sâmbătă, 4 septembrie 2010

ON

Uite ca au trecut deja trei saptamani de cand m-am intors in Bucuresti si inca nu-mi pot rupe gandurile care se tot intorc in vama. Am citit mult in ultima vreme, sa-mi ingrop zilele-n povesti si sa nu-mi mai simt prezentul, sa-mi fabric vise noi dar nu cu zane si zmei. Sa-mi las mintea s-o ia la goana aiurea, printre randuri si pagini, pierduta printre coperti verzi, in timp ce eu functionez fizic la fel ca un robot setat pe ON. ON ce? ON job, ON stiri, ON filme de duzina, ON prieteni, ON toamna, ON magazine, ON ploi si frig, ON raceala, metrou, frunze, balti si noroaie, ON..

Pe scara blocului miroase a vinete coapte si paine calda. Afara miroase a rece, a pamant umed, a frunze mucegaite, hainele mele miros pufos, ma gadila placut gulerul hanoracului iar ieri am vazut pentru prima data crizanteme. Mi s-a strans sufletul intr-un spasm care nu ma mai lasa sa respir. Si atunci mi-am impachetat rochitele in geamantan, iar de atunci costumul de baie sta carpotit pe fundul unui rucsac. Sandalele s-au schimonosit de frig, iar prosopul de plaja este atat de aspru... Acum imi miroase a castane si nuci, a flori vestede si apa statuta. Imi miroase a mere, trotuarele miros a plastic si cauciuc, in urma pasilor lasati de ghete si pantofi. Toamna imi miroase a ziare ude, a tus si cerneala. A altceva. Cand eram copil, la-nceput de an scolar, ghiozdanul abia cumparat pastra in el un iz plastifiat, caietele si cartile miroseau a lipici, uniforma mea mirosea a chimic, pantofii miroseau a lac. Totul in jur mirosea a magazine, a rafturi, a var si apa.
Nu stiu de ce a var si apa. La gradinita imi mirosea a clor si aracet. Pe care il lingeam pofticioasa de pe degete. In scoala generala mirosea puternic a vopsea. In liceu imi mirosea a merdenele, fum de tigara mentolata si mancare de la cantina..a cartofi copti mai exact. Cand pregateau bucataresele masa, toata cladirea capata un miros de banchet ieftin. In facultate toamna imi mirosea a cerneala si plastic incins, a ruj si bilete de autobuz, a frunze arse si placinta de dovleac.

Mirosuri nediluate in caldura soarelui, nediluate in praf, in zgomote, nediluate in agitatie. Parca si oamenii sunt mai cuminti. Suflete zombi impachetate in amintiri de vara. Anesteziati inca. Ieri mi-a mirosit a vin fiert cu scortisoara. Acum vreo doi ani, in nucul din fata blocului isi facuse cuib o ciocanitoare. O vedeam de la balcon si o auzeam aproape zi de zi cum troncane in nucile verzi, scoate miezul si fuge cu el ca o apucata cine stie unde si de ce. Ciocanea atat de tare de se auzea uneori pana in casa. Simteam ca ma ciocane parca pe mine pe dinauntru, sfredelind coji si crengi si frunze, smulgand din ganduri bucati intregi si inca vii. Apoi fugea pe nesimtite cine stie unde si de ce...Cred ca vecinii pregatesc muraturi. Desi cred ca este cam devreme. Dar pe scara blocului imi miroase a bors, a otet si gust fermentat. Ii vad uneori cu plasele incarcate venind de la piata. Eu nu am mai fost la piata din primavara...Pe dinauntru sacosele le sunt colorate. Ei sunt colorati in obraji, forfotesc si se agita, dau din maini, gafaie pe scari, vorbesc tare si rad tare, se cearta, se impaca pentru a se ciondani din nou. S-au trezit la viata din amortirea verii trecute. Din papornite si carucioare cu doua roti se itesc capatani de gogosari obezi, manunchiuri de struguri galbeni, clopote lunguiete de bostani, codite de vinete...ce fac oamenii astiaa??? unde se duc??? De ce cumpara ca apucatii? Si de unde vin?? De la piata...Numai jerry tace. Nu se mai aude decat foarte rar cum misuna pe la usa.
In casa miroase a vanilie si cocos. De unde vanilie?? De unde cocos???
Nu ma mai incape lumea. Nu-mi gasesc locul. Anul asta toamna a venit prea devreme pentru mine, iar pentru ei prea tarziu se pare. Sunt in fibrilatii cu totii. Eu inca lancezesc in soarele din vama si-mi tiuie-n urechi suntetul chitarilor de pe plaja. Ce-i cu voi? Unde va grabiti in halul asta? Si de ce trebuie sa miroasa a vinete coapte? Mi s-a topit vara si mi se scurge printre degete. Ca nisipul din vama pe care-l strang in pumn, iar apoi mi-l presar pe corp sa-i simt asprimea. E deja un gest mecanic.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu