzorul pe un ton soptit si amenintator. Sa ma si sperii, nu alta! In primul rand, as vrea sa stiu si eu exact cine sunt acesti EI...omul se uita la mine pe sub sprancene, privindu-ma fix si dand din cap cu subinteles...parca deja imi canta prohodul...parca ar fi vorbit despre o societate secreta, un cerc misterios de oameni fara chip...acei Ei in fata carora ar fi trebuit sa tremur desi habar nu am cine sunt...si de ce ar vrea EI sa ma gaseasca tocmai pe mine? "Nu-i nimic, ii raspund, daca ma vor, sa ma caute".

De ce nu am dat CNP-ul? Simplu! Nu pentru ca mi-ar fi fost teama sa nu-mi foloseasca cumva datele in scopuri marsave, cum imi sopteau zvonurile pe la ureche cu cateva zile in urma....nu pentru ca mi-ar fi fost frica sa nu ma trezesc peste noapte cu credite pe care nu le-am solicitat sau cu datorii pe care nu mi le-am dorit...nu pentru ca mi-ar fi fost teama ca nu cumva hotii sa foloseasca datele mele pentru a fura voturi la alegeri...nu. Astea sunt baliverne de prostit multimea si asa indobitocita...teorii ale conspiratiei ieftine si vulgare...samanta de scandal...inca o metoda de a crea confuzie printre naivi..

Motivul este altul si, spun eu, este de bun simt: nu mi s-au explicat foarte clar motivele. Iar eu nu am avut nici timp si nici curiozitatea de a le cauta. Cand am facut credit la banca, mi-am oferit datele personale pentru incheierea unui contract. Mai clar, pentru a beneficia de imprumut. Banca trebuie sa stie cine esti pentru a te putea gasi in cazul in care nu-ti platesti ratele...Cand semnezi un contract cu firmele de utilitati..lumina, gaze..telefonie fixa si mobila...iti dai datele personale pentru a beneficia, printre altele, de un serviciu. Este un alt contract...Sa-mi dau codul numeric personal la recensamant fara sa stiu exact motivul..fara ca motivul sa fie logic, concret, de bun simt...ma scuzati, cu asta nu sunt de acord. Din principiu. Probabil ca, tot din principiu voi fi si amendata. Asta e! Cand ai principii trebuie sa-ti asumi si riscuri. In Romania asa se procedeaza.

Bulibaseala. Balbaieli. Confuzie. Ba nu, ba da, ba nu. Pe nervii nostri si pe timpul nostru. Nu mai vorbesc de banii nostri. Caci din buzunarul romanului s-a organizat referendumul si tot din buzunarul prostului se vor scoate bani pentru eventualele zile de intarziere ...pentru ca acum recenzorii vor trebui sa se intoarca si sa ceara datele personale tuturor celor care initial au refuzat. Si, daca procesul se prelungeste, fiecare zi in plus va costa. O bataie de joc generala, in masa...cum numai in Romania se mai poate intampla. Oficialii se contrazic, se cearta, unii spun intr-un fel, altii spun dupa cum ii taie capul...nu ati fost in stare nici macar sa ne numarati! Stai sa vezi cand ne-or imparti in regiuni!

Mai nou, dandu-si seama ca se-ngroasa gluma, autoritatile propun celor care inca nu au fost "marcati" sa se numere singuri. Este ireal! Tine de domeniul fantasticului! Si al ridicolului. Un haos total asa cum se intampla cam de fiecare data cand statul roman organizeaza ceva. O bulibaseala nationala care i-a aruncat pe unii in confuzie, pe altii in teama si neincredere.

Acum, mai in gluma, mai in serios, citeam undeva despre recensamant si autorul ridicase o problema. In situatia in care un Gheorghe este intrebat despre copiii lui... pai Gigi e in Franta, la munca...Si cu ce se ocupa? Pai face bani...Pai unde lucreaza? Pai pe trotuar, pe strazi, prin autobuze si metrou, prin gari si aeroport...Si ce profesie are? Pai stie sa caute la buzunare. Dar nu-i de ras. Sau..cine stie, poate doar sa radem ne-a mai ramas...Sa radem de noi insine pentru ca, in afara de hlizit, nu suntem in stare de nimic...Romanul face haz de necaz. De cand se stie. Pentru ca este suficient de inteligent incat sa-si dea seama ca e prost...Si culmea, sunt prosti aia care ar trebui sa fie destepti...Si daca tu, ca autoritate a statului esti la pamant, ce poti sa ceri oamenilor de rand care nu vor sa-si dea cenepeul, care se dau romani desi sunt tigani, care sunt ortodocsi dar spun ca sunt atei si cate si mai cate...

V-ati batut din nou joc de noi...cred ca metoda cea mai simpla pentru voi ar fi fost sa ne insirati unul dupa altul in sir indian si sa ne bifati ca pe vite, folosind numaratoarea...dar tare mi-e teama ca si asa v-ar fi dat cu punct si virgula..

joi, 27 octombrie 2011

Trei, Doamne, si toti patru!

Serban Huidu a omorat trei oameni. Dintr-un foc. Intr-o curba pe care a luat-o pieptis, pe contrasens. Unii spun ca avea 100 de kilometri la ora. Altii spun ca ar fi avut doar 70. Ca ar fi depasit o alta masina, ca ar fi derapat pentru ca SUV-ul nu era echipat corespunzator pentru iarna. Au fost voci care s-au intrebat daca Huidu avea dreptul de a sofa, in conditiile accidentului pe care l-a suferit la schi. Zvonuri. Ipoteze. Scenarii. Un circ mediatic, de prost gust, asa cum ii place romanului. Presa fierbe, emisiunile tv sunt intesate cu invitati care mai de care mai apti in a-si da cu parerea...In loc sa fie chemati in emisiuni seful Politiei Rutiere, judecatori, avocati, procurori, martori...este invitata, printre altii, Mariana Cojocaru, o doamna care se ocupa cu cititul in stele...Am ramas uimita cand am vazut-o cum si-a deschis tacticoasa hartile astrale vorbind cu atata seriozitate despre zile nefaste, ghinion, noroc...influente ceresti ..raci in scorpioni si balante dadatoare de echilibru...Tabloidizam orice..pentru ca orice trebuie consumat...tabloidizam pana si viata si moartea...

Huidu este eroul negativ intr-o poveste teribila, in care masinile se fac zob pe sosele, iar oamenii isi pierd viata intr-o clipita.  A fost odata ca niciodata...un carnagiu. Ne ciulim urechile, dam televizorul mai tare, ascultam cu nesat, ne dam cu parerea, ne contrazicem si ne certam...unii ii iau apararea lui Huidu..altii spun ca sistemul este de vina..."uite domnule ce se intampla daca nu avem autostrazi!!" Nu. Accidentul din Timisul de Sus  nu s-a intamplat pentru ca nu avem sosele ci din cauza unui om care, pentru o fractiune de secunda, a fost iresponsabil. Nu a gandit. Si-a batut joc de el si de toti cei din jur. Deci, sa-l punem deci la zid si sa-l mitraliem. Sa aruncam in el cu pietre, sa-l scuipam in obraz, sa-l injuram, sa-l mancam de viu. Hai sa-l omoram in piata publica, in vazul tuturor. Hai sa-l denigram, sa-l calcam in picioare, sa-l infieram pentru ca acum avem motive intemeiate. Este, pana la urma, un criminal, nu? Avem tot dreptul sa-l judecam!

Nu. Nu avem nici un drept sa-l judecam. Singurii care au acest drept sunt membrii familiilor care au rămas fara cei dragi.

Urmarind stirile si emisiunile tv, abia acum am realizat cu adevarat  ca nu prietenii sunt cei care se cunosc la nevoie, ci dusmanii. Iar dusmanii lui nu sunt oameni simpli, de pe strada, ci chiar colegii lui din presa, vedetele de carton si pitipoancele pe care le-a luat, de-a lungul timpului, in colimator. Daca accidentul cu pricina s-ar fi produs din cauza neatentiei unei persoane simple, necunoscute, stirea ar fi fost tratata in trei randuri undeva in subsolul paginilor de ziar.  Si cu asta basta. Dar, pentru ca este vorba despre o persoana publica, vor curge de acum incolo rauri de cerneala.

Da, Serban Huidu este vinovat. Absolut toate probele adunate pana acum nu demonstreaza decat un singur lucru: carcotasul a ucis trei oameni nevinovati, iar pentru asta va plati cu varf si-ndesat. Pentru ca, din pacate, timpul nu poate fi dat inapoi, iar noi raspundem pentru faptele noastre. Iar toti ceilalti bizoni din trafic ar trebui sa ia aminte, sa se gandeasca de doua ori inainte de a apasa pedala de acceleratie si de a intra pe contrasens in depasire......

Dar sa lasam autoritatile sa-si faca treaba, sa lasam familiile indoliate sa-si jeleasca mortii, sa-l lasam pe Serban sa-si vina-n fire, sa se linisteasca, sa-si puna gandurile in ordine, sa se adune. Pentru ca acolo, pe caldaram, sub privirile ingrozite ale martorilor si ale familiei sale, a murit si o parte din el. Serban Huidu nu mai este un om intreg. Nu va mai fi niciodata. Va fi o epava care va purta intreaga viata pe umeri o povara cumplita...Serban a murit si el acolo, langa cei trei nefericiti...Intr-un fel...Caci trebuie sa fie teribil sa te trezesti in fiecare dimineata, pentru tot restul zilelor tale, si sa-ti doresti sa poti da timpul inapoi..

Nu-i iau apararea. Va trebui sa platesca pentru ceea ce a facut. Va trebui sa platesca in fata legii. La fel ca oricare dintre noi. Dar sa ne aducem aminte totusi ca suntem oameni.  Pentru ca in aceste zile Serban Huidu a fost tratat ca un criminal odios, cu sange rece, care a ucis cu premeditare. Il tratam ca pe un gunoi, ca pe un vierme care trebuie starpit. Nu mai exista decenta. Numai exista bun simt. Nu mai exista respect pentru drama celui de langa tine, pentru tragedia prin care trec trei familii...patru familii de fapt...

Nu pot sa spun ca mi-e mila de Serban. Imi pare rau pentru el, incerc sa ma pun in locul lui...pot sa spun, in schimb, ca mi-e mila de oamenii aceia care au pierdut persoane dragi..da...mi-e mila, ii compatimesc, le respect durerea..nu as vrea sa fiu in locul lor cum nu as vrea sa fiu nici in locul lui Huidu...In timp ce colegii de breasla il incatusau, il infierau si aruncau in el cu vorve veninoase, acei oameni au dat dovada de omenie...am citit recent o declaratie a unei doamne, buna prietena cu una dintre victime..spunea ca nu-l uraste pe Serban, nu-l blesteama si nu-i doreste nici un rau...Daca astfel de persoane, ingenunchiate de soarta, pot fi inca oameni..noi ceilalti de ce nu am putea fi? Lasati-l pe Serban in pace, lasati oamenii sa-si planga mortii si sa-si jeleasca durerea...Sa fim decenti macar o data! Sa avem respect pentru cei care nu mai sunt, nu sa facem dintr-o tragedie un circ grotesc si de prost gust la care spectatorii sa caste gura si sa aplaude la final...

marți, 18 octombrie 2011

Se prabuseste lumea..Daca am fi stiut....

Era o vreme cand aveam locuri de munca cat de cat stabile. Era o vreme cand puteam sa ne cumparam cu banii primiti de la banca locuinte si masini. Era o vreme cand facturile la intretinere si lumina nu ne goleau cardurile, era o vreme cand nu aveam prea mari griji pentru ziua de maine, cand eram platiti pe carte de munca si nu la negru.. Era o vreme cand inca nu stiam ce inseamna adevaratul sens al cuvintelor criza, recesiune, colaps, crash economic si financiar. Era o vreme cand lumea era mai linistita, oamenii mai calmi, mai siguri pe ei, cand nu se calcau in picioare la mitinguri si proteste, cand nu-si luau viata din cauza datoriilor, cand nu erau vanati de recuperatori, si nu se aruncau de la etaj din cauza c-au ramas someri. Erau timpuri in care la televizor urmaream reclame care te indemnau sa faci credite cu buletinul, sa cumperi frigidere si masini de spalat cu banii-n rate si  nu spoturi despre refinantare sau recuperari de creante.

Era o vreme cand consumul, din toate punctele de vedere, era poate dublu, chiar triplu fata de cel de azi. Pentru ca erau bani. Cat de cat. Erau timpuri pe care le-am trait si care, atunci, ni s-au parut firesti, normale. Acum, cand lumea pare ca este intoarsa cu susul in jos, acum,  cand taberele se agita si spiritele se-ncing, cand nesiguranta si instabilitatea sunt cuvintele pe care le auzim cel mai des, acum regretam nespus de mult zille de odinioara. Cand aveam posibilitati si nu am stiut sa profitatam din plin de ele.
Acum viata s-a scumpit, cardurile sunt goale pentru unii de luni de zile...iar viitorul pentru unii nici nu mai exista. Acum nu-ti mai cumperi lucruri noi, le duci pe cele vechi la reparat, le iei la mana a doua sau din targ. Cum e posibil sa ni se prabuseasca lumea sub ochi iar noi sa fim orbi? O lume, daca nu perfecta, macar o lume care, in micimea noastra, ne parea acceptabila..."traibila".Cum de nu ne-am dat seama? Au fost atat de multe semne...
Erau vremuri cand nu te gandeai ca vei fi scos afara din casa, iar casa scoasa la licitatie, cand nu-ti tineai masina cu lunile in parcare pentru ca nu aveai bani de combustibil, erau vremuri in care te gandeai ca-ti va fi mai rau, ci doar ca-ti va fi mai bine...si mai bine.

Valul al doliea al crizei se zareste la orizont atat de amenintator si atat de nestavilit incat omul simplu, de rand, este ca un copil neputincios. Recesiunea ne va matura pe toti, la gramada, iar la sfarsit Europa va fi muribunda. Iar daca cele mai sumbre scenarii se adeveresc, atunci am putea spune ca, intr-un anumit fel si dintr-un anumit punct de vedere, vom asista la sfarsitul lumii. La sfarsitul lumii noastre, asa cum o cunoasteam, asa cum o traiam.

Astazi, marile puteri ale lumii isi "impart" Europa. Dintr-un anumit punct de vedere. Caci, prin deciziile luate acum atarna salvarea sau pieirea noastra, a celor mici. Zvonurile sunt multe: moneda europeana se va prabusi, uniunea se va destrama, economiile tarilor vor intra in colaps, bancile isi vor inchide obloanele si ne vom trezi cu totii in bezna celui mai mare crash economic din anii 30 incoace. Un scenariu de film, nu-i asa? Nu-i asa ca nici macar acum, in ceasul al 12-lea, nu poti crede una ca asta? Nici nu ai cum. Pentru ca am fost invatati sa traim dupa anumite standarde, iar cand ordinea, firescul si normalul devin peste noapte haos..atunci...esti atat de uluit si dezechilibrat incat devii o victima sigura chiar inainte de a se fi intamplat ceva.

Au fost vremuri bune dar simt ca, intr-un fel, parca ne-am batut joc de ele. Poate ca ar fi trebuit sa nu luam atat de multe credite, sa nu ne fi indatorat atat de mult, sa nu ne fi intins cat nu ne-a tinut plapuma, ar fi trebuit sa nu fi risipit banii pe excursii, cadouri scumpe, masini...Ar fi trebuit sa fim mai cumpatati, sa punem  deoparte, pentru zile negre. Poate ar fi trebuit sa gandim de doua ori inainte de a merge la vot, inainte de a ne alege conducatorii. Dar, chiar si asa, cum am fi putut noi evita criza? Nimeni nu are raspuns. Pentru ca un raspuns concret nici nu exista. Sunt atat de multi factori care au lucrat pentru distrugerea in masa a economiilor europene incat este imposibil sa dam vina pe cineva anume. Nu putem arata cu degetul un om sau o tara...Ne-a prins vartejul...si chiar si acum, cand ne prabusim in vrie, cu toate motoarele avariate, chiar si acum, in ultimul ceas, noi inca nu ne dam seama exact ce se intampla. Nu poti crede. Nu poti concepe. Te minti singur. Haide ca n-o fi atat de rau. Haide ca se exagereaza. Haide ca poate scapam. Ne descurcam noi cumva. Vedem. Se vor gasi solutii. Nu se poate ca marile puteri sa nu gaseasca o iesire...Din pacate, de data asta, s-ar putea sa nu mai putem face nimic. Ni se prabuseste lumea sub ochi, iar noi suntem neputinciosi. Nu ne-a mai ramas decat sa privim cum se destrama...

miercuri, 12 octombrie 2011

Mi-e sila, mi-e lehamite, mi-e ura...

Camatarie. Prostitutie. Trafic de carne vie. Evaziune fiscala.  Cersetorie. Contrabanda. Mita. Coruptie. Furt. Santaj. Crima organizata. Inselaciune. Violenta. Proxenetism. In Romania clanurile interlope fac legea, iar legea functioneaza dupa principii mafiote. Dar asta nu mai este un secret pentru nimeni. Caracatita si-a desfacut tentaculele de mult timp si a patruns in toate cotloanele institutiilor statului, colcaind prin tribunale, printre judecatori, politisti, vamesi, functionari publici si politicieni. Clanurile interlope s-au infiltrat in politica, iar politicienii sunt infestati cu un virus fara antidot.

Nu am incredere in justitia romana pentru ca este putred de corupta, pentru ca dreptatea nu se castiga in instanta, ci se cumpara cu bani grei, pompati direct in conturi. Nu am incredere in justitia romana pentru ca este condusa de indivizi care se invart in cercuri mafiote, a caror nume este strans legat de cel al interlopilor, pentru ca intre anumiti judecatori, politicieni si infractorii de calibru exista relatii stranse de prietenie, de amicitie si chiar de rudenie. Nu am incredere in justitia romana nu pentru ca este oarba, ci pentru ca ea nu exista. Deloc.

Romania este legata de maini si de picioare, cu calus in gura sa nu se auda cum urla si se zbate dupa ajutor. Este mancata de vie de viermi si capuse care ii sug si ultima urma de vlaga. Si de demnitate. E umilita si tarata prin noroaie, lovita cu pietre si bolovani ca o curva pusa la zid. Legile, facute doar pentru a fi incalcate, sunt pentru unii muma si pentru altii ciuma. Mafia si clanurile care terorizeaza din umbra orase si regiuni ar fi trebuit demult anihilate. Sau, cel putin, ar fi trebuit haituite pana la sange. Dar au fost si sunt tolerate. Legaturile dintre oficialii statului, dintre persoane publice si interlopi este simpla si indestructibila. Pentru ca unii fara altii nu pot supravietui. Nu au cum. Sunt ca niste paraziti care se hranesc unul pe celalalt, iar impreuna se hranesc din noi, cei care inca mai credem in dreptate, lege, ordine si normalitate. Mafia locala alimenteaza campanii electorale, finanteaza politicieni, ii urca si-i coboara din scaune si functii. Mafia alimenteaza afacerile obscure ale unor personaje aflate in pozitie cheie prin ministere, tribunale, prefecturi si primarii, societati private si politie. Judecatorii sunt niste carpe, iar dreptatea se cumpara cu bani, bijuterii si vacante exotice.
Nu am incredere in justitia romana pentru ca legea este doar de partea celor care au cu ce sa si-o revendice. Cu bani.  Mi-e sila, mi-e lehamite, mi-e ura...

Zilele acestea Romania a mai primit un scuipat in obraz si inca un sut in fund care, pentru precizie si forta, si-a luat avand de departe, tocmai de dincolo de ocean. Moartea baschetbalistului american ucis in bataie de un interlop din Giurgiu a starnit valuri de proteste. America este indignata. Romania este nepasatoare. Justitia romana lucreaza...

Un om a fost omorat in fata a zeci de martori. In public, intr-un club. Nimeni nu a intervenit. Martorii tac si se ascund. "Nu stiu. N-am vazut. Nu cunosc". Pe undeva este si normala o astfel de reactie daca te gandesti ca ucigasul face parte din randurile clanului mafiot al regiunii, Butoanele. Oamenilor le este frica. Prefera sa inchida ochii, sa intoarca privirile si capul, sa nu auda, sa nu vada lucruri care i-ar putea pune pe ei insisi in pericol. Caci, cine are curajul sa se puna cu mafiotii? Cine are curajul sa-i arate cu degetul? Sa depuna marturie impotriva lor? Nici politia nu misca-n front, nici procurorii, nici judecatorii. Atunci, ce poti sa le ceri unor oameni simpli?  Sa intervina cand nici autoritatile nu au curajul?
La scara mare asa procedam cu totii. Nu numai localnicii din Giurgiu. Ne este teama. Traim zi de zi cu teama ca nu cumva sa ni se intample ceva daca ridicam glasul. Daca protestam. Daca avem curajul sa ne cerem drepturile. Bagam nasul in pamant, mergem cu capul plecat si injuram in gand. Atat. Nu avem curajul de a ridica privirea si de a lua atitudine. De a ne cere dreptul la siguranta in casele noastre, pe strada, in magazine sau cluburi de noapte. Ne prefacem ca nu am vazut ce se intampla in jurul nostru. Ca nu stim ce se petrece langa noi. Si ne bucuram ca nu sunt copiii nostri, parintii sau prietenii nostri in locul bietelor victime. Mi-e sila, mi-e lehamite, mi-e ura...

luni, 3 octombrie 2011

Un pumn in nas si unu-n gura

Romania este invinetita. Pe toate partile. Si-a luat in ultima vreme atatea scatoalce dupa cap, incat ma mir ca inca se mai tine pe picioare. Finlanda ne-a spus „Mars de aici!” si ne-a inchis usa Schengen-ului in nas. Nici nu ne-am trezit bine din ameteala, ca azi mai primim o lovitura: Finlanda ne-a luat şi telefonul, nu de la ureche, ci de la gura. Efectele vor fi devastatoare. In cateva luni, mai precis incepand din decembrie, va creste semnificativ rata somajului in judetul Cluj. Efectul pe termen lung este si mai dezastruos: destabilizarea economiei romanesti care se va clatina ca o epava in deriva. Fapt deloc incurajator pentru burta si asa goala a romanului de rand.
Finlanda si-a strans jucariile si a plecat pe motive economice spre Asia. Asa spun ei. Dar, pentru ca un astfel de eveniment nu putea sa nu capete conotatii politice, au aparut primele reactii: prin trambita PSD - PNL aflam dedesubturile: finlandezii au plecat, spun unii, pentru ca nu si-au mai putut acoperi pierderile. Din ce motiv? In primul rand, la Cluj nu exista un aeroport adecvat, aeroport pe care finlandezii l-au tot cerut de-a lungul timpului. Din aceasta cauza, transportul produselor Nokia se face cu ajutorul camioanelor care strabat sute de kilometri distanta pana in Ungaria, pe sosele proaste, rupte si pline de gropi. O pierdere imensa de timp si de bani. Pe de alta parte, autoritatile romane nu si-au respectat angajamentele privind acordarea anumitor facilitati pe care le promisese initial. Finlandezii au fost striviti de taxe si impozite, de angajamente fara acoperire, de promisiuni desarte si de o bataie de joc tipic romaneasca.
Acum, Guvernul clocoteste: ne-am pierdut unul dintre cei mai mari investitori din Romania, iar o eventuala crestere economica la care cica mai speram pentru anul viitor (desi ar fi fost foarte putin probabil in conditiile actualei crize economice) s-a dus precum un vis frumos. Executivul s-a intrunit in sedinta. Pe de alta parte, Basescu iese la rampa si zice cu o nonsalanta strigatoare la cer: „Vom mai pierde si altii”. Alte voci sustin ca deja au primit oferte din partea altora care vor sa faca bani pe pamant romanesc. Cu alte cuvinte, daca pleaca finlandezii, lasa ca vin altii in locul lor. Dar putem crede ca un investitor de un astfel de calibru ar mai pune piciorul la noi dupa ce Nokia tocmai ce a renunţat? Plecarea finlandezilor nu este un gest incurajator pentru nimeni. Nici macar pentru firmele mici. E clar ca au existat motive mai mult decat intemeiate ca Nokia sa-si ia talpasita. Chiar cred domniile lor, politicienii, ca la usile tarii se va face coala si imbulzeala? Ca se vor calca pe picioare pentru a prinde un loc in Romania? Probabil ca vor veni niste neica nimeni, firme mici, care nu vor face nici cat o ceapa degerata. Sau nu vor veni nici macar aia. Pentru ca inca ne aflam in negocieri cu ei. Asa ca nu se stie daca vor fi convinsi.
Plecarea finlandezilor ar trebui sa dea de gandit. Macar acum, in ceasul al doisprezece-lea. Daca pleaca o firma mica, nu-i mare nenorocire, se mai intampla, dar cand iti pleaca cel mai mare investitor...atunci e o tragedie!
Motivele Nokia de a parasi Romania sunt intemeiate. Din toate punctele de vedere. Pe de-o parte s-au orientat catre est (nu puteau trece cu vederea pierderile pe care le-au inregistrat in Europa si s-au reorientat cum era si firesc) iar pe de alta parte nici nu au fost deloc incurajati de autoritati sa ramana. De-a lungul anilor, Guvernul a nu a facut absolut nimic pentru a incuraja investitorii straini sa vina si sa stea la noi in ograda. Numai ca acum lipsa finlandezilor va lasa urme adanci. Plecarea Nokia va lasa o gaura greu de acoperit in economia romaneasca, o cicatrice care ne va urmari mult timp de acum incolo.
Guvernantii spun ca nu este vina lor. Nu se putea face nimic pentru a intoarce telefonul din drum. Normal. Nici nu ma asteptam sa-si asume vreo vina. In loc sa ia masuri ca macar de acum incolo sa nu se mai intample asta, ei ne pun sa ascultam tonul..care suna a ocupat. 

Tiganii ne-au invins!

Bulgaria a fiert la foc mocnit pana cand a dat in clocot, rabufnind pe strazi, inarmata cu bate, fumigene si cutite, amenintand si cerand razbunare. Bulgaria si-a ascutit topoarele si s-a pregatit de razmerita. Ura impotriva tiganilor a adunat la un loc zeci de oameni care, in lipsa unor legi clare, si-au facut singuri dreptate. Picatura care a umplut paharul a fost uciderea a doi tineri bulgari si ranirea altor 5 in urma unui accident de masina provocat de nepotii regelui Kiro, pe raza localitatii Katunita, un sat in care populatia de etnie rroma este majoritara.
Vinovatii au fugit, iar in urma lor a inceput revolta. Zeci de oameni au iesit in strada inarmati cu ce-au avut la indemana si au incendiat casele regelui. Politia si jandarmii au efectuat alte zeci de arestari pe motiv de distrugere de bunuri, rasism sau discriminare etnica.
In scurt timp, scandalul se va stinge, fiind un caz izolat. Mamele, in schimb, isi vor plange o viata intreaga copiii, iar tarul, arestat in prezent, isi va cumpara cu siguranta libertatea. Apoi, totul va fi dat uitarii. Cazul va fi inchis, iar viata va merge mai departe. Viata bulgarilor printre tigani.
Viata noastra, a romanilor, printre tiganii nostri este o copie la indigo. Cu o exceptie. Noi nu iesim cu batele si topoarele sa-I macelarim, nu incendiem case cu turnulete si nu ne adunam in cete razboinice. Noi doar bombanim, ii ocolim pe strazi, injuram in gand si aruncam vina pe Basescu.
Integrarea tiganilor in societate a ajuns un cliseu in care nu mai crede nimeni. Sau cred foarte putini. Nu este decat o lupta oarba cu morile de vant. Pentru ca vorbim despre principii, valori, traditii, cutume şi stiluri de gandire diferite. Nu putem starpi atat de usor un stil de viata ce dainuie de sute de ani, stil de viata pe care ei il considera ca facand parte din identitatea lor ca natie. Diferentele dintre noi si ei sunt atat de mari incat nu vom avea niciodata resurse suficiente pentru a le impune civilizatia noastra si pentru a-I obliga s-o respecte. Nu sunt caini care pot fi dresati sa faca frumos, iar apoi recompensati cu o bucata de paine.
Tiganii nu traiesc intr-o comunitate compacta, care sa poata fi tinuta in frau si civilizata cu forta, ci sunt raspanditi peste tot in lume. In Romania, in Bulgaria, in Rusia, in Spania sau Italia. Si Franta are tiganii ei, si tarile nordice ii au pe ai lor. Pentru ca tiganii prin firea lor, sunt nomazi. Migreaza. Ar trebui civilizati in masa, la nivel european, nu la nivel de tara. Pentru ca, déjà, problema tiganilor nu mai este doar a romanilor, doar a bulgarilor etc. ci este o problema cu care  se confrunta intreaga Europa. Dar, din pacate spun, ar trebui gasite solutii de-a dreptul magice si idei geniale pentru a le infrange opozitia. Pentru ca, in fata integrarii, a civilizatiei, a modernismului, tiganii opun o rezistenta feroce. Nu poti lua un tigan de pe strada care nu stie sa citeasca si sa incerci sa-l scolarizezi prin simplul fapt ca el nu doreste asta. Nu poti lua un tigan de pe camp, din caruta cu coviltir, pentru a-l invata sa-i placa munca, sa nu mai cerseasca. Pentru ca el altceva nu stie si nici nu vrea sa faca. Este modul lui de viata. Singurul lucru pe care l-a invatat si de pe urma caruia traieste. Nu ai cum sa-i ridici din corturi si sa-i muti in apartamente, nu ai cum sa-i silesti sa-si caute de munca, sa se duca la scoala, sa renunte la practicile medievale si sa mearga la medic atunci cand sunt bolnavi. Nu ai cum sa le spui sa nu fure si sa nu dea in cap. Pentru ca ei vor face focul in apartament la fel cum il fac pe camp, vor rupe usile si tocurile ferestrelor pentru a le arunca in flacari, ei vor sta pe jos nu pe scaune, iar unii  vor fura de la altii in loc sa se duca la munca. Pentru ca e mai simplu asa. Pentru ca asta au invatat din mosi stramosi. E-n sangele lor. Nu vei avea sorti de izbanda.
Tiganii nu pot fi asimilati de civilizatie. Nu avem cum si, hai sa fim seriosi, multi din Romania cel putin, nici nu-si doresc asta. Este vorba despre un cerc vicios. Ii tratam ca pe niste paraziti, iar ei ne raspund intocmai, devenind si mai paraziti. Ii privim ca pe niste viermi, iar ei ne-o platesc cu aceeasi moneda. Noua ne este frica de ei, iar lor le este frica de noi. Nu putem nici sa-i integram, nici sa-i gonim. Probabil ca va trebui sa invatam sa traim langa ei. Si fara sa-i amenintam cu toporul si fara sa le dam foc la case. Pentru ca noi suntem civilizati. Iar cei care sunt certati cu legea, cei care fura, jefuiesc sau omoara sa fie judecati si trasi la raspundere. Omul ar trebui tratat dupa faptele sale, nu dupa culoarea pielii. Dar, cum e greu sa schimbi tiganului mentalitatea, la fel de greu este sa o schimbi si pe a romanului. Cred ca singurul lucru ce-ar putea sa ne salveze  este o justitie de fier si construirea de noi penitenciare. In care sa fie bagati la gramada si tigani si romani si cetateni de alta nationalitate care au calcat stramb. Pentru ca, atat timp cat traiesti intr-o lume civilizata si majoritara, te supui legilor ei. Daca nu, esti pedepsit de lege. Legea majoritatii, evident.
Peste toate aceste probleme insa planeaza Europa care se simte, dintr-o data, parca napadita de raie. Dar, in loc sa ia atitudine, sa rezolve situatia la nivel european, nu de tara, ea se scarpina de zor sub coada. Si latra. Tiganii sunt ai tuturor, pentru ca toti suntem infestati, intr-un fel sau altul. Cei care dau in cap, jefuiesc, violeaza, fura si omoara nu sunt doar ai nostri. Sunt si ai vostri si ai tuturor. Sa luam exemplul unui virus care se naste intr-o tara si napadeste apoi peste tot. Ce facem? Ii punem pe amaratii aia la colt, le spunem sa se descurce singuri sau ne unim fortele pentru binele tuturor? Daca o tara este bolnava, tu ce faci? O bagi in carantina? Arunci in ea cu pietre? Europa ne cere solutii de parca toti tiganii care au impanzit statele occidentale ar fi numai ai nostri. Se spune, conform statisticilor, ca ai nostri sunt cei mai multi. Sau, daca nu sunt cei mai multi, sunt, cu siguranta, cei mai violenti. Poate au dreptate, poate nu. De fapt, europenii sunt frustrati pentru ca se confrunta cu o problema sociala care ii depaseste. Si nu vor sa recunoasca. E mai usor sa arunci cu noroi decat sa-ti pui capul la contributie si sa gasesti o solutie. Macar una de compromis. Pentru ca noi, romanii, clar nu suntem in stare. Nu ne putem lupta singuri cu un astfel de flagel. Nu. Europa ne arata cu degetul si ne spune "Tiganii sunt ai vostri, spalati-va pe cap cu ei!" Dar am incercat si nu am reusit. Si nici nu vom reusi. Pentru ca nu poti sa modifici mentalitatile si principiile unui om, dar unei natii intregi! Nu poti anihila comunitati de oameni care, de sute de ani, fac ceea ce stiu ei mai bine...Trebuie sa recunoastem ca tiganii ne-au invins.
Textul face referire strict la persoanele de etnie rroma care se incadreaza in tagma infractorilor.

joi, 22 septembrie 2011

"Mars!"-ul lalelelor

Olanda. Finlanda. Franta. Germania. Suntem la mila lor. Sau, mai bine zis, la mana lor. Mana cu care ar putea vota intrarea Romaniei in Schengen. Dar nu vor ridica nimic. Nici macar un degetel. Sau o unghiuta. Si de ce ar face-o? Ce le oferim noi in schimb? Nimic. Ce le garantam? Nimic. Din punctul lor de vedere nu suntem decat niste puricosi, hoti, corupti si nesimtiti. Nu suntem decat niste gunoaie peste care ei, mai marii Europei, pasesc cu scarba, atenti sa nu se murdareasca pe pantofi. Nu suntem decat niste mici mizerabili care sunt mereu pusi la colt atunci cand au obraznicia sa ceara ceva. Pana si cainii ne latra si ne musca pe strazi.
"Nu se poate. Nu avem. Nu meritati". Acestea sunt cuvintele pe care romanul le cunoaste cel mai bine. Dar, pe principiul "daca voi nu ma vreti, eu va vreau", romanii insista. Si degeaba. Pentru ca suntem tigani paduchiosi, inculti, salbatici, lenesti si badarani. Un tablou dezolant pe care l-am alimentat si noi, de-a lungul timpului, fara sa ne dam seama. Sau, mai bine zis, fara sa ne pese.

In Romania, justitia si invatamantul sunt la pamant. Sistemul sanitar nu exista. Coruptia face legea.  Mafia este mai presus de orice. In Romania batranii mor de foame, jaful e in floare. Nu avem industrie, iar nivelul de trai scade pe zi ce trece. In Romania nu exista infrastructura, iar taranii inca mai locuiesc in case de chirpici si pescuiesc prin noroiaie. Politia este neputincioasa si poti muri cu dreptatea in mana. De ce am fi primiti in Schengen?

Romanul bate la usa. Europeanul se uita fricos pe vizor. Si ce vede? Sau, mai bine zis, ce i se pare ca vede? În primul rând, vede cum toţi tiganii ar navali nestingheriti in Finlanda. La fel ca si hoardele de tatari care parjoleau totul in cale, tiganii nostri i-ar parjoli in drumul lor pe toti europenii la buzunare si portofele.Odata granitele deschise, traficul va fi mai intens ca niciodata, iar migrarea va bloca vamile. Astfel Olanda, Finlanda, Franta sau Germania vor colcai de tigani in timp ce in Romania acestia vor disparea cu totul, ca un vis urat.
Apoi, in Europa va creste semnificativ rata criminalitatii, vor navali pe strazi si prin casele oamenilor cinstiti hoti, talhari, violatori si ucigasi. Vor exploda necontrolat contrabanda, santajul, mafia, traficul de carne vie si de droguri. Nu mai spun ca toţi vor lua purici, raie si paduchi de la cainii nostri comunitari care vor dori sa vada si ei lumea. Ca, daca se poate, de ce sa nu profite?
Limba romaneasca, traditiile, obiceiurile si principiile mioritice  vor distruge civilizatii, vor pangari continentul, il vor salbatici şi readuce in Evul Mediu. Romanii, inarmati cu bate si topoare, desculti si rupti in coate, flamanzi dar beti manga, articuland cuvinte si harscaind sunete, vor napadi Occidentul ca un virus, vor da foc la campii si vor otravi fantanile...ca niste animale salbatice scapate din lesa, romanii vor distruge Europa, iar continentul va disparea in timp de pe harta lumii.

Iar noi? Noi ce facem? Ne razbunam. Ca prostul pe sat. Sau, mai bine spus, ca prostul pe lalele si oprim tirurile la vama pe motiv de "siguranta nationala". Daca ne imbolnavim? Om fi noi gunoaiele Europei, dar macar vrem sa fim sanatosi. Si, pana la urma, avem si noi trandafirii nostri. Inteapa, miros puturos dar sunt si ei rosii.

vineri, 16 septembrie 2011

Tara arde, noi sa cantam bine!


Din cauza faptului ca Marcel Pavel a intonat Imnul de stat gresit, elevii vor fi obligati sa-l cante corect la scoala. In fiecare zi de luni.

Gata! Unii au ras si-au glumit, altii au aruncat cu pietre.  Dar, totusi, cu imnul national nu-i de joaca! Prea s-a impiedicat  Marcelus printre versuri la fel cum s-au impiedicat si jucatorii cand in minge, cand in gropi. Clar este o problema de importanta nationala si trebuie luate masuri drastice.
Desi evenimentul sportiv nu s-a vrut a fi politizat, in cele din urma  a ajuns o cacealma politica in toata regula. Au iesit la rampa cu declaratii in ordinea de pe tricou:  Marcel Pavel (atacant), Elena Basescu (fundas), Traian Basescu (capitan de echipa) , Ministrul Funeriu (arbitru de rezerva) si doamna Stavrositu, deputat PDL.  Lui Traian Imparatul nu i s-a dat drept la replica dar sigur s-a cutremurat putin in mormant.
Doamna deputat a initiat o propunere legislativa ce te duce cu gandul la perioada de trista amintire comunista: imnul naţional va fi intonat obligatoriu in fiecare zi de luni  in toate salile de clasa din invatamantul primar si gimnazial, iar drapelul va fi arborat permanent deasupra tablei de scris.
Ma intreb de ce doar elevii claselor 1-8 trebuie sa cante si nu si cei de liceu? Probabil ca elevii de liceu sunt atat de ragusiti din cauza tutunului inhalat in spatele scolii incat, daca ar canta, cu siguranta ar declansa un nou scandal politic. Iar in paginile ziarelor vor aparea titluri de genul ”Elevii de liceu jignesc poporul roman. Sa le dam amenda!”
Si de ce trebuie intonat imnul doar in zilele de luni? Ca sa ce? Ca sa se trezeasca si elevii din somnul de weekend?  Dar ce? Imnul este pe post de cocos? Sau te pomenesti ca le da avant celor mici sa invete mai cu spor intreaga saptamana, patrunsi de un puternic simt patriotic?  De ce nu se intoneaza imnul in fiecare zi a  saptamanii? Ziua de marti ce are? Are 3 ceasuri negre? Miercurea copiii sunt déjà obositi, joia se gandesc la ziua de vineri, iar vinerea e cu ghinion?
Ideea nu este rea. Apare doar intr-un context foarte amuzant. Fara sa vrea, Marcel Pavel a rostogolit scandalul pana in salile de clasa. Iar doamna deputat l-a aruncat ca pe-o nuca-n perete. Probabil, de teama ca nu cumva copiii sa invete de la televizor imnul gresit, politicienii vor sa-i oblige sa-l cante corect la scoala. Ca sa nu mai avem surprize pe viitor.  Ca sa nu se mai trezeasca vreun alt aiurit care sa faca  propaganda politica in  fundul clasei. Fara sa vrea, evident.
Este penibil.  Sa vii cu o asemenea propunere intr-un asemenea moment, pe fondul unui scandal atat de ieftin mi se pare cel putin o lipsa de tact.  Elevii  ar fi trebuit dintotdeauna sa intoneze imnul national inaintea orelor. Din respect. Si pentru cultura lor generala. Dar in nici un caz pentru ca un bezmetic a incurcat, cu voia sau fara voia sa, cateva versuri pe un stadion.
Daca propunerea va fi aprobata, in curand scolile vor rasuna in ritmurile grave ale romanului sculat din morti. Nu conteaza ca materiile sunt foarte incarcate, ca elevii sunt cobaii unui sistem haotic, nu conteaza ca profesorii sunt muritori de foame, ca unii nu-si dau silinta, iar altii si-o dau prea mult dar tot degeaba, nu conteaza ca dascalii sunt batjocoriti si umiliti zi de zi. Important este ca toata lumea, de la mic la mare, sa cante in cor “Desteapta-te romane”. Si corect.
Dar se stie ca romanul, cand nu mai are absolut nimic de pierdut, canta. De acum incolo, alaturi de copii,  profesorii vor intona "Desteapta-te romane" incercand sa uite de  foame, de ratele la banci, de intretinere si facturi, vor canta la iarna de frig si in timp ce-si vor numara banutii din leafa mizera pe care o iau din cand in cand.
Nu stiu de ce, poate gresesc, dar acum mi se pare ca imnul national ne este, intr-un fel, predestinat. Va trebui intotdeauna sa ne desteptam din ceva.

luni, 12 septembrie 2011

De ce nu vor unii sa vorbesc cu tine

Elena Basescu. Vadin Tudor. Gigi Becali. Adrian Severin. Patru stalpi ai Romaniei in Parlamentul European. Patru oameni care ne reprezinta tara in lume si interesele peste hotare. Oameni cu raspundere, profesionisti,  intelectuali cu greutate, intr-un cuvant -crema politicii romanesti. Oamenii cu care iesim la inaintare, o carte de vizita in fata Europei. Chintesenta valorilor si a principiilor romanesti: o pitipoanca, un coleric, un incult si un hot.

Ma voi opri la pitipoanca. Desi, cuvantul mi se pare mult prea bland pentru a reusi s-o caracterizeze pe mezina familiei Basescu. Cred ca, de fapt, in limba romana nici nu exista un astfel de cuvant. Dar stai! Ca se poate inventa! Si pentru asta pot apela, fara sa jignesc pe nimeni, chiar la ajutorul divei. Care este o experta in lingvistica, dupa cum bine stim si dupa cum bine ne-a demonstrat.

Elena Basescu zice ca este politician. Exact ca si ta-su. Ok. Hai sa vedem prin ce s-a remarcat. In primul rand a iesit in lumina reflectoarelor ca model, prezentand tinute pentru designeri romani. Si-a dezvelit picioarele si fundul, si-a umflat buzele cu pompa, si-a scos decolteul la inaintare si a defilat prin cluburi de fite la brat (vorba vine) cu SIDA. Inca nu m-am prins de ce i se spune acelui om SIDA. Sincera sa fiu, nici nu vreau sa stiu....

Dar fata lu' tata nu s-a multumit doar cu "succesurile" pe care le-a avut pe podium. Barbatii care balesc privindu-i pozele-afis lipite in spatele usii de la buda nu sunt suficienti. Asa ca a inceput sa vorbeasca. Iar cuvintele au iesit din gurita ei bosumflata rostogolindu-se vioi si capatand intelesuri obscure. Succesele au devenit "succesuri", concordanta a devenit "coordonanta", Europa League este Europa Click, iar scaunul electric a ajuns la un biet batran din Gorj.  Si, cu cat este mai  luata in ras si aratata cu degetul, cu atat este mai indarjita si sfidatoare. Si te mai miri ca "unii oameni nu vor sa vorbesc cu tine!!"

In momentul in care dovedesti ca nu stapanesti limba romana, ca te exprimi greoi si anapoda, ca nu cunosti reguli elementare de gramatica, ca nu stii ce este ala un acord intre subiect si predicat, in momentul in care inventezi cuvinte si stalcesti expresii, ar trebui sa ti se faca atat de rusine incat sa fugi si sa te ascunzi in munti. Alaturi de nenea ala care a facut pipi-n fantana. Dar in nici un caz nu poti sa-ti permiti obraznicia de a intreba pe cineva, chiar si pe Marcel Pavel cu al sau Traian, despre nota pe care a obtinut-o la Bacalaureat. Pentru ca tu, la cum te exprimi, ar trebui sa reiei gimnaziul.
Declaratia fetei s-a produs imediat dupa momentul de glorie al cunoscutului Marcel Pavel...mezina s-a simtit, ofensata, jignita si datoare sa-si exprime punctul de vedere in public. La o adica, putea sa il incurajeze pe ta-su acasa. "Lasa tata, ca o sa cresti tu mare!"

Lenusa este un model...atat pe podium, cat si in viata de zi cu zi...Un model de iresponsabilitate, obraznicie,  incompetenta si ignoranta. Un model de lipsa de respect, de nepasare, grosolanie si vulgaritate. Asa cum se cere si in politica romaneasca. Cu astfel de calitati indubitabile clar are din start un mare avantaj. Este candidatul ideal pentru orice functie in stat, iar meseria pe care si-a ales-o i se potriveste ca o manusa. Este etalonul non-valorii romanesti. Sigur nu va avea "esece".

sâmbătă, 10 septembrie 2011

Desteapta-te Marcele!


Inaintea meciului de fotbal Romania - Franta  jucat pe National Arena, Marcel Pavel a gangurit„Desteapta-te Romane”. Cu buna stiinta sau involuntar, Traian imparatul a fost „ejaculat”, cum ar spune domnul Vanghelie, din imnul national. Motivul, de-a dreptul halucinant: s-a dorit ca evenimentul sa nu prinda conotatii politice!

Iata ce declara pentru Realitatea Tv cantaretul: "Nu putea fi intonat integral imnul". Corect, dar nu v-a cerut nimeni asta. Nu de alta, dar din cauza vocii usor galgaitor manelistice ne-am fi rupt venele cu dintii  si ar fi iesit un adevarat carnagiu pe stadion, asa cum visa odinioara Vadim Tudor. "Strofele au fost alese de Federaţia Română de Fotbal. Nu aruncaţi cu pietre în munca omului. Nu cu pietre domnu', nu cu pietre. Desi, aceasta gafa iti va atarna multa vreme de gat ca o piatra de moara. "S-au ales strofele, nu puteau fi toate cântate. E o obrăznicie. Mi s-a zis să cânt acele două strofe. Am ales strofele împreună cu Federaţia" A ales Federatia versurile, vi s-a impus sa cantati aceste doua strofe sau le-ati ales impreuna cu FRF? Ca nu prea mai inteleg. "Acum ori niciodată să dăm dovezi la lume/Că-n aste mâni mai curge un sânge de roman, apoi am repetat primul refren. Primul refren l-am ales ca să îi îndemnăm la luptă. Dacă spuneam Triumfător în lupte, un nume de Traian!, se interpreta politic. E ca o glumă acum". Politic ati interpretat dumneavoastra, mon cher! Noi, cei normali la cap, nu interpretam in nici un fel. "Dacă alegeam să cânt asta, apoi spuneaţi de ce aţi cântat asta. Nu domu', spuneam ca falsezi ingrozitor si ne intrebam prin ce imprejurari obscure ai ajuns dumneata acolo, in fata unei lumi intregi. "Împreună cu soproana Coman trebuiau cântate în trei minute cele două imnuri. Partea orchestrală a fost făcută ca refrenul să se repete de două ori, ca publicul să cânte cu mine, pentru că suporterii nu ştiu toate versurile" Aici ai perfecta dreptate domnu'. Nici eu nu cred ca romanii chiar cunosc imnul pe de rost. "Nu am greşit cu nimic. A fost un mesaj pentru francezi". Si aici iti dau dreptate.. Ai trimis un mesaj. Dar, din pacate, nu francezilor, ci romanilor. Ghici tu care e ala.

Ce mai urmeaza? Sa schimbam culorile steagului pentru ca rosu plus galben da portocaliu? Sau culoarea albastra pentru ca trimite cu gandul la corabii si marinari?
Ma intreb, daca Marcel Pavel tot a mutilat versurile pe motive politice, de ce nu s-a gandit sa modifice si linia melodica pe motive etnice si sa fi cantat pe acorduri voioase de manele? Asa cum este obisnuit sa o faca pe la nunti si botezuri in cartier.

Efectul s-a produs aproape instantaneu, iar artistul a fost pus la colt cu genunchii pe nuci. Mai exact, pe 5000 de „coji” colturoase pe care vrea nu vrea, trebuie sa le suporte. Probabil ca, in viitorul foarte apropiat, ca tot suntem in plin sezon de „imperechere” civila si religioasa, Marcel Pavel va da anunturi prin ziare de genul „Gurist, cant la nunti, negociabil, plata in rate” pentru a reusi sa-şi achite datoria. Asta in cazul in care Becali se razgandeste si nu mai scoate nici un ban din buzunar, pe principiul „Plecati de aici, ce-i la mine, spital de nebuni?Daca ar fi spus asta, aici chiar ar fi nimerit-o!

Pe langa oficiali ai statului s-au mai trezit sa urle ca din gura de sarpe si altii. Cumva, pe buna dreptate. Lumea, in general, a fost ofensata. Nu-i condamn. Suntem romani si romanii, inainte de toate, isi iubesc tara. Problema este, de fapt, alta. Problema care mi se pare de o suta de ori mai grava. Pana la urma, faptul ca Traian imparatul a fost eliminat fie chiar si pe criterii politice nu e o aşa o mare tragedie. Eu una m-am amuzat pentru ca nimanui nu i-ar fi trecut prin cap o astfel de idee. Sa zicem ca omul a avut un derapaj,  a reluat niste versuri, le-a intercalat, le-a schimbat intre ele..va spun eu, nici dracu nu s-a prins ca e ceva in neregula. Cel putin nu francezii. Si cred ca nici romanii care asistau la circoteca pe stadion sau in fata televizoarelor. Sa ridice mana sus cine stie imnul in intregime pe dinafara! Probabil ca vor fi foarte putini.

Halucinant mi se pare insa motivul!  Cum de a putut sa-i treaca prin capul ala micut si chel sa il asocieze pe Traian cu un marinar? Cum de s-a putut gandi el ca rostind numele "Traian" oamenii se vor duce imediat cu gandul la Cotroceni? Si ii vor bate obrazul dupa..Cum de s-a putut gandi el ca rostind numele "Traian" va arunca o umbră politică asupra evenimentului cu pricina? Nu de alta, dar umbra a fost aruncata demult si de altii. Cui i-ar fi trecut prin tartacuta sa se gandeasca la Basescu in timp ce se intona inmul Romaniei pe National Arena? Si cum de i-a putut ganguri mintea ca dupa eveniment, ar putea fi acuzat de campanie electorala?

Pana la urma, intonarea gresita a inmului este un fleac. Se intampla si la case mai mari. Dar terenul...ce-ati avut cu terenul???. In loc sa lasati omul in pace pentru ca este un artist si a gandit ca un adevarat artist, adica inovator, mai bine amendati firma care a adus gazonul si care l-a montat pe teren. Aia ne-au facut de ras in fata intregii lumi, nu faptul ca Traian a fost scos pe usa din dos! Dar nu. Sa nu ne legam de patronul firmei cu pricina pentru ca nu dorim nici noi, la randul nostru, sa politizam...iarba! Care nu a vrut sa creasca pentru ca a fost seceta si s-a ofticat. Uite asa!

luni, 5 septembrie 2011

Pipi-n gluma la castel

Directorul muzeului Carei, Hago Nandor, a fost surprins într-o poză de grup  în timp ce pare că urinează în fântâna arteziană a Castelului Karoly, aflat în curtea instituției pe care o conduce. 
Sursa: Click! Foto: Adevarul




Fotografia a aparut in presa recent, trimisa fiind de un cititor Adevarul. As spune ca este reprezentativa cel putin pentru perioada in care traim acum, reprezentativa pentru poporul roman care se pisa, scuzati-mi expresia, impotriva vantului de cand se stie el. 
In fotografie obervam cinci barbati imbracati la costum, oameni maturi, nu pusti de liceu, care s-au gandit sa faca o gluma proasta cum faceau odinioara, elevi fiind, in curtea scolii.  Nu. Cercopitecii de odinioara au urcat o treapta pe scara "evolutiei". Au trecut de nivelul acela primar. Acum se presupune ca sunt oameni cu capul pe umeri, cu responsabilitati.. deci si glumele trebuie sa se ridice la nivelul lor intelectual. Asa ca, au lasat curtea scolii pentru copiii de 14 ani si si-au mutat tabara direct in curtea castelului Karoly. Pentru ca atat i-a dus pe ei capul. Neuronii lor, putini la numar si usor alcoolizati, atat au putut. Si-au atins potentialul maxim si-au murit. Printre glumeti, la capat de rand, ne priveste gales, peste umar, un omulet, chiar directorul Muzeului Carei. Dupa cum se observa, este cel mai scund dintre toti dar cel care poarta vina cea mai mare. Iar capul rautatilor lui se ascunde in pantaloni, in dreptul slitului. Pentru ca in acel moment clar nu si-a pus creierul la contributie, ci altceva.  
Imi imaginez ca, dupa o astfel de gluma buna, nuntasii s-au tavalit pe jos de ras iar poanta va ramane ca punct de reper in istoria muzeului. In viitor, vizitatorii vor admira fantana aducandu-si aminte nu neaparat de trecutul ei, ci de locul unde a facut pipi domnul director. In gluma, evident. 


A-ti bate joc de tine insuti si fara sa-ti dai seama este apogeul prostiei si al imbecilitatii de care poate da dovada un individ. Extrapoland, putem lesne compara gestul omuletului din fotografie cu atitudinea multora dintre noi, a multor romani. 
Generalizand, in acelasi fel, deschisi la prohab ne tratam tara, cultura, arta, istoria si traditiile... asa ne tratam si ne "respectam" unii pe altii zi de zi...si invatam s-o facem de mici, cat mai la tinta... ne perfectionam apoi in viata..exersam la munca, printre colegi, cunoscuti sau asa zisi prieteni, in familie, pe strada, in trafic, acasa sau prin vecini. Unii se iau chiar la intrecere...Si o facem glumind, razand, hahaid..chiar daca suntem imbracati la costum si chiar daca suntem in slapi si bermude...si daca suntem directori si daca suntem cu patru clase. Din cauza asta traim cum traim, pentru ca ne doare fix in pantaloni fata  tot ce misca si ce nu misca in tara asta. ..Iar apoi, daca suntem trasi la raspundere, spunem cu zambetul pe buze ca am facut-o-n gluma..Dar nu ne dam seama ca ne batem joc de noi insine, ca ne furam singuri caciula. Ca intr-o zi nu vom mai avea in fata cui sa stam cu pantalonii-n vine iar tara va ajunge o balta puturoasa de rahat. 
Si daca un director de muzeu, un om despre care se presupune ca este cult, invatat, intelectual este in stare sa-si bata joc de institutia pe care o conduce, atunci ce poti cere unui simplu om de rand? Sa-si respecte valorile? Cultura? Istoria? Sa-si respecte semenii? 
Domnul director de muzeu nu este un model decat de iresponsabilitate si incompetenta, cu o capacitate intelectuala atrofiata din nastere. Pentru ca astfel de glume, la care sa rada singur,  le-ar face doar un cioban pe camp, nu un om de cultura. Ne facem de ras...fata de noi si fata de altii. Iar apoi ne miram ca suntem vazuti prost in lume. Daca ar avea o ultima farama de demnitate si de rusine, ar trebui sa-si semneze demisia, iar apoi sa se ascunda undeva in munti si sa glumeasca acolo, unde nu-l vede si nu-l aude nimeni.  Sa faca pipi in boscheti, asa cum ii place domniei sale, alaturi de viezuri, dihori si naparci.

marți, 23 august 2011

Si copiii merg la puscarie

Un adolescent de 14 ani a taiat cu briceagul urechea unui copil de doi ani in localitatea bihoreana Suplacu de Barcau. Alti doi copii, de 8 si 12 ani, au fost raniti.
Sursa: Realitatea tv

Imagineaza-ti urmatoarea scena: intr-un sat, pe o ulita, printre case, trei copii se joaca in tarana c-o minge. Langa un gard, rezemat, un baiatel de doi ani priveste la jocul celor mari. Rade, se bucura, bate din palme si se bosumfla pentru ca nu este bagat in seama. La un moment dat, baietii care bat mingea se iau la harta. Ai spune ca este doar o cearta nevinovata intre copii. „A fost gol! Ba n-a fost gol! A fost fault in atac! Ba a fost gol! Ba nu! Ba da!”
Incep sa tipe, sa se imbranceasca, sa se impinga si sa se loveasca. La un moment dat, cel mai mare dintre ei scoate un briceag si se repede amenintand. „Va tai, ba!” Il ataca mai intai pe cel mic, de doi ani, care privea circul fara sa-nteleaga mare lucru. Pentru ca, la varsta asta, nu prea iti dai seama cand trebuie sa razi si cand trebuie s-o iei la fuga unde vezi cu ochii. Oriunde, numai pe traiectoria lamei de cutit sa nu te nimeresti. Si il loveste. Apoi, se repede la ceilalti pe care ii taie la nimereala, cum ii prinde, infigand lama briceagului pe unde apuca.
Desi faptele sunt cat se poate de reale, povestea este „contrafacuta”, servind drept cadrul general al unei actiuni pe care o intelegi mai bine daca o vezi cu ochii mintii, daca o simti, daca este palpabila. Pentru ca habar nu am daca cearta a inceput de la o minge, nu stiu daca cel mic chiar statea rezemat de-un gard privind naiv lama de cutit si nici daca briceagul a fost scos in cunostinta de cauza sau intr-un puseu de nebunie. Dar motivele conteaza prea putin. Cert este un singur lucru: cei trei copii au ajuns la spital plini de sange.
Ce urmeaza de acum incolo sunt doar presupuneri. Pentru ca in momentul de fata nimeni nu stie cu certitudine cum va fi pedepsit vinovatul. Deja se intrezareste lungul drum al birocratiei, care se va pierde sinuos printre hartoage la spital, politie si judecatorie.

Daca la 14 ani scoti briceagul si tai in carne vie, la 18 ani ce vei face? Vei ucide cu cutitul..Acest copil trebuie pedepsit. Nu de parinti c-o urecheala, ci de lege. Daca, intr-adevar, are 14 ani. Pentru ca, in caz contrar,daca nu a implinit varsta, tot conform legii, nu va raspunde penal. Deloc. Si, dupa o vreme, cand apele se vor mai linisti, il vei vedea ducandu-se agale spre scoala, il vei vedea pe maidan cu oile sau batand miuta in curtea casei. Parintii ii vor cumpara haine, rechizite, ii vor da sa manance si-l vor ingriji, iar de ziua lui va primi in dar o noua minge. Pe de alta parte, tot parintii vor fi cei care vor fi trasi la raspundere pentru faptele lui. In cel mai rau caz, repet, in cel mai rau caz, ar putea fi decazuti din drepturi, iar cutitarul ar putea fi internat intr-un centru de plasament. Si cu asta basta. In cel mai fericit caz, vor cadea la o intelegere cu familia copiilor care au fost raniti, platind o suma de bani pentru ca parintii sa nu depuna plangere la politie. Si cu asta basta. 

In cazul in care are 14 ani impliniti, cutitarul raspunde pentru faptele sale in fata legii. Daca nu sufera de vreo afectiune psihica. Caz in care tot parintii sunt cei ce vor trage ponoasele. 
Revenind..cum poate fi pedepsit un minor care a comis o astfel de fapta? Poate fi internat intr-un centru de reeducare sau poate fi inchis intr-un penitenciar pentru tineri si minori pe o perioada determinata, dupa cum decide instanta de judecata. Aici lucrurile se complica foarte mult pentru el. 
In momentul asta apar doua probleme. 

Indiferent unde ar fi dus micul infractor, indiferent de perioada cat va sta inchis el nu va iesi sub nici o forma un om model. Asta o stim cu totii. Dimpotriva. Va fi un tanar inrait, speriat, cu sechele ce-i vor marca intreaga viata. Nu se va reintegra in societate, ci va fi alungat de societate. Este un caz pierdut din start. Inchisoarea nu va face din el un om mai bun, ci il va transforma intr-un animal care, toata viata, va judeca si va actiona dupa instinctul sau primar. Sunt prea putine cazurile fericite cand un copil iesit de dupa gratii este reabilitat. Eu una, nu prea cred in reabilitare, in reintegrarea in familie si in societate. Nu ai cum sa iesi  un model dupa ce ti-ai petrecut cativa ani din copilarie privind de dincolo de gard. Si acolo sunt garduri inalte, nu gluma. Ramai socat pe viata, ramai cu urme, cu "vanatai" psihice, daca nu chiar rani.  Pentru ca orice copil care este luat din sanul familiei, fie ea cum o fi, si care este despartit de parinti pentru a fi dus la puscarie..acel copil  nu mai poate deveni un om intreg. Nici sufleteste, nici psihic, nicicum. Viata lui va fi marcata pentru totdeauna. Nu cred ca exista cineva care are impresia ca-n penitenciare, fie ele si pentru minori, viata este roz...In momentul in care bagi dupa gratii un copil, ai omorat omul din el.

Pe de alta parte, in cazul in care cutitarului nostru, ca tot am vorbit despre el, i s-ar da o sansa, cine poate garanta ca  nu va sari din nou la gatul altora? Cine poate garanta ca  nu va deveni peste un an sau o luna un criminal cu sange rece? Nu avem dreptul moral, in primul rand, sa iertam astfel de fapte, sa lasam pe strazi potentiali ucigasi, talhari sau violatori. Lucru care, din pacate, se intampla destul de des in Romania....Cum poti tu da dovada de clementa cand cutitarul a bagat in spital trei copii? Nu i-a batut cu pumnii si picioarele, nu i-a scuipat si nu i-a palmuit..a infipt briceagul in ei. In ce scop folosesti un briceag? Ca sa faci mai mult rau decat daca ai folosi pumnul...intentia lui a fost mai mult decat clara...isi merita pe deplin pedeapsa. Sa raspunda pentru faptele lui. Pentru ca la 14 ani esti constient, stii ce este bine si ce este rau, stii ce este permis si ce nu, ce ai voie sa faci si ce nu se cuvine sa faci. La 14 ani ai, cu alte cuvinte, ai discernamant. Deci, ti-ai asumat fapta in momentul in care ai ridicat cutitul. 

Inca ma mai intreb daca merita un copil o a doua sansa....


Un prieten vechi mi-a dat o "leapsa"...sa scriu despre copilarie..mi s-a parut ciudat. Eu nu scriu la comanda. Trebuie mai intai sa simt..si apoi vin si vorbele....nu prea mi-a suras ideea, asta pentru ca episoadele Lulu mi s-au parut suficiente. Nu am intentionat sa primesc invitatia, desi, initial, i-am spus bine ma, o sa scriu. Recunosc, habar nu aveam ce voi scrie, cum o voi face si, mai ales  cand....il rog pe amicul meu sa ia acest text ca fiind un raspuns la rugamintea lui..desi nu intentionam sa scriu tocmai despre asta, uite ca postul meu se refera tot la copilarie. La copilaria altora. Pentru ca a fi copil nu inseamna sa fii mereu fericit....

vineri, 19 august 2011

Romanul costa 20 de lei. Rotunjit..

Mita electorală merge strună în judeţul Neamt, unde duminică vor avea loc alegeri parlamentare anticipate. O sticlă de ulei şi câte o pungă de zahăr, orez şi făină, asta au primit mai mulţi locuitori din comunele din judeţ.
Sursa: Realitatea TV 


Romanul s-a nascut comerciant. Din cele mai vechi timpuri, pe langa pascutul oilor si aratul pamantului, romanul s-a ocupat si cu negotul. A invatat foarte repede cum sa vanda si cum sa cumpere, cum sa se tocmeasca la bani sau sa negocieze, ce sa scoata la taraba in vazul lumii si ce sa dea pe sub mana, a invatat cum sa insele pentru a-si rotunji profitul si cum sa fure fara sa fie prins cu ocaua mica. Iar mita s-a nascut odata cu romanul. Istet si intreprinzator, acesta a inventat mita si a revolutionat comertul.
La inceput, mita se oferea pe tacute si in natura: ciocolata, gaini, curcani, porci, rate, lapte, oua, branza, cartuse de Kent sau sticle de Whisky. Acum, se ofera in plicuri de bani sau direct conturi. Pentru ca am evoluat, iar mita este mai eleganta asa.

Mita face parte din viata noastra. Este un membru al familiei si ne calauzeste intreaga existenta. O ducem la gradinita, apoi la scoala, la medic, o plimbam pe coridoarele primariilor, ministerelor, institutiilor de tot felul, o ducem uneori la serviciu.  Nu trebuie sa ne invete nimeni cum sa plimbam mita, sportul acesta il avem in sange si este mostenirea genetica cu care venim pe lume. Pentru ca ne nastem  dand mita la moasa, asistente si doctori. Apoi, cat traim, dam bacsis cand mergem la policlinica sau spital, dam si ca sa trecem clasa si bacalaureatul, dam pentru a obtine un loc de munca sau macar unul de parcare. Oferim mita pentru a nu ramane fara permis de conducere, dam prin trenuri cand calatorim fara bilet si tot asa bacsisul se raspandeste in viata noastra si prin cele mai nebanuite locuri: in Guvern,  prin salile de clasa, prin saloanele de spital, sali de judecata, in domeniul imobiliarelor, in politie, institutii ale statului, institutii private, multinationale, industrie, agricultura si mass media. La sfarsit, nu putem inchide ochii, nu ni se permite nici sa murim pana nu oferim preotului ultima mita din viata noastra: cea pentru ingropaciune.

Comerciant abil, romanul vinde si cumpara pentru a vinde. Iar cand nu ne-a mai ramas nimic de vandut, am inceput sa ne vindem pe noi insine, sa ne vindem viitorul si, mai rau, tara. Evident, sunt altii care ne cumpara. Ne cumpara la kilogram si ne plateste tot in natura cu ulei, zahar, faina si orez.
Romanul isi vinde viitorul primind de mancare si scoate tara la troc pentru cativa banuti. Mai exact 20 de lei. Pentru ca atat costa, in judetul Neamt, mita electorala, una dintre cele mai perfide, ieftine si eficiente dintre toate. Pentru a afla suma de bani pentru care se vand romanii am urmarit preturile acestor patru alimente de baza aflate pe rafturile din hypermarket.

- o sticla de ulei Tomis costa 5,49 lei.
- o punga de zahar Coronita costa 4,49 lei
- o punga de orez marca proprie costa 5,19 lei
- o punga de faina Titan costa 2,99 lei
Totalul: 18,16 lei

Dar cum pot supravietui romanii cu astfel de alimente?  Ce putem gati, ce punem pe masa folosindu-ne strict de aceste ingrediente pe care le primim in schimbul votului la urne? Sa ne gandim...

Cu o sticla de ulei poti praji cam de patru, cinci ori cartofi. E adevarat, multi cartofi. Astfel, uleiul se termina in maximum o saptamana. Dintr-o punga cu orez poti prepara orez fiert, cam sase portii. Aici e foarte simplu, orezul se termina intr-o singura zi. Dintr-un pachet cu faina faci doua paini .Pe care le mananci in doua, trei zile. Dar ce te faci  cu zaharul? De ce naiba ne calcam in picioare pentru a primi gratuit zahar? Ca doar nu-l folosim nici la ciorba, nici la tocanita. Il punem in cafea, il folosim la prajituri si il dizolvam in apa din ghiveciul florilor. Ca sa le hraneasca si pe ele nitel. Total gresit! Desi nu banuiai, zaharul este cel mai important aliment pe care il primim gratuit in punga mitei electorale. Dupa atata paine goala, orez fiert si atatia cartofi prajiti, simti subit nevoia unei bauturi racoritoare. Sau, mai bine zis, simti nevoia unui medicament care sa-ti dea zilnic portia de energie care te ajuta sa nu cazi din picioare, lesinat : apa indulcita.